Specificul manifestărilor creative ale şcolarului mic


Capacitatea de a crea este prezentă şi la vârsta şcolară mică. Nivelul ce poate fi atins în mod obişnuit, este acela al creativităţii expresive şi al celei productive.

Domeniile de manifestare sunt activităţile specifice învăţământului primar: desen, pictură, modelaj, colaj, activităţi practice, joc, comunicare, rezolvare şi compunere de probleme, compunere.

Şcolarul este capabil să producă ceva nou, în raport cu sine însuşi. Dacă elevul a descoperit prin eforturi proprii de observaţie, imaginaţie şi gândire o însuşire mai puţin evidentă a unui obiect, un anumit aspect al unui fenomen sau proces, dacă a găsit o nouă soluţie a unei probleme sau a creat o compunere într-un mod personal, original sub aspectul conţinutului dar şi al formei, toate aceste activităţi pot fi considerate manifestări ale însuşirilor sale creative.

Orice act creativ presupune un material care să fie prelucrat în mod inedit. Activitatea creatoare este favorizată de mediul şcolar, caracterizată prin atmosferă permisivă, de înţelegere, încurajare, interes şi emulaţie.

Rezolvarea de probleme, dar mai ales compunerea de probleme, prezintă o mare importanţă pentru dezvoltarea flexibilităţii gândirii elevilor. Aici, gândirea este mereu confruntată cu o necunoscută. Pentru descoperirea ei, elevii emit ipoteze, caută, propun, stabilesc relaţii, fac combinaţii de idei. Compunerea de probleme se poate realiza prin analogie, elevul căutând să creeze o problemă asemănătoare. Compunerea unei probleme după un exerciţiu, condiţionează gândirea să folosească noţiuni învăţate, combinate cu crearea de noi moduri de abordare.

În cadrul educaţiei plastice, vârstei şcolarului mic îi corespunde faza realismului vizual, etapă în care copilul este preocupat să redea în imagine grafică aspectele vizibile ale obiectelor. Caracteristica principală a acestei perioade o constituie faptul că în desen, copilul se supune, mai mult sau mai puţin îndemânatic, perspectivei vizuale sau relaţiilor active dintre imagini. Acum, exprimarea şi transpunerea în imagine plastică a ceea ce vede şi ştie nu se mai realizează cu aceeaşi spontaneitate şi uşurinţă ca la grădiniţă. Redarea realului văzut întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte stăpânirea mijloacelor tehnice adecvate, precum şi a limbajului plastic necesar.

Jocul didactic contribuie la dezvoltarea creativităţii elevilor prin condiţionarea ajungerii la rezultatul final datorită  modului de obţinere al acestuia, stimulând capacităţile intelectuale şi afectiv-motivaţionale implicate în desfăşurarea activităţii. Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la valorificarea creatoare a deprinderilor şi cunoştinţelor achiziţionate, la dobândirea prin mijloace proprii, a noi cunoştinţe.

Jocul de rol pune în practică anumite cunoştinţe dobândite anterior, folosind imaginaţia copilului pentru aplicarea acestora. El se transpune imaginar în situaţia dată, mânuind simbolic, unelte, materiale, îşi încearcă îndemânarea şi priceperea cerute de acţiunea începută, îşi exersează imaginaţia şi gândirea creatoare, spiritul de observaţie, emoţiile şi sentimentele superioare, precum şi capacitatea de a duce la bun sfârşit lucrul început. Astfel sunt promovate raporturi social-morale datorită tipului de rol asumat.

Jocurile literare dezvoltă fantezia copiilor, creativitatea şi atenţia, constituind, de asemenea, momente de destindere pentru ei.

Creaţiile literare cuprind o mare varietate de forme de elaborare, care stimulează capacităţile creatoare ale elevilor. Compunerile cu început sau sfârşit dat cer elaborarea unor idei personale. Compunerile după imagini stimulează imaginaţia vizuală prin descrierea imaginilor expuse şi adăugarea de elemente noi, de legătură. Compunerile cu cuvinte date obligă la folosirea cunoştinţelor acumulate în relaţii noi. Compunerile libere dau frâu imaginaţiei creatoare.

Creativitatea verbală se exprimă printr-o vorbire elaborată, fluidă, flexibilă şi originală. Copilul de vârstă şcolară, ca şi preşcolarul, este atras de anumite sonorităţi, se joacă cu cuvintele, învaţă altele noi prin activităţile specifice învăţării cititului. Exprimarea orală ia amploare, ajutând la dezvoltarea creativităţii verbale. Povestirea unor basme cunoscute beneficiază de îmbogăţirea cu elemente personale, păstrând, totuşi, elementele de bază ale povestirii iniţiale.

,,Toate aceste manifestări creative ale copilului sunt originale în raport cu experienţa sa individuală, constituind premise pentru viitoarele sale produse creative.”[1]

 

 


[1] E. Dănescu, Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2009, p. 51

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s