Arhive lunare: mai 2011

Perle din extemporale – 3

Perle din extemporale – 3

  1. Clima este o boală care se ia la altul.
  2. Clima este o întrerupere de timp.
  3. La noi în ţară bat vânturi cu încetinire vara, primăvara iar toamna şi iarna bat foarte reci şi cu multă suflare.
  4. Marea Neagră este aşezată în mijlocul ţării.
  5. Clima este razel puternice ale soarelui.
  6. Clima este atunci când plouă şi se face cald se face clima.
  7. În ţara noastră bat vânturi tari, geroşi, adieri de vânt şi câteodată se fac mici ciclonuri.
  8. Clima este perioada când soarele bate foarte tare şi este foarte cald.
  9. Marea Neagră este aşezată pe la Olt.
  10. Importanţa Mării Negre este că te poţi vindeca de boli şi de microbi în acelaşi timp cu clima.
  11. Clima este la fel ca vremea şi nu are o minte de om. Şi noi, oamenii, suntem foarte faimoşi pentru climă.
  12. Filtrarea, adică se bagă pe undeva (Ce este filtrarea?).
  13. Filtrarea este curăţarea unui vas.
  14. Filtrarea este filtru care ne ajută la orice avem nevoie.
  15.  Fenomene reversibile: apă reversibilă; apă sărată reversibilă; apă dulce reversibilă;  apă amară reversibilă; apă străină reversibilă.

16. La noi în ţară se găsesc (saline) între copacii înfloriţi şi muguriţi.

17.Filtrarea este un ocsigen.

18.Filtrarea este atunci când pui pe foc ceva.

19. Filtrarea este când un fenomen solid se transformă într-unul lichid.

20. Filtrarea este o transformare din apă tulbure în apă curată.

21. Filtrarea este un capac de la aragaz.

22. Ca urmare a revoluţiei lui Tudor Vladimirescu au fost înlăturate toate statele.

23. T. Vladimirescu a condus Imperiul Otoman în anul 1785.

24. Ca urmare a revoluţiei lui T. Vladimirescu au fost înlăturate cauzele de la răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan.

25. T. Vladimirescu a condus o armată împreună cu dacii şi o răscoală cu homari.

4 comentarii

Din categoria Diverse

Copii superdotaţi

Demersuri pentru identificarea elevilor capabili de performanţă

 Oamenii se deosebesc între ei după posibilităţile lor de acţiune. Aceleaşi acţiuni (practice, intelectuale, artistice, sportive etc.) sunt executate de diferiţi indivizi la diferite niveluri calitative, cu o uşurinţă mai mare sau mai mică. De aici au apărut termenii de ,,aptitudine”, ,,inaptitudine”, ,,capacitate”, ,,incapacitate”, ,,dotat”, ,,nedotat”.

Rezultatele oricărei activităţi sunt evaluate şi distribuite pe o scală amplă astfel încât, cu uşurinţă, se stabilesc gupele mari de ,,slab”, ,,mediu(mijlociu)” şi ,,superior”. 

Restrictiv, performanţa ce atestă o capacitate trebuie să fie cotată ca supramedie, deci va fi situată pe o treaptă din zona superioară.

Aptitudinile sunt subsisteme sau sisteme operaţionale superior dezvoltate, care mijlocesc performanţe supramedii în activitate (Paul Popescu-Neveanu).

Aptitudinea arată ce poate individul, nu ce ştie el.

Aptitudinea depinde de ereditate dar se dezvoltă în condiţiile oferite de activitate.

În concluzie, aptitudinile reprezintă însuşiri ale persoanei care, în ansamblul lor, explică diferenţele constatate între oameni în ceea ce priveşte posibilitatea acestora de a-şi însuşi anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi (Andrei Cosmovici).

Ceea ce indică nivelul de dezvoltare al aptitudinilor unui elev, poate fi:

– uşurinţa învăţării;

– uşurinţa şi calitate execuţiei sarcinii.

Aptitudinile pot fi:

1. Aptitudini simple:

– generale (prezente în majoritatea domeniilor – inteligenţa);

– de grup (permit realizarea cu succes a unui grup de activităţi);

– specifice (pentru un domeniu restrâns de activitate – auzul absolut).

2. Aptitudini complexe – care permit realizarea unei activităţi mai ample, de tip profesional (aptitudine tehnică, muzicală etc.).

Fiecare individ vine pe lume cu o zestre ereditară proprie, cu amprente originale. Rolul educaţiei constă în a cunoaşte aceste potenţialităţi şi a crea condiţii şi o influenţare adecvată pentru manifestarea şi dezvoltarea lor.

Astfel, o definiţie a supradotării a fost elaborată printr-o lege votată de Congresul american, în acest mod:

,,Copilul dotat sau talentat este un tânăr care, la nivelul grădiniţei, al cursurilor primare sau secundare a dovedit un potenţial aptitudinal de a atinge un nivel înalt de competenţă în domeniile intelectual, artistic, academic specific, în artele vizuale, teatru, muzică, dans, aptitudini de conducere având nevoie, în consecinţă, de activităţi ce nu sunt în mod normal posibile în şcoală.”

În funcţie de prevalenţa diverselor aptitudini individuale se disting, în linii mari, următoarele tipuri:

– Copii cu ,,aptitudini academice” sau şcolare, caracterizaţi prin succesul în activitatea de învăţare, uşurinţa operării cu noţiuni abstracte şi a formulării generalizărilor, prin rapiditatea însuşirii cunoştinţelor, în special teoretice;

– Copii cu ,,aptitudini creatoare”, caracterizaţi prin capacitatea de a produce ceva nou faţă de stadiul lor de cunoştinţe;

– Copii cu ,,aptitudini ştiinţifice”, caracterizaţi prin capacitatea de observare, prin raţionament logic şi prin uşurinţa cu care folosesc calculele şi simbolurile, prin ingeniozitatea asocierii cunoştinţelor;

– Copii cu ,,aptitudini artistice”, caracterizaţi prin capacitatea creatoare de a imagina şi organiza simboluri, forme, modele, culori şi sunete, de a crea prin aceste mijloace o impresie estetică;

– Copii cu ,,aptitudini tehnice”, caracterizaţi prin capacitatea deosebită de folosire şi invenţie a unor obiecte tehnice; prin aptitudinea de a înţelege mecanica la un nivel teoretic, nu doar practic, de a rezolva probleme tehnice, de a sesiza relaţiile spaţiale;

– Copii cu ,,aptitudini de conducere”, caracterizaţi prin capacitatea de a călăuzi şi îndruma pe alţii, de a-i convinge şi antrena, prin însuşiri de personalitate precum tactul, curajul, puterea de abstracţie şi o evidentă inteligenţă combinativă;

– Copii cu ,,aptitudini sociale”, altele decât cele de conducere, caracterizaţi prin capacitatea de formare a relaţiilor umane, prin competenţă socială, prin facilitate psihomotorie.

Aceste tipuri de dotare superioară pot să apară şi în forme combinate. Trebuie subliniat, însă, că toate aceste tipuri  presupun prezenţa unui intelect superior, ceea ce le distinge principial de alte fenomene, similare ca manifestări, dar de calitate mai modestă. De exemplu, talentul artistic şi cel tehnic se deosebesc de simplele îndemânări psihomotorii din domeniile respective.

Identificarea copiilor supradotaţi

 Preocuparea faţă de depistarea copiilor cu anumite dotări deosebite trebuie să se înceapă de timpuriu şi să se continue sistematic, fiindcă nu există o regulă general-valabilă asupra apariţiei şi a formelor concrete în care se manifestă. De aceea, investigaţia trebuie să fie cât mai cuprinzătoare, urmărind să constate existenţa tuturor acelor aptitudini care intră în componenţa dotării respective.

Cele mai cunoscute forme şi mijloace folosite în şcoală pentru identificarea elevilor supradotaţi sunt: rezultatele la învăţătură, competiţiile extraşcolare, teste de capacităţi sau aptitudini speciale şi teste de personalitate şi, de asemenea, observaţia sistematică exercitată de părinţi şi de educatori.

  1. Succesul şcolar prezintă avantajul de a confrunta capacităţile elevilor cu o bază certă, constituită din cerinţele programei de învăţământ la un nivel de vârstă dată. Pe de altă parte, notarea curentă nu diferenţiază elevii dotaţi din punct de vedere intelectual de colegii lor silitori: obiectivitatea notării nu este asigurată.
  2. Competiţiile extraşcolare reprezintă un mijloc foarte asemănător cu examenele şcolare, dar se adresează celor mai buni elevi, cerându-le o operare mai pretenţioasă cu materialul de studiu.
  3. Testele de inteligenţă sunt probe psihologice care urmăresc stabilirea inteligenţei copilului sub forma unui raport între vârsta lui mintală şi vârsta reală, care constituie aşa-zisul ,,coeficient de inteligenţă”.

Pentru stabilirea vârstei mintale, subiectul este supus unui test constituit din întrebări astfel concepute încât să solicite principalele funcţii ale inteligenţei. Fiecare răspuns este apoi evaluat şi notat după o scară standard, dinainte elaborată, pe baza mediei statistice a rezultatelor obţinute de un eşantion alcătuit din indivizi normali, de aceeaşi vârstă. Rezultatul testului înglobează, însă, şi influenţele de mediu şi educative.

Testul elaborat de Binet Simon a fost revizuit de L.M. Terman şi M.A. Merill şi a intrat în circulaţie sub denumirea de test Stanford (Binet şi scara Wechsler pentru copii). În principiu, se consideră că este supradotat copilul cotat cu un coeficient de inteligenţă de peste 140.

  1. Testele psihologice de aptitudini speciale urmăresc o evaluare separată a factorilor constitutivi ai intelectului. După L.L. Thurstone, factorii inteligenţei susceptibili de a fi măsuraţi separat sunt: capacitatea relaţiilor spaţiale, viteza de percepţie, înţelegerea cuvintelor, fluenţa verbală, uşurinţa de a opera cu numerele, memoria asociativă şi inducţia. Testele de aptitudini pot releva prezenţa unor dotări specifice care ar putea scăpa testelor de inteligenţă.
  2. Testele de personalitate. S-a constatat că realizarea dotării intelectuale este condiţionată şi de alte însuşiri ale personalităţii: voinţa (energia, perseverenţa), afectivitatea (echilibrul emoţional) şi mai ales, motivaţia.
  3.  Observaţiile sistematice ale părinţilor şi educatorilor constituie un mijloc complementar de identificare, permit o apreciere obiectivă, mai flexibilă şi mai subtilă.

Indicatori de identificare a supradotării intelectuale şi talentului la copiii cu vârsta de peste 10 ani (Hildreth)

  1. Calităţi intelectuale:

– considerat ca dotat de către familie şi prieteni;

– îi plac activităţile intelectuale; raţionament peste nivelul vârstei sale;

– curiozitate intelectuală; pune mereu întrebări privind originea şi cauzele; caută motive şi explicaţii;

– abil observator; mare capacitate de memorare pentru ceea ce-l interesează;

– foarte informat despre o mulţime de subiecte;

– inventiv, creativ, cu imaginaţie şi originalitate în planurile sale;

– maturitate în înţelegere;

– preferă jocurile care cer o atenţie concentrată şi cu reguli complicate; introduce în aceste jocuri dificultăţi suplimentare.

  1. Aptitudini în utilizarea limbajului:

– maturitate şi uşurinţă în utilizarea limbajului, peste nivelul vârstei sale;

– alege bine cuvintele; are vocabularul tipic al unui copil mai mare sau al unui adult; îi plac cuvintele lungi şi complicate;

– înţelege uşor ceea ce i se explică oral;

– semne de maturitate în expresia scrisă; stil accesibil, precis, cu utilizarea corectă a cuvintelor;

– compune cu talent povestiri sau poezii;

– poate vorbi, scrie şi citi cu mare uşurinţă şi chiar în altă limbă.

  1. Calităţi şcolare:

– învaţă cu uşurinţă şi repede;

– în clasă este în avans faţă de vârsta sa;

– îi place să studieze; poate să înveţe singur; a câştigat diferite concursuri şi a obţinut distincţii şcolare;

– cunoaşte şi utilizează bibliotecile mai mult decât un copil de nivel mediu, de aceeaşi vârstă;

– citeşte mult mai uşor şi mai rapid decât cei de o vârstă cu el; îi plac toate cărţile pentru copii mai mari sau chiar pentru adulţi;

– are rezultate bune la matematică;

– e foarte informat în domeniul ştiinţelor; foloseşte instrumentele ştiinţifice cu mai multă abilitate decât cei de o vârstă cu el;

– foarte informat în domeniul ştiinţelor sociale, istorie, geografie; foloseşte hărţi şi atlase;

– se interesează de evenimentele politice; are o atitudine critică asupra evenimentelor zilei şi prezintă interes pentru ideile filozofice şi sociale.

  1. Aptitudini şi talente speciale:

– interese foarte variate şi schimbătoare;

– îşi petrece mult timp singur cu jucăriile şi planurile sale;

– iniţiativă, entuziasm, originalitate, perseverenţă, atenţie concentrată; motivaţie foarte puternică în realizarea unui proiect; primeşte adesea recompense pentru ceea ce face;

– interes foarte puternic pentru ştiinţe;

– interes foarte puternic pentru mecanică; mare ingeniozitate mecanică;

– talent special pentru muzică;

– interes special pentru desen sau pictură;

– interes special pentru dans sau actorie; a primit pentru acestea premii sai distincţii speciale;

– dotat în mod deosebit pentru sport sau atletism;

– mare abilitate manuală; exigent faţă de sine şi lucrările sale; cere întotdeauna precizie;

– interes enorm pentru cărţi;

– interes pentru dicţionare şi enciclopedii;

– face diferite colecţii;

– ţine un jurnal personal;

– vrea să-şi aleagă o profesie intelectuală.

  1. Caracter:

– îşi alege ca prieteni copii mai mari ca el sau adulţi;

– adaptabil din punct de vedere social; îşi face noi relaţii uşor;

– îşi asumă uşor rolul de animator şi este ales ca atare de alţii; bun organizator; obţine să i se respecte deciziile;

– considerat ca diferit de ceilalţi copii; nemulţumit faţă de cei care acţionează mai puţin repede decât el; atitudine agresivă sau dominatoare faţă de cei de o vârstă cu el;

– se revoltă când i se cer lucruri nerezonabile;

– răspunde în mod adult la autoritate; respectă regulile;

– doreşte să facă servicii; manifestă grijă faţă de binele altora;

– are simţul etetic al unui adult; preocupat de dreptate;

– un înalt simţ al responsabilităţii; îşi respectă promisiunile;

– modest în estimarea capacităţilor sale; neagă a avea ceva în plus faţă de alţii; respectă ceea ce fac alţii;

– cu simţ al umorului;

– mai dezvoltat fizic decât cei de o vârstă cu el; foarte viguros şi activ.

  1. Dezvoltare:

– recunoscut ca precoce de la cea mai fragedă vârstă;

– vorbeşte la doi sau la trei ani într-un mod original; inventează cuvinte; formează fraze;

– abilitate manuală precoce şi peste nivelul vârstei sale;

– talent artistic sau muzical foarte precoce;

– interes precoce pentru cărţile cu poze; memorie foarte bună pentru poveşti; citeşte cu plăcere acasă, înainte de a intra la şcoală;

– învaţă foarte uşor să citească; atinge viteza normală de lectură înainte de atingerea vârstei normale pentru aceasta;

– ştie să-şi scrie numele, cifrele şi cuvintele simple înainte de a intra la şcoală; cunoaşte de timpuriu alfabetul;

– interes precoce pentru numere şi calcul, pentru calendare, ceasuri, timp şi distanţe;

– cunoaşte de timpuriu numele obiectelor uzuale şi modul de a se servi de ele;

– în avans cu scrisul;

– se interesează de mic de jocuri complexe şi cu reguli;

– se amuză singur, din copilărie, cu jocuri inventate de el; are prieteni imaginari; inventează o lume imaginară;

– foarte avansat în clasă pentru vârsta sa;

– provine dintr-o familie cu un nivel intelectual ridicat;

– părinţi permisivi, care încurajează interesele copilului.

Caracteristici ale copiilor supradotaţi şi/sau talentaţi (Barbe, Renzulli)

Caracteristicile, ca şi aptitudinile, au un pronunţat caracter individual şi o mare varietate de forme de manifestare. După părerea unor specialişti, pedagogii reuşesc doar în proporţie de 50% să identifice copiii talentaţi.

Puţini copii supradotaţi şi/sau talentaţi au toate caracteristicile sau comportamentele enumerate mai jos.

Caracteristici generale:

– în mod tipic, învaţă să citească de timpuriu, cu o mai bună înţelegere a nuanţelor limbii; cei mai mulţi învaţă să citească înainte de intrarea în şcoală;

– achiziţionează deprinderile de bază mai bine, mai repede şi cu mai puţin exerciţiu;

– sunt mai capabili să construiască şi să utilizeze abstracţiuni, decât colegii lor;

– sunt mai capabili să observe şi să interpreteze coduri nonverbale şi să tragă concluzii, care altor copii trebuie să li se explice;

– sunt mai puţin dispuşi să accepte totul pe încredere, căutând ei înşişi răspuns la întrebări de tipul: ,,de ce?”, ,,cum?”;

– au o mai bună abilitate de a lucra independent, de la o vârstă mai mică şi pentru perioade mai lungi de timp decât alţi copii;

– au perioade mai lungi de concentrare susţinută a atenţiei decât alţii;

– adesea au interese foarte focalizate şi foarte largi;

– adesea au foarte multă energie;

– au bune relaţii şi dialoguri cu părinţii, profesorii sau alţi adulţi; preferă compania copiilor mai mari sau a adulţilor.

Caracteristici ale creativităţii:

– au o gândire fluentă, fiind capabili să găsească sau să producă o mare cantitate de idei înrudite, consecinţe şi posibilităţi;

– au o gândire flexibilă, fiind capabili să utilizeze mai multe alternative sau abordări în rezolvarea problemelor;

– au o gândire originală, căutând mereu noul, neobişnuitul, făcând asociaţii sau combinaţii neconvenţionale ale informaţiilor pe care le deţin; au abilitatea de a vedea relaţii sau legături între obiecte, idei sau fapte aparent neînrudite;

– au o gândire care elaborează noi paşi, idei, răspunsuri sau îmbunătăţiri ale ideilor de bază, situaţiilor, problemelor;

– sunt dornici de a se confrunta cu situaţii complexe şi caută să rezolve problemele dificile;

– formulează rapid ipoteze sau îşi pun imediat întrebarea ,,Ce-ar fi dacă…?”;

– sunt adesea conştienţi de propria lor impulsivitate şi de iraţionalul din ei şi au multă sensibilitate emoţională;

– au o vie curiozitate pentru obiecte, idei, situaţii sau evenimente;

– au multă imaginaţie şi fantezie şi le place jocul intelectual;

– sunt mai puţin inhibaţi intelectual de colegi în exprimarea opiniilor şi ideilor lor şi îşi manifestă, de multe ori, dezacordul, într-un mod spiritual;

– au sensibilitate pentru frumos şi sunt atraşi de dimensiunile estetice ale realităţii.

Caracteristici ale învăţării:

– au o mare capacitate de observaţie pătrunzătoare, de a sesiza semnificativul şi detaliile importante;

– citesc o mulţime de cărţi pentru a-şi satisface propria curiozitate, preferând lucrări şi reviste destinate celor mai mari ca ei;

– activităţile intelectuale le fac o mare plăcere;

– au o mare putere de abstractizare, conceptualizare şi sinteză;

– au o rapidă intuiţie în găsirea relaţiei cauză-efect;

– au tendinţa de a îndrăgi structura, organizarea şi constanţa mediului lor;

– pot fi nemulţumiţi de violarea structurilor şi regulilor;

– îşi pun întrebări şi caută informaţii noi, atât de dragul de a le avea, cât şi pentru valoarea lor instrumentală;

– sunt sceptici, critici şi evaluativi;

– sesizează inconsecvenţele;

– au un bogat bagaj de informaţii despre o gamă variată de teme, la care pot face apel şi utiliza;

– au o rapidă înţelegere a principiilor de bază şi pot face, adesea, generalizări valide despre evenimente, oameni sau lucruri;

– percep rapid similitudinile, diferenţele şi anomaliile;

– se implică în probleme complexe, separându-le în componente şi analizându-le sistematic;

– au o bună dezvoltare a simţului comun.

Caracteristici comportamentale:

– sunt dornici să examineze tot ce este neobişnuit şi au o mare curiozitate;

– comportamentul lor este adesea bine organizat, direcţionat spre scop, eficient şi cu respect pentru sarcini şi probleme;

– le place să înveţe lucruri noi şi caută noi căi pentru a face ceva;

– au o motivaţie intrinsecă pentru învăţare, descoperire şi explorare, fiind în acelaşi timp şi foarte perseverenţi; o atitudine de tipul ,,Aş face-o mai degrabă eu însumi.”, este pentru ei comună;

– au un timp de atenţie şi de concentrare mai lung decât colegii lor;

– sunt mai independenţi şi se lasă mai puţin supuşi presiunilor decât colegii lor;

– pot fi conformişti sau nonconformişti, după cum o cer situaţiile;

– au un foarte dezvoltat simţ moral şi etic;

– pot integra în ei înşişi impulsuri opuse cum sunt comportamentele distructive şi constructive;

– sunt visători;

– uneori îşi ascund aptitudinile, pentru a nu ieşi în evidenţă;

– au o imagine de sine dezvoltată şi idei realiste despre capacităţile şi talentele lor.

Aspecte ale educării copiilor capabili de performanţă

 D.J.Kincoid propune părinţilor, ca recomandări generale, următoarele:

– să manifeste interes faţă de lectura copiilor şi să discute cu ei pe marginea lecturii;

– să încurajeze originalitatea lor, îndemnându-i să confecţioneze jucării, să facă planuri etc.;

– să-i încurajeze să pună întrebări; să le faciliteze căutarea de răspunsuri;

– să stimuleze gândirea lor creativă şi de rezolvare a problemelor;

– să le aprecieze obişnuinţele de muncă;

– să-i sprijine la întocmirea unor programe eficiente de muncă;

– să le fie prieteni adevăraţi ş.a.

Recomandări pentru profesori:

– să manifeste toleranţă, răbdare faţă de comportamentul original, uneori provocator, al acestor elevi;

– să aibă disponibilitatea necesară faţă de curiozitatea şi întrebările lor;

– să aibă capacitatea de a formula cerinţe mobilizatoare dar realizabile;

– să încurajeze, să producă entuziasm, în loc de împotrivire şi inhibare;

– să manifeste multă empatie, să pătrundă în lumea interioară, în sentimentele şi gândurile elevilor;

– să se bucure la succesele elevilor;

– să fie alături de ei când au necazuri, decepţii sau manifestă nervozitate;

– să ofere copilului dotat o îmbogăţire orizontală şi verticală a materiei (mai mult material cu acelaşi nivel de dificultate; material cu un nivel avansat de dificultate, anticipând lecţiile următoare);

– să discute cu elevul posibilitatea realizării studiului individual;

– să încurajeze lecturile suplimentare;

– să stimuleze apariţia hobby-urilor, participarea la concursuri de creaţie sau ştiinţifice;

– să propună şi să încerce mentorate prin corespondenţă.

Formele educării diferenţiate a elevilor capabili de performanţă

 1. Grupele speciale în cadrul claselor obişnuite oferă o mare flexibilitate în ceea ce priveşte dimensiunea alcătuirii grupelor în decursul timpului, în funcţie de evoluţia fiecărui elev din clasă şi în ceea ce priveşte diversitatea disciplinelor pentru care elevii manifestă predispoziţii deosebite.

Dezavantaj: predarea la cel puţin două niveluri diferite.

2. Activităţile şcolare suplimentare au o mai mare flexibilitate în funcţie de gradul şi tipul de dotare, dar există pericolul supraîncărcării elevilor. Ar fi potrivită organizarea unor cursuri sau a altor activităţi facultative, la alegerea elevilor.

Studiul individual dirijat e o modalitate de tratare diferenţiată.

3. Accelerarea studiilor dă posibilitatea ca elevii cu înzestrări deosebite să-şi poată însuşi mai rapid materia prevăzută în programele de învăţământ comune.

Această formă de tratare diferenţiată este profitabilă, în primul rând pentru elevii cu aptitudini şcolare şi limita accelerării este de o singură clasă în decursul întregii şcolarităţi.

4. Şcolile pentru supradotaţi sunt concepute pentru grupuri de elevi cu aptitudini speciale asemănătoare.

Admiterea viitorilor elevi în aceste şcoli nu are loc decât la vârsta la care se pot depista cert înclinaţiile pentru disciplina de profil, respectiv premisele aptitudinilor speciale

5. Clasele pentru supradotaţi pot fi organizate pentru efective mai reduse şi elevii rămân integraţi în viaţa unei şcoli obişnuite. Aici se pot preda la nivel avansat una sau două discipline, sau toate disciplinele.

Bibliografie:

  1. Cosmovici, Andrei, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
  2. Ionescu, Miron; Educaţia şi dinamica ei, Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1998;
  3. Jigău, Mihai, Copiii supradotaţi, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1994;
  4. Popescu-Neveanu, Paul, Psihologie, Manual pentru clasa a X-a, şcoli normale şi licee, E.D.P., R.A., Bucureşti, 1996.

6 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Sfaturi pentru părinţi şi profesori

SFATURI PENTRU PĂRINŢI ŞI PROFESORI

                                                                    MOTTO:

,,A fi educator înseamnă a fi un  poet al iubirii.  Să nu uiţi niciodată că eu voi lua un pic din fiinţa ta, în propria mea fiinţă.”

                         (Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

  • ,,Există o lume care aşteaptă să fie descoperită în fiecare copil şi în fiecare tânăr. Numai cel care nu se află închis în propria sa lume, reuşeşte s-o descopere.
  • Blocarea inteligenţei copiilor şi adolescenţilor se poate datora izolării în care trăiesc copiii şi părinţii; rareori plâng împreună sau vorbesc despre visele, mâhnirile, bucuriile şi frustrările lor.
  • Funcţiile memoriei sunt utilizate, în general, în mod greşit. Nu există amintire pură a trecutului, acesta este în permanenţă reconstruit; memoria noastră  s-a transformat într-un depozit de informaţie inutilă.
  • Informăm în loc să formăm tinerii: tinerii cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu aproape nimic despre lumea care sunt ei înşişi.
  • Un educator excelent nu e o fiinţă umană perfectă, ci o persoană care dispune de suficientă pace lăuntrică pentru a se goli, ca şi de sensibilitate pentru a învăţa.”(Augusto Cury)

PĂRINŢII

,,Copiii nu au nevoie de părinţi extraordinari, ci de fiinţe umane care să vorbească limba lor şi care să fie capabile să pătrundă în inima lor.”  (Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

1.  Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă.

– părinţii ar trebui să le povestească copiilor despre greutăţile, aventurile, visele lor, momentele fericite pe care le-au trăit; să le împărtăşească experienţele lor de viaţă;

–  copiii înregistrează şi imaginile negative ca şi pe cele pozitive despre părinţi;

–  imaginile negative nu pot fi şterse, ci reeditate prin intermediul noilor experienţe, apărute peste cele vechi;

–  este mai ieftin să iertăm: dacă nu-ţi ierţi duşmanul, el va dormi cu tine şi-ţi va tulbura somnul; învăţaţi-i pe copii acest lucru;

–  spuneţi copiilor voştri că ei nu sunt simple note de subsol, ci paginile centrale ale poveştii vieţii voastre;

–  copiii voştri nu au nevoie de părinţi extraordinari, ci de fiinţe umane: petreceţi timp cu copiii jucându-vă cu ei, luând masa cu ei etc.

–  eliminaţi sentimentul de vinovăţie; acesta întemniţează sufletul şi în personalitatea umană nimic nu e definitiv;

–  e mai important să plângeţi şi să vă îmbrăţişaţi copiii, decât să le daţi averi sau să-i criticaţi de nenumărate ori.

2.  Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea

–  pregătiţi-vă copilul pentru ,,a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru ,,a avea”;

–  alimentaţi-i inteligenţa;

–  pesimismul este cancerul sufletului.

3.  Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească

–  a educa nu înseamnă a repeta cuvinte, ci înseamnă a crea idei şi a produce o stare de încântare;

–  nu fiţi un manual de reguli; mai bine îl întrebaţi pe copil: ,,Ce părere ai despre comportamentul tău?”, în loc de ,,Greşeşti”;

–  să-l faci pe copil să îl admire pe cel care îl educă; nu critica profesorul în faţa copilului; acest lucru îl va face să nu mai vrea să înveţe.

4.  Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru înfruntarea eşecurilor

–  e bine să-ţi ceri iertare atunci când greşeşti, chiar copilului tău;

–  părinţii inteligenţi le arată copiilor lor că florile cele mai frumoase apar după iarna cea mai grea;

–  viaţa e un contract ce presupune risc;

–  capacitatea de a te plânge este îngrăşământul suferinţei emoţionale, iar capacitatea de a mulţumi este combustibilul fericirii;

–  învăţaţi copiii să descopere măreţia lucrurilor anonime, aparent neînsemnate.

5.  Părinţii buni vorbesc, cei inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni

–  a sta de vorbă însemnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea care suntem;

–  să căutăm prieteni în copiii noştri;

–  comportamentele nepotrivite ale copiilor sunt de multe ori, strigăte puternice care imploră prezenţa, dragostea şi atenţia părinţilor;

– faceţi lucruri interesante cu copiii voştri;

–  cel care comite un act de sinucidere nu vrea să ucidă viaţa, ci durerea sa;

–  dialogul este o perlă ascunsă în inimă.

6.  Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare

–  captivaţi-vă copiii prin inteligenţa şi afecţiunea voastră, nu prin autoritate, bani sau putere;

– deveniţi o persoană agreabilă;

–  a fi fericit presupune antrenament şi nu este opera întâmplării;

–  învăţaţi-vă copiii mult, vorbind puţin; spuneţi-le poveşti; aveţi curajul de a vă schimba; fiţi inventivi;

–  dacă reuşiţi să vă faceţi copiii să viseze, veţi avea o comoară pe care mulţi regi au căutat-o şi nu au avut-o niciodată.

7.   Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată

–  părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor (dacă seminţele sunt bune, într-o zi vor încolţi);

–  chiar dacă am fost răniţi, nu trebuie să încetăm lupta;

– nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa;

–  dacă copiii nu aud ,,nu” de la părinţii lor, nu vor fi pregătiţi să audă ,,nu” de la viaţă;

– părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunilor copiilor lor;

– părinţii trebuie să stabilească în mod clar care sunt aspectele negociabile şi care sunt limitele ne-negociabile;

– viaţa este o mare şcoală care învaţă puţin pe cel care nu ştie să citească.

PROFESORII 

,,A educa însemnă a fi un artizan al personalităţii, un poet al inteligenţei, un semănător de idei.” (Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

1.  Profesorii buni sunt elocvenţi, profesorii fascinanţi cunosc modul de funcţionare a minţii

–   un elev nu este doar o persoană din sala de clasă, ci o fiinţă umană complexă, cu necesităţi unice;

–  profesorii fascinanţi transformă informaţia în cunoaştere şi cunoaşterea în experienţă (prezintă informaţiile în contextul experienţei de viaţă);

–  prima deprindere a unui profesor fascinant este aceea de a înţelege mintea elevului şi de a găsi răspunsuri deosebite, diferite de cele cu care elevul este obişnuit.

2.  Profesorii buni stăpânesc metodologia, profesorii fascinanţi au sensibilitate

– profesorii buni vorbesc cu glasul, profesorii fascinanţi vorbesc cu ochii;

– profesorii buni sunt didactici, profesorii fascinanţi vorbesc inimii elevilor lor;

– vorbiţi cu un glas care exprimă emoţie; schimbaţi-vă tonalitatea în timp ce vorbiţi: rezultă că elevii îşi vor micşora viteza gândurilor şi vor călători în lumea ideilor;

– un profesor fascinant nu lasă ca agresivitatea şi atitudinile impulsive ale elevilor să-i răpească liniştea interioară.

3.  Profesorii buni educă inteligenţa logică, profesorii fascinanţi educă emoţia

–  emoţia îi transformă pe cei bogaţi în săraci, pe intelectuali în copii, pe cei puternici în fiinţe fragile;

–  a educa emoţia înseamnă a stimula elevul să gândească înainte de a reacţiona, să nu-i fie teamă de frică, să-şi fie propriul său lider, autor al propriei sale poveşti, să ştie să filtreze stimulii stresanţi şi să opereze şi cu contradicţiile vieţii;

– a educa emoţia înseamnă şi să se dăruiască fără să aştepte răsplată, să fie credincios conştiinţei sale, să-şi găsească bucurii în stimulii mici ai existenţei, să ştie să piardă, să-şi asume riscuri…

4.  Profesorii buni folosesc memoria ca depozit de informaţie, profesorii fascinanţi o folosesc ca suport al artei de a gândi

– profesorii fascinanţi au ca obiectiv să-i înveţe pe elevi să gândească şi nu să repete informaţia;

– memoria umană nu este o bancă de date, ci o bogăţie de informaţii şi experienţe, din care fiecare dintre noi să culeagă o lume fantastică de idei;

– deschiderea ferestrelor inteligenţei e împiedicată de testele şi întrebările închise; testele ar trebui să fie deschise, să promoveze creativitatea, să stimuleze dezvoltarea gândirii libere, să cultive raţionamentul schematic, să amplifice capacitatea de argumentare a elevilor;

– profesorii fascinanţi formează persoane care gândesc şi care sunt autoare ale propriilor lor vieţi.

5. Profesorii buni sunt maeştri temporari, profesorii fascinanţi sunt maeştri de neuitat

–  a fi maestru de neuitat înseamnă să formezi fiinţe umane care vor schimba lumea;

– seminţele sădite de un profesor fascinant nu vor fi distruse niciodată;

– transmiteţi experienţele voastre de viaţă; informaţiile sunt arhivate în memorie, experienţele sunt săpate în inimă.

6.  Profesorii buni corectează comportamente, profesorii fascinanţi rezolvă conflicte în sala de clasă

– în primele 30 de secunde în care suntem tensionaţi, comitem cele mai mari greşeli; în momente de mare tensiune, fiţi prieten cu tăcerea, respiraţi adânc;

– căutaţi să nu-i daţi agresorului o lecţie de morală, inteligenţa sa este blocată;

– încântaţi-vă clasa cu gesturi neaşteptate; surprindeţi-vă elevii, faceţi-i să gândească, să privească în interiorul lor, să se confrunte cu ei înşişi;

– o lovitură blândă, direct în inimă – să-l faceţi pe agresor să se pună în locul celorlalţi (prin povestiri impresionante);

– afecţiunea şi inteligenţa vindecă rănile sufletului şi rescriu paginile închise ale subconştientului.

7.  Profesorii buni educă pentru o profesie, profesorii fascinanţi educă pentru viaţă

– elevii acestora din urmă dobândesc conştiinţa critică;

– profesorii fascinanţi sunt promotori ai respectului de sine – îi susţin pe timizi, pe cei dispreţuiţi şi pe cei cărora li se dau porecle peiorative: le arată capacitatea lor interioară;

–  profesorii fascinanţi formează indivizi întreprinzători: ,,Păguboşii văd fulgerele; învingătorii văd ploaia şi, odată cu ea, posibilitatea de a avea recoltă bună.”

,,Păguboşii sunt paralizaţi de pierderile şi frustrările lor; învingătorii văd şansa de a schimba totul, din nou.”

,,Niciodată să nu renunţaţi la visele voastre!”(Augusto Cury);

– desprindeţi o lecţie de viaţă din fiecare lacrimă.

SINDROMUL GÂNDIRII ACCELERATE (SGA)

Imaginile TV se înregistrează în memorie şi intră în competiţie cu imaginea părinţilor şi profesorilor; de aici rezultă că educatorii pierd capacitatea de a influenţa lumea psihică a tinerilor.

Excesul de stimuli de la televizor îşi aduce contribuţia la apariţia sindromului gândirii accelerate, care dă anxietate, dependenţă de noi stimuli.

Simptome ale SGA: oboseală excesivă; somn insuficient; iritabilitate; suferinţă prin anticipare; uitare; deficit de concentrare; aversiune faţă de rutină;uneori: dureri de cap, dureri musculare, tahicardie, gastrită.

Cauzele SGA: excesul de stimuli (buni sau răi); excesul de informaţie; politica de consum şi excesul de culori care îngreunează interiorizarea;

Rezultă: pierderea bucuriei izvorâte din lucrurile mici, de fiecare zi; o persoană cu SGA nu reuşeşte să-şi administreze gândurile în totalitate şi să-şi liniştească mintea; amintirea excesivă a ceea ce a fost în trecut – ceea ce dezvoltă sentimente de vinovăţie; preocupări şi griji legate de probleme existenţiale; suferinţa prin anticipaţie.

Calitatea vieţii profesorilor a fost distrusă

– se cere multă răbdare cu elevii; ei nu sunt vinovaţi de această agresivitate, înstrăinare şi agitaţie din sala de clasă;

–  în cei mai răi elevi există o lume care aşteaptă să fie descoperită şi explorată; există speranţă chiar şi în haos.

CELE ŞAPTE PĂCATE CAPITALE ALE EDUCATORILOR

1.            A corecta în public

–  o traumă stocată în memorie poate să contamineze o întreagă arhivă;

–  stimulaţi-i pe tineri să reflecteze.

2.         A exprima autoritatea cu agresivitate

– agresivitatea generează frică, frica ucide dragostea;

– nu vă certaţi în faţa copiilor;

– când dăm dovadă de agresivitate în faţa copiilor, trebuie să cerem scuze, nu numai faţă de partener, ci şi faţă de copiii noştri;

– adevărata autoritate se cucereşte cu inteligenţă şi dragoste;

– nu trebuie să ne fie teamă că ne pierdem autoritatea, trebuie să ne fie teamă că ne pierdem copiii.

3.            A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat

– aceasta poate crea timiditate, frustrare, tristeţe, lipsă de entuziasm;

– nu criticaţi excesiv; nu vă comparaţi copilul cu colegii; fiecare tânăr este o fiinţă unică pe scena vieţii;

– cea mai nefericită modalitate de a-i pregăti pe tineri pentru viaţă este să-i închidem într-o seră şi să-i împiedicăm să greşească şi să sufere;

– cei slabi condamnă, cei puternici înţeleg, cei slabi judecă, cei puternici iartă;

– nu e posibil să fim puternici fără să ne cunoaştem limitele.

4.            A pedepsi la furie şi a pune limite fără a da explicaţii

–  pedeapsa fizică trebuie evitată;

–  dacă un tânăr v-a supărat, vorbiţi-i de sentimentele voastre;

– dacă copilul vostru a greşit, discutaţi cauzele greşelii, acordaţi-i credit;

–  nu puneţi limite fără a da explicaţii;

– pentru a educa, folosiţi mai întâi tăcerea – apoi ideile;

–  cea mai bună pedeapsă este aceea care se negociază; întrebaţi-i pe tineri ce cred că ar merita pentru greşelile lor;

–  lăudaţi-l pe tânăr înainte de a-l corecta sau de a-l critica (va înţelege mai bine ce a greşit).

5.           A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie

–  în spatele fiecărui elev nesociabil, a fiecărui tânăr agresiv, se află un copil care are nevoie de afecţiune.

6.            A nu te ţine de cuvânt

–  încrederea este un edificiu greu de construit, uşor de demolat şi foarte greu de reconstruit.

7.            A distruge speranţa şi visele

– a crede că după cea mai agitată noapte urmează cel mai frumos răsărit este fundamental pentru o sănătate psihică bună;

– nu contează dimensiunile obstacolelor, ci dimensiunea motivaţiei noastre de a le depăşi;

– un om se sinucide doar când visele i se risipesc şi speranţa îi dispare;

– fără vise nu există suflu emoţional; fără speranţă nu există curaj pentru a trăi.

ŞCOALA VISELOR NOASTRE

,,Cu cât calitatea educaţiei va fi mai bună, cu atât mai puţin important va fi rolul psihiatriei în mileniul al treilea.

Proiectul Şcoala vieţii are ca obiectiv formarea de oameni care gândesc.”

(Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

1.      Muzica ambientală în sala de curs

Obiective: dezaccelerarea gândirii, calmarea neliniştii, îmbunătăţirea concentrării, dezvoltarea plăcerii de a învăţa, educarea emoţiei.

După şase luni de ascultat muzică liniştită şi blândă, emoţia tinerilor este pregătită şi stabilizată.

2.      Aşezarea în cerc sau în formă de U

Obiective: dezvoltarea siguranţei, promovarea educaţiei participative, îmbunătăţirea concentrării, diminuarea conflictelor în sala de clasă, reducerea conversaţiilor între elevi.

Înşiruirea elevilor unii în spatele altora generează distrageri şi blochează inteligenţa; le distruge spontaneitatea şi siguranţa în  a-şi expune ideile; generează un conflict caracterizat de teamă şi inhibiţie.

Elevii au nevoie să-şi vadă chipurile unii altora.

A educa cu ochii: sculptorii emoţiei

Educaţi privind în ochi, educaţi cu gesturile: ele spun la fel de mult ca şi cuvintele. Aşezarea în cerc sau în formă de U linişteşte gândirea, îmbunătăţeşte concentrarea, diminuează neliniştea elevilor. Climatul din clasă devine agreabil şi interacţiunea socială face un mare salt înainte.

3.      Expunerea interogativă: arta interogaţiei

Obiective: ameliorarea sindromului gândirii accelerate, reaprinderea motivaţiei, dezvoltarea capacităţii de a-(şi) pune întrebări, îmbogăţirea interpretării de texte şi enunţuri, deschiderea ferestrelor inteligenţei.

Puneţi întrebări: De ce? Cum? Unde? Care este fundamentul?

Expunerea interogativă generează îndoiala, îndoiala generează stresul pozitiv, iar acesta deschide ferestrele inteligenţei.

Expunerea interogativă cucereşte teritoriul emoţiei, apoi scena logicii şi apoi solul memoriei; ea transformă informaţia în cunoaştere şi cunoaşterea în experienţă.

Formarea de minţi libere

Profesorii trebuie să-şi depăşească viciul de a transmite cunoaşterea de-a gata, ca pe nişte adevăruri absolute. Un motiv este că, periodic, multe adevăruri ale ştiinţei devin perimate şi îşi pierd valoarea.

Experiment: puneţi cel puţin zece întrebări în fiecare oră.

4.      Expunerea prin dialog: arta întrebării

Obiective: dezvoltarea conştiinţei critice, promovarea dezbaterii de idei, stimularea educaţiei participative, depăşirea nesiguranţei, învingerea timidităţii, îmbunătăţirea concentrării.

În expunerea prin chestionare, profesorul expune cunoaşterea. În expunerea prin dialog, el pune elevilor numeroase întrebări. Cele două tehnici sunt complementare.

Cunoaşterea dată de-a gata blochează actul de a şti, iar îndoiala provoacă inteligenţa.

Când cineva încetează să pună întrebări, încetează să înveţe, încetează să se dezvolte.

Un profesor fascinant trebuie să pună cel puţin zece întrebări elevilor săi, în timpul unei ore:

–   mai întâi, trebuie să pună întrebarea întregii clase; dacă nimeni nu îndrăzneşte să răspundă, trebuie să numească un elev;

– indiferent de răspuns, elevul trebuie lăudat pentru participare.

A călători în sine însuşi

Arta întrebării generează gânditori inteligenţi.

După un an de expunere interogativă şi prin dialog, elevii pierd teama de a se exprima, învaţă să discute ideile şi să călătorească în ei înşişi.

5.      A fi povestitor de istorioare

Obiective: dezvoltarea creativităţii, educarea emoţiei, stimularea înţelepciunii, creşterea capacităţii de decizie în situaţii de tensiune, îmbogăţirea relaţiilor cu ceilalţi.

Viaţa trebuie trăită cu optimism, speranţă şi veselie.

Părinţii trebuie să-şi înveţe copiii creând poveşti.

Profesorii trebuie să povestească istorioare pentru a-şi preda materiile, condimentându-le cu veselie şi, uneori, cu lacrimi.

Pentru a spune poveşti trebuie să jucaţi teatru. Faceţi-le surprize celor tineri.

A striga înăuntrul inimii, a spune povestioare pline de farmec

A vorbi despre cunoaştere fără a o umaniza, fără a reabilita emoţia istoriei, perpetuează răul din noi şi nu-l vindecă (în cazurile de rasism, copiii trebuie făcuţi să se pună în locul celor oprimaţi).

Cea mai bună metodă de a rezolva conflictul din sala de clasă este de a spune povestioare. Acestea captează gândirea, stimulează analiza.

6.      Umanizarea cunoaşterii

Obiective: stimularea îndrăznelii, promovarea perspicacităţii, cultivarea creativităţii, stimularea înţelepciunii, creşterea capcităţii de gândire critică, formarea de persoane care gândesc.

Este important să se vorbească despre istoria ştiinţei şi despre povestea savanţilor, ca şi despre cunoaşterea pe care aceştia au produs-o.

Ştiinţa fără chip paralizează inteligenţa, goleşte fiinţa de caracteristicile sale, o apropie de neant. Ea produce oameni aroganţi şi nu oameni care gândesc.

Umanizarea cunoaşterii este fundamentală pentru revoluţionarea educaţiei.

Reabilitarea vieţii savanţilor poate crea modele pentru tineri – cei care transformă lumea, nu vedete de doi bani.

Cunoaşterea fără chip şi industria de imagini a divertismentului au ucis adevăraţii noştri eroi.

7.      Umanizarea profesorului: ce poveste spui

Obiective: dezvoltarea socializării, stimularea afectivităţii, construirea unei punţi productive în relaţiile sociale, stimularea înţelepciunii, depăşirea conflictelor, preţuirea lui ,,a fi”.

Povestiţi elevilor istoria voastră, în doze mici, cu tot ce conţine ea.

Educaţia modernă se află în criză, pentru că nu este umanizată. Ea îl separă pe cel care gândeşte, de cunoaştere; pe profesor de materie; pe elev de şcoală; separă subiectul de obiect.

Notele mici au mare valoare în şcoala vieţii.

Un profesor influenţează personalitatea elevilor mai mult prin ceea ce este, decât prin ceea ce ştie.

Greşeala poate genera, în anumite situaţii, o experienţă mai bogată decât reuşita.

A câştiga avantaje competitive

Găsiţi spaţiu pentru umanizarea cunoaşterii, umanizarea propriei istorii şi stimularea artei îndoielii.

Elevii vor deveni întreprinzători, vor şti să aleagă, îşi vor asuma riscuri, vor suporta rigorile vieţii cu demnitate. Vor fi mai sănătoşi din punct de vedere emoţional.

8.      Educarea respectului de sine: laudă înainte de a critica

Obiective: educarea emoţiei şi respectului de sine, vaccinarea contra discriminării, promovarea solidarităţii, rezolvarea de conflicte în sala de clasă, filtrarea stimulilor ,,stresanţi”, prelucrarea pierderilor şi a frustrărilor.

Lauda stimulează bucuria, iar bucuria deschide ferestrele memoriei.

Critica, fără o laudă prealabilă, blochează inteligenţa, îl face pe tânăr să reacţioneze din instinct, ca un animal ameninţat.

Vaccinarea contra discriminării

Lăudaţi persoana căreia vreţi să-i faceţi observaţie, apoi criticaţi-o o singură dată.

Lăudaţi-i pe tinerii cu probleme.

A fi educator înseamnă a fi promotor al respectului de sine.

Poreclele provoacă un rău emoţional imens la nivelul subconştientului. La fel, discriminarea, chiar şi în glumă.

Nu permiteţi aceste lucruri.

9.      Administrarea gândurilor şi emoţiilor

Obiective: recuperarea guvernării eului, rezolvarea sindromului gândirii accelerate, prevenirea conflictelor, protejarea straturilor memoriei, promovarea siguranţei, dezvoltarea unui spirit întreprinzător, protejarea emoţiei în situaţii de tensiune.

Gândurile şi emoţiile negative trebuie criticate şi anihilate (mental).

Eliberarea din închisoarea intelectuală

Dacă eul, care reprezintă voinţa conştientă, nu este lider al gândurilor, el va fi comandat. Nu există doi stăpâni.

10.  Participarea la proiecte sociale

Obiective: dezvoltarea responsabilităţii sociale, promovarea atitudinii cetăţeneşti, cultivarea solidarităţii, creşterea capacităţii de lucru în echipă, prelucrarea temelor colaterale: educaţia pentru sănătate, pentru pace şi pentru drepturile omului.

Participarea la campanii de prevenire a SIDA,  a drogurilor şi a violenţei, de luptă împotriva foamei etc. poate contribui la sănătatea psihică şi socială a tinerilor.

Tineri care se diferenţiază

Tinerii trebuie să înveţe să aleagă: orice alegere implică pierderi şi câştiguri.

Proiectele sociale îi învaţă importanţa faptului de a fi utili.

CELE CINCI  FUNCŢII  ALE  MEMORIEI  UMANE

,,Dacă timpul vă îmbătrâneşte corpul, dar nu vă îmbătrâneşte emoţia, veţi fi totdeauna fericiţi.”

(Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

1.      Înregistrarea în memorie este involuntară

–  respingerea unei idei negative ne poate face sclavii ei;

–  există un registru automat al memoriei (RAM);

–  trebuie să avem grijă de ceea ce gândim şi simţim; de aici rezultă calitatea vieţii noastre;

–  personalitatea nu este statică.

2.      Emoţia determină calitatea înregistrării

–  cu cât este mai mare intensitatea emoţională a unei experienţe, cu atât mai privilegiată va fi înregistrarea şi cu atât va fi mai mare probabilitatea de a fi reactualizată;

– înregistrarea se duce în memoria de uz continuu sau memoria conştientă;

– cu timpul, experienţele intense înregistrate în memoria conştientă sunt deplasate spre periferia inconştientă a memoriei, memoria existenţială;

–  înregistrarea este privilegiată dacă materialul de învăţat este predat într-un mod care stimulează emoţia;

–  sfaturile şi orientările au nevoie de crearea unei stări emoţionale;

– gesturile care generează emoţie intensă sunt mai eficiente decât ţipetele şi presiunile;

– glumele discriminatorii şi poreclele înjositoare în clasă, pot genera experienţe angoasante, capabile să producă conflicte grave.

3.      Memoria nu poate fi ştearsă

–  tot ceea ce gândim sau simţim va fi înregistrat;

–  zilnic, putem planta flori sau putem acumula gunoi pe solul memoriei;

–  reeditarea filmului inconştientului şi rescrierea memoriei înseamnă construirea de noi experienţe, care vor fi arhivate în locul celor vechi.

4.      Gradul de deschidere a ferestrelor memoriei depinde de emoţie

–  liniştea interioară deschide ferestrele memoriei;

– neliniştea poate compromite funcţionarea intelectului;

– pentru a ajuta sau corecta o persoană încordată, trebuie mai întâi să-i captivăm emoţia, pentru ca apoi să-i captivăm raţiunea.

5.      Nu există amintire pură

– puteţi reconstrui gânduri şi emoţii apropiate de cele trăite într-o experienţă, dar nu exact aceleaşi pe care le-aţi trăit atunci;

– testele şcolare închise nu măsoară arta de a gândi;

– cantitatea exgerată de informaţie dată în şcoală, este stresantă;

–  majoritatea informaţiilor nu vor fi reamintite;

–  memorarea nu formează persoane care gândesc, ci care doar repetă;

–  obiectivul fundamental al memoriei este să servească drept suport unui raţionament creativ, schematic, organizat şi nu unor amintiri exacte.

Bibliografie: Augusto Jorge Cury, Părinţi stăluciţi, profesori fascinanţi, Editura For you, 2007.

11 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Perle din extemporale – 2

PERLE  DIN  EXTEMPORALE – 2

 1. Istoria este un învăţământ şcolar.

2. Cronologia este comunicarea istoriei.

3. Dacii se ocupau cu facerea mierii şi facerea obiecturilor.

4. Istoria este o legendă.

5. Cronologia este istorie trecută.

6. Dacii se ocupau cu agricultura, cu crescutul animalelor, cultivatul legumelor şi cu belşugăria.

7. Dacii se ocupau cu pacea în războaie.

8. Dacii se ocupau studiul trecutului al omenirii.

9. Poporul român s-a format prin încreţirea dacilor şi ai duşmanilor.

10. Istoria este cea care se ocupă cu căutarea fosilelor.

11. Dacii se ocupau cu păstoritul, albine, refăceau din fier săcuri, cuţite şi mai făceau castroane din lut şi cu culesul viţei de vie, usturoi şi ceapă.

2 comentarii

Din categoria Diverse

Perle din extemporale – 1

Perle din extemporale – 1

1. Aerul este alcătuit din copaci şi ierbi.

2. Aerul este alcătuit din vânt din copaci.

3. Ca să prevenim poluarea mediului, trebuie să ne îmbrăcăm bine.

4. Omul respiră aerul, iar calul respiră dioxidul de carbon.

5. Poluarea poate preveni din pământ.

6. Oxigenul şi dioxidul de carbon circulă când plantele inhalează dioxid de         carbon şi extermină oxigen.

7. Aerul este dioxid de carbon aspirat de către plante.

8. Cum circulă oxigenul şi dioxidul de carbon în natură?

Aerul aspiră dioxid de carbon şi dioxidul de carbon elimină aerul.

9. Aerul este oxigen de carbon.

10. Aerul este o stare gazoasă prin care trăim.

11. Aerul este alcătuit din copaci de flori şi alte plante.

12. Oxigenul şi dioxidul de carbon circulă foarte încet şi câteodată puţin mai        iute.

13. Oxigenul elimină dioxid de carbon, iar dioxidul de carbon încearcă să              pălueze oxigenul.

14. Castelul împăratului era lângă un râuleţ mic care de pitici era renumit          piscină.

15. Matei Basarab a pus bazele în alertă.

16. Toţi locuitorii unui sat formează natura.

17. Locuitorii unui sat formează o localitate.

18. Un erou al neamului trebuie să fie bun, să ajute pe alţii, să-i respecte pe cei  bătrâni.

19. Copilul are dreptul să ducă o viaţă de politician când va fi mare.

20. În urma unei interacţiuni, un corp trece din masculin în feminin şi                  invers.

5 comentarii

Din categoria Diverse

Câte ceva despre violenţa domestică

CÂTE CEVA DESPRE VIOLENŢA DOMESTICĂ

Termenul de violenţă domestică se referă la violenţa în familie şi acoperă o categorie mai largă de comportamente – uneori se referă la abuzul asupra unui soţ, abuz asupra copiilor şi violenţa asupra bătrânilor.

Din punct de vedere fizic sau emoţional, violenţa joacă un rol nociv între indivizii dintr-o familie sau o relaţie intimă.

Violenţa între partenerii adulţi poate să includă ameninţări şi constrângeri, atacuri fizice sau sexuale şi chiar crima.

Abuzul asupra copiilor constă în atacuri fizice sau sexuale, încălcând drepturile de bază ale copiilor.

O altă formă de violenţă este cea asupra bătrânilor, care poate implica abuzul sau neglijenţa fizică, psihică sau financiară.

Victimele celor mai multe cazuri de violenţă în familie sunt femeile şi copiii.

Abuzul asupra unui partener poate lua mai multe forme: abuzul emoţional sau verbal, refuzul accesului la resurse materiale sau bani, reţinerea de la activităţi normale sau privarea de libertate (izolarea de prieteni şi familie), constrângere sau atac sexual, ameninţarea cu moartea sau rănirea şi intimidarea. În cazuri extreme poate rezulta chiar moartea partenerului.

Cauzele producerii actelor de violenţă în familie sunt adesea veniturile mici, creşterea într-o familie violentă, abuzul de alcool sau droguri, şomajul, problemele sexuale, insatisfacţia profesională.

S-a constatat că violenţa este mai des întâlnită la cuplurile tinere (între 18 şi 30 de ani).

De asemenea, influenţele sociale şi culturale contribuie la declanşarea violenţei.

Unii cercetători consideră că societatea  patriarhală ar fi la baza manifestărilor violenţei împotriva femeii în relaţii intime şi contribuie la scăderea statutului economic pentru femei (femeia care devine dependentă de bărbat). Scăderea acestui statut al femeii poate creşte probabilitatea ca ea să fie închisă într-o relaţie abuzivă sau îi poate limita capacitatea de a părăsi o astfel de relaţie.

Credinţele, obiceiurile tradiţionale şi chiar legile, limitează rolul femeii şi oportunităţile sale economice, contribuind la dependenţa sa faţă de bărbat.

Efectele asupra victimelor pot fi de lungă durată şi de scurtă durată.

Rănile fizice pot varia de la contuzii, tăieturi şi arsuri până la oase rupte, înjunghieri, avortări şi moarte.

Victimele trăiesc depresii şi alte disfuncţii psihologice, se hrănesc în mod dezordonat, consumă alcool sau droguri şi sunt predispuse la sinucidere.

Copiii care sunt martori la violenţa domestică trăiesc depresii şi alte suferinţe psihologice şi sunt chiar ei predispuşi la a fi violenţi, mai mult decât alţi copii.

Deşi unele victime se apără, violenţa soţilor se repetă adesea.

Victimele care cred că sfârşitul unei relaţii sau a unui mariaj reprezintă un eşec personal, sunt mai puţin capabile să părăsească relaţiile abuzive.

Oamenii care sunt dependenţi emoţional şi economic de partenerii lor, suportă abuzul şi rămân într-o relaţie nesănătoasă, crezând că partenerul lor îşi va schimba comportamentul sau personalitatea.

Pentru a preveni sau trata violenţa domestică există o serie de programe şi servicii sociale, atât pentru victime cât şi pentru atacatori.

Victimele abuzate pot primi asistenţă, consiliere pentru ele însele şi pentru copiii lor.

Cele mai multe programe de tratament pentru atacatori variază ca formă şi teorie fundamentală. Multe dintre ele sunt educaţionale şi încearcă să demonstreze că atitudinile şi comportamentul bărbaţilor legat de control şi putere influenţează abuzul asupra femeilor. Programele încurajează, de asemenea, bărbaţii, să-şi examineze atitudinile despre ce înseamnă să fii un bărbat şi să-şi controleze furia prin diverse tehnici.

Scrie un comentariu

Din categoria Psihologie şi pedagogie

Ce înseamnă să fii elev?

 

CE  ÎNSEAMNĂ  SĂ  FII  ELEV ?

 

 

 

A fi elev reprezintă statutul pe care fiecare îl are atunci când frecventează cursurile unei instituţii de învăţământ.

Fiecare om are dreptul de a fi elev şi îndatorirea de a învăţa în cadrul instituţiei pe care o frecventează.

A fi elev înseamnă încadrarea într-un grup educaţional, concretizat prin existenţa  cadrelor didactice şi existenţa unor metode şi mijloace de învăţare.

Statutul de elev presupune prezenţa la cursuri, atât fizică cât şi psihică şi continuarea actului de învăţare şi după cursuri, ca studiu individual sau ca teme date de cadrele didactice.

Elevul are dreptul de a participa la cursuri, de a cere explicaţii atunci când nu înţelege conţinuturile învăţării, de a-şi spune părerea atunci când este cazul, de a folosi mijloacele de învăţare necesare unei lecţii ş.a.

De la elev se aşteaptă  ca el să  participe activ la actul învăţării, să accepte relaţiile de colaborare din cadrul grupului şcolar, să protejeze bunurile materiale ale şcolii, să aibă un comportament civilizat în cadrul clasei de elevi.

Locul de muncă al elevului este şcoala, iar munca sa este învăţatul.

Şcoala este o etapă iniţială a formării omului ca personalitate, care dă deschidere spre viitor, spre învăţare continuă, spre autoeducaţie şi autoinstruire.

Finalitatea principală a şcolii este a învăţa să înveţi, a învăţa să devii.

Herbert Gerjouy spunea că „Analfabetul de mâine nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci va fi cel care nu a învăţat cum să înveţe”.

În fond, şcoala este instituţia care organizează trăirea unor experienţe de învăţare. Ea urmăreşte atingerea unor obiective, cu ajutorul unor metode şi mijloace ştiinţifice.

Şcoala informează şi formează elevii ţinând cont de anumite principii, având grijă să evalueze modul în care obiectivele au fost atinse.

Pentru a putea îndeplini cu succes rolul de ”elev”, acesta trebuie să aibă un program riguros întocmit, în care învăţarea să alterneze cu odihna (activă sau prin somn).

Programul zilnic al elevului trebuie să cuprindă câteva reguli:
– orele de culcare şi cele de sculare să fie respectate întotdeauna;
– mesele să aibă loc la ore fixe;
– în fiecare zi să existe anumite ore pentru recreere;
– să se acorde timp igienei personale;
– să se programeze corect orele pentru învăţare;

Perioadele optime pentru învăţare pe parcursul unei zile de studiu sunt dimineaţa, între orele 8-13 şi după-amiaza, între orele 16,30 – 21,30.

Iată câteva reguli necesare în organizarea unui program de studiu individual:
– trebuie programat timpul, astfel încât să ajungă pentru pregătirea tuturor lecţiilor;
– lecţiile se fac numai după ce copilul s-a spălat, a mâncat şi s-a odihnit cel puţin o oră;
– trebuie să existe ordine acolo unde copilul învaţă, iar lumina la masa de scris trebuie să vină din stânga;
– se învaţă 30-50 minute, după care se fac pauze de 10-15 minute;
– poziţia corpului la masa de scris este importantă (spatele drept şi aşezarea corectă a braţelor pe masă);
– locul unde se învaţă trebuie să fie ferit de zgomote şi de culori stridente iar camera să fie aerisită şi curată.

Iată un model de program pentru şcolarul mic:
– 6,30 – scularea;
– 6,30-7,00 – gimnastica de înviorare, toaleta de dimineţă, efectuarea ordinei în cameră, aerisirea, îmbrăcarea;
– 7,00-7,30 – micul dejun;
– 7,30-8,00 – drumul spre şcoală;
– 8,00-12,00 – activitate şcolară;
– 12,00-12,30 – drumul spre casă;
– 12,30-13,00 – program liber;
– 13,00-13,30 – prânzul;
– 13,30-14,30 – odihnă;
– 14,30-15,00-18,00 – program de lecţii cu pauze;
– 18,00-19,30 – joacă în aer liber, sport, cumpărături;
– 19,30-20,30 – programe de televizor pentru copii, lectură, cină;
– 20,30-21,00 – pregătirea camerei pentru culcare, pregătirea uniformei şi a ghiozdanului, toaleta de seară;
– 21,00-21,30 – culcarea obligatorie.

La sfârşit de săptămână, programul de odihnă trebuie îmbinat cu lectura, plimbările, excursiile, sportul.

Programul zilnic al adolescentului trebuie adaptat la noul program de şcoală.

Programul de învăţătură va fi între orele 7,30-12,30 iar seara se vor pregăti materiile mai uşoare (între orele 20,00-21,00).

Seara, adolescentul va viziona programe preferate (dar alese cu grijă) la televizor, va asculta muzică preferată, va face lectură. După toaleta de seară, culcarea va fi obligatorie în jurul orei 22,00.

Timpul liber trebuie folosit cu înţelepciune şi nu irosit.

Prin activităţile din timpul liber, organismul trebuie să se destindă, să se relaxeze, să se încarce cu noi energii; mintea trebuie să se odihnească.

Este folositoare cât mai multă mişcare în aer liber: jocuri, plimbări cu bicicleta, mers pe jos. Este nevoie de cel puţin o jumătate de oră petrecută în aer liber.

Timpul liber presupune şi un program de culturalizare, nu doar prin vizionarea emisiunilor TV, ci şi a unor spectacole, vizitarea unor muzee, expoziţii şi lectură (cărţile vor fi alese potrivit vârstei copilului şi particularităţilor sale individuale).

În timpul liber, copilul poate primi sau efectua vizite în cadrul grupului de prieteni (grup ales cu grijă şi aflat sub supravegherea părinţilor).

 

Ce influenţă are televiziunea asupra copiilor noştri?

 

Un studiu arată că 40% din programele TV destinate în special adulţilor sunt vizionate şi de copii până la şase ani, iar 80% dintre acestea au spectatori cu vârste de până la 12 ani (Pitzer R.).

1. Programele de televiziune contribuie la dezvoltarea intelectuală a copilului, deoarece îl confruntă cu situaţii ipotetice, scenarii care solicită luarea unor decizii (rezolvări de probleme); programele într-o limbă străină le dezvoltă îmbogăţirea cunoştinţelor despre acea limbă; emisiunile social-educative au un rol pozitiv.
2. Unele programe au un rol de destindere.
3. Copiii imită comportamentul unor personaje – apare comportamentul violent, ca modalitate de rezolvare a unor probleme. De aici va scădea capacitatea copilului de a mai fi sensibil.
Cei care urmăresc frecvent scene de violenţă au mereu sentimentul de frică de a nu fi agresaţi; aceştia manifestă vulnerabilitate, anxietate, dependenţă, stres exagerat.
Violenţa este prezentată ca metodă de succes în rezolvarea conflictelor; de aici rezultă că, tinerii învaţă că e bine să fie violenţi.

4. Vizionarea exagerată a programelor TV duce la scăderea creativităţii, corelată cu o diminuare a participării la activităţile comunitare.

Ataşarea de televizor înseamnă izolarea de societate, rezultă scăderea capacităţilor de comunicare ale copilului, a legăturilor afective dintre părinte şi copil, a deprinderilor de comportament social etc.

Spoturile publicitare le creează ”nevoi” necunoscute până atunci, îi îndeamnă să cumpere diferite produse, creează stări de frustrare şi nemulţumire (în lipsa produselor ce nu pot fi oferite de părinţi).

Programele TV promovează pasivitatea (unele cazuri de obezitate), lipsa de mişcare şi creează dependenţă – tinerii nu găsesc alte activităţi de petrecere a timpului liber.

Concluzie

E bine să existe:
– un program de vizionare;
– părintele să supravegheze copilul în privinţa emisiunilor urmărite;
– părintele să petreacă mai mult timp cu copilul atrăgându-l în diverse activităţi utile şi plăcute.

 

 

 

 

Bibliografie:

1. Meseria de părinte, de Ioan Dolean, Dacian Dorin Delean, Editura Bucureşti 2002;

2. Minte sănătoasă în corp sănătos, Michiela Gîgă, Editura Coresi, Bucureşti, 2003;

3. Învăţarea eficientă şi rapidă, Pavel Mureşan, Editura Coresi, Bucureşti 1990;

4. ABC-ul sănătăţii copilului, dr. Doina Cherata, Editura Sibila, Craiova, 1994;

5. Pedagogie, Nicolae Oprescu, Editura Fundaţiei ”România de mâine”, Bucureşti 1999.

4 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Toamnă

Toamnă
 
M-am îmbătat de tine,
Toamnă;
De munţii tăi
pictaţi
pe orizontul dulce;
De zborul păsărilor tale
plecate
pentru un anotimp;
De oglinzile apelor tale
cu miresme
de rece.
M-am năruit în tine,
Toamnă;
În cerul tău
reflectat
în sufletul meu;
În foşnetul frunzelor tale
cu ecouri
în muzica
pădurilor.
M-ai adormit în tine,
Toamnă;
În culorile tale
revărsate
spre cer;
În frunzele tale
revărsate
peste izvoare.
Mă identific cu tine,
Toamnă.
(cu 20 de ani în urmă)

Scrie un comentariu

Din categoria Poezie

Culori

Albastru

Nu găsesc cuvinte
să îmi exprim
originalitatea.
Ce tineri naivi
sunt în jurul meu!
M-am îndrăgostit
de o culoare.

Negru

Şi din nou
sunetul muzicii
va deveni o spaimă
pentru cardiaci.
O răbufnire de cer
le va răpi din suflete
ca să-i facă mai naturali
decât natura.
Aceasta se va îmbrăca
în sânge
şi nu va mai fi
apă.

Cenuşiu

Mă doare
sufletul albastru
al toamnei
ce s-a născut în mine
odată cu ploile reci
ale neşansei.
Mă doare
inima uscată
a toamnei
ce se stinge în mine
cu frunzele ruginii
ale Terrei.
(cu 20 de ani în urmă)

Scrie un comentariu

Din categoria Poezie

Mesaj

Mesaj

,,Suntem la capătul pământului
Şi orice legătură e-ntreruptă.
Lumea e departe de noi,
E-un vid
În care fiecare luptă.

Suntem într-un colţ pustiu, de iarnă
Iar soarele se află în eclipsă.
Lumea e departe de noi
Şi-i ger
Şi-n suflete de viaţă-i lipsă.

Cad primii stropi ai ploii de atomi
Şi ninge într-o iarnă nucleară.
Lumea e departe de noi
Murim
Fără să mai vedem o vară.

Ne-am prăbuşit cu pacea în neant
Şi nu ştim dacă ne vom mai întoarce.
Lumea e departe de noi,
Prin cer.
Şi-n Rai nimeni să nu mai calce.”

Ah, dar voi voiaţi puţină pace?
Scuzaţi-mă, dar, am uitat să vă cânt;
Lumea e departe de voi
Şi-aici,
Pacea nu e bătută de vânt.
(cu 20 de ani în urmă)

3 comentarii

Din categoria Poezie

Casa mea

Casa mea

Într-o grădină
De flori şi copaci plină
Se află casa mea.
Înconjurată de mesteceni
Şi îngrădită de vise
Pe-aripi de vânt te legeni
Şi pe nori de nea.
Pe verzile alei
Ce nasc drumuri ascunse,
Cad veşnic flori de tei
Din vremurile-apuse.
Şi trandafiri de sânge
Vor toamna a străpunge,
Ca să răzbune vara
Pierdută iar în ţara
Acelor anotimpuri
Ascunse-n alte timpuri.
Iar casa mea e albă,
Un zbor de egretă
Într-o natură
De pe-o altă planetă.
(cu 20 de ani în urmă)

Scrie un comentariu

Din categoria Poezie

Foc fără nume

Foc fără nume

Raze aurii
Străpung atmosfera
Şi, la lăsatul serii,
Trandafirii
Îşi dezvăluie misterul.
Culori întunecate
Din fondul nopţii,
Se desprind fantomatic
Cuprinzând sufletele
În labirint de iubire.
Din centrul de taine
Se înalţă o zână
Cu ochii născuţi
Din focul unei drame.
Un zâmbet albastru
Înfioară noaptea.
Un strigăt de gheaţă
Trezeşte misterul
Şi zâna dispare.
Şi focul se stinge.
Fantomele pier.
(cu 20 de ani în urmă)

Scrie un comentariu

Din categoria Poezie

Feerie

Feerie
 
Şi vântul foşnea
Prin pletele blonde
Prin păr de verdeaţă,
Prin marile holde.

Prinţese de foc
Se năşteau din mare
Şi-al vântului joc
Cobora dinspre soare.

Perle străluceau
În valuri albastre
Castele de gheaţă
Cădeau dintre astre.

O mie de scoici
Captivau prin mister
Şi inimi de foc
Se uneau în crater.
(cu 20 de ani în urmă)

Scrie un comentariu

Din categoria Poezie

Întoarcere

Întoarcere

(Tribuna din Cluj – 1987)

 

Revin acasă printre amintiri;

Aici, copilăria mea se-ascunde

Iar primăvara-n zâmbet îmi pătrunde

Şi îmi aduce alte înfloriri.

 

Revin acasă, unde anii tineri

Încununat-au frunţi cu bucurie.

Unde eşti tu, acum, copilărie

De luni, marţi, miercuri, joi şi vineri?

 

Colind din nou potecile de aur

Şi vântul îmi mângâie cald tristeţea.

Şopteşte-ntruchipând constant blândeţea

Ivită, parcă, dintr-un nou tezaur.

 

Ascult cu sufletul cânt de pădure

Şi mă visez într-un palat carpatic

Înconjurat de un teren sălbatic,

Plin de tufişuri şi de rugi cu mure.

 

Mă învelesc în peisaj de munte

Şi cerul mi se pare lângă mine

Iar înnorarea, parcă nu mai vine

Să stabilească între noi o punte.

Scrie un comentariu

Din categoria Poezie

Modalităţi de dezvoltare a creativităţii

http://revistanautilus.ro/articole/modalitati-de-dezvoltare-a-creativitatii/

Un comentariu

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Scriitorii

http://revistanautilus.ro/povestiri/scriitorii/

Scrie un comentariu

Din categoria Proză

Holisticromii

http://revistanautilus.ro/povestiri/holisticromii/

Scrie un comentariu

Din categoria Proză

Valenţele formative şi educative ale literaturii ştiinţifico-fantastice

http://revistanautilus.ro/articole/valentele-formative-si-educative-ale-literaturii-stiintifico-fantastice/

Scrie un comentariu

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Scop final

http://revistanautilus.ro/povestiri/scop-final/

Scrie un comentariu

Din categoria Proză

Speranţă

Luna

e din ce în ce

mai frumoasă

şi totuşi

nu se anunţă

nimic.

(1987)

Scrie un comentariu

Din categoria Poezie