Particularităţile psiho-fizice ale şcolarului mic


Vârsta de 6/7 ani a fost acceptată ca vârstă optimă pentru începutul şcolarităţii. În studiile de psihologia copilului, această vârstă marchează începutul celei de-a treia copilării, care se extinde până la vârsta de 10/11 ani.

Caracteristicile generale ale şcolarului mic sunt:

● socializarea conduitei, integrare familială şi şcolară;

● stadiul operaţiilor concrete;

● stadiul premoral al moralităţii hedonismului instrumental;

● sârguinţă, eficienţă versus inferioritate.

Trecerea copilului de la mediul preşcolar, cu caracteristici diferite de cel şcolar, la acesta din urmă, reprezintă pentru el adaptarea şcolară. El percepe caracteristicile noului mediu prin raportare la cel anterior. Acum intră în contact cu noi colegi, cu învăţătorul. De aceea, este bine să se realizeze până la începutul şcolii dezvoltarea capacităţii de a intra în relaţii acceptabile cu ambianţa.

Stadiul operaţiilor concrete (7-12 ani) se caracterizează prin apariţia grupărilor operaţionale care permit conceptualizări şi coordonări de concepte. Mobilitatea structurilor mintale permite copilului să ia în considerare diversitatea punctelor de vedere. Acest lucru se datorează  cristalizării operaţiilor mintale, care au la bază achiziţia reversibilităţii. Adică, de acum, copilul poate concepe că fiecărei acţiuni îi corespunde o acţiune inversă, care permite revenirea la starea anterioară. Capacitatea de conservare a invarianţilor se extinde, fiind sesizat esenţialul (două lungimi egale dar prezentate diferit sunt recunoscute ca echivalente). După Piaget, de la vârsta de 7-8 ani copiii admit conservarea materiei, către 9 ani recunosc conservarea greutăţii şi abia la 11-12 ani conservarea volumului.  Se poate face saltul de la gândirea de tip funcţional, la cea de tip categorial. Operaţiile mintale, însă, rămân dependente de materialul concret.

Evoluţia judecăţii morale se împarte în trei niveluri mari, fiecare cu câte două stadii distincte.

Nivelul premoral sau preconvenţional (4-10 ani) se caracterizează prin etichetele culturale ,,bun-rău”, ,,are dreptate-se înşeală”, ,,cuminte-obraznic”, iar faptele sunt judecate după consecinţele lor.

Stadiul moralităţii ascultării se bazează pe criteriile pedepsei şi recompensei.

Stadiul moralităţii hedonismului instrumental naiv are proprietatea conformării la normă, ca sursă de beneficii.

În ceea ce priveşte dezvoltarea psihosocială, Erikson  a repartizat acestui stadiu caracteristicile de sârguinţă şi eficienţă versus inferioritate.

            Dezvoltarea fizică a şcolarului mic

De la această vârstă se constată anumite diferenţe între fete şi băieţi. Băieţii au talia cuprinsă între 114 şi 130cm, iar fetele între 110 şi 129cm. Băieţii cântăresc între 20-29 kg şi fetele între 19-28 kg. În ultimii ani, însă, s-a constatat o creştere a masei ponderale şi a taliei.

La 6/7 ani dentiţia infantilă este înlocuită cu cea permanentă.

Are loc o creştere mai accelerată a oaselor capului şi a musculaturii mâinilor.

Creşterea şi structurarea masei cerebrale, în special a lobilor frontali, constituie baza optimă a activităţilor de învăţare – se organizează şi dezvoltă legăturile funcţionale. Sistemul nervos central îşi măreşte capacitatea de funcţionare, prin intensificarea activităţii proceselor corticale implicate în dezvoltarea limbajului.

Oasele carpiene şi metacarpiene tind, în jurul vârstei de  9-10 ani, să atingă parametrii unei complete calcifieri.

            Dezvoltarea psihică a şcolarului mic

            Nivelul de organizare al sistemului psihic este dependent de dezvoltarea biologică, în interacţiune cu mediul socio-cultural.

Percepţia se dezvoltă prin experienţă, ca o condiţie a dezvoltării capacităţii de adaptare; începe prin explorarea configuraţiilor ambianţei, prin deplasări puţin sistematice ale organului vizual. Capacitatea de centrare se dezvoltă în timp. De exemplu, dacă elevul de 6/7 ani este solicitat să observe două linii care fac parte dintr-o figură (L) şi i se cere să aprecieze egalitatea sau inegalitatea lungimii celor două, se va constata că punctul de fixare este puţin ajustat. La elevul de 8/9 ani, diferenţa va fi vizibilă. Deci, experienţa perceptivă a copilului de 8/9 ani îi permite acestuia să exploreze, să dirijeze procesul printr-o serie de strategii, astfel încât punctele de centrare să prezinte maximum de informaţie şi minimum de pierderi.

Capacitatea copilului de 6/7 ani de a percepe detaliile este foarte scăzută. Într-o configuraţie complexă el percepe global părţile sau relaţiile dintre ele, nu analitic. Aceasta explică sincretismul. După vârsta de 7 ani acesta se atenuează, percepţia spaţiului şi a timpului se dezvoltă. Perspicacitatea creşte, timpul devine un stimul ce se impune conştiinţei copilului. Se dezvoltă spiritul de observaţie, reprezentările se lărgesc, dar îşi menţin caracterul nesistematizat, devenind material pentru procesul imaginativ.

Se manifestă capacitatea conservării însuşirilor specifice obiectului în cadrul relaţiei cu alte obiecte, prin centrări succesive.

Gândirea progresează sistematic de la concret-intuitiv, la general şi categorial.

Operaţiile gândirii devin mobile ca urmare a achiziţiei reversibilităţii. Şcolarul poate elabora raţionamente de felul: ,,Dacă temperatura scade la zero grade, atunci apa îngheaţă.” Creşte capacitatea de a rezolva probleme prin strategii variate, datorită procesului de învăţământ.

Mai persistă, încă, sincretismul, iluzia momentană în raportarea cantităţii.

Se dezvoltă operaţiile gândirii: analiza, sinteza, comparaţia, generalizarea, abstractizarea, clasificarea.

Limbajul se manifestă prin stăpânirea practică a regulilor de folosire corectă a cuvintelor. Se dezvoltă limbajul oral şi scris, care este influenţat de formarea deprinderii de citit-scris. Are loc un contact sistematic cu regulile gramaticale.

Obiectele de învăţământ determină dezvoltarea limbajului, prin noţiunile specifice abordate.

Pot să apară unele erori de pronunţie ca disgrafia, dislexia.

Memoria se îmbogăţeşte prin dezvoltarea trăiniciei şi rapidităţii. Se dezvoltă, de asemenea, formulele imediate, logice; se axează mai mult pe sensuri logice. Apare tendinţa de a recurge exclusiv, la memorarea mecanică.

Imaginaţia este mai mult reproductivă, dar se dezvoltă şi cea creatoare, care este stimulată de joc şi fabulaţie, povestire şi compunere.

Se formează deprinderi motorii implicate în activitatea de autoservire, priceperi şi deprinderi legate de specificul activităţii desfăşurate, care vor fi utilizate în formarea deprinderilor intelectuale. Se formează şi deprinderi sportive, precum şi obişnuinţe.

Aptitudinile se dezvoltă în legătură cu activitatea desfăşurată, aceasta fiind, în mare parte, activitatea de învăţare.

Afectivitatea este influenţată de specificul vieţii şcolare, se dezvoltă curiozitatea intelectuală, apar emoţii şi sentimente estetice.

Motivaţia este, în principal externă, dar apare şi cea internă, prin dorinţa de cunoaştere.

Personalitatea începe să se modeleze prin creşterea gradului de coeziune a elementelor sale. Copilul obţine un statut şi îşi formează anumite atitudini, apare conştiinţa propriei sale identităţi.

About these ads

2 comentarii

Filed under Material didactic, Psihologie şi pedagogie

2 responses to “Particularităţile psiho-fizice ale şcolarului mic

  1. Scurt, clar si concis. O sinteza excelenta cu trimiteri paralele la diferitele concepte vis a vis de psohologia vartei abordate. l-am copiat pentru sufletul meu, ca pe multe altele bloguri legate de asemenea subiecte.

    Like

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s