Ţăranii lui Marin Sorescu

Dumneata

de Marin Sorescu

,, Într-o noapte, pe aici, pe la Cişmele,

Unde sunt casele mai rărişoare, din cauza stafiilor,

Care se zice că s-ar fi arătând pe-acolo,

Şi oamenii s-au sfiit să pună case, ca să aibă stafiile loc,

Lărgime, să treacă-n deal, în vale, libere,

Se întâlneşte Grigore al lui Tăgărâlă cu unul care cam sclipea de departe,

Aşa ca putregaiul.

,,Bună seara.” Ăla nu-i răspunde. ,,N-o fi auzit”, se gândeşte

Grigore, ,,Bună seara”, zice iar.

,,Bună seara”, îngână celălalt, parcă ar fi avut ţărână-n gură şi-i stă drept în cale,

Nu-l mai lasă să treacă.

,,Mă, tu ştii cine sunt eu?”

Se uită Grigore… şi odată simte cum i se scoală căciula

Singură din cap: hoop! şi cade jos…pleoţ! Ăsta semăna cu unul de

Murise…să tot fie luna…

,,Păi, eu ştiu…” încearcă el să-şi facă…ce să-şi facă”…curaj…

,,Te cunosc, dar nu ştiu de unde să te iau…”

Păi, ia-mă şi dumneata de guler…rânjeşte străinul.

Când să-l ia de guler…nimic… Ăla era moroi…

Dar mâna îi rămăsese ţeapănă în aer…

După aia i s-a făcut moale şi aşa a rămas.

Bine că nu i-a zis moroiul să-l mai ia şi de altceva

Că paraliza tot.

Aşa a fost de părere şi Coza, că s-a dus repede la el.

Zice: ai scăpat ieftin, neică, moroii din Bulzeşti sunt

Arţăgoşi.

Când le străşunează din ceva pe câte unul… îl fac

Cârpă, treanţă, poţi să ştergi lampa cu el. Aşa e de

Moale şi afânat.

–          Dar mi-a zis ,,dumneata”… îşi aduce aminte Grigore

–          Nu, că de purtat ştiu să se poarte… nu sunt bădărani, ţopârlani,                   modârlani, capsomani.

Nu că le iau partea, dar

Trebuie să te gândeşti şi la ei; până mai ieri erau aci cu noi,

Într-o lume va să zică; odată mor şi se pomenesc pe altă lume,

Bunăoară pe lumea ailaltă, care nu-i primeşte, nu ştiu

Din ce cauză, şi-i trimite înapoi pe lumea cealaltă,

Bunăoară asta a noastră… care se sperie şi-i alungă.

Uite-aşa mi ţi-i plimbă, cine mi ţi i-o plimba,

De-aia sunt şi moroii ăştia arţăgoşi… şi se mai iau de câte unul

Ca dumneata…

–          Nu mai îmi zice dumneata… ca ăla… îl trecu un fior pe

Grigore.

Dar matale, Nea Cozo, cum,

De ce nu ţi-e frică de ei? Mergi, îi dezgropi, îi înţepi, îi beleşti,

Faci atâta bine… comunei… nu ţi-e frică singur în cimitir?…

Coza tace şi-l priveşte cu nişte ochi… cu nişte ochi…

–          Mie mi-au luat frica… de pe vremea când… trăiam.

…………………………………………………………………………………..”

Pe vremuri, actorul Răzvan Ionescu, dacă nu mă-nşel, recita foarte frumos această poezie.

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Poezie

6 răspunsuri la „Ţăranii lui Marin Sorescu

  1. Adi

    Poezia a facut cariera recitata de catre Tudor Gheorghe in spectaolele lui

    Apreciază

  2. De la min. 50 la min. 58.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s