Copii superdotaţi

Demersuri pentru identificarea elevilor capabili de performanţă

 Oamenii se deosebesc între ei după posibilităţile lor de acţiune. Aceleaşi acţiuni (practice, intelectuale, artistice, sportive etc.) sunt executate de diferiţi indivizi la diferite niveluri calitative, cu o uşurinţă mai mare sau mai mică. De aici au apărut termenii de ,,aptitudine”, ,,inaptitudine”, ,,capacitate”, ,,incapacitate”, ,,dotat”, ,,nedotat”.

Rezultatele oricărei activităţi sunt evaluate şi distribuite pe o scală amplă astfel încât, cu uşurinţă, se stabilesc gupele mari de ,,slab”, ,,mediu(mijlociu)” şi ,,superior”. 

Restrictiv, performanţa ce atestă o capacitate trebuie să fie cotată ca supramedie, deci va fi situată pe o treaptă din zona superioară.

Aptitudinile sunt subsisteme sau sisteme operaţionale superior dezvoltate, care mijlocesc performanţe supramedii în activitate (Paul Popescu-Neveanu).

Aptitudinea arată ce poate individul, nu ce ştie el.

Aptitudinea depinde de ereditate dar se dezvoltă în condiţiile oferite de activitate.

În concluzie, aptitudinile reprezintă însuşiri ale persoanei care, în ansamblul lor, explică diferenţele constatate între oameni în ceea ce priveşte posibilitatea acestora de a-şi însuşi anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi (Andrei Cosmovici).

Ceea ce indică nivelul de dezvoltare al aptitudinilor unui elev, poate fi:

– uşurinţa învăţării;

– uşurinţa şi calitate execuţiei sarcinii.

Aptitudinile pot fi:

1. Aptitudini simple:

– generale (prezente în majoritatea domeniilor – inteligenţa);

– de grup (permit realizarea cu succes a unui grup de activităţi);

– specifice (pentru un domeniu restrâns de activitate – auzul absolut).

2. Aptitudini complexe – care permit realizarea unei activităţi mai ample, de tip profesional (aptitudine tehnică, muzicală etc.).

Fiecare individ vine pe lume cu o zestre ereditară proprie, cu amprente originale. Rolul educaţiei constă în a cunoaşte aceste potenţialităţi şi a crea condiţii şi o influenţare adecvată pentru manifestarea şi dezvoltarea lor.

Astfel, o definiţie a supradotării a fost elaborată printr-o lege votată de Congresul american, în acest mod:

,,Copilul dotat sau talentat este un tânăr care, la nivelul grădiniţei, al cursurilor primare sau secundare a dovedit un potenţial aptitudinal de a atinge un nivel înalt de competenţă în domeniile intelectual, artistic, academic specific, în artele vizuale, teatru, muzică, dans, aptitudini de conducere având nevoie, în consecinţă, de activităţi ce nu sunt în mod normal posibile în şcoală.”

În funcţie de prevalenţa diverselor aptitudini individuale se disting, în linii mari, următoarele tipuri:

– Copii cu ,,aptitudini academice” sau şcolare, caracterizaţi prin succesul în activitatea de învăţare, uşurinţa operării cu noţiuni abstracte şi a formulării generalizărilor, prin rapiditatea însuşirii cunoştinţelor, în special teoretice;

– Copii cu ,,aptitudini creatoare”, caracterizaţi prin capacitatea de a produce ceva nou faţă de stadiul lor de cunoştinţe;

– Copii cu ,,aptitudini ştiinţifice”, caracterizaţi prin capacitatea de observare, prin raţionament logic şi prin uşurinţa cu care folosesc calculele şi simbolurile, prin ingeniozitatea asocierii cunoştinţelor;

– Copii cu ,,aptitudini artistice”, caracterizaţi prin capacitatea creatoare de a imagina şi organiza simboluri, forme, modele, culori şi sunete, de a crea prin aceste mijloace o impresie estetică;

– Copii cu ,,aptitudini tehnice”, caracterizaţi prin capacitatea deosebită de folosire şi invenţie a unor obiecte tehnice; prin aptitudinea de a înţelege mecanica la un nivel teoretic, nu doar practic, de a rezolva probleme tehnice, de a sesiza relaţiile spaţiale;

– Copii cu ,,aptitudini de conducere”, caracterizaţi prin capacitatea de a călăuzi şi îndruma pe alţii, de a-i convinge şi antrena, prin însuşiri de personalitate precum tactul, curajul, puterea de abstracţie şi o evidentă inteligenţă combinativă;

– Copii cu ,,aptitudini sociale”, altele decât cele de conducere, caracterizaţi prin capacitatea de formare a relaţiilor umane, prin competenţă socială, prin facilitate psihomotorie.

Aceste tipuri de dotare superioară pot să apară şi în forme combinate. Trebuie subliniat, însă, că toate aceste tipuri  presupun prezenţa unui intelect superior, ceea ce le distinge principial de alte fenomene, similare ca manifestări, dar de calitate mai modestă. De exemplu, talentul artistic şi cel tehnic se deosebesc de simplele îndemânări psihomotorii din domeniile respective.

Identificarea copiilor supradotaţi

 Preocuparea faţă de depistarea copiilor cu anumite dotări deosebite trebuie să se înceapă de timpuriu şi să se continue sistematic, fiindcă nu există o regulă general-valabilă asupra apariţiei şi a formelor concrete în care se manifestă. De aceea, investigaţia trebuie să fie cât mai cuprinzătoare, urmărind să constate existenţa tuturor acelor aptitudini care intră în componenţa dotării respective.

Cele mai cunoscute forme şi mijloace folosite în şcoală pentru identificarea elevilor supradotaţi sunt: rezultatele la învăţătură, competiţiile extraşcolare, teste de capacităţi sau aptitudini speciale şi teste de personalitate şi, de asemenea, observaţia sistematică exercitată de părinţi şi de educatori.

  1. Succesul şcolar prezintă avantajul de a confrunta capacităţile elevilor cu o bază certă, constituită din cerinţele programei de învăţământ la un nivel de vârstă dată. Pe de altă parte, notarea curentă nu diferenţiază elevii dotaţi din punct de vedere intelectual de colegii lor silitori: obiectivitatea notării nu este asigurată.
  2. Competiţiile extraşcolare reprezintă un mijloc foarte asemănător cu examenele şcolare, dar se adresează celor mai buni elevi, cerându-le o operare mai pretenţioasă cu materialul de studiu.
  3. Testele de inteligenţă sunt probe psihologice care urmăresc stabilirea inteligenţei copilului sub forma unui raport între vârsta lui mintală şi vârsta reală, care constituie aşa-zisul ,,coeficient de inteligenţă”.

Pentru stabilirea vârstei mintale, subiectul este supus unui test constituit din întrebări astfel concepute încât să solicite principalele funcţii ale inteligenţei. Fiecare răspuns este apoi evaluat şi notat după o scară standard, dinainte elaborată, pe baza mediei statistice a rezultatelor obţinute de un eşantion alcătuit din indivizi normali, de aceeaşi vârstă. Rezultatul testului înglobează, însă, şi influenţele de mediu şi educative.

Testul elaborat de Binet Simon a fost revizuit de L.M. Terman şi M.A. Merill şi a intrat în circulaţie sub denumirea de test Stanford (Binet şi scara Wechsler pentru copii). În principiu, se consideră că este supradotat copilul cotat cu un coeficient de inteligenţă de peste 140.

  1. Testele psihologice de aptitudini speciale urmăresc o evaluare separată a factorilor constitutivi ai intelectului. După L.L. Thurstone, factorii inteligenţei susceptibili de a fi măsuraţi separat sunt: capacitatea relaţiilor spaţiale, viteza de percepţie, înţelegerea cuvintelor, fluenţa verbală, uşurinţa de a opera cu numerele, memoria asociativă şi inducţia. Testele de aptitudini pot releva prezenţa unor dotări specifice care ar putea scăpa testelor de inteligenţă.
  2. Testele de personalitate. S-a constatat că realizarea dotării intelectuale este condiţionată şi de alte însuşiri ale personalităţii: voinţa (energia, perseverenţa), afectivitatea (echilibrul emoţional) şi mai ales, motivaţia.
  3.  Observaţiile sistematice ale părinţilor şi educatorilor constituie un mijloc complementar de identificare, permit o apreciere obiectivă, mai flexibilă şi mai subtilă.

Indicatori de identificare a supradotării intelectuale şi talentului la copiii cu vârsta de peste 10 ani (Hildreth)

  1. Calităţi intelectuale:

– considerat ca dotat de către familie şi prieteni;

– îi plac activităţile intelectuale; raţionament peste nivelul vârstei sale;

– curiozitate intelectuală; pune mereu întrebări privind originea şi cauzele; caută motive şi explicaţii;

– abil observator; mare capacitate de memorare pentru ceea ce-l interesează;

– foarte informat despre o mulţime de subiecte;

– inventiv, creativ, cu imaginaţie şi originalitate în planurile sale;

– maturitate în înţelegere;

– preferă jocurile care cer o atenţie concentrată şi cu reguli complicate; introduce în aceste jocuri dificultăţi suplimentare.

  1. Aptitudini în utilizarea limbajului:

– maturitate şi uşurinţă în utilizarea limbajului, peste nivelul vârstei sale;

– alege bine cuvintele; are vocabularul tipic al unui copil mai mare sau al unui adult; îi plac cuvintele lungi şi complicate;

– înţelege uşor ceea ce i se explică oral;

– semne de maturitate în expresia scrisă; stil accesibil, precis, cu utilizarea corectă a cuvintelor;

– compune cu talent povestiri sau poezii;

– poate vorbi, scrie şi citi cu mare uşurinţă şi chiar în altă limbă.

  1. Calităţi şcolare:

– învaţă cu uşurinţă şi repede;

– în clasă este în avans faţă de vârsta sa;

– îi place să studieze; poate să înveţe singur; a câştigat diferite concursuri şi a obţinut distincţii şcolare;

– cunoaşte şi utilizează bibliotecile mai mult decât un copil de nivel mediu, de aceeaşi vârstă;

– citeşte mult mai uşor şi mai rapid decât cei de o vârstă cu el; îi plac toate cărţile pentru copii mai mari sau chiar pentru adulţi;

– are rezultate bune la matematică;

– e foarte informat în domeniul ştiinţelor; foloseşte instrumentele ştiinţifice cu mai multă abilitate decât cei de o vârstă cu el;

– foarte informat în domeniul ştiinţelor sociale, istorie, geografie; foloseşte hărţi şi atlase;

– se interesează de evenimentele politice; are o atitudine critică asupra evenimentelor zilei şi prezintă interes pentru ideile filozofice şi sociale.

  1. Aptitudini şi talente speciale:

– interese foarte variate şi schimbătoare;

– îşi petrece mult timp singur cu jucăriile şi planurile sale;

– iniţiativă, entuziasm, originalitate, perseverenţă, atenţie concentrată; motivaţie foarte puternică în realizarea unui proiect; primeşte adesea recompense pentru ceea ce face;

– interes foarte puternic pentru ştiinţe;

– interes foarte puternic pentru mecanică; mare ingeniozitate mecanică;

– talent special pentru muzică;

– interes special pentru desen sau pictură;

– interes special pentru dans sau actorie; a primit pentru acestea premii sai distincţii speciale;

– dotat în mod deosebit pentru sport sau atletism;

– mare abilitate manuală; exigent faţă de sine şi lucrările sale; cere întotdeauna precizie;

– interes enorm pentru cărţi;

– interes pentru dicţionare şi enciclopedii;

– face diferite colecţii;

– ţine un jurnal personal;

– vrea să-şi aleagă o profesie intelectuală.

  1. Caracter:

– îşi alege ca prieteni copii mai mari ca el sau adulţi;

– adaptabil din punct de vedere social; îşi face noi relaţii uşor;

– îşi asumă uşor rolul de animator şi este ales ca atare de alţii; bun organizator; obţine să i se respecte deciziile;

– considerat ca diferit de ceilalţi copii; nemulţumit faţă de cei care acţionează mai puţin repede decât el; atitudine agresivă sau dominatoare faţă de cei de o vârstă cu el;

– se revoltă când i se cer lucruri nerezonabile;

– răspunde în mod adult la autoritate; respectă regulile;

– doreşte să facă servicii; manifestă grijă faţă de binele altora;

– are simţul etetic al unui adult; preocupat de dreptate;

– un înalt simţ al responsabilităţii; îşi respectă promisiunile;

– modest în estimarea capacităţilor sale; neagă a avea ceva în plus faţă de alţii; respectă ceea ce fac alţii;

– cu simţ al umorului;

– mai dezvoltat fizic decât cei de o vârstă cu el; foarte viguros şi activ.

  1. Dezvoltare:

– recunoscut ca precoce de la cea mai fragedă vârstă;

– vorbeşte la doi sau la trei ani într-un mod original; inventează cuvinte; formează fraze;

– abilitate manuală precoce şi peste nivelul vârstei sale;

– talent artistic sau muzical foarte precoce;

– interes precoce pentru cărţile cu poze; memorie foarte bună pentru poveşti; citeşte cu plăcere acasă, înainte de a intra la şcoală;

– învaţă foarte uşor să citească; atinge viteza normală de lectură înainte de atingerea vârstei normale pentru aceasta;

– ştie să-şi scrie numele, cifrele şi cuvintele simple înainte de a intra la şcoală; cunoaşte de timpuriu alfabetul;

– interes precoce pentru numere şi calcul, pentru calendare, ceasuri, timp şi distanţe;

– cunoaşte de timpuriu numele obiectelor uzuale şi modul de a se servi de ele;

– în avans cu scrisul;

– se interesează de mic de jocuri complexe şi cu reguli;

– se amuză singur, din copilărie, cu jocuri inventate de el; are prieteni imaginari; inventează o lume imaginară;

– foarte avansat în clasă pentru vârsta sa;

– provine dintr-o familie cu un nivel intelectual ridicat;

– părinţi permisivi, care încurajează interesele copilului.

Caracteristici ale copiilor supradotaţi şi/sau talentaţi (Barbe, Renzulli)

Caracteristicile, ca şi aptitudinile, au un pronunţat caracter individual şi o mare varietate de forme de manifestare. După părerea unor specialişti, pedagogii reuşesc doar în proporţie de 50% să identifice copiii talentaţi.

Puţini copii supradotaţi şi/sau talentaţi au toate caracteristicile sau comportamentele enumerate mai jos.

Caracteristici generale:

– în mod tipic, învaţă să citească de timpuriu, cu o mai bună înţelegere a nuanţelor limbii; cei mai mulţi învaţă să citească înainte de intrarea în şcoală;

– achiziţionează deprinderile de bază mai bine, mai repede şi cu mai puţin exerciţiu;

– sunt mai capabili să construiască şi să utilizeze abstracţiuni, decât colegii lor;

– sunt mai capabili să observe şi să interpreteze coduri nonverbale şi să tragă concluzii, care altor copii trebuie să li se explice;

– sunt mai puţin dispuşi să accepte totul pe încredere, căutând ei înşişi răspuns la întrebări de tipul: ,,de ce?”, ,,cum?”;

– au o mai bună abilitate de a lucra independent, de la o vârstă mai mică şi pentru perioade mai lungi de timp decât alţi copii;

– au perioade mai lungi de concentrare susţinută a atenţiei decât alţii;

– adesea au interese foarte focalizate şi foarte largi;

– adesea au foarte multă energie;

– au bune relaţii şi dialoguri cu părinţii, profesorii sau alţi adulţi; preferă compania copiilor mai mari sau a adulţilor.

Caracteristici ale creativităţii:

– au o gândire fluentă, fiind capabili să găsească sau să producă o mare cantitate de idei înrudite, consecinţe şi posibilităţi;

– au o gândire flexibilă, fiind capabili să utilizeze mai multe alternative sau abordări în rezolvarea problemelor;

– au o gândire originală, căutând mereu noul, neobişnuitul, făcând asociaţii sau combinaţii neconvenţionale ale informaţiilor pe care le deţin; au abilitatea de a vedea relaţii sau legături între obiecte, idei sau fapte aparent neînrudite;

– au o gândire care elaborează noi paşi, idei, răspunsuri sau îmbunătăţiri ale ideilor de bază, situaţiilor, problemelor;

– sunt dornici de a se confrunta cu situaţii complexe şi caută să rezolve problemele dificile;

– formulează rapid ipoteze sau îşi pun imediat întrebarea ,,Ce-ar fi dacă…?”;

– sunt adesea conştienţi de propria lor impulsivitate şi de iraţionalul din ei şi au multă sensibilitate emoţională;

– au o vie curiozitate pentru obiecte, idei, situaţii sau evenimente;

– au multă imaginaţie şi fantezie şi le place jocul intelectual;

– sunt mai puţin inhibaţi intelectual de colegi în exprimarea opiniilor şi ideilor lor şi îşi manifestă, de multe ori, dezacordul, într-un mod spiritual;

– au sensibilitate pentru frumos şi sunt atraşi de dimensiunile estetice ale realităţii.

Caracteristici ale învăţării:

– au o mare capacitate de observaţie pătrunzătoare, de a sesiza semnificativul şi detaliile importante;

– citesc o mulţime de cărţi pentru a-şi satisface propria curiozitate, preferând lucrări şi reviste destinate celor mai mari ca ei;

– activităţile intelectuale le fac o mare plăcere;

– au o mare putere de abstractizare, conceptualizare şi sinteză;

– au o rapidă intuiţie în găsirea relaţiei cauză-efect;

– au tendinţa de a îndrăgi structura, organizarea şi constanţa mediului lor;

– pot fi nemulţumiţi de violarea structurilor şi regulilor;

– îşi pun întrebări şi caută informaţii noi, atât de dragul de a le avea, cât şi pentru valoarea lor instrumentală;

– sunt sceptici, critici şi evaluativi;

– sesizează inconsecvenţele;

– au un bogat bagaj de informaţii despre o gamă variată de teme, la care pot face apel şi utiliza;

– au o rapidă înţelegere a principiilor de bază şi pot face, adesea, generalizări valide despre evenimente, oameni sau lucruri;

– percep rapid similitudinile, diferenţele şi anomaliile;

– se implică în probleme complexe, separându-le în componente şi analizându-le sistematic;

– au o bună dezvoltare a simţului comun.

Caracteristici comportamentale:

– sunt dornici să examineze tot ce este neobişnuit şi au o mare curiozitate;

– comportamentul lor este adesea bine organizat, direcţionat spre scop, eficient şi cu respect pentru sarcini şi probleme;

– le place să înveţe lucruri noi şi caută noi căi pentru a face ceva;

– au o motivaţie intrinsecă pentru învăţare, descoperire şi explorare, fiind în acelaşi timp şi foarte perseverenţi; o atitudine de tipul ,,Aş face-o mai degrabă eu însumi.”, este pentru ei comună;

– au un timp de atenţie şi de concentrare mai lung decât colegii lor;

– sunt mai independenţi şi se lasă mai puţin supuşi presiunilor decât colegii lor;

– pot fi conformişti sau nonconformişti, după cum o cer situaţiile;

– au un foarte dezvoltat simţ moral şi etic;

– pot integra în ei înşişi impulsuri opuse cum sunt comportamentele distructive şi constructive;

– sunt visători;

– uneori îşi ascund aptitudinile, pentru a nu ieşi în evidenţă;

– au o imagine de sine dezvoltată şi idei realiste despre capacităţile şi talentele lor.

Aspecte ale educării copiilor capabili de performanţă

 D.J.Kincoid propune părinţilor, ca recomandări generale, următoarele:

– să manifeste interes faţă de lectura copiilor şi să discute cu ei pe marginea lecturii;

– să încurajeze originalitatea lor, îndemnându-i să confecţioneze jucării, să facă planuri etc.;

– să-i încurajeze să pună întrebări; să le faciliteze căutarea de răspunsuri;

– să stimuleze gândirea lor creativă şi de rezolvare a problemelor;

– să le aprecieze obişnuinţele de muncă;

– să-i sprijine la întocmirea unor programe eficiente de muncă;

– să le fie prieteni adevăraţi ş.a.

Recomandări pentru profesori:

– să manifeste toleranţă, răbdare faţă de comportamentul original, uneori provocator, al acestor elevi;

– să aibă disponibilitatea necesară faţă de curiozitatea şi întrebările lor;

– să aibă capacitatea de a formula cerinţe mobilizatoare dar realizabile;

– să încurajeze, să producă entuziasm, în loc de împotrivire şi inhibare;

– să manifeste multă empatie, să pătrundă în lumea interioară, în sentimentele şi gândurile elevilor;

– să se bucure la succesele elevilor;

– să fie alături de ei când au necazuri, decepţii sau manifestă nervozitate;

– să ofere copilului dotat o îmbogăţire orizontală şi verticală a materiei (mai mult material cu acelaşi nivel de dificultate; material cu un nivel avansat de dificultate, anticipând lecţiile următoare);

– să discute cu elevul posibilitatea realizării studiului individual;

– să încurajeze lecturile suplimentare;

– să stimuleze apariţia hobby-urilor, participarea la concursuri de creaţie sau ştiinţifice;

– să propună şi să încerce mentorate prin corespondenţă.

Formele educării diferenţiate a elevilor capabili de performanţă

 1. Grupele speciale în cadrul claselor obişnuite oferă o mare flexibilitate în ceea ce priveşte dimensiunea alcătuirii grupelor în decursul timpului, în funcţie de evoluţia fiecărui elev din clasă şi în ceea ce priveşte diversitatea disciplinelor pentru care elevii manifestă predispoziţii deosebite.

Dezavantaj: predarea la cel puţin două niveluri diferite.

2. Activităţile şcolare suplimentare au o mai mare flexibilitate în funcţie de gradul şi tipul de dotare, dar există pericolul supraîncărcării elevilor. Ar fi potrivită organizarea unor cursuri sau a altor activităţi facultative, la alegerea elevilor.

Studiul individual dirijat e o modalitate de tratare diferenţiată.

3. Accelerarea studiilor dă posibilitatea ca elevii cu înzestrări deosebite să-şi poată însuşi mai rapid materia prevăzută în programele de învăţământ comune.

Această formă de tratare diferenţiată este profitabilă, în primul rând pentru elevii cu aptitudini şcolare şi limita accelerării este de o singură clasă în decursul întregii şcolarităţi.

4. Şcolile pentru supradotaţi sunt concepute pentru grupuri de elevi cu aptitudini speciale asemănătoare.

Admiterea viitorilor elevi în aceste şcoli nu are loc decât la vârsta la care se pot depista cert înclinaţiile pentru disciplina de profil, respectiv premisele aptitudinilor speciale

5. Clasele pentru supradotaţi pot fi organizate pentru efective mai reduse şi elevii rămân integraţi în viaţa unei şcoli obişnuite. Aici se pot preda la nivel avansat una sau două discipline, sau toate disciplinele.

Bibliografie:

  1. Cosmovici, Andrei, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
  2. Ionescu, Miron; Educaţia şi dinamica ei, Editura Tribuna Învăţământului, Bucureşti, 1998;
  3. Jigău, Mihai, Copiii supradotaţi, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1994;
  4. Popescu-Neveanu, Paul, Psihologie, Manual pentru clasa a X-a, şcoli normale şi licee, E.D.P., R.A., Bucureşti, 1996.
Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

6 răspunsuri la „Copii superdotaţi

  1. Foarte cuprinzator articolul.

    Apreciază

  2. Să fie de folos!

    Apreciază

  3. cristea costel

    cunosc un baietel de trei ani si jumatate care ne-a uimit cu usurinta cu care face operatii aritmetice; stie tabla inmultirii de la 1 la 17; ( stie cit fac 17×13 de exemplu); scaderi, adunari cu diferite numere ( de ex. 2×4-3; 5 -10…); numara cursiv de la 1-100; inclusiv in engleza, spaniola, italiana, germana si japoneza – pina la anumite nivele; ex. aseara stia acest lucru in spaniola, pina la 97; ); pentru el nu pare sa fie ceva obositos; din contra, te roaga sa-l intrebi mereu; unde nu poate raspunde, spune simplu, nu stiu; tecorecteaza daca ii indici un raspuns gresit, spunind nu-i bine; lucreza perfect cu calculatorul de birou;vrem un sfat

    Apreciază

    • Se încadrează perfect în categoria acestor copii. În unele oraşe există programe speciale pentru aceşti copii. Ar trebui să vă interesaţi la inspectoratul şcolar din zonă. Deşi, la această vârstă nu cred că veţi găsi aşa ceva.
      Altfel, când va merge la şcoală/grădiniţă să discutaţi cu educatorul să îi dea copilului teme potrivite (să lucreze diferenţiat) cu dezvoltarea sa. Dacă e lăsat deoparte îşi poate pierde interesul pentru cunoaştere.
      Să nu fie lăsat la calculator în exces. În rest, are nevoie de iubire, apreciere şi mângâiere, ca orice alt copil.

      Apreciază

  4. albadi

    Buna ziua.
    As vrea sa va vorbesc despre baiatul meu. Locuim in constanta.
    In martie implineste 7 ani . Stiu adunari inmultiri ,daca ii explic o operatie o retine foarte repede . Ma impresioneaza placerea lui de a face operatii si usurinta cu care invata.
    As vrea sa merg cu el la un profesor de matematica sa faca matematica din placere.

    Apreciază

    • Poate găsiți chiar acolo un centru de excelență, unde se fac activități deosebite. Vă puteți interesa la inspectoratul școlar de acolo, sau la Casa Corpului Didactic. Depinde ce vreți să faceți.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s