Paradoxuri 3

Jean de la Bruyère (1645-1696)

  1. Există anumite situaţii în viaţă în care adevărul şi simplitatea constituie cea mai bună tactică.
  2. Înţeleptul se vindecă de ambiţie chiar cu ajutorul ambiţiei. Singura avuţie în stare de a-l ispiti este acel soi de glorie care ar trebui să izvorască de-a dreptul din virtute, dar oamenii nu i-o îngăduie, şi atunci se lipseşte de ea.
  3. Dintre toate mijloacele de a face avere, cel mai rapid şi cel mai nimerit este de a-i convinge pe oameni să vadă limpede că ei trag folos dacă îţi fac binele.
  4. Darul conversaţiei constă mai puţin în a dovedi mult spirit, decât în a recunoaşte spiritul altora.
  5. Tocmai profunda ignoranţă inspiră tonul dogmatic; cel care nu ştie nimic crede că-i învaţă pe alţii ceea ce abia a învăţat el însuşi; omului care ştie mult, abia dacă-i trece prin minte că ceea ce spune el ar putea fi ignorat de ceilalţi şi se exprimă mai detaşat.
  6. Trebuie să râzi înainte de a fi fericit, de teamă că vei muri fără să fi râs vreodată.
  7. Nu este atât de lesne să-ţi faci un nume printr-o lucrare desăvârşită, cât este să impui una mediocră datorită numelui dobândit mai-nainte.
  8. Gloria sau meritul unor oameni li-l acordă faptul de a scrie bine; altora le-o dă faptul de a nu scrie deloc.
  9. Iubirea care se naşte pe neaşteptate este cel mai greu de lecuit.
  10. O femeie urâtă nu poate inspira decât o iubire nebună, căci izbuteşte a se face iubită ori printr-o ciudată slăbiciune a iubitului ei, ori prin alte farmece mai tainice şi mai de neînvins decât cele ale frumuseţii.
  11. La unii oameni există o anumită mediocritate care contribuie să-i facă înţelepţi.
  12. Pentru o femeie este un lucru mai însemnat nu să aibă o călăuză în viaţă, ci să trăiască atât de cuminte încât să se poată lipsi de ea.
  13. Este o mare nenorocire să nu ai destulă înţelepciune pentru a vorbi frumos, şi nici destulă judecată pentru a tăcea.
  14. Aproape că nu întâlneşti om care să vadă meritul cuiva, neajutat de altul.
  15. A râde de oamenii de duh este privilegiul proştilor; ei au pe această lume rolul hărăzit bufonilor de la curte; adică sunt oameni lipsiţi de răspundere.
  16. Vedem cum unii oameni cad dintr-un rang înalt din pricina aceloraşi cusururi care îi ajutaseră să se caţăre acolo.
  17. Mărimile cheltuiesc atât de puţin fiind darnice doar în făgăduieli, iar rangul lor social le scuteşte în asemenea măsură de a-şi ţine frumoasele făgăduieli făcute, încât este o dovadă de stăpânire din partea lor faptul că nu fac o risipă şi mai mare de făgăduieli.
  18. Adesea este mai folositor să pleci din preajma unor mărimi decât să te plângi de purtarea lor.
  19. Lucrurile cele mai mari n-au nevoie decât de a fi înfăţişate cu simplitate.
  20. Trebuie să fii cu desăvârşire lipsit de spirit, dacă dragostea, răutatea şi nevoia nu te fac să-l găseşti.
  21. Când vrei să uiţi pe cineva, înseamnă că te gândeşti la el.
Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s