Calea pelerinului – despre rugăciune – 5

Calea pelerinului – 5

(…) ,,Doamne miluieşte” înseamnă: ,,Tu Care eşti, trimite asupra mea, asupra tuturor, Suflul Tău, Duhul Tău, şi totul va fi reînnoit; fie ca Mila şi Bunătatea Ta să se pogoare asupra mea, asupra tuturor; nu privi la neputinţa mea de a Te iubi, de a respira în Tine, ci fă din nou să înflorească dorul meu, schimbă-mi inima de piatră în inimă de carne…”

La ,,Doamne miluieşte” se adaugă în general Numele lui Iisus, al lui Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Sfinţii părinţi insistă foarte mult asupra importanţei Numelui lui Iisus în rugăciune, pentru că astfel însăşi prezenţa lui ,,Theantropos”, a Dumnezeului-om se apropie de noi; realizăm că Dumnezeu nu este fără om şi că omul nu este fără Dumnezeu – în El, Dumnezeu şi omul sunt indisolubil uniţi ,,fără confuzie şi fără separare”.

Chiar în interiorul acestei invocări a Numelui lui Iisus poate să apară o evoluţie. Putem la început să-L invocăm pe Iisus ca pe un personaj istoric, ,,Iisus din Nazaret”, apoi ca pe maestrul nostru ale cărui învăţături transmise din generaţie în generaţie ne călăuzesc şi ne luminează calea chiar şi în ziua de azi.

Putem să ne adresăm Lui ca unei Manifestări a lui Dumnezeu, ca unei întrupări a Cuvântului Său, ca ,,Iisus Hristos”, Unsul(Hristos) Celui Viu, Fiul Său mult iubit care încarnează în fapte şi cuvinte omeneşti Iubirea cea mai presus de orice înţelegere. Atunci Iisus nu mai este considerat drept un maestru din trecut, ci drept maestrul nostru lăuntric, ca o prezenţă intimă care ne deschide neîncetat inima şi mintea, graţie căruia reuşim să scăpăm din temniţa limitărilor şi convingerilor noastre greşite. Noi Îl chemăm aşa cum setea cheamă Izvorul, Îl invocăm şi astfel ne săpăm fântâna de apă vie…

Putem în sfârşit să-L chemăm ca pe Logos – ,,prin El există totul şi fără El, nimic”. Prin această invocaţie ne apropiem de Lumina şi de Viaţa ,,care luminează orice om” (nu doar pe creştini). Urmărim să ne unim cu această inteligenţă creatoare care structurează tot ceea ce există, urmărim să ne unim cu ,,Iubirea care pune în mişcare tot pământul, inima omenească şi celelalte stele”.

Maestru istoric, maestru lăuntric sau Maestru Etern, Iisus este prezent prin Numele Său şi ,,în El, cu El şi prin El” intrăm în intimitatea Izvorului. ,,Acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi”, ,,Tatăl şi cu Mine Unul suntem”.

Invocarea Numelui se poate face cu voce joasă, sau doar mental; desigur, nu trebuie să fim prea grăbiţi să ,,ne rugăm în minte”. Este uimitor ce mult timp petreceau în rugăciune ,,orală” călugării din vechime (acelaşi aspect putând fi remarcat şi în tradiţia ebraică). Acesta este, fără îndoială, unul din cele mai sigure mijloace de a ajunge la o linişte mentală autentică.

Ultimele cuvinte ale stareţului sunt: ,,Fii plin de răbdare şi repetă cât mai des acest exerciţiu.”

(Scrieri despre isihasm – Jean-Yves Leloup)

Invitaţi: Child again, Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabrielle, George, Ioan Usca, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Theodora, Vizualw