Arhive lunare: iunie 2011

Paradoxuri 4

Jonathan Swift (1667-1745)

  1. Fiecare om doreşte un trai îndelungat, dar niciunul nu vrea să fie bătrân.
  2. Cât de searbăd şi lipsit de gust ne pare orice lucru netrecut prin firul depănat al amăgirii.
  3. Pretind o absolută autoritate de drept, ca fiind ultimul sosit, adică cel mai proaspăt dintre moderni – fapt care mă face să mă bucur de o putere fără margini asupra tuturor înaintaşilor mei într-ale scrisului.
  4. Căci noaptea fiind mama tuturor lucrurilor, filozofii înţelepţi sunt de părere că orice scriere e roditoare în măsura în care este şi întunecată.
  5. Cel căruia fiecare îi acordă locul al doilea, negreşit că are temeiuri incontestabile de a pretinde locul întâi.
  6. S-ar putea ca mintea noastră, cugetând asupra tuturor lucrurilor, să se asemene cu soarele, care nu poate lumina jumătate din globul pământesc fără a lăsa cealaltă jumătate cufundată în bezna nopţii.
  7. Ochiul minţii vede cel mai bine atunci când ochii simţurilor rămân închişi.
  8. Pe lumea aceasta nu întâlneşti nimic mai statornic decât nestatornicia.
  9. La drept vorbind, foarte puţini oameni trăiesc în ziua de azi, dar iau măsuri pentru a trăi altădată.
  10. Un nerod pune mai multe întrebări decât poate da răspunsuri un înţelept.
  11. Când raţiunea altuia izbuteşte să mă convingă pe deplin, devine propria mea raţiune.
  12. Dacă o persoamă mă ţine la distanţă, mă împacă gândul că că e şi ea la distanţă de mine.
  13. Satira este un fel de oglindă în care, de obicei, fiecare descoperă faţa oricărei alte persoane, afară de a sa.
  14. Puterea destinului este recunoscută doar de nefericiţi, căci cei fericiţi pun toate izbânzile pe seama chibzuinţei şi a meritelor personale.
  15. Un om drăguţ este un om cu idei spurcate.

 

Joseph Addison (1672-1719)

  1. Împotriva reproşurilor nu se poate găsi altă apărare decât obscuritatea.
  2. Ne-ar fi plăcut mai mult dacă ne-ar fi fost mai puţin pe plac.
  3. Făţărnicia, aşa cum se poartă în cartierul select al oraşului, se deosebeşte foarte mult de făţărnicia din inima târgului.
  4. Omul înţelept se simte fericit când dobândeşte propria lui aprobare, iar nerodul când se recomandă aplauzelor celor aflaţi mai presus de el.
  5. Autori renumiţi au statornicit, ca un fel de regulă, că orice om trebuie să fie câteodată plicticos, şi cel mai sever cititor îşi arată îngăduinţa faţă de numeroasele locuri de popas şi de moţăială risipite în opera unui scriitor.
  6.  Nimic nu poate fi mai bine pus pe muzică decât lucrurile lipsite de orice noimă.
  7. Când sunt bine alese, cuvintele au o putere atât de mare în ele, încât o descriere îţi trezeşte adesea imagini mai însufleţite decât însăşi vederea lucrului zugrăvit.
  8. Seminţele glumei sălăşluiesc în minţile tuturor oamenilor şi, deşi roadele lor pot fi domolite de raţiune, meditaţie şi bun simţ, sunt foarte capabile de a exploda, înflorind pe deplin, în cugetul celui mai mare geniu.
  9. Un om înzestrat cu simţul ridicolului este îndemnat să găsească cusur în orice: această purtare îi dă prilejul de a-şi exercita multiplul talent.

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Paradoxuri 3

Jean de la Bruyère (1645-1696)

  1. Există anumite situaţii în viaţă în care adevărul şi simplitatea constituie cea mai bună tactică.
  2. Înţeleptul se vindecă de ambiţie chiar cu ajutorul ambiţiei. Singura avuţie în stare de a-l ispiti este acel soi de glorie care ar trebui să izvorască de-a dreptul din virtute, dar oamenii nu i-o îngăduie, şi atunci se lipseşte de ea.
  3. Dintre toate mijloacele de a face avere, cel mai rapid şi cel mai nimerit este de a-i convinge pe oameni să vadă limpede că ei trag folos dacă îţi fac binele.
  4. Darul conversaţiei constă mai puţin în a dovedi mult spirit, decât în a recunoaşte spiritul altora.
  5. Tocmai profunda ignoranţă inspiră tonul dogmatic; cel care nu ştie nimic crede că-i învaţă pe alţii ceea ce abia a învăţat el însuşi; omului care ştie mult, abia dacă-i trece prin minte că ceea ce spune el ar putea fi ignorat de ceilalţi şi se exprimă mai detaşat.
  6. Trebuie să râzi înainte de a fi fericit, de teamă că vei muri fără să fi râs vreodată.
  7. Nu este atât de lesne să-ţi faci un nume printr-o lucrare desăvârşită, cât este să impui una mediocră datorită numelui dobândit mai-nainte.
  8. Gloria sau meritul unor oameni li-l acordă faptul de a scrie bine; altora le-o dă faptul de a nu scrie deloc.
  9. Iubirea care se naşte pe neaşteptate este cel mai greu de lecuit.
  10. O femeie urâtă nu poate inspira decât o iubire nebună, căci izbuteşte a se face iubită ori printr-o ciudată slăbiciune a iubitului ei, ori prin alte farmece mai tainice şi mai de neînvins decât cele ale frumuseţii.
  11. La unii oameni există o anumită mediocritate care contribuie să-i facă înţelepţi.
  12. Pentru o femeie este un lucru mai însemnat nu să aibă o călăuză în viaţă, ci să trăiască atât de cuminte încât să se poată lipsi de ea.
  13. Este o mare nenorocire să nu ai destulă înţelepciune pentru a vorbi frumos, şi nici destulă judecată pentru a tăcea.
  14. Aproape că nu întâlneşti om care să vadă meritul cuiva, neajutat de altul.
  15. A râde de oamenii de duh este privilegiul proştilor; ei au pe această lume rolul hărăzit bufonilor de la curte; adică sunt oameni lipsiţi de răspundere.
  16. Vedem cum unii oameni cad dintr-un rang înalt din pricina aceloraşi cusururi care îi ajutaseră să se caţăre acolo.
  17. Mărimile cheltuiesc atât de puţin fiind darnice doar în făgăduieli, iar rangul lor social le scuteşte în asemenea măsură de a-şi ţine frumoasele făgăduieli făcute, încât este o dovadă de stăpânire din partea lor faptul că nu fac o risipă şi mai mare de făgăduieli.
  18. Adesea este mai folositor să pleci din preajma unor mărimi decât să te plângi de purtarea lor.
  19. Lucrurile cele mai mari n-au nevoie decât de a fi înfăţişate cu simplitate.
  20. Trebuie să fii cu desăvârşire lipsit de spirit, dacă dragostea, răutatea şi nevoia nu te fac să-l găseşti.
  21. Când vrei să uiţi pe cineva, înseamnă că te gândeşti la el.

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Paradoxuri 2

François de la Rochefoucauld (1613-1680)

  1. Într-o prietenie, lucrul cel mai greu nu este de a ne da pe faţă defectele dinaintea unui prieten, ci de a-l face să şi le vadă pe ale lui.
  2. În prietenie, la fel ca în dragoste, adesea te fac mai fericit lucrurile ştiute, decât cele pe care nu le cunoşti.
  3. Nu există proşti mai dăunători decât cei care au duh.
  4. Răul pe care îl facem nu atrage asupra noastră atâtea persecuţii şi atâta ură cât ne căşunează trăsăturile noastre bune.
  5. Adesea facem binele ca să putem făptui nepedepsiţi răul.
  6. Nu există om destul de inteligent încât să-şi dea seama de tot răul pe care îl face.
  7. În nenorocirea suferită de cei mai buni prieteni ai noştri, găsim totdeauna ceva care nu ne displace.
  8. Cei mai mulţi oameni îşi mărturisesc recunoştinţa doar din dorinţa ascunsă de a primi binefaceri şi mai mari.
  9. Graba prea mare pe care o arată unii de a-şi plăti o datorie este un soi de nerecunoştinţă.
  10. Un om de spirit ar fi  adesea la mare strâmtoare, lipsit de societatea proştilor.
  11. Mai degrabă îi iubim pe cei care ne urăsc, decât pe cei care ne iubesc mai mult decât vrem noi.
  12. Amorul propriu trăieşte pretutindeni şi trăieşte din orice; trăieşte din nimic, se împacă deopotrivă cu existenţa lucrurilor şi cu lipsa lor.
  13. Nu ne mărturisim niciodată defectele decât din vanitate.
  14. Adevăratele umilinţe sunt cele rămase necunoscute; pe celelalte le face uşor de suportat vanitatea noastră.
  15. Viciile intră în alcătuirea virtuţilor tot aşa cum otrăvurile intră în compoziţia leacurilor.
  16. Când ne părăsesc viciile, ne mângâiem cu credinţa că noi ne despărţim de ele.
  17. În raporturile cu semenii noştri, mai des le câştigăm bunăvoinţa prin defectele decât prin însuşirile noastre.
  18. Nu îi dispreţuim pe toţi semenii noştri stăpâniţi de vicii, dar îi dispreţuim pe toţi cei lipsiţi de orice fel de virtute.
  19. Există anumite defecte care, bine folosite, împrăştie o strălucire mai mare decât însăşi virtutea.
  20. E mai uşor să pari vrednic de funcţia pe care nu ai căpătat-o decât de cele pe care le îndeplineşti.                                                                                                

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Paradoxuri 1

François de la Rochefoucauld (1613-1680)

  1. Puţini oameni ştiu să fie bătrâni.
  2. Nu e atât de primejdios să faci rău majorităţii oamenilor, cât este să le faci prea mult bine.
  3. Există unii oameni care ar fi mai puţin primejdioşi dacă n-ar avea niciun strop de bunătate.
  4. Oricine găseşte motiv de a critica la alţii ceea ce alţii găsesc de criticat la el.
  5. Pentru cei mai mulţi oameni, iubirea de dreptate nu înseamnă altceva decât teama de a suferi de pe urma injustiţiei.
  6. Făgăduim după speranţele noastre şi ne ţinem făgăduiala potrivit temerilor noastre.
  7. Există unele lucruri frumoase care păstrează mai multă strălucire când rămân imperfecte decât când sunt desăvârşite.
  8. Uneori suntem la fel de diferiţi de noi înşine pe cât suntem de ceilalţi.
  9. Câteodată este de ajuns să fii incult ca să nu fi înşelat de un intrigant.
  10. Ipocrizia este un omagiu pe care viciul îl aduce virtuţii.
  11. Aproape nu găseşti oameni care să nu se ruşineze că s-au iubit, în clipa când nu se mai iubesc.
  12. Chiar şi cei mai înţelepţi oameni îşi arată de obicei înţelepciunea în lucruri secundare, nu în lucruri cu adevărat însemnate.
  13. Îţi vine mai lesne să te arăţi înţelept pentru alţii decât pentru tine însuţi.
  14. Cel care trăieşte fără un dram de nebunie nu este chiar atât de înţelept pe cât se crede.
  15. Toţi avem destulă tărie sufletească pentru a îndura nenorocirile altora.
  16. Va mai trece multă vreme până când nevinovăţia va găsi tot atâta ocrotire de câtă se bucură nelegiuirea.
  17. Norocul nu li se pare atât de orb decât celor cărora nu le împărtăşeşte favoarea sa.
  18. Pasiunea preface adesea într-un scrântit pe cel mai inteligent om şi le dăruieşte adesea inteligenţă chiar şi celor mai proşti.
  19. Îi iertăm adesea pe cei care ne plictisesc, dar nu le putem acorda iertare celor plictisiţi de noi.
  20. Este mai ruşinos să nu ai încredere în prietenii tăi decât să fii înşelat de ei.

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Cultivarea creativităţii în învăţământ


 

,,A educa înseamnă a fi un artizan al personalităţii, un poet al inteligenţei, un semănător de idei.”[1]

Criza prin care trece educaţia în zilele noastre, necesită schimbări la nivelul sistemului de învăţământ. Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor.

Un prim pas trebuie făcut în formularea obiectivelor instructiv-educative, astfel încât cultivarea creativităţii să stea alături de educarea gândirii, prin combaterea conformismului cultural manifestat la mulţi dintre profesori. Astfel, chiar progresul gândirii în soluţionarea  problemelor depinde de factorul creativitate.

Educarea creativităţii la copiii de toate vârstele, presupune atingerea următoarelor obiective cu caracter general[2]:

–          formarea unei atitudini pozitive faţă de progres, faţă de elementele de noutate şi faţă de introducerea acestora în propriile acţiuni;

–          pregătirea lor pentru a accepta noul ca un indiciu al progresului, al inovaţiilor şi al creativităţii umane;

–          încurajarea manifestărilor elevilor caracterizate prin caracter şi rezultate originale;

–          formarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi capacităţilor de a crea, de a regândi strategiile de lucru şi de a le integra în sisteme dinamice, flexibile şi eficiente;

–          formarea şi dezvoltarea capacităţilor creative, a capacităţilor de a realiza ceva nou: conexiuni, idei, teorii, modele ideale sau materiale, produse materiale etc.

Foarte importantă este atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Atitudinea autoritară poate crea blocaje afective ale elevilor. Este de preferat o atmosferă democratică, destinsă, prietenoasă. Profesorul trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor (în limite rezonabile), să încurajeze imaginaţia.

De asemenea, este necesar ca profesorul să fie creativ, în următoarele direcţii:

–          proiectarea activităţilor instructiv-educative;

–          organizarea şi conducerea activităţilor didactice, respectiv realizarea activităţilor de învăţare şi predare;

–          desfăşurarea procesului de verificare şi evaluare a randamentului şcolar al elevilor;

–          reglarea demersurilor didactice proprii pe baza informaţiilor obţinute prin feed-back;

–          realizarea de cercetări ştiinţifice teoretice şi practic-aplicative în domeniul specialităţii sale şi în cel al psihopedagogiei, introducerea şi valorificarea unora din rezultatele acestor cercetări în practica şcolară curentă.

Elevii cu potenţialităţi creative superioare au nevoie de asigurarea unor condiţii speciale de dezvoltare a acestora. Ei pot fi depistaţi cu ajutorul unor teste speciale sau prin observarea directă, la clasă.

După Augusto Cury, psihiatru şi educator, cadrele didactice trebuie să se axeze pe anumite criterii care să le ghideze activitatea la clasă, pentru a-i pregăti pe tineri pentru viaţă. El consideră că foarte importantă este educarea emoţiei elevilor, care înseamnă printre altele, învăţarea lui ,,a gândi”  înainte de a reacţiona, acceptarea sentimentului de frică, managementul propriilor gânduri, filtrarea stimulilor stresanţi şi capacitatea de a opera şi cu contradicţiile vieţii, nu doar cu probleme concrete, curajul de a-şi asuma riscuri şi a şti să piardă.

Profesorii trebuie să pătrundă în inima elevilor dându-le exemple de viaţă, povestindu-le din experienţa proprie sau a altora, rezolvând conflictele prin blândeţe şi surprinzându-i cu  reacţii neaşteptate.

Pe de altă parte, următoarele comportamente nu sunt indicate:

–          corectarea elevilor în public;

–          exprimarea autorităţii prin agresivitate;

–          critica excesivă şi compararea copilului cu alţi colegi;

–          pedepsirea copilului fără a da explicaţii;

–          lipsa de răbdare şi pierderea afectivităţii pentru elevi;

–          încălcarea promisiunilor;

–          distrugerea speranţelor şi viselor copiilor.

Pentru dezvoltarea creativităţii elevilor există mijloace nespecifice, care nu au legătură cu vreun obiect de învăţământ şi metode specifice pentru o anumită materie, în funcţie de      conţinutul acesteia.

În prima categorie se includ probele de tip imaginativ-inventiv (li se cere copiilor să elaboreze o compunere care are în centru un obiect simplu – o frunză, un nasture etc.);  exerciţiile de tip problematic (elevii trebuie să formuleze întrebări în legătură cu obiecte cunoscute);  exerciţiile combinate (realizarea unor mici compuneri pe baza unor tablouri cu diverse scene sau formularea moralei ce se desprinde dintr-un astfel de tablou).

Rolul acestor metode nespecifice este acela de a dezvolta  atitudini creative şi aptitudinea de a căuta şi găsi probleme.

Progresul creativităţii se realizează şi prin metode şi procedee specifice, de care beneficiază procesul instructiv-educativ: metodele active cum ar fi învăţarea prin descoperire, descoperirea dirijată (călătoriile pe hartă, continuarea unei nuvele sau povestiri), brainstormingul, sinectica, metoda 6-3-5, metoda ,,Philips 6-6”, discuţia panel. De asemenea, un rol important îl au metodele moderne de predare-învăţare, centrate pe elev.

De exemplu, printre  procedeele aplicate la clasă pot fi: la cererea profesorului elevii trebuie să creeze o problemă şi să o rezolve singuri, individual sau în grup;  pot să imagineze probleme cu mai multe soluţii; foarte interesante sunt călătoriile pe hartă la geografie; la literatură pot continua un text (poveste, nuvelă, povestire) folosind un început dat, personajele autorului etc.; jocurile de rol activează imaginaţia şi capacitatea de a empatiza cu personajul.

Pentru ca stimularea creativităţii să aibă loc, este necesară cultivarea la elevi a unor capacităţi:

–          valorificarea şi dezvoltarea spiritului de observaţie;

–          cultivarea flexibilităţii gândirii, a abilităţilor intelectuale care să le permită elevilor să stabilească dacă o ipoteză este sau nu validă, să renunţe la cele neproductive şi să identifice altele;

–          cultivarea curajului de a încerca şi a peseverenţei, precum şi dezvoltarea asumării riscului;

–          dezvoltarea fluidităţii ideilor şi asociaţiilor realizate de elevi prin enumerarea unui număr cât mai mare de obiecte, fenomene, procese, elemente de conţinut ideatic, în funcţie de anumite criterii prestabilite.

În concluzie, pentru educarea spiritului creativ în şcoală este necesară schimbarea modului de gândire tradiţional, a stilului de lucru în clasă, a atitudinii faţă de elevi.

 


[1] A. Cury, Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi, Ed. For You, Bucureşti, 2005, p. 53

[2] M. Ionescu, Demersuri creative în predare şi învăţare, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000, p.129

Scrie un comentariu

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Jurnal de bord 8

Mir făcea ultimele verificări pe computer ale navetei, iar Nic îşi trecea în revistă iubitele de care urma să se despartă.

– Vă pregătiţi pentru prima voastră călătorie de explorare?

– Eu am fost ucenic pe o navetă ca a ta, spuse Mir.

– Da, spuse şi Nic, îmi adun iubirile în plan virtual, că nu se ştie când ne întoarcem…

– Deh, băieţi, plăcerile se plătesc!…

– Hai, taci, nu ne mai aminti! Sigur am fi câştigat cursa anului.

– Dar acum veţi câştiga experienţă!

– Cu tine… sigur! Sper că ne mai dai şi nouă câte o pauză de relaxare, din când în când.

– Uneori poţi înnebuni de câtă linişte se iveşte în anumite zone! Adevărate încercări ale stăpânirii de sine, spuse Mir.

– Mir, odihneşte-te! Nic, uită-le! S-ar putea să întâlneşti iubirea vieţii tale pe una dintre planetele programate.

– Până atunci, îmi fac nişte rezerve.

– OK, somn uşor, prieteni!

– Pa, şefa!

Mă trezi deşteptătorul  montat la patul pe care dormeam. Dacă mai întârziam două secunde, m-ar fi trântit pe podea. Am reuşit!

Aveam emoţii. Încă nu văzusem naveta. Mi-am făcut rapid programul de înviorare, de care nu mai prea aveam nevoie.

A sosit clipa.

Prietenii mei erau pregătiţi. Ne-am îndreptat spre docuri. Multe navete erau gata de plecare. Semnalizau în diferite feluri.

– A noastră unde e? întrebai mirată.

-Iat-o, îmi arătă Nic, victorios.

O navetă mică, cenuşie, greu de observat într-o varietate atât de mare, cu o formă aproape aplatizată, era îngrămădită într-un colţ.

– Putem ieşi de-acolo? îl întrebai pe Mir.

– Ne descurcăm, mormăi acesta, greoi.

Când am ajuns destul de aproape, un joc aproape insesizabil de lumini, se desfăşură pe neaşteptate. Simţeam că o să-mi placă. Presupun că prietenii mei s-au gândit şi la lungimea de undă emisă de creierul meu pentru astfel de…obiecte. Pe partea de sus a navetei care părea să fie compusă doar din două calote sferice, cam turtite, scria ceva: ,, Inner space”. Cam pompos, numele, dar, nu era prea vizibil.

Inima îmi bătea mai tare, însă, bineînţeles că n-am lăsat să se vadă. Doar eram ,, şefa”, nu?

Scrie un comentariu

Din categoria Proză

Specificul manifestărilor creative ale şcolarului mic


Capacitatea de a crea este prezentă şi la vârsta şcolară mică. Nivelul ce poate fi atins în mod obişnuit, este acela al creativităţii expresive şi al celei productive.

Domeniile de manifestare sunt activităţile specifice învăţământului primar: desen, pictură, modelaj, colaj, activităţi practice, joc, comunicare, rezolvare şi compunere de probleme, compunere.

Şcolarul este capabil să producă ceva nou, în raport cu sine însuşi. Dacă elevul a descoperit prin eforturi proprii de observaţie, imaginaţie şi gândire o însuşire mai puţin evidentă a unui obiect, un anumit aspect al unui fenomen sau proces, dacă a găsit o nouă soluţie a unei probleme sau a creat o compunere într-un mod personal, original sub aspectul conţinutului dar şi al formei, toate aceste activităţi pot fi considerate manifestări ale însuşirilor sale creative.

Orice act creativ presupune un material care să fie prelucrat în mod inedit. Activitatea creatoare este favorizată de mediul şcolar, caracterizată prin atmosferă permisivă, de înţelegere, încurajare, interes şi emulaţie.

Rezolvarea de probleme, dar mai ales compunerea de probleme, prezintă o mare importanţă pentru dezvoltarea flexibilităţii gândirii elevilor. Aici, gândirea este mereu confruntată cu o necunoscută. Pentru descoperirea ei, elevii emit ipoteze, caută, propun, stabilesc relaţii, fac combinaţii de idei. Compunerea de probleme se poate realiza prin analogie, elevul căutând să creeze o problemă asemănătoare. Compunerea unei probleme după un exerciţiu, condiţionează gândirea să folosească noţiuni învăţate, combinate cu crearea de noi moduri de abordare.

În cadrul educaţiei plastice, vârstei şcolarului mic îi corespunde faza realismului vizual, etapă în care copilul este preocupat să redea în imagine grafică aspectele vizibile ale obiectelor. Caracteristica principală a acestei perioade o constituie faptul că în desen, copilul se supune, mai mult sau mai puţin îndemânatic, perspectivei vizuale sau relaţiilor active dintre imagini. Acum, exprimarea şi transpunerea în imagine plastică a ceea ce vede şi ştie nu se mai realizează cu aceeaşi spontaneitate şi uşurinţă ca la grădiniţă. Redarea realului văzut întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte stăpânirea mijloacelor tehnice adecvate, precum şi a limbajului plastic necesar.

Jocul didactic contribuie la dezvoltarea creativităţii elevilor prin condiţionarea ajungerii la rezultatul final datorită  modului de obţinere al acestuia, stimulând capacităţile intelectuale şi afectiv-motivaţionale implicate în desfăşurarea activităţii. Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la valorificarea creatoare a deprinderilor şi cunoştinţelor achiziţionate, la dobândirea prin mijloace proprii, a noi cunoştinţe.

Jocul de rol pune în practică anumite cunoştinţe dobândite anterior, folosind imaginaţia copilului pentru aplicarea acestora. El se transpune imaginar în situaţia dată, mânuind simbolic, unelte, materiale, îşi încearcă îndemânarea şi priceperea cerute de acţiunea începută, îşi exersează imaginaţia şi gândirea creatoare, spiritul de observaţie, emoţiile şi sentimentele superioare, precum şi capacitatea de a duce la bun sfârşit lucrul început. Astfel sunt promovate raporturi social-morale datorită tipului de rol asumat.

Jocurile literare dezvoltă fantezia copiilor, creativitatea şi atenţia, constituind, de asemenea, momente de destindere pentru ei.

Creaţiile literare cuprind o mare varietate de forme de elaborare, care stimulează capacităţile creatoare ale elevilor. Compunerile cu început sau sfârşit dat cer elaborarea unor idei personale. Compunerile după imagini stimulează imaginaţia vizuală prin descrierea imaginilor expuse şi adăugarea de elemente noi, de legătură. Compunerile cu cuvinte date obligă la folosirea cunoştinţelor acumulate în relaţii noi. Compunerile libere dau frâu imaginaţiei creatoare.

Creativitatea verbală se exprimă printr-o vorbire elaborată, fluidă, flexibilă şi originală. Copilul de vârstă şcolară, ca şi preşcolarul, este atras de anumite sonorităţi, se joacă cu cuvintele, învaţă altele noi prin activităţile specifice învăţării cititului. Exprimarea orală ia amploare, ajutând la dezvoltarea creativităţii verbale. Povestirea unor basme cunoscute beneficiază de îmbogăţirea cu elemente personale, păstrând, totuşi, elementele de bază ale povestirii iniţiale.

,,Toate aceste manifestări creative ale copilului sunt originale în raport cu experienţa sa individuală, constituind premise pentru viitoarele sale produse creative.”[1]

 

 


[1] E. Dănescu, Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2009, p. 51

Scrie un comentariu

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Factorii motivaţional-atitudinali ce contribuie la dezvoltarea creativităţii şcolarului mic


În ştiinţele umaniste, modalităţile de raportare ale unei persoane care pornesc de la ea însăşi, o exprimă pe ea şi se traduc prin comportamente, se numesc atitudini. Atitudinile pot fi variabile (un gest, o postură – ca reacţie la un eveniment) sau stabile şi generalizate (trăsături de caracter).

În funcţie de domeniul în care se manifestă, atitudinile pot fi:

● atitudinile faţă de oameni;

● atitudinea faţă de sine (modestia, exigenţa faţă de sine, încrederea în forţele proprii, un anume egoism);

● interesul faţă de muncă;

● atitudini care privesc cunoaşterea ştiinţifică şi arta, tehnica şi cultura;

● atitudini ecologiste;

● atitudini care privesc societatea.

Atitudinile creative sunt: interesul faţă de muncă, încrederea în forţele proprii, interesele cognitive, atitudinea antirutinieră, cutezanţa în adoptarea de scopuri neobişnuite şi îndepărtate, perseverenţa, dispoziţia către revizuirea continuă a proiectului, simţul valorii, atitudini direct creative ( simţământul noului, receptivitatea faţă de nou, respectul faţă de originalitate etc.).

Declanşarea şi derularea oricărui act de creaţie presupun o energie motivaţională suficientă pentru susţinerea procesului creator. Motivele sunt foarte variate: individuale şi sociale; inferioare şi superioare; minore şi majore; egoiste şi altruiste etc. Acestea acţionează interdependent, formând reţele, configuraţii sau constelaţii de motive în structura personalităţii.

La vârsta şcolară mică, alături de trebuinţele biologice îşi fac loc trebuinţele sociale şi spirituale, care vor predomina. Astfel, şcolarul se străduieşte să scrie, să citească şi să înveţe pentru a fi un bun elev, nu doar pentru a primi o recompensă.

Se dezvoltă interesul pentru cunoaştere, curiozitatea faţă de manifestările mediului înconjurător, faţă de lucruri pe care le observă ca fiind noutăţi. Sunt cultivate atitudini sociale de cooperare, de toleranţă, de valorizare personală, de iniţiativă, independenţă şi autonomie, datorită interacţiunilor cu adulţii, cu colegii (din clasă sau din clase mai mari).

Interesele artistice pe care copiii le-au manifestat la grădiniţă se dezvoltă, exprimându-se prin sensibilitatea lor faţă de frumosul din artă şi natură, prin receptarea, aprecierea şi crearea de lucruri noi, în activităţi specifice (desen, pictură, colaj, muzică, dans, joc).

La această vârstă, sunt foarte importante relaţiile dintre copil şi adult, legăturile afective care se creează. Motivaţia afectivă produsă de sentimentul ataşamentului şi protecţiei sau de cel al rivalităţii şi realizării de sine, poate compensa lipsa motivaţiei cognitive. Motivaţia afectivă a copilului poate fi crescută prin retragerea sau ameninţarea cu retragerea aprobării celor dragi. Dar nu trebuie să se exagereze, acest lucru ducând la înăbuşirea iniţiativei, autonomiei, încrederii în forţele proprii.

Factorii socioemoţionali de dezvoltare a creativităţii sunt influenţaţi de modelele comportamentale, educaţionale întâlnite de copil. Imaginea de sine a acestuia se bazează, mai ales, pe imaginea pe care alţii i-o prezintă, pe ,,hrana afectivă” pe care i-a dăruit-o familia sa.

Începuturile stimei de sine sunt corelate cu cele ale conştiinţei de sine. În jurul vârstei de opt ani, copiii acced la o reprezentare psihică globală despre ei înşişi. Ei sunt capabili să spună că au diferite caracteristici (aspect fizic, trăsături de caracter) şi să-şi descrie stările emoţionale.

Reuşitele din copilărie influenţează stima de sine, la fel locul ocupat în cadrul colectivului şi modul de a se pune pe sine în valoare. Sursele de presiune asupra stimei de sine sunt date de părinţi, profesori, prieteni, colegi de clasă. Importanţa corespunzătoare acestor surse de întărire a stimei de sine variază în funcţie de vârstă. Cu cât este mai ridicată stima de sine a unui copil, cu atât mai bune vor fi notele pe care le va obţine la şcoală. Aceşti copii provin adesea, dintr-un climat familial favorabil. De asemenea, elevii care beneficiază de o pedagogie specifică şi adaptată, prezintă nivele superioare ale stimei de sine, faţă de elevii din clasele normale (François Lelord, Christophe André).[1]

Pentru o susţinere eficientă a copiilor sunt necesare câteva sfaturi pentru părinţi:

  • ● Discutarea în particular, cu copilul, nu în grup şi nu în numele cuplului de părinţi; 
  • ● Ascultarea copilului vorbind despre universul său, în mod regulat, nu doar atunci când îi merge rău;
  • ● Acordarea unui interes real activităţilor care îl preocupă şi chiar participarea la acestea (,,Pregătiţi-vă copilul pentru ,,a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru ,,a avea””[2]);
  • ● Petrecerea unor perioade de timp cu copilul şi realizarea unor activităţi împreună cu el (,,Faceţi-i pe tineri să aprecieze momentele simple, forţa care izvorăşte din pierderi, siguranţa care răsare din haos, măreţia care emană din gesturile mici.”[3]);
  • ● Comportamentul părintelui să-i dea sentimentul că este unic, fără a recurge la comparaţii (,,Spuneţi copiilor voştri că ei nu sunt simple note de subsol, ci paginile centrale ale poveştii vieţii voastre”[4]);
  • ● Mesajele educative ale părintelui să corespundă cu exemplul dat de acesta (,,A educa nu înseamnă a repeta cuvinte, ci înseamnă a crea idei şi a produce o stare de încântare.”[5]);
  • ● Să se lucreze asupra dezvoltării simţului umorului la copil, uneori putând să se ia în râs chiar pe sine, fără a se râde în public de el.

,,Părinţii inteligenţi nu formează eroi, ci fiinţe umane care îşi cunosc limitele şi forţele.”[6]

 

 

 

 


[1] F. Lelord, C. André, Cum să te iubeşti pe tine, Ed. Trei, Bucureşti, 2003, p. 103

[2] A. Cury, Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi, Ed. For You, Bucureşti, 2005, p. 24

[3] Idem, p. 38

[4] Idem, p. 20

[5] Idem, p. 30

[6] Idem, p. 28

Scrie un comentariu

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Particularităţile psiho-fizice ale şcolarului mic


Vârsta de 6/7 ani a fost acceptată ca vârstă optimă pentru începutul şcolarităţii. În studiile de psihologia copilului, această vârstă marchează începutul celei de-a treia copilării, care se extinde până la vârsta de 10/11 ani.

Caracteristicile generale ale şcolarului mic sunt:

● socializarea conduitei, integrare familială şi şcolară;

● stadiul operaţiilor concrete;

● stadiul premoral al moralităţii hedonismului instrumental;

● sârguinţă, eficienţă versus inferioritate.

Trecerea copilului de la mediul preşcolar, cu caracteristici diferite de cel şcolar, la acesta din urmă, reprezintă pentru el adaptarea şcolară. El percepe caracteristicile noului mediu prin raportare la cel anterior. Acum intră în contact cu noi colegi, cu învăţătorul. De aceea, este bine să se realizeze până la începutul şcolii dezvoltarea capacităţii de a intra în relaţii acceptabile cu ambianţa.

Stadiul operaţiilor concrete (7-12 ani) se caracterizează prin apariţia grupărilor operaţionale care permit conceptualizări şi coordonări de concepte. Mobilitatea structurilor mintale permite copilului să ia în considerare diversitatea punctelor de vedere. Acest lucru se datorează  cristalizării operaţiilor mintale, care au la bază achiziţia reversibilităţii. Adică, de acum, copilul poate concepe că fiecărei acţiuni îi corespunde o acţiune inversă, care permite revenirea la starea anterioară. Capacitatea de conservare a invarianţilor se extinde, fiind sesizat esenţialul (două lungimi egale dar prezentate diferit sunt recunoscute ca echivalente). După Piaget, de la vârsta de 7-8 ani copiii admit conservarea materiei, către 9 ani recunosc conservarea greutăţii şi abia la 11-12 ani conservarea volumului.  Se poate face saltul de la gândirea de tip funcţional, la cea de tip categorial. Operaţiile mintale, însă, rămân dependente de materialul concret.

Evoluţia judecăţii morale se împarte în trei niveluri mari, fiecare cu câte două stadii distincte.

Nivelul premoral sau preconvenţional (4-10 ani) se caracterizează prin etichetele culturale ,,bun-rău”, ,,are dreptate-se înşeală”, ,,cuminte-obraznic”, iar faptele sunt judecate după consecinţele lor.

Stadiul moralităţii ascultării se bazează pe criteriile pedepsei şi recompensei.

Stadiul moralităţii hedonismului instrumental naiv are proprietatea conformării la normă, ca sursă de beneficii.

În ceea ce priveşte dezvoltarea psihosocială, Erikson  a repartizat acestui stadiu caracteristicile de sârguinţă şi eficienţă versus inferioritate.

            Dezvoltarea fizică a şcolarului mic

De la această vârstă se constată anumite diferenţe între fete şi băieţi. Băieţii au talia cuprinsă între 114 şi 130cm, iar fetele între 110 şi 129cm. Băieţii cântăresc între 20-29 kg şi fetele între 19-28 kg. În ultimii ani, însă, s-a constatat o creştere a masei ponderale şi a taliei.

La 6/7 ani dentiţia infantilă este înlocuită cu cea permanentă.

Are loc o creştere mai accelerată a oaselor capului şi a musculaturii mâinilor.

Creşterea şi structurarea masei cerebrale, în special a lobilor frontali, constituie baza optimă a activităţilor de învăţare – se organizează şi dezvoltă legăturile funcţionale. Sistemul nervos central îşi măreşte capacitatea de funcţionare, prin intensificarea activităţii proceselor corticale implicate în dezvoltarea limbajului.

Oasele carpiene şi metacarpiene tind, în jurul vârstei de  9-10 ani, să atingă parametrii unei complete calcifieri.

            Dezvoltarea psihică a şcolarului mic

            Nivelul de organizare al sistemului psihic este dependent de dezvoltarea biologică, în interacţiune cu mediul socio-cultural.

Percepţia se dezvoltă prin experienţă, ca o condiţie a dezvoltării capacităţii de adaptare; începe prin explorarea configuraţiilor ambianţei, prin deplasări puţin sistematice ale organului vizual. Capacitatea de centrare se dezvoltă în timp. De exemplu, dacă elevul de 6/7 ani este solicitat să observe două linii care fac parte dintr-o figură (L) şi i se cere să aprecieze egalitatea sau inegalitatea lungimii celor două, se va constata că punctul de fixare este puţin ajustat. La elevul de 8/9 ani, diferenţa va fi vizibilă. Deci, experienţa perceptivă a copilului de 8/9 ani îi permite acestuia să exploreze, să dirijeze procesul printr-o serie de strategii, astfel încât punctele de centrare să prezinte maximum de informaţie şi minimum de pierderi.

Capacitatea copilului de 6/7 ani de a percepe detaliile este foarte scăzută. Într-o configuraţie complexă el percepe global părţile sau relaţiile dintre ele, nu analitic. Aceasta explică sincretismul. După vârsta de 7 ani acesta se atenuează, percepţia spaţiului şi a timpului se dezvoltă. Perspicacitatea creşte, timpul devine un stimul ce se impune conştiinţei copilului. Se dezvoltă spiritul de observaţie, reprezentările se lărgesc, dar îşi menţin caracterul nesistematizat, devenind material pentru procesul imaginativ.

Se manifestă capacitatea conservării însuşirilor specifice obiectului în cadrul relaţiei cu alte obiecte, prin centrări succesive.

Gândirea progresează sistematic de la concret-intuitiv, la general şi categorial.

Operaţiile gândirii devin mobile ca urmare a achiziţiei reversibilităţii. Şcolarul poate elabora raţionamente de felul: ,,Dacă temperatura scade la zero grade, atunci apa îngheaţă.” Creşte capacitatea de a rezolva probleme prin strategii variate, datorită procesului de învăţământ.

Mai persistă, încă, sincretismul, iluzia momentană în raportarea cantităţii.

Se dezvoltă operaţiile gândirii: analiza, sinteza, comparaţia, generalizarea, abstractizarea, clasificarea.

Limbajul se manifestă prin stăpânirea practică a regulilor de folosire corectă a cuvintelor. Se dezvoltă limbajul oral şi scris, care este influenţat de formarea deprinderii de citit-scris. Are loc un contact sistematic cu regulile gramaticale.

Obiectele de învăţământ determină dezvoltarea limbajului, prin noţiunile specifice abordate.

Pot să apară unele erori de pronunţie ca disgrafia, dislexia.

Memoria se îmbogăţeşte prin dezvoltarea trăiniciei şi rapidităţii. Se dezvoltă, de asemenea, formulele imediate, logice; se axează mai mult pe sensuri logice. Apare tendinţa de a recurge exclusiv, la memorarea mecanică.

Imaginaţia este mai mult reproductivă, dar se dezvoltă şi cea creatoare, care este stimulată de joc şi fabulaţie, povestire şi compunere.

Se formează deprinderi motorii implicate în activitatea de autoservire, priceperi şi deprinderi legate de specificul activităţii desfăşurate, care vor fi utilizate în formarea deprinderilor intelectuale. Se formează şi deprinderi sportive, precum şi obişnuinţe.

Aptitudinile se dezvoltă în legătură cu activitatea desfăşurată, aceasta fiind, în mare parte, activitatea de învăţare.

Afectivitatea este influenţată de specificul vieţii şcolare, se dezvoltă curiozitatea intelectuală, apar emoţii şi sentimente estetice.

Motivaţia este, în principal externă, dar apare şi cea internă, prin dorinţa de cunoaştere.

Personalitatea începe să se modeleze prin creşterea gradului de coeziune a elementelor sale. Copilul obţine un statut şi îşi formează anumite atitudini, apare conştiinţa propriei sale identităţi.

7 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Dezvoltarea şcolarului mic – generalităţi


Psihologia vârstelor concepe dezvoltarea fiinţei umane ca o devenire complexă, unitară şi integratoare, ce se realizează în trei planuri fundamentale: biologic, psihic şi social.

Dezvoltarea biologică constă în procesul de creştere şi maturizare fizică a organismului, în schimbări cantitative şi calitative ale activităţii nervoase superioare.

Dezvoltarea psihică se referă la apariţia şi manifestarea proceselor, însuşirilor, stărilor şi structurilor psihice la nivele funcţionale tot mai înalte, care să permită adaptarea individului la condiţiile şi cerinţele mediului natural şi sociocultural.

Dezvoltarea socială implică amplificarea posibilităţilor de relaţionare cu ceilalţi şi acomodarea optimă a propriei conduite cu multiplele cerinţe sociale.

Maturizarea este procesul ce presupune modificările organice şi nervoase ce apar în funcţiunea factorilor genetici. Dezvoltarea psihică este condiţionată şi determinată şi de maturizarea organică şi fiziologică.

Maturizarea, cu mecanismele ei programate ereditar, direcţionează din interior dezvoltarea individuală şi se produce relativ spontan, sub influenţa elementelor ereditare.

Maturizarea psihică reprezintă nivelul optim atins de individ în concordanţă cu cerinţele sociale şi posibilităţile interne pe care le are. Este determinată atât de maturizarea logică cât şi de activitatea externă.

În literatura psihopedagogică românească, sunt consideraţi ca factori ai dezvoltării ontogenetice ereditatea, mediul şi educaţia.

,,Ereditatea este însuşirea fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o generaţie la alta, mesajele de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic.”[1]  

Moştenirea ereditară apare ca un complex de predispoziţii şi potenţialităţi şi nu ca o transmitere a trăsăturilor antecesorilor. Rolul eredităţii în dezvoltare este de premisă naturală.

Mediul, ca factor al dezvoltării umane, este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacţionează direct sau indirect, pe parcursul dezvoltării sale.[2]

Termenul de nişă de dezvoltare, introdus de Super şi Harkeness (1986), desemnează totalitatea elementelor cu care un copil intră în relaţie la o vârstă dată. [3]

Structura unei nişe de dezvoltare vizează:

–          obiectele şi locurile accesibile copilului la diferite vârste;

–          răspunsurile şi reacţiile anturajului faţă de copil;

–          cerinţele adultului faţă de competenţele încurajate, vârsta la care sunt solicitate şi nivelul de performanţă solicitat;

–          activităţile impuse, propuse copilului sau acceptate de acesta.

Nişele de dezvoltare diferă de la o cultură la alta (de exemplu, cea de tip occidental faţă de cea tradiţională africană).

Reprezentările sociale despre copil şi copilărie sunt un amestec între ceea ce este în realitate copilul la o vârstă dată şi ce se crede că este. O aceeaşi realitate infantilă în culturi diferite, prezintă alte dominante de activitate sub raportul utilizării bugetului de timp.

Acţiunea mediului poate fi o şansă a dezvoltării (un mediu favorabil), dar şi o frână sau chiar un blocaj al dezvoltării.

Educaţia este activitatea socială complexă, organizată, de dezvoltare a personalităţii în vederea integrării active şi creative în viaţa socială.[4]

,,Societatea umană a perfecţionat în timp un mecanism special de diminuare a imprevizibilului şi de creştere a controlului asupra procesului dezvoltării individuale. Acest rol îl îndeplineşte educaţia.” (A. Cosmovici)[5]

Educaţia acţionează ca factor de transformare a potenţialului ereditar, dar şi ca mobilizator al factorilor de mediu.

Prin modul în care este concepută, educaţia fixează direcţiile de dezvoltare psihică, asigură dezvoltarea fiinţei umane, contribuie la accelerarea dezvoltării.

Autoeducaţia perfecţionează construcţia personalităţii, o definitivează.

Relaţia dintre educaţie şi dezvoltare este reciprocă: educaţia depinde de stadiul de dezvoltare în care se află elevul, iar acţiunea educativă conduce la o nouă dezvoltare.

Dezvoltarea este împărţită în perioade de timp care sunt denumite cu ajutorul conceptelor de  vârstă, etapă, stadiu. Stadiul devine un instrument în stabilirea distanţei între ceea ce este considerat normal la un anumit nivel al dezvoltării şi ceea ce înseamnă un avans sau o întârziere.

  1. N. Leontiev propune următoarele stadii de evoluţie ontogenetică:

● stadiul copilului mic (0-3 ani) – perioada de însuşire a deprinderilor elementare de autoservire şi a mersului şi vorbirii;

● perioada preşcolară (3-6,7 ani) – punerea bazelor personalităţii;

● perioada şcolară mică (6,7-10 ani) – formarea de strategii de învăţare organizată;

● perioada şcolară mijlocie (10-14 ani) – accelerarea dezvoltării şi maturizării în toate sferele activităţii psihice;

● perioada adolescenţei (14-18 ani) – dezvoltare psihică şi orientare socioprofesională.

Autorii români diferenţiază următoarele stadii de dezvoltare, după tipul de activitate fundamentală, rolul social al individului şi vârsta cronologică:

  • Stadiul prenatal;
  • Stadiul copilului mic – de la naştere până la un an;
  • Stadiul copilului antepreşcolar – de la 1 la 3 ani;
  • Stadiul copilului preşcolar – de la 3 la 6-7 ani;
  • Stadiul copilului şcolar cu subetapele:

– stadiul şcolarului mic, de la 6-7 ani la 10-11 ani;

– stadiul şcolarului mijlociu (pubertatea), de la 10-11 ani la 14-15 ani;

– stadiul şcolarului mare (adolescentul), de la 14-15 ani la 18-19 ani;

●   Stadiul vârstei adulte cu subetapele:

– tinereţea;

– maturitatea;

– bătrâneţea.

Stadialitatea dezvoltării psihice urmează următoarele principii:

–          fiecare stadiu ocupă o anumită poziţie;

–          dezvoltarea este fundamental diferită în fiecare stadiu;

–          stadiile sunt unităţi deschise, achiziţiile dintr-un stadiu fiind premise necesare ale achiziţiilor din stadiile ulterioare;

–          în fiecare stadiu există momente de debut, ascendenţă şi regresie.


[1] A. Cosmovici, Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1998, p. 25

[2] Idem, p. 27

[3] Idem, p. 28

[4] Frăsineanu E., Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Ed. Arves, 2003, p. 46

[5] Cosmovici A., Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1998, p. 29

2 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Nişa

L-am oprit.

Am găsit nişa prin care se scurgea, ireversibil, către Celălalt. Am întins mâna, plină de ramuri arcuite şi acestea l-au blocat, acolo. S-a înfăşurat după ramuri, până când, în mijlocul nişei, a crescut un copac, din el.

De-o parte era timp, de cealaltă era…un copac infinit.

Cum crengile îmi aparţineau, copacul infinit creştea din mine. Şi am crescut împreună, pe ramuri punând Universul, frunzele fiind stele cu planete micuţe printre ele.

Ramurile înmugureau la fiecare ciclu, dar copacul suspina în strânsoarea nişei.

De cealaltă parte era timp, aici Univers aproape stins.

O să creez o altă nişă, să mai renasc un copac din ramurile rămase. Şi-apoi alta, şi alta, şi alta…

Un comentariu

Din categoria Capsule

Vacanţă plăcută!!!

2 comentarii

Din categoria Imagini

Jurnal de bord 7

Mâine urmează să testăm naveta. Trebuie să ne odihnim. Mir şi Nic mi-au găsit o cameră lângă locuinţa lor de serviciu. Merg să le urez ,,noapte bună”, ca în adolescenţă, când ne-am cunoscut la Şcoala de pilotaj. Ei fuseseră la secţia de inginerie spaţială, eu – la pilotajul propriu-zis.

Ne-am întâlnit la un curs de Teologia planetei la care profesorul ne-a împărţit pe grupe, pentru realizarea unui proiect despre religiile lumilor subplanetare. Prietenia noastră a început cu multe contraziceri. Unii spuneau că religia e doar o necesitate psihologică şi de aceea fiinţele inteligente o creează inconştient, alţii susţineau că religia premerge ştiinţei, care, la un moment dat, ajunge să demonstreze ideile exprimate în religie. Eu eram de partea celor din urmă, dar prietenii mei, inginerii,  susţineau teoria opusă. Şi aşa, din polemică în polemică, am ajuns să ne împrietenim.

De atunci, am ţinut tot timpul legătura.

Am intrat.

Scrie un comentariu

Din categoria Proză

Jurnal de bord 6

Eram curioasă în privinţa navetei construită de prietenii mei. Oare o adaptaseră la personalitatea mea? Cealaltă îmi venea ca o mănuşă: designul era adaptat la preferinţele mele sau la necesităţi (pentru stimularea gândirii, a imaginaţiei, a creativităţii, a emoţiei, a voinţei şi altele); structura obiectelor era organizată pentru stimularea pozitivă a simţurilor mele; mirosul se schimba după natura activităţii pe care o executam (împreună cu ceilalţi). Fiecare membru al echipajului avea câte o încăpere adaptată sieşi. Eu aveam toată naveta.

Desigur că, personalitatea mea cerea şi restricţii. De exemplu, dacă mă apuca reveria într-un moment când trebuia să acţionez, naveta împrăştia un gaz cu miros înţepător, pentru a-mi reveni; sau, dacă trecea o perioadă de timp când leneveam cam mult, îmi punea tot felul de piedici în demersurile mele, ca să mă facă, fie să fac mişcare, fie să vreau să gândesc (îmi răsturna, uneori, obiectele de mobilier ca să le ridic şi să le aşez la locul lor, îmi dădea o alarmă falsă despre defectarea unor piese sau sisteme, ca să mă facă să analizez problema…)

Cum făceam distincţia între şotiile navetei şi situaţiile reale? Nicicum. Şi asta trebuia să analizez. Însă, în cazul în care aveam nevoie de odihnă, devenea ca o mamă iubitoare: îmi punea muzică de relaxare, îmi producea fructe preferate (cu prăjiturile n-am prea reuşit să o conving), mă aducea în arome de pădure sau de mare, pur şi simplu, mă gâdila la tălpi (la figurat vorbind).

Echipajul nu era neapărat necesar, dar s-a considerat că fiinţele umane, ca noi, au nevoie de comunicare şi de refacere a bioenergiei prin colaborare. De câteva ori s-a întâmplat să facă parte din acelaşi echipaj, câte un cuplu. De cele mai multe ori, nu s-a întâmplat asta.

Acum, mi-e teamă că toate acestea nu vor mai fi aplicate. Dar, capacitatea de adaptare este cea care m-a adus la această meserie.

Un comentariu

Din categoria Proză

Metode interactive de predare-învăţare

Pentru o activitate eficientă în grup, elevii trebuie să se poziţioneze astfel încât să se poată vedea unii pe alţii. Privitul în ochi facilitează comunicarea!

Prelegerea – o perspectivă modernă

Prelegerea este fără îndoială cea mai frecventă alegere într-o abordare didactica tradiţională. În acest sens este tipică imaginea profesorului la catedră (sau la tablă) care vorbeşte elevilor care stau cuminţi în bancă şi ascultă sau scriu după dictare.Această abordare este foarte puţin eficientă pentru învăţare.

Prelegerea poate fi recondiţionată însă şi introdusă într-un demers didactic modern, centrat pe achiziţiile elevului. Din această perspectivă, dascălul trebuie să se preocupe de:

● Stimularea interesului elevilor prin:

– intrarea în prelegere prin intermediul unei poante, poveşti, imagini captivante şi în deplină relaţie cu ceea ce urmează să fie predat prin intermediul prelegerii;

– prezentarea unei probleme/unui studiu de caz pe care se focalizează prezentarea;

– lansarea unei întrebări incitante (astfel încât elevii să fie atenţi la prelegere pentru a afla răspunsul).

● Aprofundarea înţelegerii elevilor prin:

– folosirea de exemple şi analogii pe parcursul prezentării (pe cât posibil cu trimiteri la viaţa reală);

– dublarea verbalului cu alte coduri – oferirea de imagini, grafice şi alte materiale ilustrative;

– folosirea limbajului corporal.

● Implicarea elevilor pe parcursul prelegerii prin întreruperea prelegerii:

– pentru a incita elevii la a oferi exemple, analogii, experienţe personale;

– pentru a da răspunsuri la diferite întrebări;

– pentru a efectua o sarcină scurtă care clarifică diverse poziţii enunţate.

● Evitarea unui punct final la final!

● Încheierea prelegerii prin intermediul unei probleme/aplicaţii care urmează să fie rezolvate de elevi

● Solicitarea elevilor pentru a rezuma cele prezentate sau pentru a concluziona.

Brainstorming

Brainstorming-ul (sau asaltul de idei) reprezintă formularea a cât mai multor idei – oricât de fanteziste ar putea părea acestea – ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează calitatea. Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai mare.

O asemenea activitate presupune o serie de avantaje:

–          implicarea activă a tuturor participanţilor;

–          dezvoltarea   capacităţii de a trăi anumite situaţii,de a le analiza,de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime;

–          exprimarea personalităţii;

–          eliberarea de prejudecăţi;

–          exersarea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului;

–          dezvoltarea relaţiilor interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecăruia (şi, în consecinţă, prin înţelegerea calităţilor celor din jur);

–          realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie.

Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape:

–          Alegerea temei şi a sarcinii de lucru

–          Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte şi concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor – chiar trăznite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum vin ele în minte legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate. Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi, se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup, dar, sub nici un motiv, nu se vor admite referiri critice. Nimeni nu are voie să facă observaţii negative.

–          Înregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă, flipchart)

–          Anunţarea unei pauze pentru aşezarea ideilor (de la 15 minute pâna la o zi)

–          Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie, imagini care reprezintă diferite criterii etc.

–          Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior, la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici

–          Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema supusă atenţiei. În această etapă se discuta liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar.

–          Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte, propoziţii, colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol etc.

Jurnalul cu dublă intrare

„Jurnalul cu dublă intrare“ este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă între text şi propria lor curiozitate şi experienţă. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii au de citit texte mai lungi, în afara clasei.

Pentru a face un asemenea jurnal, elevii trebuie să împartă o pagină în două, trăgând pe mijloc o linie verticală. În partea stângă li se va cere să noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat în mod deosebit pentru că le-a amintit de o experienţă personală, pentru că i-a surprins, pentru că nu sunt de acord cu autorul, sau pentru că o consideră relevantă pentru stilul sau tehnica autorului. În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj: de ce l-au notat?  La ce i-a făcut să se gândească?  Ce întrebare au în legatură cu acel fragment? Ce i-a făcut să-l noteze?  La ce i-a facut să se gândeasca?  De ce i-a intrigat?  Pe măsură ce citesc, elevii se opresc din lectură şi notează în jurnal. Unii profesori cer un număr minim de fragmente comentate, în funcţie de dimensiunile textului.

După ce elevii au realizat lectura textului, jurnalul poate fi util în faza de reflecţie, dacă profesorul revine la text, cerându-le elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu pasaje diverse.  Şi profesorul ar trebui să fi făcut comentarii, pentru a atrage atenţia asupra unor părţi din text pe care ţine neapărat să le discute cu elevii.

„SINELG“

„Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gândirii“ (SINELG) este o modalitate de codificare a textului care permite celui care învaţă să citească şi să înţeleagă în mod activ şi pragmatic un anumit conţinut.

Ca metodă este tipică pentru etapa de realizare a sensului (învăţare, comprehensiune). Cunoştinţele anterioare ale elevilor evidenţiate prin activităţi specifice de evocare se folosesc ca bază de plecare pentru lectura/ascultarea textului.

SINELG presupune următoarele etape:

● În timpul lecturii elevii marchează în text (sau notează pe hârtie în timpul prelegerii):

– cunoştinţele confirmate de text;

– cunoştinţele infirmate/contrazise de text;

– cunoştinţele noi, neîntâlnite până acum;

– cunoştinţele incerte, confuze, care merită să fie cercetate?

● După lectură, informaţiile se trec într-un tabel:

Informaţiile obţinute individual se discută în perechi/grupuri etc., apoi se comunică de către perechi/grupuri profesorului care le centralizează într-un tabel similar la tablă.

Cunoştinţele incerte pot rămâne ca temă de cercetare pentru lecţiile următoare.

Eseul de cinci minute

Eseul este o modalitate eficientă de a încheia ora, pentru a-i ajuta pe elevi să-şi adune ideile legate de tema lecţiei şi pentru a-i da profesorului o idee mai clară despre ceea ce s-a întâmplat, în plan intelectual, în acea oră.

Acest eseu le cere elevilor două  lucruri: să scrie un lucru pe care l-au învăţat din lecţia respectivă şi să formuleze o întrebare pe care o mai au în legatură cu aceasta.

Profesorul strânge eseurile de îndată ce elevii le-au terminat de scris şi le foloseşte pentru a-şi planifica la aceeaşi clasă lecţia următoare.

Ciorchinele

Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune următoarele etape:

1. Se scrie un cuvânt/temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie;

2. Se notează toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele care vă vin în minte în legătură cu tema respectiva în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial;

3. Pe măsura ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii între toate ideile care par a fi conectate;

4.  Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp acordată;

Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. În acest fel se îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează la tablă într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.

În etapa finală a lecţiei, ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor.

Turul galeriei

Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.

1. În grupuri de trei sau patru, elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs  (o diagramă, de exemplu), pe cât posibil pretându-se la abordări variate.

2. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei.

3. La semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasă, pentru a examina şi a discuta fiecare produs. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile expuse.

4. După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi citesc comentariile făcute pe produsul lor.

Cubul

Metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme.

Sunt recomandate următoarele etape:

–          Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

–          Anunţarea temei, subiectului pus în discuţie

–          Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului:

  • Descrie: culorile, formele, mărimile etc.
  • Compară: cu ce este asemănător? Ce este diferit?
  • Analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune.
  • Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?
  • Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită?
  • Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale

–          Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe

–          Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei

Bulgărele de zăpadă

Metoda presupune reducerea numărului de elemente, aspecte, faţete ale unei probleme/situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale. Se recomandă următoarele etape:

–          împărţirea grupului în echipe de 7-8 persoane;

–          enunţarea temei;

–          notarea ideilor: fiecare membru notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe centrul mesei;

–          ierarhizarea ideilor: fiecare membru citeşte toate ideile şi le ierarhizează (1-8); se vor reţine primele 2-3; se reuneşte apoi tot grupul cu cele 2 idei de la fiecare şi se repetă algoritmul; astfel se vor reţine doar ideile/aspectele pe care tot grupul le consideră relevante.

Cele două metode – cubul şi bulgărele de zăpadă – sunt complementare prin ceea ce propun spre realizare. Cubul îi va ajuta pe elevi să privească tema din diferite perspective, exercitând diferite proceduri, iar bulgărele de zăpadă îi va ajuta să reducă numărul de elemente, aspecte, faţete ale unei probleme/situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale, rămânând în consens.

Atribuirea perspectivei de lucru pentru fiecare grup în cadrul cubului se poate face aleator (după împărţirea pe grupe – 6 – se rostogoleşte cubul şi fiecare grupă reţine perspectiva care pică cu faţa în sus) sau după  preferinţele elevilor dintr-un grup; sau chiar profesorul poate atribui fiecărui grup câte o perspectivă. Modul de atribuire a perspectivei rămâne la alegerea profesorului, în funcţie de timpul pe care îl are la dispoziţie, de cât de bine cunoaşte colectivul de elevi, dinamica colectivului clasei, etc.

Reîmpărţiţi elevii în grupe mai mari, de 7-8. Fiecare va nota pe un post-it aspectul, perspectiva, problema care i s-a părut cea mai interesantă şi o plasează în centrul mesei. Din 8 propuneri se reţin 3; continuaţi procedura pâna când întreaga clasă a fost de acord cu 3 aspecte/probleme, etc.

Mozaicul

Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup.

Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune următoarele avantaje:

–          stimularea încrederii în sine a elevilor;

–          dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului;

–          dezvoltarea gândirii logice, critice şi independente;

–          dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup;

–          optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor, altcuiva;

Mozaicul presupune următoarele etape:

–          Împărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere.

–          Prezentarea succintă a subiectului tratat.

–          Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere.

–          Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup, cei cu numarul 2 vor forma alt grup ş.a.m.d. În cazul în care se lucrează cu toată clasa se vor forma două grupuri pentru fiecare număr.

–          Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în care pot preda ceea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar. Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la latitudinea grupului de experţi. Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea secţiunii respective celorlalţi membri ai grupului iniţial.

–          Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. Dacă sunt neclaritaţi, se adresează întrebări expertului. Dacă neclarităţile persistă, se pot adresa întrebari şi celorlalţi membri din grupul expert pentru secţiunea respectivă. Dacă persistă dubiile, atunci problema trebuie cercetată în continuare.

–          Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toata clasa/cu toţi participanţii.

Atenţie!

Este important să monitorizaţi predarea pentru ca achiziţiile să fie corect transmise.

Discuţia

Discuţia constă într-un schimb organizat de informaţii şi de idei, de impresii şi de păreri, de critici şi de propuneri în jurul unei teme sau chestiuni determinate în scopul examinarii şi clarificării în comun a unor noţiuni şi idei, al consolidării şi sistematizării datelor şi conceptelor, al explorării unor analogii, similitudini şi diferenţe, al soluţionării unor probleme care comportă alternative.

Discuţia cu clasa este fundamentală pentru învăţarea interactivă. Din perspectiva unui participant, discuţia presupune avansarea unor idei şi receptarea unei multitudini de alte idei, unele în acord, altele în dezacord cu părerile proprii, dar tocmai această varietate este aceea care provoacă gândirea la acţiune.

Din această perspectivă, discuţia prezintă o serie de avantaje:

–          Crearea unei atmosfere de deschidere;

–          Facilitarea intercomunicăriii şi a acceptării punctelor de vedere diferite;

–          Conştientizarea complexităţii situaţiilor în aparenţă simple;

–          Optimizarea relaţiilor profesor-elevi;

–          Realizarea unui climat democratic la nivelul clasei;

–          Exersarea abilităţilor de ascultare activă şi de respectare a regulilor de dialog.

Profesorul poate alege ca jumătate din clasă să participe la activitatea MOZAIC, celorlalţi elevi revenindu-le o altă sarcină de lucru.

Etape:

–          Stabilirea regulilor discuţiei şi reamintirea acestor reguli (cu ocazia fiecărei noi discuţii sau pe parcursul discuţiei);

–          Dispunerea elevilor în cerc sau semicerc;

–          Prezentarea subiectului discuţiei cu claritate şi într-un mod care să încurajeze exprimarea ideilor;

–          Moderarea discuţiei, facilitând exprimarea punctelor de vedere.

Într-o discuţie, rolul profesorului este de facilitare a fluxului coerent de idei al elevilor ceea ce presupune încurajarea lor de a se exprima – adecvat şi la obiect.

Următoarele acţiuni sunt de natură să faciliteze discuţia:

1. Parafrazarea – astfel încât elevul să simtă că a fost înţeles iar colegilor săi să li se faciliteze înţelegerea printr-un rezumat esenţializat a ceea ce a fost spus pe larg;

2. Verificarea înţelegerii – prin adresarea unei întrebări de clarificare astfel încât elevul să reformuleze ceea ce a spus;

3. Complimentarea unui punct de vedere interesant sau pertinent;

4. Sugerarea unei noi perspective sau a unui contraexemplu pentru a contracara – făra a critica însă – un punct de vedere nerealist;

5. Energizarea discuţiei folosind o glumă sau solicitând în mod explicit luarea de poziţii din partea celor tăcuţi;

6. Medierea divergenţelor prin reformularea punctelor de vedere opuse din perspectiva toleranţei;

7. Evidenţierea relaţiilor dintre intervenţiile diferiţilor elevi – ceea ce va oferi coerenţă şi pertinenţă temei de discutat şi comentariilor elevilor, facilitând înţelegerea conceptelor vehiculate;

8. Rezumarea ideilor principale.

De maximă importanţă pentru derularea unei discuţii profitabile este maniera de a adresa întrebări stimulative pentru elevi:

–          Întrebări la care pot fi date mai multe răspunsuri, evitând întrebările cu răspuns Da/ Nu;

–          Întrebări de genul „de ce credeţi asta?“ , „de ce credeţi că…?“ (pentru a aprofunda problema pusă în discuţie);

–          „Ce s-a întâmplat?“ (o astfel de întrebare îi ajută pe elevi să-şi clarifice perspectiva asupra problemei în discuţie);

–          „De ce s-a întâmplat aceasta?“ (se încurajează înţelegerea cauzelor şi a efectelor, se deplasează accentul spre căutarea motivelor);

–          „Se putea întâmpla şi altfel? Cum?“ (se subliniază ideea că acţiunile sunt de fapt rezultatul unei alegeri sau sunt influenţate de faptul că nu s-a ales cea mai bună alternativă);

–          „Ce ai fi făcut tu într-o astfel de situaţie? Ce crezi că a simţit persoana respectivă? Ce ai fi simţit tu într-o astfel de situaţie?“ (elevii sunt antrenaţi să exprime empatie);

–          „A fost corect? De ce?“ (sunt întrebări esenţiale pentru stimularea dezvoltării morale la elevi);

Teme de discuţie:

–          criticarea unor puncte de vedere sau a unui elev;

–          intervenţia după fiecare elev;

–          impunerea unui punct de vedere.

Organizatorul grafic

Organizatorul presupune esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris, prin schematizarea, sistematizarea şi vizualizarea ideilor.

Avantajele organizatorului: eliminarea redundanţei din informaţie,  reprezentarea vizuală a unor noţiuni, fenomene, concepte, structurarea informaţiei.

Organizatorul grafic poate fi structurat pe diferite domenii:

–          comparaţia;

–          descrierea;

–          structurarea pe secvenţe;

–          relaţia cauză-efect;

–          detectarea problemei şi găsirea soluţiei.

13 comentarii

Din categoria Material didactic, Metode interactive

Eminescu în engleză – Lucifer, And if…, A Dacian’s Prayer, Ode

And if… (trad. de Corneliu M. Popescu)

,,And if the branches tap my pane/ And the poplars whisper nightly./ It is  to make me dream again/ I hold you to me tightly.

And if the stars shine on the pond/ And light its sombre shoal,/ It is to quench my mind’s despond/ And flood with peace my soul.

And if the clouds their tresses part/ And does the moon outblaze,/ It is but to remind my heart/ I long for you always.”

A Dacian’s Prayer (trad. Corneliu M. Popescu)

,,When death did not exist, nor yet eternity,/ Before the seed of life had first set living free,/ When yesterday was nothing, and time had not begun,/ And one included all things, and all was less than one,/ When sun and moon and sky, the stars, the spinning earth/ Were still part of the things that had not come to birth,/ And You quite lonely stood… I ask myself with awe,/ Who is this mighty God we bow ourselves before.”

Ode (trad. Corneliu M. Popescu)

,,I little thought that I would learn to die;/ Forever young, enveloped in my cloak, My dreaming eyes I lifted to the star/ Of solitude.

When of a sudden you stood in my way,/ On, anguish you, of nameless suffering sweet…/ And to the dregs I dank the draught of death/ Unpardoning.”

Lucifer (trad. Corneliu M. Popescu)

,,Once on a time, as poets sing/ High tales with fancy laden,/ Born of a very noble king/ There lived a wondrous maiden.

An only child, her kinsfolk boon,/ So fair, imagination faints;/ As though amidst the stars the moon,/ Or Mary amidst the saints.

From ‘neath the castle’s dark retreat,/ Her silent way she wended/ Each evening to the window-seat/ Where Lucifer attended.

And secretly, with never fail,/ She watched his double race,/ Where vessels drew their pathless trail/ Across the ocean’s face.

And as intent she drank his light,/ Desire was quickly there;/ While he who saw her every night/ Soon fell in love with her.

And sitting thus with rested head,/ Her elbows on the sill,/ Her heart by youthful fancy led/ Did with deep longing fill.

While he, a brilliant shining spark,/ Glowed always yet more clear/ Towards the castle tall and dark/ Where she would soon appear.”

3 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză

Ţăranii lui Marin Sorescu

Lumea albă

,,Ieşirea în lume este la poartă, duminica,

Aici curg veştile ca pe câmpul de luptă,

Afli ce-a mai făcut lupul şi ce-a visat

Ţaţa Anica.

–          Uliuliu, străfigai! Zice Gaga Riţa,

Care strănută tare.

–          Noroc, cumnată!

Muierile îşi aduc scăunelul, ori ne trimit

Pe noi după el,

Unele şi-au pus oamenii de le-au făcut pat la  poartă,

E un fel de bancă, dar nu ştiu de ce i se  spune pat,

Cele mai în vârstă stau chiar jos – se aşază:   hopa!

Dă-te, fa, mai încolo, că bine mai e şi pe  pământ,

Ce parcă în groapă nu stai tot pe jos?

Şi împopoţonată cu ţoalele ale mai bune!

Bărbaţii şed pe lângă uluci, fumează, dau să se

Caţăre pe pod

Dar e văruit, ochii tuturor sunt pe drum:

Cine mai trece la deal, la vale?

Te pomeneşti

Că apare şi vreo nuntă, de vin ăia-ntâi cu

Plosca şi dau şi la copii.

Cei de pe linie sunt primeniţi cu cămăşi cu ciucuri,

Chiar dacă merg cu boii la potcovit, şi au

Buzunarele pline de caiele,

Nu le mai atârnă brâul,

Dau bună ziua de departe şi au timp să schimbe

Şi două, trei vorbe.

Li se descoperă numai părţile bune

Şi îmi apar într-o lumină nemaipomenită, lăptoasă,

Parcă toţi ar fi ctitori de fântâni cu cumpănă.

Mă, ăia de vă suirăţi pe pod, se aude o voce  slabă

Din casă,

Daţi-vă, gagă, mai la o parte, nu-mi staţi în  zare,

Să mai văd şi eu lumea albă.

E vreo babă căzută rău, care măcar că nu se mai poate

Urni din pat

Dar pe geam s-ar uita, printre dreve, cu ochi aproape

Stinşi.

– Asta ce-o mai fi vrând să vadă, săraca?

I-o fi moartea sub pat, odată îi face ,,bau”…

–          Ei, mă, vrea să se mai uite şi ea la lume, că e

Duminică

Şi să mai vadă şi ea lumea.”

4 comentarii

Din categoria Poezie

Ţăranii lui Marin Sorescu

Dumneata

de Marin Sorescu

,, Într-o noapte, pe aici, pe la Cişmele,

Unde sunt casele mai rărişoare, din cauza stafiilor,

Care se zice că s-ar fi arătând pe-acolo,

Şi oamenii s-au sfiit să pună case, ca să aibă stafiile loc,

Lărgime, să treacă-n deal, în vale, libere,

Se întâlneşte Grigore al lui Tăgărâlă cu unul care cam sclipea de departe,

Aşa ca putregaiul.

,,Bună seara.” Ăla nu-i răspunde. ,,N-o fi auzit”, se gândeşte

Grigore, ,,Bună seara”, zice iar.

,,Bună seara”, îngână celălalt, parcă ar fi avut ţărână-n gură şi-i stă drept în cale,

Nu-l mai lasă să treacă.

,,Mă, tu ştii cine sunt eu?”

Se uită Grigore… şi odată simte cum i se scoală căciula

Singură din cap: hoop! şi cade jos…pleoţ! Ăsta semăna cu unul de

Murise…să tot fie luna…

,,Păi, eu ştiu…” încearcă el să-şi facă…ce să-şi facă”…curaj…

,,Te cunosc, dar nu ştiu de unde să te iau…”

Păi, ia-mă şi dumneata de guler…rânjeşte străinul.

Când să-l ia de guler…nimic… Ăla era moroi…

Dar mâna îi rămăsese ţeapănă în aer…

După aia i s-a făcut moale şi aşa a rămas.

Bine că nu i-a zis moroiul să-l mai ia şi de altceva

Că paraliza tot.

Aşa a fost de părere şi Coza, că s-a dus repede la el.

Zice: ai scăpat ieftin, neică, moroii din Bulzeşti sunt

Arţăgoşi.

Când le străşunează din ceva pe câte unul… îl fac

Cârpă, treanţă, poţi să ştergi lampa cu el. Aşa e de

Moale şi afânat.

–          Dar mi-a zis ,,dumneata”… îşi aduce aminte Grigore

–          Nu, că de purtat ştiu să se poarte… nu sunt bădărani, ţopârlani,                   modârlani, capsomani.

Nu că le iau partea, dar

Trebuie să te gândeşti şi la ei; până mai ieri erau aci cu noi,

Într-o lume va să zică; odată mor şi se pomenesc pe altă lume,

Bunăoară pe lumea ailaltă, care nu-i primeşte, nu ştiu

Din ce cauză, şi-i trimite înapoi pe lumea cealaltă,

Bunăoară asta a noastră… care se sperie şi-i alungă.

Uite-aşa mi ţi-i plimbă, cine mi ţi i-o plimba,

De-aia sunt şi moroii ăştia arţăgoşi… şi se mai iau de câte unul

Ca dumneata…

–          Nu mai îmi zice dumneata… ca ăla… îl trecu un fior pe

Grigore.

Dar matale, Nea Cozo, cum,

De ce nu ţi-e frică de ei? Mergi, îi dezgropi, îi înţepi, îi beleşti,

Faci atâta bine… comunei… nu ţi-e frică singur în cimitir?…

Coza tace şi-l priveşte cu nişte ochi… cu nişte ochi…

–          Mie mi-au luat frica… de pe vremea când… trăiam.

…………………………………………………………………………………..”

Pe vremuri, actorul Răzvan Ionescu, dacă nu mă-nşel, recita foarte frumos această poezie.

6 comentarii

Din categoria Poezie

De-ale lui Murphy

De-ale lui Murphy

1. Toate marile descoperiri au fost făcute din greşeală.

2. Istoria nu se repetă, dar istoricii da.

3. Istoria se repetă. Acest lucru este unul din defectele ei.

4. Orice este posibil dacă nu ştii despre ce vorbeşti.

5. Adevărul unei propoziţii nu are nimic în comun cu credibilitatea ei şi viceversa.

6. Este firesc pentru o zecimală să fie scrisă aiurea.

7. Rezolvarea a 90% dintr-o problemă se face în 10% din timp, restul de 10% rezolvându-se în 90% din timp.

8. Anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut. Dar este imposibil de aflat care sunt aceste lucruri.

9. Orice soluţie generează noi probleme.

10. Rezolvarea a n+1 probleme necesită un timp dublu faţă de rezolvarea a n probleme.

11. Este foarte simplu să faci ceva complicat, dar este foarte complicat să faci ceva simplu.

12. Toate legile lui Murphy pot fi depăşite prin simpla învăţare a artei de a acţiona fără să gândeşti.

13. Singurii care găsesc ceea ce caută în viaţă sunt găsitorii de greşeli.

14. Când întrebările elevilor devin întrebările profesorilor, ştiinţa progresează.

15. Când nu ştii la ce lucrezi, lucrează îngrijit.

16. Nu destăinui chiar totul prietenilor. Ascultându-te te vor iubi din ce în ce mai mult, până îţi vor deveni adevăraţi duşmani.

17. Nici un geniu, oricât de mare, nu poate stăpâni detaliile.

18. În America este important nu atât cât costă un obiect oarecare, ci cât de mult se poate economisi cumpărându-l.

19. Măsoară cu micrometrul. Fă semn cu creta. Taie cu toporul.

20. Un gram de imaginaţie valorează cât un kilogram de competenţă.

21. Dacă ceva pare uşor, sigur este greu de făcut. Dacă ceva pare greu, este aproape imposibil de făcut.

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse

Jurnal de bord 5

Mir şi Nic înscriseseră naveta de curse pe numele meu. Novarii luaseră deja, naveta mea, cu laborator de cercetare, cu tot. Nu aveam decât să mă adaptez la explorare cu o navetă de curse. Halal prieteni! Şi trebuia să-i mai şi iau după mine. Pe Lună erau faliţi. Dar se pricepeau la orice, aşa că erau buni la nava omului.

Am declarat fosta mea navetă dispărută  în misiune şi am confirmat primirea celeilalte. Mai aveam ceva credit ca să-mi echipez laboratorul –  cea mai importantă parte a unei navete de explorare.

*Pilot de explorare – persoană specializată în conducerea navetelor de explorare a spaţiului cosmic, cu cunoştinţe superioare în ştiinţe, lingvistică şi psihologie.

*Piloţii de explorare se aleg dintre studenţii cu cea mai mare capacitate de adaptare, pentru a fi pregătiţi în mod special. După finalizarea studiilor se trimit ca ucenici în diferite misiuni, apoi li se pregătesc navete adaptate la personalitatea fiecăruia. Acestora li se conferă o libertate de decizie destul de mare, aproape totală, date fiind situaţiile speciale cu care se confruntă.

De data aceasta plecasem singură, deoarece echipa mea iniţială primise o altă misiune. Trebuia să-mi selectez o altă echipă acolo, pe Lună. Dar, în situaţia nou creată aveam să-i iau la bord pe cei doi maeştrii ai afacerilor proaste.

Cu Dumnezeu înainte!

Scrie un comentariu

Din categoria Proză

Jurnal de bord 4

Hm, ce nebunii or mai fi făcut amicii mei? După cum decurg lucrurile, nu-mi miroase a bine. M-au ridicat la rang de şefă!… Înseamnă că e grav.

– Hai, daţi-i drumul. Ce s-a întâmplat?

Mir tuşi încurcat, dar îl lăsă pe Nic să vorbească.

– Am…intrat într-o belea.

– Ce noutate!

– Am proiectat o navetă de curse. Voiam să participăm şi noi la cursa anului. Am comandat piese de pe Nova 16.

– Aoleu, din alea scumpe?

– Îhî.

– Şi cu ce le-aţi plătit?

– Păi… am garantat cu o altă navetă, pentru cazul în care nu vom câştiga. Dar nu am reuşit să terminăm proiectul la timp şi cursa a avut loc fără noi.

– Cu ce navetă aţi garantat, că nu am văzut-o pe cea veche?

– Ţine-te bine. Cu a ta.

Sării în picioare enervată:

– Cu a mea? Cum v-aţi permis?

– Şşş…

– Ce mai e?

– Am terminat naveta de curse alaltăieri. E grozavă.

– Nu aţi testat-o, presupun.

– O testăm mâine. Împreună.

– Aha, mi-aţi făcut, deja, programul!

Înălţară din umeri.

– Nu am vrut. Eram siguri că vom termina  la timp şi vom câştiga, dar o piesă de-a novarilor a fost defectă şi nu ne-au primit-o înapoi. Ba, ne-au mai şi ameninţat.

– Şi dotarea cum este?

– Trebuie să mai adăugăm ceva pe parcurs. Nu avem echipat laboratorul de cercetare. Va trebui să folosim aparatura veche. Deci, ne iei?

Îi privii cu indignare:

– Păi, am de ales?

Scrie un comentariu

Din categoria Proză

Eminescu în engleză

Mihai Eminescu în traducerea lui Corneliu M. Popescu, sună cam aşa:

,,O remain, dear one, I love you, / Stay with me in my fair land, / For your dreamings and your longings / Only I can understand.

You, who like a prince reclining / O’er the pool with heaven starred; / You who gaze up from the water / With such earnest deep regard.” (O, rămâi…)

,,Come to the forest spring where wavelets / Trembling o’er the pebbles glide / And the drooping willow branches / Its secluded threshold hide.

Eagerly your arms outstretching, / Hurry dear to my embrace, / That the breeze your hair will gather / And uplift it from your face.” (Dorinţa)

,,Days go past and days come still, / All is old and all is new, / What is well and what is ill, / You imagine and construe / Do not hope and do not fear, / Waves that leap like waves must fall; / Should they praise or should they jeer, / Look but coldly on it all.” (Glossă)

13 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză, Poezie

Jocul de-a Universul

Accept minunea care nu se-ntâmplă cu o mai mare doză de îndoială şi vreau să-mi recalculez structura acvatică din care-mi plăsmuiesc procesele cognitive.

Credeam că am reuşit să stăpânesc timpul, dar, nişte stropi reci în vara fierbinte îmi schimbă coordonatele spirituale şi mă trezesc din nou în existenţa ce-o lăsasem în urmă. Îmi încordez voinţa şi, în acelaşi timp, descopăr noi spaţii independente de raţiune.

Inventez jocul de-a Universul ca să-mi ascund teama că nu exist.

Aş putea să creez monştri, dar funcţionez de la minus la plus, periodic şi inconstant.

7 comentarii

Din categoria Capsule

Jurnal de bord 3

Subselen. O varietate colorată de fiinţe umanoide. Atmosferă de club, înainte de începerea dansului. I-am căutat pe Mir şi Nic din priviri. Nu au fost prea greu de găsit. Mir, un uriaş blând, cu mişcări încete şi privire pătrunzătoare, cu păr negru şi ochi mari, de căprioară. Nic, o fiinţă zveltă, sigur pe sine, cu mişcări de atlet, ochi verzi, păr şaten, tuns scurt şi un zâmbet şmecher, în colţul gurii.

I-am salutat cu o înclinare a capului. Mă văzuseră. Mi-am luat nectarul de peroide şi m-am îndreptat către ei.  Străluceau  de bucurie. Ne-am strâns mâinile cu putere şi ne-am privit în ochi. Niciunul nu uitase aventurile din timpul anilor de studii, comune, de altfel.

– Salut, băieţi!

– Te pupăm, şefa!

– Iar vă prostiţi? Nu sunt şefa voastră.

– Dar s-ar putea să fii.

– ?

– Să luăm loc. O să-ţi povestim.

– V-ascult.

2 comentarii

Din categoria Proză

Soluţie

Soluţie
Într-o seară de iarnă
Te-am întâlnit peste Lună.
Aveai sufletul risipit
În fărâme de spaţiu
Printre meteoriţi şi comete.
Când ne-am întâlnit
Sufletul tău s-a reintegrat
În mod dureros, în noapte
Și mi-ai învăluit sufletul
Cu eternul tău dans.
Te-am acceptat, posesiv
Şi mi-ai luat, pentru asta
Toate zâmbetele
Pe care le mai aveam.
Te-am aşteptat în fiecare clipă
Printre picăturile puterii tale
De necontestat.
M-ai făcut necunoscută
Într-o ecuaţie de grad n
Şi nu-mi mai găsesc soluţiile.
(cu 20 de ani în urmă)

2 comentarii

Din categoria Poezie

Zi de naştere

Zi de naştere
 
 
M-am născut după Eminescu.
Am trăit cu versurile
Lui Eminescu.
Şi iată că, într-o zi,
Am primit vestea
Că visele sunt libere.
La început am plâns;
Mai târziu am înghiţit informaţii
Pe nerăsuflate
Şi, în final,
Am început
Să mă autocreez.

M-am născut după Eminescu
Şi mi-am sărbătorit ziua
Cu o portocală,
O ciocolată
Şi o sticlă de şampanie.
Am împlinit o vârstă oarecare
Şi m-am ridicat peste soare
În umbre albastre.

M-am născut după Eminescu,
Am început să zbor
Pe versurile lui Eminescu
Atunci când florile de gheaţă
Păstrau miresmele codrilor
LUI.

Sunt o valoare arbitrară
Şi m-am născut
După Eminescu.
(cu 22 de ani în urmă)

2 comentarii

Din categoria Poezie

Jurnal de bord 2

Aselenizarea nu a fost prea lină, din cauza defectelor pe care nava mea le mai are. Dar am ajuns la Centrul de reparaţii, unde se va rezolva totul. Aici e cel mai bun sistem de reparaţii navale galactice. Piesele sunt aduse din toată galaxia, de la cele mai apreciate firme. La noua tehnologie au lucrat ingineri de pe planetele solare. Adică, din cei luminaţi. Nu prea îi agreează ei pe piloţii de explorare, dar sunt conştienţi că nici ei nu sunt chiar simpatizaţi de oameni, din cauza mândriei excesive. Şi-atunci ne suportăm reciproc.

Mă întâlnesc cu doi prieteni: Mir şi Nic. Nu i-am mai văzut de aproape un an terestru. Coborâm la subselen să ne amuzăm cu un nectar de peroide (urmaşele perelor) şi să ne povestim ultimele aventuri. Bine te-am găsit, Selena!

Scrie un comentariu

Din categoria Proză

Jurnal de bord 1

Cu chiu cu vai mi-am reparat nava. Mai am câteva operaţii de făcut, dar le voi efectua pe măsură ce înaintez printre stele. Are o formă cam necizelată şi, uneori, se deplasează în salturi. Însă îmi oferă o oarecare siguranţă, cu toate că nu e suficient să ai o oarecare siguranţă în spaţiu. Aceasta trebuie să fie în procent de 100%. Dar cei de la docuri mi-au dat drumul, ca să nu mă prindă din urmă…timpul – marea problemă a oamenilor. Sper că o să mă descurc.

Pornesc spre Lună, deocamdată, unde o să fac o escală pe partea cealaltă. Mai am nişte prieteni pe-acolo, care s-ar putea să-mi fie de ajutor. Aşa că, rămas bun, Terra!

Scrie un comentariu

Din categoria Proză

Perle din extemporale – 5

Perle din extemporale  – 5

  1. În agricultură apa este folosită pentru organism.
  2. Cerealele cresc cel mai bine pe solurile apei.
  3. Principala sursă de obţinere a lemnului este unu tare şi unu moale.
  4. Benzina, motorina şi păcura se obţin din motor.
  5. Orice magnet are o parte roşie şi una albastră.
  6. Unitatea de măsură pentru capacitatea unui vas este un vas de capacitate.
  7. Masa corpurilor este becul care este din metal.
  8. Orice magnet are o masă cu fierul.
  9. Capacitatea unui vas reprezintă dacă răstorni din sticla mică în sticla mare nu ocupă la fel.
  10. Un bec luminează dacă unul dintre fire uneşte scopul becului şi firul bateriei iar celălalt uneşte firul becului şi cealaltă bornă a bateriei.
  11. Un bec luminează dacă unul dintre fire este un pic rupt şi lipit uneşte soclul becului şi a firelor a bateriei, iar celălalt uneşte firele, al becului şi celălalt borna bateriei.

4 comentarii

Din categoria Diverse

Perle din extemporale – 4

Perle din extemporale – 4

  1. În anul 1877 românii şi-au câştigat pâinea şi lupta cu Dacii.
  2. România a intrat în război alături de M. Kogălniceanu.
  3. M. Kogălniceanu a declarat într-o şedinţă să adune toţi oamenii să atace pe români la data de 5 ianuarie.
  4. O aşezare rurală înseamnă un loc mai întins.
  5. O aşezare rurală înseamnă când un oraş stă în şosea şi casele stau la munte.
  6. Ţara noastră este organizată în punct de vedere administrativ-teritorial în mijlocul ţării.
  7. Ţara noastră are vreo 1000 de oameni.
  8. O aşezare rurală înseamnă în interior şi în exterior.
  9. Ţara noastră este organizată pe lângă America în punct de vedere.
  10. Tipurile de transport pe care le cunoaştem sunt: în sus, în jos.
  11. Importul reprezintă cel mai mare şi mai înalt bloc zgârie-nori.
  12. Exportul reprezintă un magazin foarte valoros şi scump, extrem de scump.
  13. Aşezare rurală înseamnă că dacă doi oameni sunt aşezaţi în ordine.
  14. (Un corp se află în echilibru) – atunci când ştie să meargă pe bicicletă.
  15. Un corp se află în echilibru atunci când se urcă undeva un om sau un copil, mai ales de 3 ani jumate.
  16. România este statul în care te duci să faci anumite lucruri.
  17. Linia orizontului este o parte din celelalte.
  18. Punctele cardinale sunt N, S, E, V. Se mai numesc şi comestibile.
  19. Punctele cardinale se numesc sumă.
  20. Grecii locuiau în cetăţi numite războaie.
  21. Conducători romani: sunt şoferi.
  22. Dacii bogaţi se numeau fericiţi.
  23. Dacii săraci se numeau amărâţi.
  24. Grecii locuiau în cetăţi numite peşteri.
  25. Cele mai importante cetăţi greceşti erau focul şi apa.
  26. Dacii bogaţi se numeau ingineri.
  27. Cel mai important zeu al dacilor era Zmeul-Zmeilor.
  28. Europa este un glob al Pământului.
  29. Relieful este variat, format din apă.
  30. Dacă nu am proteja metalul, nu am avea cu ce să ne îmbrobodim.

2 comentarii

Din categoria Diverse

Toboganul

http://revistanautilus.ro/povestiri/toboganul/

Scrie un comentariu

Din categoria Proză