Sfaturi pentru părinţi şi profesori

SFATURI PENTRU PĂRINŢI ŞI PROFESORI

                                                                    MOTTO:

,,A fi educator înseamnă a fi un  poet al iubirii.  Să nu uiţi niciodată că eu voi lua un pic din fiinţa ta, în propria mea fiinţă.”

                         (Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

  • ,,Există o lume care aşteaptă să fie descoperită în fiecare copil şi în fiecare tânăr. Numai cel care nu se află închis în propria sa lume, reuşeşte s-o descopere.
  • Blocarea inteligenţei copiilor şi adolescenţilor se poate datora izolării în care trăiesc copiii şi părinţii; rareori plâng împreună sau vorbesc despre visele, mâhnirile, bucuriile şi frustrările lor.
  • Funcţiile memoriei sunt utilizate, în general, în mod greşit. Nu există amintire pură a trecutului, acesta este în permanenţă reconstruit; memoria noastră  s-a transformat într-un depozit de informaţie inutilă.
  • Informăm în loc să formăm tinerii: tinerii cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu aproape nimic despre lumea care sunt ei înşişi.
  • Un educator excelent nu e o fiinţă umană perfectă, ci o persoană care dispune de suficientă pace lăuntrică pentru a se goli, ca şi de sensibilitate pentru a învăţa.”(Augusto Cury)

PĂRINŢII

,,Copiii nu au nevoie de părinţi extraordinari, ci de fiinţe umane care să vorbească limba lor şi care să fie capabile să pătrundă în inima lor.”  (Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

1.  Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă.

– părinţii ar trebui să le povestească copiilor despre greutăţile, aventurile, visele lor, momentele fericite pe care le-au trăit; să le împărtăşească experienţele lor de viaţă;

–  copiii înregistrează şi imaginile negative ca şi pe cele pozitive despre părinţi;

–  imaginile negative nu pot fi şterse, ci reeditate prin intermediul noilor experienţe, apărute peste cele vechi;

–  este mai ieftin să iertăm: dacă nu-ţi ierţi duşmanul, el va dormi cu tine şi-ţi va tulbura somnul; învăţaţi-i pe copii acest lucru;

–  spuneţi copiilor voştri că ei nu sunt simple note de subsol, ci paginile centrale ale poveştii vieţii voastre;

–  copiii voştri nu au nevoie de părinţi extraordinari, ci de fiinţe umane: petreceţi timp cu copiii jucându-vă cu ei, luând masa cu ei etc.

–  eliminaţi sentimentul de vinovăţie; acesta întemniţează sufletul şi în personalitatea umană nimic nu e definitiv;

–  e mai important să plângeţi şi să vă îmbrăţişaţi copiii, decât să le daţi averi sau să-i criticaţi de nenumărate ori.

2.  Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea

–  pregătiţi-vă copilul pentru ,,a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru ,,a avea”;

–  alimentaţi-i inteligenţa;

–  pesimismul este cancerul sufletului.

3.  Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească

–  a educa nu înseamnă a repeta cuvinte, ci înseamnă a crea idei şi a produce o stare de încântare;

–  nu fiţi un manual de reguli; mai bine îl întrebaţi pe copil: ,,Ce părere ai despre comportamentul tău?”, în loc de ,,Greşeşti”;

–  să-l faci pe copil să îl admire pe cel care îl educă; nu critica profesorul în faţa copilului; acest lucru îl va face să nu mai vrea să înveţe.

4.  Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru înfruntarea eşecurilor

–  e bine să-ţi ceri iertare atunci când greşeşti, chiar copilului tău;

–  părinţii inteligenţi le arată copiilor lor că florile cele mai frumoase apar după iarna cea mai grea;

–  viaţa e un contract ce presupune risc;

–  capacitatea de a te plânge este îngrăşământul suferinţei emoţionale, iar capacitatea de a mulţumi este combustibilul fericirii;

–  învăţaţi copiii să descopere măreţia lucrurilor anonime, aparent neînsemnate.

5.  Părinţii buni vorbesc, cei inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni

–  a sta de vorbă însemnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea care suntem;

–  să căutăm prieteni în copiii noştri;

–  comportamentele nepotrivite ale copiilor sunt de multe ori, strigăte puternice care imploră prezenţa, dragostea şi atenţia părinţilor;

– faceţi lucruri interesante cu copiii voştri;

–  cel care comite un act de sinucidere nu vrea să ucidă viaţa, ci durerea sa;

–  dialogul este o perlă ascunsă în inimă.

6.  Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare

–  captivaţi-vă copiii prin inteligenţa şi afecţiunea voastră, nu prin autoritate, bani sau putere;

– deveniţi o persoană agreabilă;

–  a fi fericit presupune antrenament şi nu este opera întâmplării;

–  învăţaţi-vă copiii mult, vorbind puţin; spuneţi-le poveşti; aveţi curajul de a vă schimba; fiţi inventivi;

–  dacă reuşiţi să vă faceţi copiii să viseze, veţi avea o comoară pe care mulţi regi au căutat-o şi nu au avut-o niciodată.

7.   Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată

–  părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor (dacă seminţele sunt bune, într-o zi vor încolţi);

–  chiar dacă am fost răniţi, nu trebuie să încetăm lupta;

– nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa;

–  dacă copiii nu aud ,,nu” de la părinţii lor, nu vor fi pregătiţi să audă ,,nu” de la viaţă;

– părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunilor copiilor lor;

– părinţii trebuie să stabilească în mod clar care sunt aspectele negociabile şi care sunt limitele ne-negociabile;

– viaţa este o mare şcoală care învaţă puţin pe cel care nu ştie să citească.

PROFESORII 

,,A educa însemnă a fi un artizan al personalităţii, un poet al inteligenţei, un semănător de idei.” (Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

1.  Profesorii buni sunt elocvenţi, profesorii fascinanţi cunosc modul de funcţionare a minţii

–   un elev nu este doar o persoană din sala de clasă, ci o fiinţă umană complexă, cu necesităţi unice;

–  profesorii fascinanţi transformă informaţia în cunoaştere şi cunoaşterea în experienţă (prezintă informaţiile în contextul experienţei de viaţă);

–  prima deprindere a unui profesor fascinant este aceea de a înţelege mintea elevului şi de a găsi răspunsuri deosebite, diferite de cele cu care elevul este obişnuit.

2.  Profesorii buni stăpânesc metodologia, profesorii fascinanţi au sensibilitate

– profesorii buni vorbesc cu glasul, profesorii fascinanţi vorbesc cu ochii;

– profesorii buni sunt didactici, profesorii fascinanţi vorbesc inimii elevilor lor;

– vorbiţi cu un glas care exprimă emoţie; schimbaţi-vă tonalitatea în timp ce vorbiţi: rezultă că elevii îşi vor micşora viteza gândurilor şi vor călători în lumea ideilor;

– un profesor fascinant nu lasă ca agresivitatea şi atitudinile impulsive ale elevilor să-i răpească liniştea interioară.

3.  Profesorii buni educă inteligenţa logică, profesorii fascinanţi educă emoţia

–  emoţia îi transformă pe cei bogaţi în săraci, pe intelectuali în copii, pe cei puternici în fiinţe fragile;

–  a educa emoţia înseamnă a stimula elevul să gândească înainte de a reacţiona, să nu-i fie teamă de frică, să-şi fie propriul său lider, autor al propriei sale poveşti, să ştie să filtreze stimulii stresanţi şi să opereze şi cu contradicţiile vieţii;

– a educa emoţia înseamnă şi să se dăruiască fără să aştepte răsplată, să fie credincios conştiinţei sale, să-şi găsească bucurii în stimulii mici ai existenţei, să ştie să piardă, să-şi asume riscuri…

4.  Profesorii buni folosesc memoria ca depozit de informaţie, profesorii fascinanţi o folosesc ca suport al artei de a gândi

– profesorii fascinanţi au ca obiectiv să-i înveţe pe elevi să gândească şi nu să repete informaţia;

– memoria umană nu este o bancă de date, ci o bogăţie de informaţii şi experienţe, din care fiecare dintre noi să culeagă o lume fantastică de idei;

– deschiderea ferestrelor inteligenţei e împiedicată de testele şi întrebările închise; testele ar trebui să fie deschise, să promoveze creativitatea, să stimuleze dezvoltarea gândirii libere, să cultive raţionamentul schematic, să amplifice capacitatea de argumentare a elevilor;

– profesorii fascinanţi formează persoane care gândesc şi care sunt autoare ale propriilor lor vieţi.

5. Profesorii buni sunt maeştri temporari, profesorii fascinanţi sunt maeştri de neuitat

–  a fi maestru de neuitat înseamnă să formezi fiinţe umane care vor schimba lumea;

– seminţele sădite de un profesor fascinant nu vor fi distruse niciodată;

– transmiteţi experienţele voastre de viaţă; informaţiile sunt arhivate în memorie, experienţele sunt săpate în inimă.

6.  Profesorii buni corectează comportamente, profesorii fascinanţi rezolvă conflicte în sala de clasă

– în primele 30 de secunde în care suntem tensionaţi, comitem cele mai mari greşeli; în momente de mare tensiune, fiţi prieten cu tăcerea, respiraţi adânc;

– căutaţi să nu-i daţi agresorului o lecţie de morală, inteligenţa sa este blocată;

– încântaţi-vă clasa cu gesturi neaşteptate; surprindeţi-vă elevii, faceţi-i să gândească, să privească în interiorul lor, să se confrunte cu ei înşişi;

– o lovitură blândă, direct în inimă – să-l faceţi pe agresor să se pună în locul celorlalţi (prin povestiri impresionante);

– afecţiunea şi inteligenţa vindecă rănile sufletului şi rescriu paginile închise ale subconştientului.

7.  Profesorii buni educă pentru o profesie, profesorii fascinanţi educă pentru viaţă

– elevii acestora din urmă dobândesc conştiinţa critică;

– profesorii fascinanţi sunt promotori ai respectului de sine – îi susţin pe timizi, pe cei dispreţuiţi şi pe cei cărora li se dau porecle peiorative: le arată capacitatea lor interioară;

–  profesorii fascinanţi formează indivizi întreprinzători: ,,Păguboşii văd fulgerele; învingătorii văd ploaia şi, odată cu ea, posibilitatea de a avea recoltă bună.”

,,Păguboşii sunt paralizaţi de pierderile şi frustrările lor; învingătorii văd şansa de a schimba totul, din nou.”

,,Niciodată să nu renunţaţi la visele voastre!”(Augusto Cury);

– desprindeţi o lecţie de viaţă din fiecare lacrimă.

SINDROMUL GÂNDIRII ACCELERATE (SGA)

Imaginile TV se înregistrează în memorie şi intră în competiţie cu imaginea părinţilor şi profesorilor; de aici rezultă că educatorii pierd capacitatea de a influenţa lumea psihică a tinerilor.

Excesul de stimuli de la televizor îşi aduce contribuţia la apariţia sindromului gândirii accelerate, care dă anxietate, dependenţă de noi stimuli.

Simptome ale SGA: oboseală excesivă; somn insuficient; iritabilitate; suferinţă prin anticipare; uitare; deficit de concentrare; aversiune faţă de rutină;uneori: dureri de cap, dureri musculare, tahicardie, gastrită.

Cauzele SGA: excesul de stimuli (buni sau răi); excesul de informaţie; politica de consum şi excesul de culori care îngreunează interiorizarea;

Rezultă: pierderea bucuriei izvorâte din lucrurile mici, de fiecare zi; o persoană cu SGA nu reuşeşte să-şi administreze gândurile în totalitate şi să-şi liniştească mintea; amintirea excesivă a ceea ce a fost în trecut – ceea ce dezvoltă sentimente de vinovăţie; preocupări şi griji legate de probleme existenţiale; suferinţa prin anticipaţie.

Calitatea vieţii profesorilor a fost distrusă

– se cere multă răbdare cu elevii; ei nu sunt vinovaţi de această agresivitate, înstrăinare şi agitaţie din sala de clasă;

–  în cei mai răi elevi există o lume care aşteaptă să fie descoperită şi explorată; există speranţă chiar şi în haos.

CELE ŞAPTE PĂCATE CAPITALE ALE EDUCATORILOR

1.            A corecta în public

–  o traumă stocată în memorie poate să contamineze o întreagă arhivă;

–  stimulaţi-i pe tineri să reflecteze.

2.         A exprima autoritatea cu agresivitate

– agresivitatea generează frică, frica ucide dragostea;

– nu vă certaţi în faţa copiilor;

– când dăm dovadă de agresivitate în faţa copiilor, trebuie să cerem scuze, nu numai faţă de partener, ci şi faţă de copiii noştri;

– adevărata autoritate se cucereşte cu inteligenţă şi dragoste;

– nu trebuie să ne fie teamă că ne pierdem autoritatea, trebuie să ne fie teamă că ne pierdem copiii.

3.            A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat

– aceasta poate crea timiditate, frustrare, tristeţe, lipsă de entuziasm;

– nu criticaţi excesiv; nu vă comparaţi copilul cu colegii; fiecare tânăr este o fiinţă unică pe scena vieţii;

– cea mai nefericită modalitate de a-i pregăti pe tineri pentru viaţă este să-i închidem într-o seră şi să-i împiedicăm să greşească şi să sufere;

– cei slabi condamnă, cei puternici înţeleg, cei slabi judecă, cei puternici iartă;

– nu e posibil să fim puternici fără să ne cunoaştem limitele.

4.            A pedepsi la furie şi a pune limite fără a da explicaţii

–  pedeapsa fizică trebuie evitată;

–  dacă un tânăr v-a supărat, vorbiţi-i de sentimentele voastre;

– dacă copilul vostru a greşit, discutaţi cauzele greşelii, acordaţi-i credit;

–  nu puneţi limite fără a da explicaţii;

– pentru a educa, folosiţi mai întâi tăcerea – apoi ideile;

–  cea mai bună pedeapsă este aceea care se negociază; întrebaţi-i pe tineri ce cred că ar merita pentru greşelile lor;

–  lăudaţi-l pe tânăr înainte de a-l corecta sau de a-l critica (va înţelege mai bine ce a greşit).

5.           A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie

–  în spatele fiecărui elev nesociabil, a fiecărui tânăr agresiv, se află un copil care are nevoie de afecţiune.

6.            A nu te ţine de cuvânt

–  încrederea este un edificiu greu de construit, uşor de demolat şi foarte greu de reconstruit.

7.            A distruge speranţa şi visele

– a crede că după cea mai agitată noapte urmează cel mai frumos răsărit este fundamental pentru o sănătate psihică bună;

– nu contează dimensiunile obstacolelor, ci dimensiunea motivaţiei noastre de a le depăşi;

– un om se sinucide doar când visele i se risipesc şi speranţa îi dispare;

– fără vise nu există suflu emoţional; fără speranţă nu există curaj pentru a trăi.

ŞCOALA VISELOR NOASTRE

,,Cu cât calitatea educaţiei va fi mai bună, cu atât mai puţin important va fi rolul psihiatriei în mileniul al treilea.

Proiectul Şcoala vieţii are ca obiectiv formarea de oameni care gândesc.”

(Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

1.      Muzica ambientală în sala de curs

Obiective: dezaccelerarea gândirii, calmarea neliniştii, îmbunătăţirea concentrării, dezvoltarea plăcerii de a învăţa, educarea emoţiei.

După şase luni de ascultat muzică liniştită şi blândă, emoţia tinerilor este pregătită şi stabilizată.

2.      Aşezarea în cerc sau în formă de U

Obiective: dezvoltarea siguranţei, promovarea educaţiei participative, îmbunătăţirea concentrării, diminuarea conflictelor în sala de clasă, reducerea conversaţiilor între elevi.

Înşiruirea elevilor unii în spatele altora generează distrageri şi blochează inteligenţa; le distruge spontaneitatea şi siguranţa în  a-şi expune ideile; generează un conflict caracterizat de teamă şi inhibiţie.

Elevii au nevoie să-şi vadă chipurile unii altora.

A educa cu ochii: sculptorii emoţiei

Educaţi privind în ochi, educaţi cu gesturile: ele spun la fel de mult ca şi cuvintele. Aşezarea în cerc sau în formă de U linişteşte gândirea, îmbunătăţeşte concentrarea, diminuează neliniştea elevilor. Climatul din clasă devine agreabil şi interacţiunea socială face un mare salt înainte.

3.      Expunerea interogativă: arta interogaţiei

Obiective: ameliorarea sindromului gândirii accelerate, reaprinderea motivaţiei, dezvoltarea capacităţii de a-(şi) pune întrebări, îmbogăţirea interpretării de texte şi enunţuri, deschiderea ferestrelor inteligenţei.

Puneţi întrebări: De ce? Cum? Unde? Care este fundamentul?

Expunerea interogativă generează îndoiala, îndoiala generează stresul pozitiv, iar acesta deschide ferestrele inteligenţei.

Expunerea interogativă cucereşte teritoriul emoţiei, apoi scena logicii şi apoi solul memoriei; ea transformă informaţia în cunoaştere şi cunoaşterea în experienţă.

Formarea de minţi libere

Profesorii trebuie să-şi depăşească viciul de a transmite cunoaşterea de-a gata, ca pe nişte adevăruri absolute. Un motiv este că, periodic, multe adevăruri ale ştiinţei devin perimate şi îşi pierd valoarea.

Experiment: puneţi cel puţin zece întrebări în fiecare oră.

4.      Expunerea prin dialog: arta întrebării

Obiective: dezvoltarea conştiinţei critice, promovarea dezbaterii de idei, stimularea educaţiei participative, depăşirea nesiguranţei, învingerea timidităţii, îmbunătăţirea concentrării.

În expunerea prin chestionare, profesorul expune cunoaşterea. În expunerea prin dialog, el pune elevilor numeroase întrebări. Cele două tehnici sunt complementare.

Cunoaşterea dată de-a gata blochează actul de a şti, iar îndoiala provoacă inteligenţa.

Când cineva încetează să pună întrebări, încetează să înveţe, încetează să se dezvolte.

Un profesor fascinant trebuie să pună cel puţin zece întrebări elevilor săi, în timpul unei ore:

–   mai întâi, trebuie să pună întrebarea întregii clase; dacă nimeni nu îndrăzneşte să răspundă, trebuie să numească un elev;

– indiferent de răspuns, elevul trebuie lăudat pentru participare.

A călători în sine însuşi

Arta întrebării generează gânditori inteligenţi.

După un an de expunere interogativă şi prin dialog, elevii pierd teama de a se exprima, învaţă să discute ideile şi să călătorească în ei înşişi.

5.      A fi povestitor de istorioare

Obiective: dezvoltarea creativităţii, educarea emoţiei, stimularea înţelepciunii, creşterea capacităţii de decizie în situaţii de tensiune, îmbogăţirea relaţiilor cu ceilalţi.

Viaţa trebuie trăită cu optimism, speranţă şi veselie.

Părinţii trebuie să-şi înveţe copiii creând poveşti.

Profesorii trebuie să povestească istorioare pentru a-şi preda materiile, condimentându-le cu veselie şi, uneori, cu lacrimi.

Pentru a spune poveşti trebuie să jucaţi teatru. Faceţi-le surprize celor tineri.

A striga înăuntrul inimii, a spune povestioare pline de farmec

A vorbi despre cunoaştere fără a o umaniza, fără a reabilita emoţia istoriei, perpetuează răul din noi şi nu-l vindecă (în cazurile de rasism, copiii trebuie făcuţi să se pună în locul celor oprimaţi).

Cea mai bună metodă de a rezolva conflictul din sala de clasă este de a spune povestioare. Acestea captează gândirea, stimulează analiza.

6.      Umanizarea cunoaşterii

Obiective: stimularea îndrăznelii, promovarea perspicacităţii, cultivarea creativităţii, stimularea înţelepciunii, creşterea capcităţii de gândire critică, formarea de persoane care gândesc.

Este important să se vorbească despre istoria ştiinţei şi despre povestea savanţilor, ca şi despre cunoaşterea pe care aceştia au produs-o.

Ştiinţa fără chip paralizează inteligenţa, goleşte fiinţa de caracteristicile sale, o apropie de neant. Ea produce oameni aroganţi şi nu oameni care gândesc.

Umanizarea cunoaşterii este fundamentală pentru revoluţionarea educaţiei.

Reabilitarea vieţii savanţilor poate crea modele pentru tineri – cei care transformă lumea, nu vedete de doi bani.

Cunoaşterea fără chip şi industria de imagini a divertismentului au ucis adevăraţii noştri eroi.

7.      Umanizarea profesorului: ce poveste spui

Obiective: dezvoltarea socializării, stimularea afectivităţii, construirea unei punţi productive în relaţiile sociale, stimularea înţelepciunii, depăşirea conflictelor, preţuirea lui ,,a fi”.

Povestiţi elevilor istoria voastră, în doze mici, cu tot ce conţine ea.

Educaţia modernă se află în criză, pentru că nu este umanizată. Ea îl separă pe cel care gândeşte, de cunoaştere; pe profesor de materie; pe elev de şcoală; separă subiectul de obiect.

Notele mici au mare valoare în şcoala vieţii.

Un profesor influenţează personalitatea elevilor mai mult prin ceea ce este, decât prin ceea ce ştie.

Greşeala poate genera, în anumite situaţii, o experienţă mai bogată decât reuşita.

A câştiga avantaje competitive

Găsiţi spaţiu pentru umanizarea cunoaşterii, umanizarea propriei istorii şi stimularea artei îndoielii.

Elevii vor deveni întreprinzători, vor şti să aleagă, îşi vor asuma riscuri, vor suporta rigorile vieţii cu demnitate. Vor fi mai sănătoşi din punct de vedere emoţional.

8.      Educarea respectului de sine: laudă înainte de a critica

Obiective: educarea emoţiei şi respectului de sine, vaccinarea contra discriminării, promovarea solidarităţii, rezolvarea de conflicte în sala de clasă, filtrarea stimulilor ,,stresanţi”, prelucrarea pierderilor şi a frustrărilor.

Lauda stimulează bucuria, iar bucuria deschide ferestrele memoriei.

Critica, fără o laudă prealabilă, blochează inteligenţa, îl face pe tânăr să reacţioneze din instinct, ca un animal ameninţat.

Vaccinarea contra discriminării

Lăudaţi persoana căreia vreţi să-i faceţi observaţie, apoi criticaţi-o o singură dată.

Lăudaţi-i pe tinerii cu probleme.

A fi educator înseamnă a fi promotor al respectului de sine.

Poreclele provoacă un rău emoţional imens la nivelul subconştientului. La fel, discriminarea, chiar şi în glumă.

Nu permiteţi aceste lucruri.

9.      Administrarea gândurilor şi emoţiilor

Obiective: recuperarea guvernării eului, rezolvarea sindromului gândirii accelerate, prevenirea conflictelor, protejarea straturilor memoriei, promovarea siguranţei, dezvoltarea unui spirit întreprinzător, protejarea emoţiei în situaţii de tensiune.

Gândurile şi emoţiile negative trebuie criticate şi anihilate (mental).

Eliberarea din închisoarea intelectuală

Dacă eul, care reprezintă voinţa conştientă, nu este lider al gândurilor, el va fi comandat. Nu există doi stăpâni.

10.  Participarea la proiecte sociale

Obiective: dezvoltarea responsabilităţii sociale, promovarea atitudinii cetăţeneşti, cultivarea solidarităţii, creşterea capacităţii de lucru în echipă, prelucrarea temelor colaterale: educaţia pentru sănătate, pentru pace şi pentru drepturile omului.

Participarea la campanii de prevenire a SIDA,  a drogurilor şi a violenţei, de luptă împotriva foamei etc. poate contribui la sănătatea psihică şi socială a tinerilor.

Tineri care se diferenţiază

Tinerii trebuie să înveţe să aleagă: orice alegere implică pierderi şi câştiguri.

Proiectele sociale îi învaţă importanţa faptului de a fi utili.

CELE CINCI  FUNCŢII  ALE  MEMORIEI  UMANE

,,Dacă timpul vă îmbătrâneşte corpul, dar nu vă îmbătrâneşte emoţia, veţi fi totdeauna fericiţi.”

(Augusto Cury – Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi)

1.      Înregistrarea în memorie este involuntară

–  respingerea unei idei negative ne poate face sclavii ei;

–  există un registru automat al memoriei (RAM);

–  trebuie să avem grijă de ceea ce gândim şi simţim; de aici rezultă calitatea vieţii noastre;

–  personalitatea nu este statică.

2.      Emoţia determină calitatea înregistrării

–  cu cât este mai mare intensitatea emoţională a unei experienţe, cu atât mai privilegiată va fi înregistrarea şi cu atât va fi mai mare probabilitatea de a fi reactualizată;

– înregistrarea se duce în memoria de uz continuu sau memoria conştientă;

– cu timpul, experienţele intense înregistrate în memoria conştientă sunt deplasate spre periferia inconştientă a memoriei, memoria existenţială;

–  înregistrarea este privilegiată dacă materialul de învăţat este predat într-un mod care stimulează emoţia;

–  sfaturile şi orientările au nevoie de crearea unei stări emoţionale;

– gesturile care generează emoţie intensă sunt mai eficiente decât ţipetele şi presiunile;

– glumele discriminatorii şi poreclele înjositoare în clasă, pot genera experienţe angoasante, capabile să producă conflicte grave.

3.      Memoria nu poate fi ştearsă

–  tot ceea ce gândim sau simţim va fi înregistrat;

–  zilnic, putem planta flori sau putem acumula gunoi pe solul memoriei;

–  reeditarea filmului inconştientului şi rescrierea memoriei înseamnă construirea de noi experienţe, care vor fi arhivate în locul celor vechi.

4.      Gradul de deschidere a ferestrelor memoriei depinde de emoţie

–  liniştea interioară deschide ferestrele memoriei;

– neliniştea poate compromite funcţionarea intelectului;

– pentru a ajuta sau corecta o persoană încordată, trebuie mai întâi să-i captivăm emoţia, pentru ca apoi să-i captivăm raţiunea.

5.      Nu există amintire pură

– puteţi reconstrui gânduri şi emoţii apropiate de cele trăite într-o experienţă, dar nu exact aceleaşi pe care le-aţi trăit atunci;

– testele şcolare închise nu măsoară arta de a gândi;

– cantitatea exgerată de informaţie dată în şcoală, este stresantă;

–  majoritatea informaţiilor nu vor fi reamintite;

–  memorarea nu formează persoane care gândesc, ci care doar repetă;

–  obiectivul fundamental al memoriei este să servească drept suport unui raţionament creativ, schematic, organizat şi nu unor amintiri exacte.

Bibliografie: Augusto Jorge Cury, Părinţi stăluciţi, profesori fascinanţi, Editura For you, 2007.

Anunțuri

11 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

11 răspunsuri la „Sfaturi pentru părinţi şi profesori

  1. de aceea te-am ytrecut eu la capitolul „informativ”. Găsesc aici la tine un fel de bibliotecă din care mă pot înfrupta pe ascuns.
    Mulțumesc pentru asta.
    🙂
    Aș vrea să pot ajunge vreodată măcar un părinte bun și măcar un profesor bun 🙂

    Apreciază

    • De fapt vreau să aduc aici informaţii care pe mine m-au impresionat sau mi-au plăcut foarte mult. Ar fi bine să găseşti cartea din bibliografie. Şi sigur eşti un părinte foarte bun. Şi un părinte foarte bun poate ajunge un profesor fascinant.

      Apreciază

  2. ei bine, eu știu că nu sunt nici una, nici alta, dar mă străduiesc.
    🙂 Poate ajung acolo unde să pot fi mulțumită de reușitele celor pe care îi îndrum. ca părinte și ca profesor 🙂

    Apreciază

  3. Pingback: Empatizare… forțată – O clasă divizată (ochi albaștri, ochi căprui) | innerspacejournal

  4. Laurentiu

    Foarte buna selectia de concepte. Am citit mult pe tema asta, dar totusi am gasit multe concepte pe care nu le stiam. Am luat si niste palme…

    Apreciază

  5. Laurentiu

    Da, e bun; „suspect” de bun. Biografia lui e cam in ceata. Ca urmare tind sa cred ca si-a cam luat-o si el, lucru care pe el, se pare, l-a facut sa exceleze; Which is good.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s