Arhive lunare: iulie 2011

Autohipnoza V

Autohipnoza V

                                                după Bernard Raquin

 O metodă foarte rapidă de a intra în transă este respirația. Timp de 3-5 minute vă puteți concentra asupra respirației, după care îi încetiniți ritmul, până când n-o mai puteți percepe. Vă puteți concentra asupra aerului care intră și iese, asupra nărilor; vă puteți întreba în ce cantitate este și ce traseu parcurge în interiorul plămânilor…

,,Îmi încetinesc respirația până în momentul în care spiritul meu conștient nu mai știe dacă respir sau nu, în timp ce spiritul meu inconștient știe foarte bine că respir într-un mod de care nu sunt conștient… Majoritatea activităților necesare vieții este gestionată în mod automat, bătăile inimii, respirația, digestia, o întreagă alchimie fizică… Acum simt că respir și în câteva momente nu voi mai simți acest lucru sau îl voi simți din ce în ce mai puțin… Și totuși, inconștientul meu va continua să mă facă să respir fără să fie nevoie să mă gândesc la acest lucru… Este atât de bine să știu că organismul meu funcționează în mod firesc…”

Puteți închide ochii pe jumătate, observând pieptul sau abdomenul în timpul respirației: ,,Pieptul meu se ridică și coboară”. Repetați fără să vă mai gândiți la altceva.

Folosiți toate zgomotele din exterior:

,,Fiecare sunet din exterior mă apropie de adevărul meu interior… Zgomotul circulației poate să mă ajute să intru în transă, sunt liber să mă simt bine în orice situație… Mă întreb câte sunete diferite produc acest zgomot, acest vuiet care se îndepărtează , lumea exterioară se îndepărtează și îmi îndrept atenția asupra lumii interioare… Iar acest zgomot neașteptat poate să-mi amintească ceva important și că este plăcut să uit pentru o clipă de exterior pentru a intra în mine însumi… Profit pentru a fi cu mine însumi și, când voi fi în transă, zgomotele îmi vor aminti că pot să mă adâncesc și mai mult în starea de transă…”

Descrieți ceea ce se întâmplă cu corpul d-voastră legând fiecare aspect de un anume proces:

,,Contactul corpului meu cu acest fotoliu mă va ajuta să mă destind și, cu cât îmi simt mai mult mâna stângă, cu atât îmi va fi mai ușor să intru în transă și starea de transă se va adânci în timp ce îmi simt și mâna dreaptă…”

Exersați în timpul pauzelor la serviciu, înainte de o convorbire telefonică importantă sau seara, înainte de a vă reîntâlni familia. Cincisprezece minute pe zi , apoi de două ori câte cinci minute vor fi de ajuns.

Exercițiu: subliniați cuvintele dintr-un text care v-au plăcut în mod deosebit, pe care le considerați foarte evocatoare și folosiți-le, lăsându-le să rezoneze în d-voastră.

În caz de rezistență nu forțați, lăsați-vă purtat de curent, aprobați tot ce se întâmplă, pentru a folosi mai bine acest lucru:

,,Pot să îmi aloc timpul necesar hipnotizării, pot să încerc și să revin până când voi găsi momentul potrivit… Inconștientul are propriul său ritm, știe ceea ce se cade și cunoaște calea potrivită. Anumite gânduri îmi traversează spiritul, nu lupt împotriva lor, le observ… le transform în forme colorate, devin obiecte pe care le pot face să se învârtă într-un vârtej. Gândurile mele au propria lor rațiune de a fi… Le las să mă străbată și să se îndepărteze…”

În cazul unor tensiuni musculare:

,,Este normal să resimt aceste senzații în organism… Pot folosi această tensiune pentru a mă destinde și mai profund atunci când voi dori… Am dreptate să verific dacă pot să-mi deschid ochii pentru a accepta mai ușor să-i închid… Atunci când atenția mea se împrăștie, pot să mă concentrez asupra degetului mic de la mâna stângă; singurul care contează este degetul meu mic și este o experiență captivantă să simt că, pentru moment, nu există decât degetul meu mic și pot aprofunda această senzație până în momentul în care voi dori să intru în transă… Și pleoapele mele vor să se închidă și simt că aș avea chef să dorm, ar fi foarte plăcut, să rămân doar la limita somnului… cu toate aceste imagini frumoase care se intersectează în mine… Accept să lucrez în armonie cu inconștientul meu, atunci când respirația mea devine din ce în ce mai liniștită… Pot să îmi acord tot timpul necesar pentru a intra în starea de conștiință care îmi convine… Și, când închid ochii este ca și cum… aș putea să văd prin pleoapele mele închise ceva care mă intrigă… și este foarte interesant să mă întreb ce voi mai descoperi…”

Puteți pretinde că sunteți cel care dirijează, apoi, pe nesimțite, considerați că inconștientul este cel care dirijează mișcările involuntare ale corpului:

,,Sunt în stare să-mi mișc degetul mic de la mâna dreaptă atunci când doresc acest lucru… și el nu se poate mișca dacă eu nu vreau… și prefer să simt numai ceea ce doresc și nimic altceva…”.

2 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Autohipnoza IV

Autohipnoza IV

                                                  după Bernard Raquin

 

Inconștientul înțelege cuvintele literal și, în același timp, le poate da mai multe sensuri.

E bine să alegeți cuvinte care oferă cât mai multe perspective.

Multe din problemele fizice sau psihologice sunt exprimate prin metafore legate de corp (,,S-a săturat până-n gât”).

Când vă vorbiți, vocabularul trebuie folosit cu exactitate, pentru a enunța corect obiectivul pe care vreți să-l atingeți, nu o dorință oarecare (Greșit: ,,Nu vreau să intru în transă prea repede.”).

Indicațiile se vor transforma în imagini și nu e indicat să se acumuleze prea multe.

Formulările vor fi în propoziții afirmative: ,,Vreau să simt o stare de bine în stomac.”, în loc de ,,Nu mai vreau să simt un gol în stomac.” Deci, atenție la modul în care vă vorbiți.

Tonul trebuie să fie blând, liniștitor, din ce în ce mai lent, monoton și continuu: ,,Ce bine mă simt acum. Mă destind din ce în ce mai muuuult.” Se poate ridica tonul pentru a atrage atenția asupra unui anume aspect, lăsând fraza în suspans, sau se poate vorbi șoptit, pentru a trezi interesul.

Tehnica presăratului e eficientă pentru a insista asupra unui cuvânt, izolat prin intonație: ,,Este liniștitor să constat că, de-a lungul mileniilor traversate de specia umană, a existat întotdeauna o soluție pentru a ieși din dificultate……….. Și sunt foarte curios(oasă) să văd ce se va întâmpla în zilele următoare….. Iar grijile devin flori care își iau zborul spre tufișuri…..”

Un exercițiu util pentru câștigarea încrederii în sine, care să dureze cel puțin zece minute (la început), poate fi folosit atunci când aveți o reuniune, o întâlnire sau sunteți nervos(oasă). Astfel, puteți să conștientizați volumul pe care îl ocupă corpul d-voastră în încăpere: ,,Mă întreb cum ar fi dacă aș putea să-mi simt corpul din exterior, volumul pe care îl ocupă, forma sa, înălțimea sa… și dacă intru în cadă, ce volum de apă se dislocă…?

Apoi se trece la părți ale corpului: ,,Pot simți volumul pe care îl ocupă limba și dinții mei… Conștiința mi se concentrează în gură… Pot să-mi simt maxilarele care se destind și se îndepărtează puțin… gura este întredeschisă…

………………………………………………………………………………………………………………………………

Îmi simt ochii, forma lor, volumul lor… și obrajii… fruntea…” (Se trec în revistă particularitățile feței, apoi umerii, brațele etc. până la conștientizarea întregului corp.)

Un comentariu

Din categoria Autohipnoza

Tunelul de suflete

Am privit tunelul de suflete din unghiul celui care tace. Erau… suflete albastre, negre, albe și… cremoase. Cele albastre visau… cele negre plângeau… cele albe pluteau și cele cremoase… râdeau.

Mi-am întors privirea spre celălalt capăt al tunelului, acolo unde lumina se repartiza cu zgârcenie și sufletele ascultau, pioase.

Mi-am schimbat unghiul de simțire, ca să rezonez cu liniștea din spatele pereților. Aici, înțelepții mi-au întins mâinile,  dându-mi zâmbetele lor senine.

M-am întors în tunelul de suflete, zâmbind cu seninul tăcerii.

2 comentarii

Din categoria Capsule

Autohipnoza III

Autohipnoza III

                                          după Bernard Raquin

Hipnoza tradițională (clasică sau autoritară) – captarea voinței celui hipnotizat pentru a-i da comenzi (,,Priviți-mă în ochi…”, ,,Veți face exact ceea ce vă voi spune…”, ,,Veți simți ceea ce vă spun eu să simțiți”…).

Freud și Jung și-au dat seama că, în cadrul hipnozei autoritare, simptomele se deplasează ( o durere se putea muta de la braț la cap). Deseori, motivul este că suferințele și obstacolele au fost asociate de timpuriu cu un mecanism de supraviețuire. Inconștientul sabotează tot ceea ce i se pare că amenință supraviețuirea.

Pe de altă parte, influența hipnotizatorului asupra oamenilor îi poate face să creadă că efortul terapeutic îl va face acesta în locul lor.

Hipnoza modernă are la bază colaborarea. Cel hipnotizat poate alege: ,,Veți putea, la un moment dat, atunci când este cazul, în câteva minute sau în câteva secunde, să intrați în transă… Veți merge acolo unde doriți, în ritmul propriu, respectând în orice clipă valorile d-voastră profunde…”

Mecanismele de apărare sunt eficace și nu dispar decât cu acordul subiectului, fiind înlocuite într-o protecție mai profundă. E bine ca acestea să nu fie înlăturate prea repede, pentru ca subiectul să-și poată crea niște relații mai bune cu sine și cu ceilalți.

Milton Erickson a reinventat hipnoza respectând funcția simptomului și colaborarea dintre conștient și inconștient. Adică se dă libertatea de alegere, fără a impune nimic.

Exercițiile de autohipnoză se efectuează pe rând și se repetă oricât de des. Se pot înregistra textele pe un suport audio. Se folosește o voce calmă, lentă și monotonă.

Hipnoza autoritară este periculoasă, întrucât poate provoca fie rău fizic, fie lucruri care să marcheze psihic viața persoanei hipnotizate.

Hipnoza modernă face ca spiritul inconștient să elibereze doar ceea ce conștientul este pregătit să accepte.

Au importanță tonul vocii, metaforele folosite, încrucișările de sens.

Un comentariu

Din categoria Autohipnoza

Autohipnoza II

Autohipnoza – II

                                                   după Bernard Raquin

Timp de cinci minute imaginați-vă că urmăriți mișcările de ridicare și de coborâre ale pieptului dumneavoastră, care este luminos. După câteva secunde lumea se micșorează și pieptul devine centrul de interes (util în cazuri de agresiune verbală sau emoțională).

Apoi, vă imaginați că pieptul sau inima d-voastră emite o lumină solară, liniștitoare, care respinge atacurile verbale, presiunile emoționale. Vedeți lumina care vă înconjoară, dizolvând agresiunile. Aceasta seamănă cu starea produsă de concentrarea atenției pe un curs de apă, un foc în șemineu, un asfințit de soare etc.

Trecerea de la o stare de conștiință la alta se face fără să ne dăm seama, de cele mai multe ori (stare de veghe – discuția cu șoferul unui taxi, stare hipnotică – monotonia drumului într-un taxi, stare de somn ușor sau profund – în mersul mașinii).

Aceste cicluri se repetă cu regularitate, pe perioade mai lungi sau mai scurte. Starea de transă favorizează liniștirea și armonizarea psihică.

Stările de veghe din timpul zilei durează aproximativ o oră și jumătate. Acum domină emisfera stângă a creierului, atenția este concentrată, inspirația se realizează mai ales prin nara dreaptă, mijlocul pupilei este solicitat (stare de conștiență obișnuită).

Timp de douăzeci de minute – o jumătate de oră, domină emisfera dreaptă, inspirația se realizează prin nara stângă mai mult, conturul pupilei este solicitat și gândurile devin vagi, globale (starea hipnagogică – dintre veghe și somn).

Alternanța activităților potrivite pentru fiecare stare dă naștere la echilibru și o stare de bine.

Funcționarea creierului se împarte astfel:

–          Emisfera stângă – logică, eficacitate, exactitate; rațiune, convingeri, comparații, sensul logic al vieții;

–          Emisfera dreaptă – percepție globală, lucruri cunoscute de la începuturi, capacități ,,amorțite”, fantezii sexuale, lumea onirică;

–          Creierul reptilian – instincte primare, mecanisme de supraviețuire, necesitatea de a simți teamă în anumite împrejurări; instinctul de dominare, de gelozie, dorința de putere, lupta pentru viață, fuga în caz de pericol; poate provoca pagube imense dacă nu i se dau preocupări nobile;

–          Stomacul – solicitat prin metaforele referitoare la digestie, asimilare, eliminare, triere, transformare etc.

Hipnoza accesează resursele inconștientului sau subconștientului. Se deschid noi perspective, se fac noi legături între cunoștințe dispersate, se atinge sursa emoțiilor.

Un comentariu

Din categoria Autohipnoza

Jurnal de bord 10

O clipă cât o veșnicie a trecut până la desprinderea navetei de sol. Cât am studiat aparatura, Nic a pornit toate sistemele necesare plecării. Nu mi-am dat seama când s-a ridicat. Privind prin hublou am văzut doar noaptea lunară dispărând și apoi imaginea Lunii din spațiu.

– Încotro? întrebai.

– Mai întâi testăm  naveta, spuse Mir. Vino la comandă.

– OK. Spre Sirius. Să vedem ce capacități are.

– S-a făcut.

Mir selectă coordonatele și Nic setă parametrii de viteză. Silențios, Innerspace își schimbă direcția spre constelația Canis Major.

– Cât facem până acolo?

– Zece minute până la Sirius B – subspațiu. Testăm, astfel, rezistența navetei la călătoriile subspațiale și timpul de redresare.

– Pornește!

Pe monitor nu se mai văzu nimic și o ușoară  senzație de cădere în gol am simțit câteva secunde.

În timpul programat, naveta a reacționat normal, fără nicio alterație de sistem.

– Călătoria s-a desfășurat cu succes, spuse Mir. Să-l vedem pe Sirius B.

– Remarcabil, spusei.

Scrie un comentariu

Din categoria Proză

Paradoxuri 18

Lord George Gordon Byron (1788-1824)

  1. Adevărul este totdeauna straniu – mai straniu decât închipuirea.
  2. Bucuria s-a născut geamănă.
  3. Lumea nu poate dărui nicio bucurie asemănătoare cu cea pe care o răpește. (Stanțe pentru muzică)
  4. Oamenii au făcut bunele purtări și acum bunele purtări îi fac pe oameni.
  5. Toate tragediile se încheie cu o moarte. Toate comediile sfârșesc cu o căsătorie. Starea viitoare a amândorura e lăsată pe seama credinței.
  6. Avea tocmai atâta învățătură cât să citeze greșit.
  7. Iarna britanică se termină în iulie, pentru a reîncepe în august.
  8. Ca și fluturii de noapte, fecioarele sunt captivate întotdeauna de strălucirea văpăii.
  9. Iubirea nu aduce niciun dar mai generos decât aripile sale.
  10. Iubesc înțelepciunea mai mult decât mă iubește ea pe mine.
  11. Clopotul de alarmă al sufletului este cel care te cheamă la cină.
  12. Desigur, este plăcut să-ți vezi numele tipărit. O carte rămâne o carte, chiar dacă nu este nimic în ea.
  13. ,,Bunele vremi de odinioară” – toate vremurile par bune când sunt vechi.
  14. La un amant, pasiunea este prețuită drept o simțire strălucitoare. Dar la un soț e socotită obiect conjugal.
  15. Plăcerea e un păcat, și uneori păcatul e o plăcere.
  16. În poezie, nimic nu e mai greu decât începutul – poate, doar, sfârșitul.
  17. E un lucru cuminte să ne temem de poligamie nu numai ca de un păcat, ci și ca de o plictiseală.
  18. Scandalurile moarte alcătuiesc un bun subiect de discuție mondenă.
  19. Statornicește în jurul lui o solitudine și asta numește el pace!
  20. Moartea este un lucru care-i face pe oameni să plângă. Și totuși, o treime din viață ne-o petrecem în somn.
  21.  Avea o încredere deplină în propria lui bună comportare.
  22. Ura este, cu mult mai presus de altceva, cea mai îndelungată plăcere. Oamenii iubesc în pripă, dar urăsc liniștit, până la moarte.
  23. Sper să merit Cerul, făcând din pământ un Iad.

 

 

 

3 comentarii

Din categoria Citate celebre

Autohipnoza – I

Autohipnoza – I

                                        după Bernard Raquin

 ,,Prin hipnoză înțelegem o stare modificată de conștiință, mai cuprinzătoare decât starea de conștiență obișnuită, care permite accesul la trecut, la viitor, la amintiri uitate, la resurse și experiențe puțin cunoscute, precum și depășirea sau eliminarea suferinței, reducerea șocurilor emoționale.”

Este indicat ca exercițiile de hipnoză să se practice astfel:

–          cu ochii închiși;

–          așezat(ă);

–          de două ori fiecare exercițiu, înainte de a trece la următorul;

–          citirea cu atenție a indicațiilor, observând structura frazelor, timpurile verbale, mecanismele de repetiție, analogiile, încrucișările de sens etc.

Pentru a ieși din transă se folosesc formule în propoziții afirmative:

,, Ce plăcut este să revin în prezent, să mă întind, să respir profund…”

,,Inconștientul meu știe ce are de făcut, respecând valorile mele profunde…”

,,Ce bine mă simt aici, din ce în ce mai bine cu mine însumi… în prezent.” etc.

Fiecare stare de conștiință are funcția sa:

  • Veghea (stare mentală) – intelectul dirijează știind foarte bine ce sunteți pe cale să faceți; conștientul poate interveni în orice moment în orientarea gândurilor; intelectul este deținătorul culturii, al opiniilor și judecăților, dar și al nevrozelor și convingerilor toxice;
  • Visul (somn paradoxal): pleoapele se mișcă (MOR – mișcări oculare rapide) și trăiți într-o lume de senzații și imagini reconstruite de inconștient. Visarea are loc în cicluri de 20 minute, de trei sau patru ori pe noapte și ajută la stabilirea unui echilibru psihic.
  • Somnul profund: respirație lentă și profundă, celulele se regenerează. Este imposibilă acțiunea, cu excepția somnambulismului.
  • Somnul superficial: stare de alarmă, pregătire de a reacționa, de a regăsi starea de veghe (stare intermediară).
  • Transa (starea hipnotică, starea mistică, starea îndrăgostiților) – totul devine posibil. Aici sunt cunoștințele umanității, percepția globală asupra vieții și timpului și transcendența.

Starea de transă poate fi provocată de creier în cazul unui șoc violent, sau pentru a supraviețui durerii sau fricii. Se poate ajunge la leșin sau, dimpotrivă, la o creștere a energiei pentru a lupta.

Starea hipnotică poate apărea și când ne concentrăm puternic atenția la ceva: un punct luminos imaginar care urcă și coboară pe pieptul nostru în ritm cu respirația, sau un punct real din fața noastră (o bilă din sticlă, flacăra unei lumânări, o pendulă, un mic semn pe perete etc.).

 (Va urma)

3 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Paradoxuri 17

William Hazlitt (1778-1830)

 1. Dragostea de libertate este dragostea pentru ceilalți, dragostea de putere este dragostea ce-ți porți ție însuți.

 2. Omul este un animal al aparențelor; niciodată nu este mai mult el însuși decât când joacă un rol.

3. Chiar dacă lumea nu ar servi la altceva, rămâne un frumos subiect de speculații.

 4. Autorii sunt singurii ipocriți onești.

5. Nu va avea niciodată prieteni adevărați cel care se teme să-și facă dușmani.

6. Niciodată nu facem bine un lucru până ce nu încetăm să ne gândim asupra modului de a-l face.

 7. Omul este singurul animal care râde și plânge, fiindcă este singurul izbit de deosebirea dintre ceea ce suntem și ceea ce s-ar cuveni să fim.

8. Există o diviziune a muncii până și în vicii.

2 comentarii

Din categoria Citate celebre

Paradoxuri 16

William Blake (1757-1827)

  1. Bucuriile zămislesc; durerea aduce pe lume.
  2. Trebuie să creez un sistem – altfel voi fi înrobit de cel al altui om.
  3. Nicio pasăre nu are zbor prea înalt, dacă nu zboară cu aripi proprii.
  4. Cisterna conține; fântâna revarsă din adâncul ei preaplinul.
  5. Un prost nu vede același copac cu cel zărit de un înțelept.

 Friedrich Schiller (1795-1805)

  1. Prietenul îmi spune ceea ce pot face; de la dușman învăț ce trebuie să fac.
  2. Trăiește în pas cu secolul tău, dar nu fi modelat de el; dă-le contemporanilor tăi ceea ce au nevoie, dar nu lucrul pe care-l laudă.
  3. Istoria lumii este tribunalul lumii.
  4. Lumea nu-ți poate dărui ceea ce nu primește de la tine.

 

 

 

 

 

 

 

 

Jane Austen (1775-1817)

  1. Este un adevăr recunoscut de toată lumea că un bărbat singur, aflat în posesia unei averi frumoase, are negreșit nevoie de o soție.
  2. Cei care nu se plâng niciodată nu sunt niciodată compătimiți.
  3. Toată viața am fost un om egoist în practică, dar niciodată în principiu.
  4. Nu vreau ca oamenii să fie foarte îndatoritori și agreabili cu mine, fiindcă asta mă scutește de osteneala de a ține mult la ei.

 

 

5 comentarii

Din categoria Citate celebre

Două luni

Două luni de blogăreală, 82 de postări și 1000 de vizite.

 

2 comentarii

Din categoria Diverse

Zbor

Îmi ascund trăirile printre undele vântului, ca să le trimit departe, spre pădurea de dincolo de spații. Acolo vor fi îmbrățișate de copacii vieții și transformate în ființe. Înainte am trimis gândurile albe, pentru a le da de veste giganților din interiorul stâncilor. Ei mi-au răspuns înapoindu-mi-le ca pe niște păsări. Păsările și-au luat zborul mai departe, transformându-se în mesageri ai liniștii. Pe aripa uneia dintre ele mi-am găsit loc și eu.

Zbor spre nedefinitele lumi.

        

 

 

 

 

 

 

Un comentariu

Din categoria Capsule

Alt Univers

Îmi caut Universul rătăcit printre entități superioare. Uneori îl găsesc, alteori mă scufund în el și, cel mai des, trec pe lângă el simțindu-i vibrația în tonalități minore.

Când îl găsesc, aprind câțiva Sori de culoare galbenă, să fie veselie. Când mă scufund în el se face toamnă, cu nostalgii pierdute ireversibil. Când trec pe lângă el, aud armonii triste, de chemare înăuntru.

M-am hotărât: îmi extind căutările prin Universurile altora, poate ale lor sunt mai bune!

Scrie un comentariu

Din categoria Capsule

Paradoxuri 15 – Rivarol (1735-1801)

  1. Tocmai mijloacele care i-au înlesnit unui om să facă avere îl împiedică să se bucure de ea.
  2. Există oameni care nu se aleg de pe urma averii lor decât cu teama de a o pierde.
  3. Întâlnești oameni atât de nepăsători față de judecata lor, și atât de îndărătnici, încât sfârșesc prin a-și face o cinste din a se îndoi de cinstea celorlalți.
  4. Popoarele cele mai civilizate sunt la fel de aproape de barbarie ca și fierul cel mai lustruit, de rugină.
  5. Oamenii nu sunt atât de răi pe cât spuneți. V-ați cheltuit douăzeci de ani ca să faceți o carte proastă și lor le-a trebuit doar un moment ca să o uite!
  6. E un curtean pocăit: nu mai fură, de când se târăște.
  7. S-ar zice că aflăm în dicționar anumite cuvinte uzate care așteaptă să apară un mare scriitor pentru a-și recăpăta toată energia.
  8. Când ai dreptate cu douăzeci și patru de ore mai devreme decât ceilalți oameni, treci drept lipsit de minte timp de douăzeci și patru de ceasuri.
  9. Ceea ce e oribil, în general, pe lumea aceasta, este că ne străduim cu egală ardoare pentru a deveni fericiți și pentru a-i împiedica pe alții să fie.
  10. Filozofii sunt mai mult anatomiști decât medici: disecă dar nu vindecă.
  11. Ar fi desăvârșită cârmuirea care ar putea pune tot atâta rațiune în forța ei pe câtă forță în rațiune.
  12. Ideile sunt fonduri care n-aduc dobânzi decât în mâinile talentului.
  13. Îndeobște, indulgența față de cei pe care-i cunoaștem este mult mai rară decât mila față de necunoscuți.
  14. Invidia care vorbește și strigă este întotdeauna stângace; trebuie să ne temem de invidia care tace.
  15. Lenea ni-l răpise din mijlocul nostru înaintea morții (propriul său epitaf).
  16. Un om deprins să scrie, scrie și fără idei, ca un bătrân medic numit Bouvard, care, în timp ce agoniza, lua pulsul fotoliului său.
  17. Memoria e totdeauna la ordinele inimii.
  18. Aceia care cer minuni nu se îndoiesc că cer naturii întreruperea minunilor.
  19. Când totul miră, nimic nu mai surprinde – este stadiul în care se află copiii.
  20. Trebuie rațiuni atât de puternice pentru a trăi, încât nu mai e nevoie să cauți motive ca să mori.
  21. Nu există morală decât de la om la om.
  22. Pasiunile sunt oratorii marilor adevăruri.
  23. Vorbesc mult cu oamenii plicticoși, de teamă să nu fie nevoie să-i ascult.
  24. Nimic nu este mai absent decât prezența de spirit.
  25. Dacă proștii ar avea cea mai mică idee despre suferințele pe care le cășunează, ar fi oamenii cei mai înlăcrimați.
  26. Rațiunea se compune din adevăruri pe care trebuie să le rostești și adevăruri care trebuie să fie trecute sub tăcere.
  27. Dacă aș fi în stare să iubesc un absent, l-aș iubi pe Dumnezeu.
  28. Majoritatea ateilor sunt cucernici revoltați.
  29. E un om care nu cunoaște alte remușcări decât cele provocate de stomacul său.
  30. Toată lumea se agită pentru a-și găsi calea către țel, dar există oameni atât de leneși încât își pun scopul la început.
  31. Când îți propui un țel, timpul, în loc să sporească, scade.
  32. Societatea e un furnicar de oameni de spirit lipsiți de talent.
  33. Era un tânăr plin de talent: înzestrat cu toate defectele oamenilor mari.
  34. Cea mai mare iluzie a omului este că timpul trece. Timpul este țărmul – noi trecem și el pare că merge.

 

3 comentarii

Din categoria Citate celebre

Paradoxuri 14 – Johann Wolfgang Goethe (1749-1832)

 

  1. Există unele cazuri în care orice consolare înjosește, iar datoria este de a dispera!
  2. Niciodată nu ne aflăm mai departe de țelul dorințelor noastre decât atunci când ne închipuim că l-am atins.
  3. Mai bine să se întâmple nedreptăți, decât să fie remediate pe căi nedrepte.
  4. Mai întâi  instruiește-te singur, apoi vei primi învățătura de la alții.
  5. Când cineva laudă pe altul, se situează pe o treaptă cu el.
  6. Poți să te instruiești laolaltă cu alții, dar nu te poți entuziasma decât singur.
  7. Erorile, fie întregi, pe jumătate ori pe sfert, sunt ostenitor de greu de disecat și de cernut pentru a depista partea de adevăr dinlăuntrul lor și a o așeza unde se cuvine.
  8. Unele cărți au fost scrise nu pentru ca să învețe cineva din ele, ci pentru a se ști că autorul lor a știut ceva.
  9. Tot artificiul nostru constă din faptul că renunțăm la existență pentru a exista.
  10. Favoarea, ca simbol al suveranității este practicată de oamenii slabi.
  11. Perfecțiunea poate exista și cu disproporții  – frumusețea numai cu proporții.
  12. Care e cel mai bun sistem de guvernare? – Acela care ne învață să ne cârmuim pe noi înșine.
  13. Toate ideile mari au fost cândva gândite; trebuie doar să încercăm a le mai cugeta o dată.
  14. Orice mare idee, îndată ce apare, acționează tiranic; de aceea, avantajele aduse de ea se preschimbă iute în dezavantaje.
  15. Nimic nu este mai înspăimântător decât ignoranța activă.
  16. A  scrie istorie este un mod de a te descotorosi de trecut. Lucrul cel mai bun pe care-l avem de la istorie este entuziasmul pe care-l trezește.
  17. Fiecare nu aude decât ceea ce pricepe.
  18. Dacă înțelepții n-ar greși, ar dispera nebunii.
  19. Nimeni nu este mai rob decât acela care se crede liber, fără a fi cu adevărat liber.
  20. După libertatea presei nu țipă decât cel care vrea să abuzeze de ea.
  21. Cel ce nu cunoaște limbi străine n-are idee de a sa proprie.
  22. Şi cărţile au viaţa lor trăită, care nu le poate fi sustrasă.
  23. În realitate, nu învăţăm decât din cărţi pe care nu le putem judeca. Autorul unei cărţi pe care am putea-o judeca ar trebui să înveţe el de la noi.
  24. Literatura nu se strică decât în măsura în care se strică şi lumea.
  25. Există cărţi din care afli totul, dar din care, până la urmă, nu înţelegi nimic despre subiect.
  26. Deseori, măiestria e luată drept egoism.
  27. Mediocritatea nu trebuie dojenită, căci rămâne veşnic egală cu sine.
  28. Cea mai frumoasă metempsihoză este să te vezi renăscând în altul.
  29. Cel ce nu se crede prea mare valorează mai mult decât crede.
  30. Foarte rar suntem mulţumiţi de noi înşine; cu atât mai mângâietor e momentul când izbutim a satisface pe alţii.
  31. Orice necesitate este un beneficiu.
  32. Un curcubeu care rămâne un sfert de ceas pe cer nu mai este privit de nimeni.
  33. Cele mai mari greutăţi sunt întâlnite acolo unde nu le căutăm.
  34. Omul este cu desăvârşire incapabil de a-şi păstra ceea ce îi aparţine întru totul. Operele sale îl părăsesc, la fel cum păsările părăsesc cuibul în care au fost născute.
  35. Ceea ce nu e original, nu trezeşte interes, iar ceea ce este original poartă mereu în sine defectele individualului.
  36. Marile pasiuni sunt boli fără speranţă. Ceea ce le-ar putea vindeca e tocmai ceea ce le face cu adevărat primejdioase.
  37. E mai bine să te înşeli asupra prietenilor decât să-ţi înşeli prietenii.
  38. Poate fi oprită o judecat, dar efectul ei nu poate fi împiedicat.
  39. Există oameni care nu greşesc niciodată, fiindcă nu-şi propun nimic rezonabil.
  40. Nu eşti cu adevărat viu decât când te bucuri de bunăvoinţa altora.
  41. Omul cu bun simţ găseşte aproape totul ridicol; cel raţional aproape nimic.
  42. Pe un savant de profesie îl cred în stare să-şi renege toate simţurile.
  43. Ce greu e să doreşti scopul şi să nu refuzi mijloacele!
  44. Oricât de retras ai trăi, înainte de a-ţi da seama, devii debitor sau creditor.
  45. Putem impune orice societăţii, dar nu ceea ce are o urmare.
  46. Cine îmi dezvăluie greşelile este stăpânul meu, chiar de mi-ar fi slujitor.

3 comentarii

Din categoria Citate celebre

Piscuri

Ating cu vârful degetului picătura de rouă din zorii caniculei. Ea se dizolvă fierbinte, arzându-mă.

Ating cu sufletul picătura de speranţă ivită de undeva, din neant. Ea se dizolvă rece, îngheţându-mă.

Ating cu mintea picătura de înţelegere obţinută din trăire. Şi ea se dizolvă, indiferentă, împietrindu-mă.

4 comentarii

Din categoria Capsule

Paradoxuri 13 – Johann Wolfgang Goethe (1749-1832)

  1. E mai bine să faci lucrul cel mai neînsemnat din lume, decât să consideri o jumătate de oră ca neînsemnată.
  2. E totuna dacă rosteşti adevărul sau minciuna: ambele sunt contrazise.
  3. Nimic nu dăunează mai mult unui adevăr nou, decât o eroare veche.
  4. Cine nu iubeşte pe nimeni este nevoit să se deprindă cu linguşeala.
  5. Pe nicio cale nu ocoleşti în mod sigur lumea decât prin artă şi nu te uneşti mai sigur cu ea decât prin artă.
  6. Arta: o altă natură, tot atât de tainică, dar mai inteligibilă, căci purcede din intelect.
  7. Condiţia umană e aşezată aşa de sus, în privinţa suferinţelor şi a bucuriilor, încât nici nu se poate calcula ce îşi datorează doi soţi unul altuia.
  8. Astăzi, dacă suntem căsătoriţi, nimeni nu mai întreabă nici de virtuţile, nici de cusururile noastre.
  9. Orice cuvânt rostit trezeşte sensul opus.
  10.  Atât de paradoxal este omul, încât spre binele lui nu admite nicio constrângere, dar spre paguba lui suportă orice siluire.
  11. Dacă îmi displace o treabă, ori o las baltă, ori o fac mai bine.
  12. Foarte multe lucruri le-am cunoaşte mai bine, dacă n-am vrea să le cunoaştem prea exact.
  13. Ceea ce nu înţelegi, nu posezi.
  14. De fapt, nu şti decât atunci când ştii puţin; odată cu cunoştinţele creşte şi îndoiala.
  15. Despre ceea ce înţeleg, ei nu vor să ştie nimic.
  16. Dacă ei ar şti unde se află ceea ce caută, n-ar mai căuta.
  17. Încearcă să-ţi faci datoria şi vei afla îndată cine eşti.
  18. Deplâng pe cei care fac mare caz de deşertăciunea lucrurilor şi se pierd în contemplarea nimicniciei pământeşti. Doar de aceea ne aflăm aici: ca să facem nepieritor ceea ce este pieritor.
  19. Este o senzaţie atât de plăcută să te ocupi de un lucru la care nu te pricepi decât pe jumătate, încât nimeni nu ar trebui să-l dojenească pe diletant pentru că se îndeletniceşte cu o artă pe care nu o va învăţa niciodată.
  20. Adevăratul discipol învaţă să scoată necunoscutul din cunoscut, apropiindu-se de maestru.

Un comentariu

Din categoria Citate celebre

Paradoxuri 12 – Nicholas Sebastien Roch Chamfort (1741-1794)


  1. Slăbiciunea de caracter sau lipsa de idei, aşadar, tot ce ne poate împiedica să trăim cu toată fiinţa, sunt lucruri care îi feresc pe mulţi oameni de mizantropie.
  2. Schimbarea modei este birul pe care hărnicia săracului îl pune asupra vanităţii bogatului.
  3. Falsa modestie este minciuna cea mai decentă.
  4. În viaţă întâlneşti mai mulţi nebuni decât înţelepţi; şi chiar la un înţelept întâlneşti o doză mai mare de nebunie decât de înţelepciune.
  5. Opinia publică este regina lumii, fiindcă prostia este regina proştilor.
  6. Îţi nimiceşti caracterul din teama de a nu atrage privirile şi atenţia lumii şi te năpusteşti în nulitate, pentru a scăpa de primejdia de a fi zugrăvit.
  7. Mi-am distrus pasiunile, cam la fel cum un om violent îşi ucide calul, neputând să-l ţină în frâu.
  8. Se crede, îndeobşte, că arta de a plăcea este un mijloc puternic de a face avere; a şti să te plictiseşti în societate este o artă care aduce mult mai mult.Talentul de a face avere, ca şi cel de a avea succes la femei, aproape că se reduce la această artă.
  9. Oamenii de spirit săvârşesc multe greşeli în viaţă, fiindcă nu-i cred pe semenii lor atât de proşti pe cât sunt în realitate.
  10. Există prostii bine îmbrăcate, la fel cum întâlneşti proşti foarte bine îmbrăcaţi.
  11. Trebuie să ştim să comitem prostiile cerute de caracterul nostru.
  12. Prostia nu ar fi întru totul prostie, dacă nu s-ar teme de spirit.
  13. Raţiunea ne face câteodată la fel de nefericiţi ca şi pasiunile noastre şi, când un om se află în asemenea situaţie, se poate spune că este un bolnav otrăvit de propriul lui medic.
  14. Zi  pierdută este cea în care nu ai râs.
  15. Nu poţi trăi în societate după ce ai trecut de vârsta la care te stăpânesc pasiunile. Ea nu este suportabilă decât în perioada în care te slujeşti de stomacul tău pentru a te amuza şi de propria-ţi persoană pentru a omorî timpul.
  16. Societatea se compune din două mari clase: cei care au mai multe banchete decât poftă de mâncare şi cei care au mai multă poftă de mâncare decât banchete.
  17. Lumea şi societatea seamănă cu o bibliotecă în care, la prima vedere, totul pare în ordine, fiindcă volumele sunt aşezate după formate, după mărime, dar unde  în realitate, totul este în dezordine, deoarece nimic nu este rânduit după ordinea ştiinţifică a materiilor, nici a autorilor.
  18. Calităţi prea elevate fac adesea ca un om să fie mai puţin adecvat societăţii. Nu te duci la piaţă cu lingouri de aur; te duci cu arginţi sau cu bani mărunţi.
  19. Renunţând la lume şi avere, mi-am găsit fericirea şi calmul, sănătatea, chiar şi bogăţia; şi, în pofida proverbului, îmi dau seama că cel care părăseşte partida o câştigă.
  20. Majoritatea instituţiilor sociale ale epocii pare a avea drept scop să menţină omul într-o mediocritate de idei şi sentimente care să-l facă mai apt de guvernare sau pentru a fi guvernat.
  21. Speranţa nu este decât un şarlatan care ne înşală neîncetat. Pentru mine, unul, fericirea nu a început decât când mi-am pierdut speranţa.
  22. Deseori, pentru inimă, spiritul nu înseamnă decât ceea ce este biblioteca unui castel pentru stăpânul lui.
  23. Nici nu ne putem închipui cât spirit trebuie să cheltuim  pentru a nu fi niciodată ridicoli.
  24. Nu eşti om de spirit pentru că ai multe idei la fel cum nu eşti un bun general doar fiindcă dispui de mulţi soldaţi.
  25. Un om cinstit trebuie să dobândească stima publică fără a se fi gândit la ea şi, ca să zic aşa, fără voia lui. Cel care o caută îşi arată prin asta propriile-i limite.
  26. După ce ai fost torturat în lege, ostenit de moarte de propria ta sensibilitate, îţi dai seama că trebuie să trăieşti de pe o zi pe alta, să uiţi mult, cu alte cuvinte, să-ţi ştergi cu buretele viaţa, pe măsură ce se scurge.
  27. Vicii puţine împiedică un om să aibă mulţi prieteni, tot pe cât îl împiedică înzestrarea cu calităţi prea mari.

Un comentariu

Din categoria Citate celebre

Evaluarea didactică – factor de stimulare a creativităţii

Evaluarea este o activitate de autoreglare atât pentru elevi, cât şi pentru profesori, în perspectiva obţinerii unor performanţe superioare. Oricare ar fi obiectivele imediate ale sale, evaluarea trebuie să susţină şi să stimuleze activitatea de predare-învăţare. Ea facilitează reglarea activităţii profesionale, oferind informaţii despre calitatea predării, despre modul în care a fost realizat conţinutul instruirii, despre accesibilitatea acestuia, despre valoarea tehnologiilor de predare.

Rolul evaluării didactice este de :

–          constatare;

–          diagnosticare;

–          prognosticare.

Capacitatea de a gândi creator trebuie să fie o caracteristică de primă dimensiune a omului societăţii contemporane. În societate modernă, progresul este de neconceput fără a avea creatori numeroşi. Tema creativităţii nu poate fi lăsată ca o manifestare a hazardului în sfera evoluţiei istorice.

În evaluare, cretivitatea este indicatorul cel mai de preţ; ea presupune formarea unor capacităţi de cunoaştere ce devin fundamentale pentru procesul creator real, care permit găsirea unor soluţii, idei, metode etc., descoperite pe cale independentă, prin efort propriu de gândire, de către cei supuşi actului evaluării.

Măsura în care soluţiile găsite în rezolvarea problemelor produc o stare de surpriză plăcută, care reanimă dorinţa  şi curiozitatea de a descoperi şi alte căi, alte soluţii, eventual mai elegante, toate acestea nu pot să nu atragă atenţia evaluatorilor. În procesul evaluării, asemenea indicatori ridică standardul, calitatea nivelului acestui moment al procesului didactic.

Calităţile instrumentelor de evaluare sunt:

–          fidelitatea (consecvenţa);

–          validitatea: de conţinut;  de aspect;

–          obiectivitatea;

–          caracterul practic (aplicabilitatea).

Tipologia itemilor de evaluare este următoarea:

  1. Itemi obiectivi:

a)      Itemi cu alegere duală;

b)      Itemi cu alegere multiplă;

c)      Itemi de asociere/tip pereche.

2. Itemi semiobiectivi:

a)      Itemi cu răspuns scurt (maximum o propoziţie);

b)      Itemi de completare;

c)      Întrebări structurate – se folosesc pentru a evalua rezultate ale învăţării precum prezentarea, descrierea, explicarea unor concepte, metode, argumente etc.

3. Itemi subiectivi:

a)      Eseu structurat – tratează o anumită temă care presupune un număr variabil de cerinţe, ce vor fi dezvoltate în cuprinsul eseului; vizează atât cunoştinţele punctuale ale elevului, cât şi creativitatea şi originalitatea;

b)      Eseu liber – se enunţă doar tema; încurajează activităţile creatoare şi critice precum discutarea cauzelor şi a efectelor, analiza situaţiilor complexe, argumentarea unor opinii etc.

c)      Rezolvarea de probleme are scopul de a pune elevul în situaţia de a folosi cunoştinţele şi deprinderile însuşite pentru a formula o posibilă soluţie a problemei. Se utilizează ca sarcină de lucru individuală sau de grup, în vederea dezvoltării  imaginaţiei, a gândirii divergente, încurajând activităţile creatoare şi critice.

Metode complementare de evaluare:

1.    Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor:

a)      fişa de evaluare;

b)      scara de clasificare ( cu răspunsurile: da, nu, indiferent);

2.   Investigaţia presupune următoarele etape:

–                      enunţarea sarcinii de lucru;

–                      identificarea modalităţilor prin care se pot obţine datele necesare;

–                      strângerea datelor;

–                      stabilirea strategiei de utilizare a datelor;

–                      scrierea unui raport privind rezultatele investigaţiei (de către elev).

Investigaţia stimulează creativitatea şi iniţiativa, dezvoltă capacitatea de argumentare şi gândirea logică. Se foloseşte atunci când se doreşte urmărirea procesului şi realizarea produsului, dar şi atitudinea elevului.

3.  Proiectul se foloseşte mai ales pentru munca în echipă, stimulează iniţiativa, evidenţiază multe abilităţi ale elevului, dezvoltă creativitatea, capacitatea de argumentare şi gândirea logică.

Proiectul se utilizează pentru evaluarea unor capacităţi de nivel superior: aplicarea, analiza, sinteza şi evaluarea (emiterea unei judecăţi privind valoarea unui material şi/sau a unei metode).

Etapele proiectului sunt:

–          enunţarea sarcinii de lucru;

–          repartizarea responsabilităţilor în cadrul grupului;

–          colectarea datelor/a materialelor;

–          prelucrarea şi organizarea datelor;

–          realizarea produsului;

–          prezentarea.

Criteriile de evaluare pentru produsul final sunt:

–          validitatea;

–          elaborarea şi structurarea;

–          calitatea materialului;

–          creativitatea.

Criteriile de evaluare pentru proces sunt:

–          raportarea la tema proiectului;

–          documentarea;

–          lucrul în echipă;

–          calitatea rezultatelor.

4.  Portofoliul – evidenţiază multe abilităţi ale elevului; oferă o imagine clară asupra evoluţiei în timp a elevului; consumă mult timp; e o metodă foarte subiectivă.

5.  Autoevaluarea – încurajează elevul să-şi pună întrebări în legătură cu modul în care a rezolvat o sarcină de lucru; stimulează elevul să-şi conştientizeze progresele şi achiziţiile făcute; este dependentă de sinceritatea elevului; consumă timp. La sfârşitul unei sarcini de lucru importante se completează un chestionar.

Scrie un comentariu

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Dezvoltarea creativităţii copiilor în cadrul ariei Limbă şi comunicare

,,Scopul studierii disciplinei Limba şi literatura română în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii etc., să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete în viaţa de zi cu zi, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare.”[1]

Obiectivele cadru ale disciplinei Limba şi literatura română sunt:

  1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral
  2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală
  3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris (citirea/lectura)
  4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă

Actul creaţiei este determinat decisiv de nivelul la care are loc comunicarea, în toate formele ei de manifestare. Chiar formularea conţinutului a ceea ce se transmite implică şi un efort de construcţie, cu elemente de creaţie simplă. Manualele şi programele actuale se bazează pe conţinuturi care duc la cultivarea creativităţii elevilor, prin diferite activităţi de învăţare.

În planul de învăţământ, limba şi comunicarea ocupă locul cel mai important, deţinând un număr mare de ore pe săptămână. Acest lucru se datorează şi influenţei pe care literatura o are asupra psihicului uman şi a educaţiei oamenilor.

Astfel la clasa I, în procesul învăţării citirii şi scierii, însăşi metoda utilizată – fonetică, analitico-sintetică – solicită activităţi ce dezvoltă spiritul creativ. Demersul făcut în vederea predării-învăţării unui sunet nou şi a literei corespunzătoare, îndeosebi analiza şi sinteza fonetică, sunt operaţii care solicită gândirea cu elemente de creaţie. Sinteza propoziţiei implică un efort creator, ca şi compunerea de propoziţii pe baza ilustraţiilor.

Varietatea de jocuri didactice folosite în cadrul lecţiilor, solicită, de asemenea, un efort creator: exerciţiile de completare a silabelor, de inversare sau substituire a  acestora; jocuri de rol pe teme cotidiene date; jocuri de grup cu teme date; povestirea unor întâmplări personale; recitări, dramatizări, repovestiri; jocuri de sinonimie, antonimie, omonimie; jocuri pentru alcătuirea de propoziţii conţinând cuvinte noi ş. a.

La clasa a II-a dezvoltarea creativităţii este influenţată de activităţi precum:

–          jocuri de tipul: ,,Ce poţi face cu…?”, ,,La ce foloseşte?” etc.

–          exerciţii de stabilire a sensului unui cuvânt necunoscut prin raportare la context;

–          dialoguri pe teme familiare;

–          conversaţii în grup pe teme cunoscute;

–          exerciţii de completare a unor mesaje orale scurte, pentru obţinerea mai multor informaţii în cadrul grupurilor;

–          jocuri de rol; dramatizări; recitări; dialoguri;

–          jocuri de mimă;

–          exerciţii de construire a unor enunţuri pe baza unui set de cuvinte/şir de întrebări date;

–          exerciţii de dezvoltare a unor enunţuri;

–          exerciţii de construire a unor scurte texte orale, pe baza unui suport vizual;

–          exerciţii de transformare, completare a unor enunţuri după modele date;

–          exerciţii de povestire/repovestire, cu sau fără ajutor;

–          exprimarea propriei păreri în legătură cu o temă cunoscută.

Toate activităţile angajate în ,,formarea capacităţii de comunicare” fie că au loc în ore special destinate, fie că se desfăşoară în orice împrejurare în care elevii exersează actul vorbirii, au o contribuţie reală la cultivarea creativităţii la şcolarii mici.

Activităţile de formulare a mesajului oral (aplicativ) realizează, pe de o parte, o sinteză a tot ceea ce elevii învaţă la citire şi la celelalte obiecte de învăţământ, mai ales sub raportul corectitudinii exprimării, iar pe de altă parte constituie un prilej de valorificare a experienţei de viaţă, de manifestare a imaginaţiei şi fanteziei lor creative.

La clasa a III-a, programa prevede activităţi de învăţare precum:

–          exerciţii de construire a unor texte orale narative pe baza unor imagini (benzi desenate), după un plan propriu de idei, pe baza unui şir de întrebări sau a unui plan de idei;

–          exerciţii de povestire orală a unor fapte, întâmplări reale sau fictive;

–          conversaţii pe teme cunoscute, dialoguri, simulare a unor situaţii de comunicare etc.;

–          exerciţii de povestire în scris a unor fragmente de text;

–          formulare de întrebări şi răspunsuri în legătură cu conţinutul unui text;

–          redactarea unor compuneri cu început/sfârşit dat sau după un plan de idei;

–          redactarea unor felicitări, cărţi poştale, invitaţii.

La clasa a IV-a :

–          exerciţii de formulare a unor enunţuri interogative şi enunţiative (propriu-zise şi exclamative);

–          transpunere a unor idei într-un şir de enunţuri cu o succesiune logică;

–          exerciţii de descriere a unor obiecte/fenomene/fiinţe;

–          exerciţii de utilizare corectă a unor elemente de relaţie;

–          elaborarea planului simplu de idei şi a planului dezvoltat al unui text studiat;

–          elaborarea planului iniţial al compunerii;

–          compuneri: după un suport vizual, cu început/sfârşit dat, după un plan dat sau plan propriu de idei, pe baza unor cuvinte şi a unor expresii date, cu titlu dat, narative, libere, descriptive, cu dialog, funcţionale.

În studiul elementelor de construcţie a comunicării trebuie pornit de la învăţarea acestora prin mijlocirea limbii şi nu invers. Ele au rol de autocontrol, de autoreglare a exprimării corecte. A cultiva spiritul creator prin studiul elementelor de construcţie a comunicării înseamnă a asigura aplicarea în practică a noţiunilor şi categoriilor gramaticale.

Activitatea de formare a capacităţii de lectură/citire are drept conţinut creaţii literare unele ale unor scriitori cunoscuţi. Cunoaşterea structurii unor texte, în special cele narative, orientează elevii către o exprimare originală, atât în ceea ce priveşte povestirea acestora, cât şi elaborarea unor compoziţii proprii. Povestirea textelor de citire sau a faptelor trăite, ori auzite, are un caracter reproductiv. De aceea valoarea lor ar creşte dacă s-ar solicita mai mult capacitatea de inventivitate, dacă s-ar cere elevilor să povestească despre fapte şi întâmplări imaginare, presupunând că acestea s-ar putea transforma în situaţii pe care copiii le-ar putea trăi în viitor. Sunt recomandate povestirile prin analogie, dar la timpul viitor, precum şi cele prin contrast.

Întâmplările pe care le creează elevii solicită combinarea reprezentărilor, ideilor, cunoştinţelor de care dispun, îi îndeamnă să facă diferite presupuneri, să imagineze situaţii posibile la care să participe ca personaje active sau simpli spectatori. Astfel poate fi solicitată şi gândirea probabilistică.

La povestirile prin contrast, dacă se relatează despre un personaj cu o conduită exemplară, se poate cere elevilor să construiască o povestire în care să apară un personaj cu însuşiri morale, fizice, opuse celui prezentat în text.

O altă posibilitate prin care elevii pot interveni în continuarea povestirii o pot oferi textele cu caracter descriptiv. Astfel, ei sunt invitaţi să-şi imagineze ce lucruri ar putea întâlni în viitor, alături de peisajele descrise.

Elemente de exprimare a opiniei personale cu privire la personaje, fapte, evenimente, stilul realizării creaţiei, ce le-a plăcut mai mult copiilor din lecţia de citire, constituie intervenţii creatoare ale acestora. Alte exerciţii de intervenţie creatoare pot fi: continuarea povestirii sau a conţinutului unor texte, exprimarea unui alt punct de vedere cu privire la deznodământ, răspunsuri la întrebări precum ,,Ce s-ar fi întâmplat dacă…”, ,,Voi ce aţi fi făcut dacă…” ş.a.

În analiza textelor aparţinând genului liric, calea principală prin care se poate cultiva spiritul creator o constituie, în primul rând, demersurile întreprinse pentru înţelegerea sensului figurat al unor cuvinte, folosirea acestora în contexte noi, crearea unor structuri de limbă, a unor enunţuri cu ajutorul lor. Aceste demersuri se vor regăsi în toate împrejurările în care sunt în atenţie probleme de îmbogăţire, precizare şi activizare a vocabularului.

Lectura unei cărţi implică circulaţia unor mesaje cu o încărcătură informativă şi formativă de mari dimensiuni. Cititorul este un receptor al mesajelor transmise de carte. El prelucrează mintal şi afectiv conţinutul cu valori multiple al expresiei scrise.

Rigorile lecturii îl obligă să reţină conţinutul a ceea ce receptează prin lectură, fie în memorie, fie luând notiţe.

Compunerile reprezintă o formă superioară a comunicării şi se regăsesc în conţinuturile programelor şcolare la exerciţiile de formare a capacităţii de comunicare. Valoarea acestui conţinut al învăţării constă în marile sale resurse în cultivarea spiritului creator la elevi şi înseamnă dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar.

Compunerile pot fi clasificate după diferite criterii. Astfel, după modalităţile de elaborare, compunerile pot fi orale şi scrise.

În funcţie de pregătirea elevilor, compunerile pot fi colective şi individuale.

Compunerea colectivă – prezentă mai mult la clasele mici – are următoarele etape:

–          anunţarea temei;

–          dezvoltarea temei;

–          alcătuirea planului compunerii;

–          elaborarea orală a compunerii;

–          scrierea ei.

Compunerea individuală presupune redactarea lucrării după un plan alcătuit în colectiv sau după un plan individual.

După modul de expunere, compunerile pot fi narative sau descriptive.

O altă clasificare a compunerilor este următoarea:

  1. Compuneri pe baza unor materiale de sprijin
  2. Compuneri libere
  3. Compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie specială
  4. Compuneri gramaticale

O categorie aparte de compuneri o constituie cele cu valoare instrumentală. Prin acestea elevii sunt familiarizaţi cu unele instrumente de muncă intelectuală, precum şi tehnica elaborării unor compuneri. Astfel, elevii învaţă cum se alcătuieşte o compunere, care sunt etapele parcurse, care sunt părţile unei compuneri, cum se foloseşte dicţionarul, cum se aşază în pagină etc.

A.    Compuneri pe baza unor materiale de sprijin

1.Compuneri pe baza unor ilustraţii, tablouri, diapozitive, filme etc.

La realizarea acestora elevii trebuie să reflecteze asupra fiecărei ilustraţii în parte, urmărind succesiunea lor, pentru a putea stabili înlănţuirea ideilor pe baza cărora se va alcătui compunerea. De regulă, se parcurg etapele:

–          conversaţie pregătitoare sau expunere pentru pregătirea perceperii tablourilor;

–          examinarea tablourilor independent de către elevi;

–          intuirea dirijată a fiecărui tablou;

–          stabilirea titlului;

–          elaborarea, oral, a compunerii;

–          elaborarea, în scris, a compunerii;

–          autocontrolul;

–          citirea şi aprecierea câtorva lucrări.

Compunerile după un singur tablou se realizează, mai ales, la primele clase ale ciclului primar. În interpretarea tabloului, elevii stabilesc cadrul acţiunii, timpul, personajele şi, pentru a face o interpretare creatoare, ei trebuie să-şi imagineze ce s-a petrecut înainte şi după momentul înfăţişat în tablou. La clasa a IV-a, tabloul-pretext poate arăta un moment din începutul, desfăşurarea sau sfârşitul acţiunii, restul fiind completat de  imaginaţia creatoare a elevilor. Tot acum, pot fi prezentate personaje sau obiecte, fie static, fie în acţiune, urmând ca pe baza lor elevii să imagineze întâmplări cu acestea.

2.Compuneri pe baza unui text cunoscut  

O primă formă este redarea, într-o exprimare originală, a conţinutului textului auzit sau citit. Contribuţia personală a elevilor poate fi folosirea unor imagini artistice noi, faţă de cele din text sau regruparea elementelor unei naraţiuni sau descrieri într-o manieră personală.

În compunerile pe bază de texte se porneşte de la un text şi se poate solicita imaginaţia copiilor pentru realizarea unor cerinţe în plus ca: povestirea lecturii la o altă persoană sau la un alt timp, găsirea unui alt curs al povestirii prin stabilirea unui nou conflict, găsirea unui alt final, înlocuirea unor cuvinte prin sinonimele lor, realizarea unei povestiri prin analogie.

3.Compuneri pe baza unor proverbe, zicători şi ghicitori

Acest gen de compuneri poate fi încercat cu elevii care prezintă înclinaţii pentru compoziţie.

Etapele unei asemenea lecţii ar putea fi:

–          alegerea proverbului;

–          discuţii pentru înţelegerea sensului proverbului;

–          stabilirea unei întâmplări din viaţă sau din textele literare care ilustrează mai bine acest proverb;

–          alegerea variantelor mai apropiate de conţinutul proverbului;

–          stabilirea locului proverbului: ca titlu, la începutul sau la sfârşitul compunerii;

–          redactarea în scris a compunerii;

–          autocontrolul;

–          verificarea şi aprecierea compunerilor de către învăţător.

4.Compuneri după desene proprii

După realizarea planşei cu tema artistico-plastică dată, la analiza acesteia se solicită elevului să prezinte ce a intenţionat să transmită şi cum a reuşit. Acest moment al lecţiei constituie punctul de plecare în abordarea compunerilor după desene proprii. Elevul nu e pus doar să prezinte ceea ce se vede într-o planşă, ci şi să creeze o acţiune cu tema respectivă, care să corespundă desenului.

Etapele compunerii după desen propriu pot fi:

–          analiza desenului;

–          stabilirea unor acţiuni care au avut loc, dar nu sunt prezentate în desen;

–          stabilirea planului de idei;

–          elaborarea, oral, a compunerii;

–          autocontrol;

–          analiza şi aprecierea compunerilor.

În urma unor exerciţii repetate, compunerea devine liberă. Aceste activităţi au efect pozitiv şi asupra pregătirii artistico-plastice, deoarece elevul dă o atenţie mai mare realizării artistice a tabloului, culorilor, stabilirii dimensiunilor unor obiecte în planşă etc. Toate acestea le face pentru ca, prin cele prezentate să emoţioneze, să transmită stări sufleteşti, sentimente.

5.Compuneri pe baza observaţiilor şi impresiilor elevilor

Aceste compuneri se bazează pe experienţa proprie a elevilor şi solicită atenţia, memoria, spiritul de observaţie, imaginaţia. Temele alese pot fi diverse şi legate de anumite întâmplări trăite de elevi în familie, legate de jocurile şi activităţile lor sau sărbătorirea unor evenimente importante. Dacă observaţiile sau întâmplările au avut loc cu mult timp în urmă, vor fi reactualizate prin folosirea unor imagini, fotografii, texte literare etc. Tema aleasă trebuie să fie interesantă, să-i atragă pe copii, să fie formulată în aşa fel încât să le trezească amintiri.

6.Compuneri prin analogie

La această categorie de activităţi se foloseşte ca material de sprijin o compunere model, care să dezvolte aceeaşi temă sau una asemănătoare cu cea pusă în discuţia clasei.

După ce este anunţat subiectul lecţiei, se prezintă compunerea model, care va fi analizată din punctul  de vedere al structurii şi conţinutului. Pot fi reţinute modele de introducere, de încheiere.

Ţinând cont de nivelul de pregătire al elevilor, după analiza compunerii model se poate trece la elaborarea în scris a compunerii cu titlul stabilit dinainte sau se întocmesc oral unele variante.

7.Compuneri cu început dat

Acestea prezintă un grad mai mare de independenţă, venind în sprijinul elevilor doar cu începutul compunerii, pentru a-i orienta în ordonarea ideilor, în legătură cu o temă aleasă. Începutul dat va trebui să fie conceput astfel încât să stimuleze imaginaţia copiilor şi să le sugereze mai multe posibilităţi de continuare.

Ca ajutor se poate formula un şir de întrebări ale căror răspunsuri reprezintă continuarea acţiunii. Dacă nivelul de pregătire al clasei este mai ridicat, se alcătuieşte un plan de idei care să sintetizeze cuprinsul şi încheierea compunerii şi se formulează oral variante de continuare a compoziţiei. Compunerea poate fi elaborată cu întreaga clasă, pe grupe sau individual, după propriul plan.

8.Compuneri cu sfârşit dat

Acest gen de compuneri contribuie la dezvoltarea exprimării elevilor, a gândirii şi imaginaţiei creatoare, punându-i pe elevi în situaţia de a căuta acţiuni diferite care să conducă la acelaşi sfârşit.

Partea finală trebuie aleasă cu grijă pentru a sugera acţiuni cunoscute de elevi din experienţa proprie, din textele literare etc. Poate fi chiar o zicătoare sau un proverb. În funcţie de nivelul clasei, acest enunţ poate fi de întindere mai mare sau mai mică.

Compunerile cu început sau sfârşit dat, dar şi cele cu cuvinte de sprijin sau pe baza unui text încurcat, prin însăşi natura lor obligă la o activitate creatoare. Experienţa anterioară şi particularităţile psihologice ale fiecăruia vor determina originalitatea lucrărilor.

9.Compuneri cu cuvinte de sprijin  

Elevii primesc un număr de cuvinte ca sprijin pentru elaborarea compunerii, aşezate în ordinea în care trebuie să apară, cuvinte care sugerează o acţiune sau o întâmplare cunoscută. Ele ar trebui să fie stabilite în aşa fel încât să poată fi folosite în toate părţile compunerii. În caz contrar, învăţătorul îi va atenţiona pe elevi.

10.Compuneri cu propoziţii de sprijin

Acestea îi orientează pe elevi în ordonarea ideilor pentru prezentarea acţiunii, le stimulează imaginaţia creatoare şi contribuie la îmbunătăţirea exprimării. Este necesar să fie prezentate în ordinea în care sunt folosite în compunere. În primele ore se impune ca propoziţiile date să fie ordonate după părţile compunerii, iar după citirea lor se trece la explicarea cuvintelor cu înţelesuri necunoscute.

În cadrul discuţiilor pregătitoare se formulează alte propoziţii, se ordonează, se conturează desfăşurarea acţiunii. Se alcătuieşte un plan de idei, apoi se trece la dezvoltarea lui folosind propoziţiile de sprijin.

Dacă elevii sunt mai bine pregătiţi, după citirea propoziţiilor de sprijin, parcurg în mod independent celelalte etape ale redactării compunerii.

Principalele momente ale unei lecţii de acest fel sunt:

–          citirea propoziţiilor, explicarea cuvintelor necunoscute;

–          discuţii în legătură cu subiectul compunerii;

–          întocmirea planului de idei;

–          alcătuirea compunerii (oral);

–          scrierea compunerii;

–          autocontrolul;

–          controlul şi aprecierea lucrărilor.

B.     Compuneri libere, creatoare

Prin compuneri libere, creatoare, înţelegem acele texte elaborate pe o temă indicată sau la alegere, în care autorul este liber să folosească propriile observaţii asupra lumii înconjurătoare, cultura acumulată prin lecturi, aptitudinile sale creatoare prin cele trei moduri fundamentale de relatare verbală: descrierea, naraţiunea şi dialogul.

Pentru realizarea unei compuneri libere, elevii trebuie să dispună de un volum de cunoştinţe diverse, să aibă capacitatea de a reda în mod liber, oral sau în scris, propriile idei. Succesul în elaborarea compunerilor libere depinde de pregătirea prealabilă, atât informaţională cât şi tehnică a elevilor.

Etapele elaborării unei compuneri libere:

1. Pregătirea informaţională a elevilor

Este o acţiune complexă care constă în observarea mediului înconjurător, informarea din diferite surse în legătură cu tema aleasă, lectura particulară şi alte activităţi.

Culegerea materialului poate fi prelucrată într-o oră specială, consacrată pregătirii compunerii, la care se urmăreşte conştientizarea datelor culese, a imaginilor artistice întâlnite.

2. Dispunerea sau ordonarea materialului într-un plan de idei

Această operaţie mai este numită dispoziţiune. Aici, elevii învaţă să-şi ordoneze gândirea, să stabilească legături între idei, să orienteze aceste idei şi să stabilească modul lor de prezentare. Acum se folosesc cunoştinţele dobândite prin lectură, notarea observaţiilor şi impresiilor personale.

3. Redactarea propriu-zisă a compunerii

Aceasta poate fi precedată de realizarea unor compuneri libere colective sau semicolective. Planul de idei poate fi întocmit tot individual. Se comentează două-trei planuri şi se scoate în evidenţă originalitatea părerilor elevilor. Redactarea se face independent. Planul stabilit în prealabil poate fi modificat dacă se consideră necesar. Compunerea se realizează mai întâi oral, apoi în scris. Redactarea în scris se poate face chiar în două ore.

Într-o etapă următoare se va spori gradul de independenţă al elevilor, lăsându-i să-şi elaboreze singuri planul de idei.

C.    Compuneri-corespondenţă şi cu destinaţie specială

Scrisoarea

Analiza scrisorii model începe cu forma acesteia: locul în pagină al datei şi al localităţii din care se scrie, formularea titlului, formula de încheiere, alineatul care marchează o nouă idee etc. Conţinutul scrisorii se completează pe părţi. Se insistă asupra corectitudinii şi exactităţii exprimării, asupra argumentelor aduse pentru susţinerea unei idei, asupra prezentării conţinutului. Stilul folosit trebuie să fie plăcut, limpede şi curgător.

Elaborarea în scris a scrisorii este o activitate independentă.

Felicitarea conţine texte scurte transmise cu anumite ocazii. Şi acestea pot fi originale, chiar dacă mesajul transmis este asemănător cu celelalte.

Telegrama este o comunicare foarte scurtă, redusă adesea la o singură propoziţie, transmisă prin telegraf.

Anunţul publicitar este un text informativ, foarte scurt, care anunţă fapte diverse.

Invitaţia este un text prin care se transmite, într-un stil protocolar, o invitaţie ( la o serbare, un banchet, adunare etc.).

Biletul este un text redus la câteva rânduri prin care se transmit comunicări scurte (rugăminţi, veşti, invitaţii). Acesta se adresează, de obicei, prietenilor, rudelor, cunoştinţelor apropiate.

Cartea poştală este un carton cu o imagine (vedere), pe care se scrie direct, fără a fi pusă în plic şi se trimite prin poştă.

D.    Compuneri gramaticale

Compunerile gramaticale reprezintă o formă superioară a exerciţiilor gramaticale şi se concretizează printr-un grad mai mare de participare activă, conştientă şi creatoare a elevilor. Se deosebesc de celelalte compuneri  prin faptul că sunt mai scurte şi urmăresc, pe lângă dezvoltarea exprimării elevilor, aplicarea unor reguli gramaticale şi ortografice. Se abordează la clasele a III-a şi a IV-a.

O formă a compunerilor gramaticale are la bază un material concret dat.

Compunerea gramaticală liberă poate fi de forma: ,,Descrieţi, pe scurt, o călătorie, în care să folosiţi substantive proprii.”; ,,Alcătuiţi un dialog în care să folosiţi semnul întrebării, semnul exclamării, linia de dialog, două puncte şi virgula.”


[1] Programe şcolare pentru clasa a IV-a, Limba şi literatura română, Bucureşti, 2005, p. 2

Scrie un comentariu

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Răcoare!!!

Scrie un comentariu

Din categoria Imagini

Paradoxuri 11

Nicholas Sebastien Roch Chamfort (1741-1794)

  1. Ambiţia mistuie mai uşor sufletele mărunte decât pe cele mari, aşa cum focul aprinde mai lesne paiele, cocioabele, decât clădirile măreţe.
  2. Cei răi fac câteodată fapte bune. S-ar zice că vor să constate dacă este adevărat că binele îţi prilejuieşte atâta plăcere cât pretind oamenii cumsecade.
  3. Este o mare nenorocire să pierdem, din pricina caracterului, drepturile pe care talentele noastre ni le dau asupra societăţii.
  4. Celebritate: avantajul de a fi cunoscut de oameni care nu vă cunosc.
  5. Ceea ce am învăţat nu mai ştiu. Puţinul pe care-l mai ştiu l-am ghicit.
  6. Curtenii sunt nişte săraci îmbogăţiţi prin cerşetorii.
  7. Dragostea este ca bolile contagioase. Cu cât te temi mai mult de ea, cu atât eşti mai expus.
  8. Aşa cum există astăzi în societate, dragostea nu înseamnă decât schimbul făcut între două închipuiri şi contactul a două epiderme.
  9. Poate că trebuie să fi simţit dragostea pentru a cunoaşte mai bine prietenia.
  10. Dragostea place mai mult decât căsătoria, pentru simplul motiv că romanele sunt mai amuzante decât istoria.
  11.  Cununia vine după dragoste la fel cum fumul se înalţă după flacără.
  12. Femeile nu dau prieteniei decât ceea ce împrumută de la dragoste.
  13. În dragoste totul e adevărat, totul e fals; e singurul subiect despre care nu se poate spune nicio absurditate.
  14. Arta parantezei este unul din marile secrete ale elocinţei în societate.
  15. Erudiţii sunt cei care pavează templul Gloriei.
  16. Experienţa care pe oamenii de rând îi luminează, îi corupe pe prinţi şi pe oamenii cu ranguri înalte.
  17. Fericirea este ca şi ceasurile. Cele mai complicate sunt cele care se strică mai puţin. Ceasul cu repetiţie este mai supus variaţiilor.
  18. Filozofia, ca şi medicina, dispune de multe droguri, foarte puţine leacuri bune şi aproape niciun fel de medicament pentru întrebuinţare curentă.
  19. Gândirea îţi aduce alinare pentru toate şi oferă leac pentru orice. Dacă uneori vă face rău, cereţi să vă dea leacul răului ce v-a făcut şi vi-l va da.
  20. Fără guvern, n-am mai râde.
  21. Ar fi un lucru curios o carte care ar arăta toate ideile care pot corupe spiritul uman, societatea, morala şi pe care le găsim dezvoltate sau sădite, sau presupuse în scrierile cele mai celebre, în autorii cei mai consacraţi; ideile care răspândesc superstiţia religioasă, maximele politice strâmbe, despotismul, vanitatea rangului, prejudecăţile de tot soiul. S-ar vedea că mai toate cărţile sunt corupătoare, că şi cele mai bune fac aproape tot atâta rău cât bine.
  22. Natura a voit ca iluziile să fie hărăzite înţelepţilor şi nebunilor, pentru ca cei dintâi să nu se simtă nefericiţi din pricina înţelepciunii lor.
  23. Când vrei să te faci plăcut în lume, trebuie să te resemnezi şi să laşi nişte ignoranţi să te înveţe o seamă de lucruri pe care le ştii.
  24. Nicio istorie nu este vrednică de atenţie, decât cea a popoarelor libere. Istoria popoarelor supuse despotismului nu este altceva decât o culegere de anecdote.
  25. Nu concep înţelepciune lipsită de neîncredere. Scriptura a spus că începutul înţelepciunii stă în teama de Dumnezeu; eu unul cred că stă în teama de oameni.
  26. Este mai uşor să legalizezi anumite lucruri, decât să le legitimezi.
  27. Majoritatea cărţilor de azi îţi lasă impresia că au fost confecţionate într-o singură zi, din cărţi citite în ajun.
  28. Operele pe care un autor le realizează din plăcere sunt adesea cele mai bune; la fel cum copiii dragostei sunt cei mai frumoşi.
  29. Slăbiciunea de caracter sau lipsa de idei, aşadar tot ce ne poate împiedica să trăim cu toată fiinţa, sunt lucruri care îi feresc pe mulţi oameni de mizantropie.
  30. Maximele şi axiomele sunt, la fel ca şi versiunile prescurtate ale unor lucrări, rodul strădaniei unor oameni de spirit care au muncit, pe cât se pare, spre folosinţa spiritelor mediocre sau leneşe. Leneşul se mulţumeşte cu o maximă care îl scuteşte să mai facă el însuşi observaţiile ce l-au dus pe autorul maximei la rezultatul împărtăşit cititorului. Leneşul şi omul mediocru se cred scutiţi de efortul de a trece dincolo de acest rezultat şi acordă maximei o valabilitate generală pe care autorul ei, dacă nu cumva este el însuşi un cuget mediocru, n-a pretins să i-o dea.  

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Valoarea formativă a ariilor curriculare Arte şi Tehnologii în planul stimulării creativităţii şcolarului mic

          Arta este principala modalitate prin care se înfăptuieşte relaţia estetică dintre om şi realitate. Opera de artă înglobează cunoştinţe nespecifice (material istoric, social, biografic, geografic etc.) care stau la baza operei şi cunoştinţe specifice dobândite şi transmise pe căi proprii cunoaşterii artistice. Obiectele şi fenomenele realităţii îi declanşează artistului trăiri şi reacţii care sunt transpuse în opera de artă prin procesul creaţiei. Ceea ce transpune artistul reprezintă redarea prin forme expresive  a propriei lumi interioare.

Valenţele formative ale artei rezultă din multiplele posibilităţi pe care le include mesajul artistic, de a descoperi şi pune în evidenţă cele mai intime şi profunde laturi ale sensibilităţii umane. Arta ,,răspunde unor nevoi reale pe care le simte orice persoană de a-şi lămuri unele idei, de a-şi motiva unele comportamente şi de a-şi fundamenta unele atitudini, sugerând, explicând, valorificând sau problematizând. Prin caracterul ei stimulativ, tonic, optimist etc. arta împinge la iubirea adevărului, a binelui, a ştiinţei şi a vieţii.”( D. Salade, 1973, p.17)[1]

Arta este un mijloc important pentru stimularea creativităţii generale şi în special a

creativităţii artistico-plastice. Arta reflectă nevoia omului de a-şi înfrumuseţa viaţa, apoi de a crea lucruri frumoase pentru sine şi pentru cei din jur. Ea poate fi înţeleasă prin cultură şi meditaţie. Personalitatea creativă se caracterizează prin anumite trăsături comune, iar procesul creativ este acelaşi în artă, în ştiinţă sau în alte domenii. Mihai Ralea consideră că psihologia artistului conţine anumite trăsături, abilităţi şi atitudini pe care le posedă orice om, dar se manifestă într-un grad mai înalt şi are forme proprii pentru fiecare individ. Atât în creaţia ştiinţifică dar şi în cea artistică, au fost identificaţi aceeaşi factori ai creativităţii, de natură intelectuală, aceeaşi gândire divergentă, aptitudinea de a abstractiza, de a analiza, de a sintetiza.

În şcoala primară se învaţă elementele cele mai simple ale limbajului artistic, se educă şi se formează o serie de procese psihice intelectuale, afective şi motivaţionale, foarte importante în actul creator.

Aptitudinile artistice se dezvoltă prin exersare. Existenţa unei predispoziţii, indispensabilă formării aptitudinii, urmează să fie actualizată şi dezvoltată în procesul activităţii, fiind antrenată întreaga personalitate. Astfel, formarea aptitudinilor nu se poate face independent de celelalte componente ale personalităţii.

Nu poate fi acceptată divizarea copiilor în două categorii: cei cu aptitudini şi cei fără aptitudini. În general, toţi copiii sunt capabili să asculte muzică, să deseneze, să recite sau să danseze. Nu în acelaşi grad, bineînţeles. De aceea, profesorii trebuie să depisteze  aptitudinile artistice ale elevilor, apoi să-i antreneze prin organizarea exerciţiilor de creaţie.

Influenţa artei asupra proceselor de cunoaştere constă în dezvoltarea, în primul rând, a capacităţilor senzorio-perceptive. Cu ajutorul imaginilor artistice şi compoziţiilor muzicale, contribuie la lărgirea orizontului de cunoaştere, la perceperea mai complexă şi mai cuprinzătoare a realităţii. Copilul dobândeşte o serie de cunoştinţe despre culorile şi formele obiectelor, despre relaţiile dintre ele. Acum se formează principalul  fond de sprijin pe care se dezvoltă talentul. Operele de artă accesibile vârstei, pot duce la dezvoltarea aptitudinilor artistice, a imaginaţiei creatoare, a gândirii şi posibilităţilor creatoare ale copiilor.

Primele încercări ale copiilor sunt combinaţii de imagini din basme, povestiri, ilustraţii cunoscute mai înainte. Toate formele artei duc şi la influenţarea bunei dispoziţii, stare care constituie un stimulent al activităţii întregului organism.

Formarea sentimentelor estetice începe de timpuriu, prin plăcerea pentru a desena, a modela, a colora, a construi. Noţiunile estetice apar prin aprecierea propriei lucrări în comparaţie cu lucrările altor copii.

Prin educaţie este perceput, observat şi apreciat frumosul din lumea înconjurătoare, care va fi apoi redat în lucrările proprii.

Atenţia se dezvoltă datorită modului în care sunt organizate şi se desfăşoară activităţile artistico-plastice. Copiii trebuie să-şi concentreze atenţia asupra modelului, asupra explicaţiilor şi demonstraţiilor de realizare a unui desen.

Desenul, pictura, modelajul, colajul etc. constituie ocazii de a utiliza operaţiile gândirii (analizarea modelului, sinteza din timpul executării activităţii, comparaţia cu modelul iniţial).

Se dezvoltă spiritul de observaţie, se formează reprezentări tot mai fidele ale mediului înconjurător, se oglindesc în desene caracteristici esenţiale ale unor categorii de obiecte, fiinţe şi fenomene, ducând la generalizare. Se conturează elemente ale gândirii logico-abstracte care vor duce la înţelegerea, în perspectivă, a unor concepte.

Imaginaţia creatoare se exprimă prin imagini plastice, pline de fantezie.

Activităţile artistico-plastice sunt mijloace eficiente de educare a dragostei faţă de muncă, a spiritului de echipă, de dezvoltare a perseverenţei şi calităţilor voinţei. Astfel se conturează profilul moral al şcolarului mic.

Când realizează un desen, o pictură, un colaj sau un alt material, elevul îşi reprezintă un scop, îşi canalizează toate eforturile pentru finalizarea acestui lucru. În acest timp el depune şi un  efort intelectual îndelungat, dezvoltându-şi răbdarea şi perseverenţa.

Observând lucrările proprii şi ale celor din jur, elevii învaţă să judece, să stabilească valoarea pe care o au acestea, în mod obiectiv.

În ceea ce priveşte educaţia muzicală, argumentele necesităţii ei sunt demonstrate de mult timp. Muzica are efecte benefice asupra circulaţiei sanguine, tensiunii arteriale, respiraţiei, digestiei, metabolismului. Ea influenţează întregul sistem psihic uman prin:

–          declanşarea unor dispoziţii, emoţii, sentimente, pasiuni;

–          stimularea gândirii, memoriei, atenţiei, imaginaţiei, creativităţii;

–          susţinerea şi mobilizarea voinţei, perseverenţei, tenacităţii;

–          cultivarea unor trăsături morale şi de caracter.

Muzica răspunde nevoilor copiilor de exprimare, comunicare, afectivitate, frumos,

integrare socială, definire a propriei identităţi.

În literatura pedagogică, A.H. Kristen arată că influenţa educaţiei artistico-plastice şi a educaţiei tehnologice are o mare importanţă asupra dezvoltării personalităţii copilului.[2]

Copilul se dezvoltă emoţional prin:

–          apariţia ocaziilor de comunicare, de exprimare fără cuvinte;

–          existenţa unor căi de exprimare a sentimentelor;

–          posibilitatea eliminării tensiunilor emoţionale;

–          crearea unui sentiment de forţă, de putere;

–          dezvoltarea autoaprecierii în crearea unei capodopere proprii.

Dezvoltarea fizică are loc prin:

–          dezvoltarea controlului activităţii motrice fine;

–          stimularea simţului pipăitului;

–          stimularea acuităţii vizuale şi auditive;

–          încurajarea gesturilor corporale;

–          îmbogăţirea experienţei practice pentru coordonarea ochi-mână.

Aptitudinile de factură socială se dezvoltă prin:

–          încurajarea copiilor la luarea deciziilor şi rezolvarea problemelor;

–          posibilitatea de a fi independenţi şi de a-şi face singuri planuri;

–          crearea unor ocazii de lucru în grup;

–          asumarea responsabilităţii pentru utilizarea corectă a materialului;

–          stimularea respectului faţă de ideile celorlalţi.

Dezvoltarea intelectuală se produce prin:

–          îmbogăţirea vocabularului elevilor cu elemente de limbaj plastic şi tehnologic;

–          dezvoltarea imaginaţiei reproductive şi a imaginaţiei anticipative;

–          însuşirea unor cunoştinţe fundamentale şi a unor norme privind esteticul;

–          formarea şi dezvoltarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje, colaje etc.;

–          îmbogăţirea experienţei de cunoaştere;

–          dezvoltarea proceselor senzoriale şi cognitive.

Creativitatea se dezvoltă prin:

–          stimularea gândirii divergente şi găsirea unor soluţii variate;

–          dezvoltarea simţului de apreciere a moştenirii culturale şi artistice.

Educaţia plastică are un rol important în dezvoltarea armonioasă a şcolarului mic, de aceea schimbările actuale din sistemul de învăţământ au avut în vedere şi această disciplină.

Modificarea debutului şcolarităţii implică schimbări în ceea ce priveşte obiectivele cadru şi de referinţă, precum şi conţinuturile, schimbări care se reflectă la nivelul strategiilor didactice.

Derularea activităţilor în clasă va solicita echipamente minime specifice şi o minimă bază de documentare (steaua culorilor, reproduceri de artă, planşe didactice etc.). Totodată, obiectivele sunt astfel elaborate încât elevii să nu îşi însuşească noţiunile abstracte din domeniu, ci să opereze cu tehnici de lucru, să îşi cultive gustul pentru frumosul artistic, să îşi exprime liber, prin compoziţii plastice, propriile gânduri şi sentimente în legătură cu spaţiul perceput sau cu cel imaginar. De asemenea, prin conceperea conţinuturilor, a obiectivelor şi a activităţilor de învăţare se facilitează dezvoltarea legăturilor interdisciplinare, relaţiile dintre Educaţia plastică şi celelalte discipline pe care le studiază elevii.

Educaţia plastică urmăreşte prin obiectivele cadru:

–          cunoaşterea şi utilizarea materialelor, a instrumentelor de lucru şi a unor tehnici specifice artelor plastice;

–          analiza formelor, a culorilor şi a amestecurilor acestora în mediul înconjurător şi pe imagini;

–          cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj plastic;

–          exprimarea prin şi despre compoziţii plastice.

Educaţia muzicală are ca obiective cadru:

–          valorificarea în practica muzicală a elementelor de limbaj muzical receptate;

–          exprimarea prin muzică.

Educaţia tehnologică urmăreşte prin obiectivele sale generale:

–          utilizarea unor tehnici de lucru cu diferite materiale şi ustensile;

–          proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple;

–          dezvoltarea capacităţii de cooperare a copiilor, în scopul realizării unui produs;

–          dezvoltarea simţului practic, a celui estetic şi a responsabilităţii pentru modificarea mediului natural, ca răspuns la nevoile şi dorinţele oamenilor.

Conţinuturile educaţiei plastice la clasele I-IV se referă la:

–          Spaţiul natural şi spaţiul imaginar – reprezentarea lor plastică;

–          Materialele de lucru şi folosirea lor;

–          Grupele de culori şi nonculorile;

–          Forma spontană, forma elaborată, forma spaţială;

–          Compunerea spaţiului plastic;

–          Procedee pentru realizarea unor compoziţii plastice: dactilo-pictura, haşurarea, fuzionarea, dirijarea culorii prin suflare sau stropire, amprentarea, colajul etc.;

–          Amestecurile culorilor (nuanţe şi tonuri);

–          Amestecurile cromatice şi acromatice. Dominanta cromatică;

–          Elemente de limbaj plastic: punctul, linia, pata cromatică şi acromatică, plată şi

vibrată,forma;

–          Forme naturale şi forme elaborate în compoziţia plastică;

–          Potenţialul expresiv al elementelor de limbaj plastic, în comunicarea vizuală.

Conţinuturile curriculumului de educaţie tehnologică vizează:

Activităţi cu materiale din natură:

–          împletituri;

–          obiecte de lemn;

–          tehnici de prelucrare a argilei;

Activităţi cu materiale sintetice:

–          construcţii din mase plastice;

–          hârtia;

–          fire şi materiale textile;

Realizarea unor compoziţii combinate:

–          confecţionarea unor jucării;

–          construirea unor mecanisme simple;

Gospodărie:

–          igiena locuinţei;

–          îngrijirea plantelor;

–          reţete simple.

Conţinuturile educaţiei muzicale sunt organizate într-un set modular de unităţi de învăţare care vizează domeniile specifice predării-învăţării disciplinei:

–          practica muzicală cuprinde conţinuturi cu caracter procedural sau acţional, vizând

utilizarea diferitelor mijloace de producere a discursului muzical (cântarea vocală şi instrumentală);

elementele de limbaj muzical formează un domeniu alcătuit atât din conţinuturi de tip procedural (cântare, executare) cât şi conceptual (definiţii, date, noţiuni);

elementele de cultură muzicală reprezintă procesul receptării muzicii şi au aspect

conceptual şi atitudinal.

Utilizarea elementelor de limbaj plastic

Punctul plastic este o formă plană sau spaţială, ale cărei dimensiuni sunt reduse în raport cu suprafaţa sau spaţiul în care se află. Aceste dimensiuni trebuie să fie aproximativ egale.

Într-o primă etapă, punctul se poate folosi în exerciţii pe probleme cromatice (contraste, tonuri, nuanţe etc.).

Rolul constructiv al punctului se poate realiza prin structurarea interioară a unor forme şi suprafeţe (portrete, flori, fructe, pomi, jucării, vase etc.).

Punctul expresiv, cu rol în sine, poate reprezenta elemente plastice legate de efectul de distanţă, cum ar fi: căsuţe îndepărtate, explozii de artificii, stoluri de păsări, cer înstelat.

Rolul decorativ al punctului se va aplica în lucrări de decorare a unor semne de carte, obiecte de vestimentaţie, ouă încondeiate, covoare şi vase populare ş. a.

Linia, în artele plastice, este o suprafaţă care are una din dimensiuni (lungimea) mult mai mare decât cealaltă (lăţimea).

Expresivitatea liniei se obţine în funcţie de traiectorie, structură, lungime, grosime, poziţie, culoare, valoare, amplasare şi natura instrumentului de lucru. Astfel, linia orizontală sugerează linişte, calm, static; linia verticală dă sentimentul de înălţare, monumentalitate, fermitate; linia oblică creează senzaţia de mişcare, instabilitate şi agitaţie; linia curbă sugerează armonie, mişcare, dinamism; linia frântă redă neliniştea, duritatea, tensiunea.

Cu ajutorul liniei, elevii vor realiza:

–          exerciţii de juxtapunere a unor linii de grosimi şi forme diferite;

–          exerciţii de realizare a liniei în duct continuu în tehnici diferite (desenul cu ceară, cu tuşuri, decolorare cu pic, linogravură etc.);

–          exerciţii de obţinere a unor forme cu ajutorul liniilor modulate;

–          exerciţii de suprapunere pe o pată de culoare uscată a unor linii sau grupări de linii;

–          obţinerea unor semnificaţii ale liniilor prin aşezarea lor în poziţii diferite (valurile mării, pomi desfrunziţi, labirintul).

Forma reprezintă aspectul exterior al unei figuri, determinată de limitele fizice ale acesteia.

Forma spontană se poate obţine accidental sau dirijat prin diferite procedee tehnice: monotipia, dirijarea culorii cu un jet de aer prin suflarea liberă sau printr-un tub în diferite sensuri a unor pete de culoare fluidizată, prin stropire cu pensula pe foaia umedă sau uscată, prin imprimarea cu ajutorul unor materiale textile îmbibate cu una sau mai multe culori.

Forma elaborată este creată de om pe baza sugestiilor din natură. Poate lua înfăţişări de ornament sau de semn plastic comunicând idei, cunoştinţe sau provocând sentimente şi trăiri. Forma plastică elaborată se realizează în mod conştient pe baza transfigurării unor forme naturale (frunze, flori, fructe, jucării, păsări, animale, forme geometrice etc.).

Culoarea este realitatea subiectivă generată de interacţiunea a trei factori: ochiul, lumina şi suprafaţa obiectului. Culoarea se percepe numai în prezenţa luminii naturale sau artificiale. În afară de culoarea formelor şi fenomenelor din natură, există culori lumină (spectrale) şi culori pigment (vopsele).

În cadrul orelor de educaţie plastică se vor realiza:

–          exerciţii de amestecuri fizice între două culori primare pentru obţinerea culorilor binare;

–          exerciţii de amestec fizic pentru închiderea sau deschiderea unei culori pure cu alb sau negru;

–          exerciţii de obţinere a unor griuri neutre şi griuri colorate;

–          exerciţii de obţinere a unor combinaţii ale culorilor calde cu cele reci;

–          exerciţii de realizare a gamelor calde şi reci, precum şi a nuanţelor;

–          compoziţii cu contrastele cromatice (contrastul culorilor în sine, deschis-închis, de calitate, de cantitate, complementar şi cald-rece) pe subiecte adecvate.

Subiecte orientative: baloane colorate, acvariul, curcubeul, familia, portrete expresive (vesele, triste), scene din basme, peisaje, anotimpuri, circul, înserare etc.

Compoziţia plastică constă în modalitatea organizării elementelor de limbaj plastic într-un ansamblu omogen, echilibrat, indestructibil, capabil să transmită emoţii şi mesaje.

La clasele primare se va pune accent pe efectele expresive de static şi dinamic prin:

–          exerciţii de organizare a principalelor elemente de limbaj plastic pe diferite scheme compoziţionale (orizontal, vertical, oblic) pentru obţinerea unor compoziţii statice sau dinamice;

–          organizarea unor compoziţii figurative sau nefigurative cu aplicarea unor probleme de culoare (dominante, game, contraste, tonuri, nuanţe, griuri) având la bază armonie, ritm şi echilibru compoziţional;

–          realizarea de compoziţii decorative pe bază de reţele, în care să se ordononeze elementele sau motivele alese;

–          realizarea unor frize decorative, chenare sau jocuri de fond pe bază de motive decorative, ordonate după legile artei decorative.

Utilizarea elementelor de limbaj muzical

Timbrul reprezintă calitatea sunetelor muzicale de a se deosebi după sursa care le produce. Această calitate se datorează fenomenului rezonanţei naturale a corpurilor sonore, conform căruia un corp sonor pus în mişcare produce alături de sunetul fundamental o serie de armonice, care se suprapun peste acesta ca într-un spectru al culorilor. Forma complexă pe care o ia corpul sonor în timpul vibrării se percepe auditiv ca timbru.

Elevii iau cunoştinţă mai întâi cu lumea sonoră în care trăiesc, apoi îşi lărgesc sfera cunoştinţelor şi deprinderilor cu elemente tot mai diversificate ale universului sonor. Aceasta se face prin:

–          distingerea sunetelor din mediul ambiant;

–          identificarea surselor de producere a sunetelor;

–          diferenţierea sunetelor muzicale de zgomote;

–          diferenţierea timbrului vocal de cel instrumental;

–          recunoaşterea timbrului caracteristic unei categorii de voci sau instrumente muzicale;

–          analizarea rolului expresiv al timbrului în cadrul creaţiilor muzicale audiate.

Ritmul muzical este generat de succesiunea organizată a duratelor sunetelor. Ritmul propriu-zis  este dat de combinarea diferitelor durate muzicale; metrul reprezintă  alternarea periodică a timpilor accentuaţi şi neaccentuaţi ai măsurii; tempoul reprezintă viteza cu care se desfăşoară ritmul propriu-zis.

În etapa prenotaţiei sunt specifice activităţile ludice, cu caracter oral-intuitiv. Cântecele şi jocurile muzicale sunt mijloacele predominante în această etapă. Fiecare dintre ele posedă un ritm propriu care se însuşeşte în acelaşi timp cu linia melodică.

Activităţile de consolidare a cântecelor şi jocurilor învăţate se pot completa şi îmbogăţi cu următoarele activităţi ritmice:

–          recitarea ritmică a textului cântecelor;

–          asocierea unor mişcări sugerate de conţinutul cântecelor;

–          marcarea ritmului cântecelor prin bătăi din palme, bătăi uşoare cu degetele în bancă, folosirea unor instrumente de percuţie sau a unor obiecte sonore, mers ritmic;

–          marcarea metrului prin mişcări de tactare ;

–          acompaniamentul ritmic;

–          asocierea unor mişcări de dans adecvate cântecelor;

–          jocuri ritmice;

–          improvizaţii ritmice;

–          exerciţii de audiţie ritmică interioară;

–          recunoaşterea cântecelor după ritmul caracteristic.

Melodia este cel mai important mijloc de expresie al artei muzicale. Ea reprezintă succesiuni de sunete de diferite înălţimi, cu un ritm propriu.

Activităţile specifice sunt:

–          exerciţii de diferenţiere a înălţimii sunetelor;

–          exerciţii de percepere a mersului melodic însoţit de reprezentări gestuale sau grafice convenţionale;

–          exerciţii orale de intonaţie a sunetelor redate grafic;

–          exerciţii orale de recunoaştere a sunetelor intonate.

Utilizarea elementelor constitutive ale educaţiei tehnologice

Printre activităţile specifice educaţiei tehnologice se numără:

–          realizarea unor albume, colaje pe diverse teme, postere, machete etc.;

–          realizarea unor colecţii de roci, soluri, plante etc.;

–          observarea de schimbări/transformări în mediile de viaţă;

–          folosirea tehnicilor de modelare, îndoire, pliere, decupare, lipire, rupere, aranjare, împletire, cusut, îngrijire a plantelor şi animalelor etc.;

–          reprezentarea prin construcţii a unor fenomene observate;

–          utilizarea unor instrumente de de măsurare;

–          exerciţii-joc folosind tehnica TANGRAM;

–          activităţi de înfrumuseţare a clasei;

–          obţinerea unor obiecte prin tehnica Origami;

–          elaborarea unor proiecte simple de amenajare a spaţiului înconjurător, de design vestimentar ş.a.;

–          construirea unor obiecte necesare în diferite situaţii;

–          aplicarea ideilor proprii în realizarea de produse;

–          repararea unor obiecte.

Ca subiecte orientative la activităţile cu materiale din natură ar putea fi: buchete de flori, coşuri cu fructe, vaze cu flori (petale, frunze, seminţe); insecte (seminţe, coji de seminţe, petale, frunze); ornamente de sărbători (conuri, crenguţe); felinarul (dovleac); lănţişorul (tulpini de păpădie).

Cu plastilină se pot lucra: bile şi combinaţii de bile, şiraguri de mărgele, bastonaşe, cercuri, fructe şi legume, scări, soldăţei, săniuţe, covrigi etc.

Din hârtie se pot face: barca simplă, coiful, racheta, avionul, evantaiul, armonica, batista, paharul, solniţa, vaporaşul; peisaje-tablou, coperta de carte, plicul, cordonul; milieul din figuri geometrice, floricica din şerveţele, frunze; invitaţii, felicitări, tablouri, figurine.


[1] D. Salade, Ciurea Rodica, Educaţia prin artă şi literatură, EDP, Bucureşti, 1973, p. 17

[2] E. Dănescu, Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2009, p.88

2 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Paradoxuri 10

Pierre Augustin de Beaumarchais (1737-1799)

  1. A voi să dovedeşti că ai dreptate, ar însemna că poţi să nu ai.
  2. Făcându-i pe oameni să se ocupe de propriile lor interese, îi împiedicăm să vatăme interesele altora.
  3. Mă grăbesc să râd, ca să nu fiu silit să plâng.

Georg Christoph Lichtenberg (1742-1799)

  1. Există adevăruri care umblă prin lume destul de înzorzonate ca să le luăm drept minciuni şi, cu toate acestea, sunt pure adevăruri.
  2. Printre cele mai mari descoperiri ale minţii omeneşti din ultima vreme, se numără, după părerea mea, arta de a critica o carte fără a o fi citit.
  3. Cine afirmă că nu vrea să primească niciun fel de dar, îndeobşte înseamnă că aşteaptă să i se facă daruri.
  4. O, de i-am putea educa în aşa fel pe copii încât, tot ce este neclar să le fie cu totul neinteligibil.
  5. Învăţătorii şi profesorii nu formează indivizi, ci doar specii.
  6. Există entuziaşti lipsiţi de capacitate şi aceştia sunt oameni cu adevărat periculoşi.
  7. Întotdeauna sunt primejdioase vremurile când omul se entuziasmează prea mult de însemnătatea şi de puterile lui creatoare.
  8. Până şi desele noastre erori păstrează meritul de a ne deprinde, până la urmă, cu credinţa că totul ar putea fi altfel decât ne închipuim noi.
  9. Cât de fericiţi ar trăi mulţi oameni, dacă s-ar ocupa de treburile altora la fel de puţin pe cât se îngrijesc de ale lor.
  10. Astăzi răsar jur-împrejurul nostru atâtea genii, încât trebuie să te socoteşti norocos dacă pronia îţi dăruieşte şi un copil lipsit de geniu.
  11. Adesea am fost dojenit pentru săvârşirea unor greşeli pe care cel care mă dojenea nu avea tăria sau curajul de a le săvârşi el însuşi.
  12. Sunt încredinţat că totul va merge cum nu se poate mai bine în clipa când istoria îşi va fi întors ultima filă.
  13. Îndoieşte-te de toate lucrurile din lume, măcar o dată.
  14. Cele mai bune legi pot fi doar respectate şi temute, dar niciodată iubite.
  15. Înarmat cu peniţa, am izbutit să cuceresc redute în faţa cărora alţii, înarmaţi cu sabia şi cu fulgerele excomunicării, au fost respinşi.
  16. Falsa modestie este un lucru mult mai nesuferit decât orice lăudăroşenie.
  17.  Oamenii care n-au niciodată timp lucrează cel mai puţin.
  18. Neîncrederea adevărată, neprefăcută, în puterile omului, este cel mai sigur semn de forţă spirituală.
  19. Am fost în destule rânduri gata să cred cu atâta tărie că trebuie să fii nesuferit în ochii contemporanilor ca să ajungi pe placul posterităţii, încât mă simţeam ispitit să atac totul.
  20. N-aş putea, fireşte, să spun dacă va fi mai bine când va fi altfel; atâta pot spune, că lucrurile trebuie să se aşeze altfel, dacă vrem să fie bine.
  21. O sensibilitate vie, cu care se fălesc atâţia, este deseori urmarea decăderii însuşirilor intelectuale.
  22. La fel cum teama a născut zeii, tot astfel nevoia de siguranţă, înrădăcinată în oameni ca un instinct, creează stafii.
  23. De multe ori oamenii ajung savanţi la fel cum ajung să fie soldaţi: numai pentru că nu sunt buni de altceva.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Paradoxuri 9

Lawrence Sterne (1713-1768)

  1. Dorinţa de cunoaştere ca şi setea de îmbogăţire sporesc cu fiecare nouă avuţie.
  2. La nimic nu ne decidem mai iute ca la despărţirile pe veci.
  3. Numai cei curajoşi ştiu să ierte.
  4. Moartea deschide porţile Faimei şi închide după ea porţile Invidiei.
  5. Oamenii se obosesc de moarte tot căutând odihna.
  6. Însuşirea e numită perseverenţă, când este folosită pentru o cauză bună, şi încăpăţânare, dacă e pusă în slujba unei cauze rele.

Oliver Goldsmith (1728-1774)

  1. Nu-mi pune întrebări şi nu-ţi voi spune gogoşi. (Noaptea păcălelilor, actul I)
  2. Conştiinţa e o laşă şi greşelile pe care nu are destulă putere să le prevină, rareori are destul simţ echitabil să le creeze.
  3. Aceeaşi filozofie poate fi un armăsar zdravăn în grajd, dar o gloabă prăpădită la drum.
  4. Virtutea care are nevoie să fie veşnic păzită, abia dacă mai merită osteneala.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Paradoxuri 8

Luc de Clapier, marchiz de Vauvenargues (1715-1747)

  1. Fără entuziasm, nu ne înălţăm până la marile adevăruri; sângele rece discută, dar nu creează; ca să fie cineva cu adevărat filozof, are, poate, în egală măsură, nevoie de justeţe şi de văpaie lăuntrică.
  2. Admiraţia vădeşte măsura cunoştinţelor şi adesea oglindeşte mai puţin desăvârşirea lucrurilor admirate, decât imperfecţiunea minţii noastre.
  3. Nu ai nevoie de atâta experienţă ca să fii destoinic, pe cât ţi se cere ca să pari a fi.
  4. Uneori este mai greu să cârmuieşti un singur om decât să cârmuieşti un mare popor.
  5. Claritatea este buna credinţă a filozofilor.
  6. Descoperim în cugetul nostru ceea ce ne ascund ceilalţi şi recunoaştem la alţii ceea ce ascundem de proprii noştri ochi.
  7. Lucrurile inutile pe care le ştim sunt mai numeroase decât cele necesare pe care le ignorăm.
  8. Când ne dăm seama că nu avem prin ce să fim demni de stima cuiva, ajungem aproape să-l urâm.
  9. Taina în care ne învăluim planurile e uneori mai degrabă dovadă de slăbiciune decât de discreţie şi, adeseori, ne aduce mai mult rău.
  10. Puţine nenorociri sunt fără leac; disperarea e mai amăgitoare decât speranţa.
  11. Faptele noastre nu sunt nici atât de virtuoase, nici atât de păcătoase ca dorinţele noastre.
  12. Mincinosul nu ştie să înşele, iar linguşitorul nu-i amăgeşte, de obicei, decât pe proşti; numai omul care ştie să folosească în chip abil adevărul şi care cunoaşte forţa elocinţei lui se poate lăuda că este iscusit.
  13. Există oameni care trăiesc fericiţi fără să ştie.
  14. Făgăduim mult ca să fim feriţi a da cât de puţin.
  15. Mediocritatea spiritului şi lenea fac mai mulţi filozofi decât izbuteşte meditaţia.
  16. Oamenii mari sunt mari până şi în lucrurile mici.
  17. Gloria şi prostia ascund moartea fără s-o învingă.
  18. Este o nerozie să ne măgulim cu gândul că îi putem convinge pe alţii de ceva în care nu credem nici noi.
  19. Oamenii de seamă se avântă la împlinirea unor fapte mari tocmai pentru că sunt mari, iar nebunii le încearcă pentru că le cred uşoare.
  20. Înţelepciunea este tiranul celor slabi.
  21. Laşul are mai puţine jigniri de îndurat decât ambiţiosul.
  22. E lesne să critici un scriitor, dar este dificil să-l apreciezi.
  23. Este un mare semn de mediocritate dacă întotdeauna lauzi cu măsură.
  24. Gândul morţii este amăgitor: din pricina lui uităm să mai trăim.
  25. Câteodată îi jignim pe oameni aducându-le laude care arată limitele meritului lor: puţini au destulă modestie pentru a primi fără supărare să fie cântăriţi şi judecaţi la adevărata lor valoare.
  26. Nevoia te scapă de dificultatea alegerii.
  27. De obicei, aceia care pricinuiesc nefericirea altora pretind că le vor binele.
  28. Îi mustrăm pe cei loviţi de nenorocire ca să nu fim nevoiţi a-i plânge.
  29. Poate că pasiunilor le datorăm cele mai mari foloase ale spiritului omenesc.
  30. Ura celor slabi nu este atât de primejdioasă pe cât este prietenia lor.
  31. Proştii se folosesc de oamenii de spirit la fel cum cei scunzi poartă tocuri înalte.
  32. Plătim un preţ mare pentru cele mai mărunte bucurii, când le datorăm doar raţiunii.
  33. Pasiunile i-au învăţat pe oameni raţiunea.
  34. Nebunia celor care reuşesc constă în a se socoti iscusiţi.
  35. Nu există scriitor atât de ridicol încât să nu-l fi socotit cineva excelent.
  36. Este mai uşor să spui lucruri noi, decât să le împaci pe acelea spuse mai-naintea ta.
  37. Speranţa îi dă imbold înţeleptului, dar îl ademeneşte pe trufaş şi pe nepăsător, care se încrede prosteşte în făgăduielile ei.
  38. Speranţele cele mai ridicole şi cele mai temerare au dus uneori la succese extraordinare.
  39. Speranţa este cel mai folositor sau cel mai primejdios dintre bunurile noastre.
  40. Un strop de bun simţ poate spulbera mult spirit.
  41. Nu există om înzestrat cu atâta spirit încât să nu plictisească niciodată.
  42. Nu avem destul amor propriu ca să nu ţinem seama de dispreţul semenilor noştri.
  43. Folosul virtuţii este atât de săritor în ochi, încât ticăloşii o practică din interes.
  44. Din slăbiciune şi din teama de a nu atrage dispreţul, oamenii îşi ascund cele mai scumpe, cele mai statornice şi, uneori, cele mai virtuoase imbolduri ale sufletului.

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Jurnal de bord 9

În sfârşit, am intrat. Prietenii mei mă priveau victorioşi. Aveau şi de ce. Spaţiul interior era mult mai mare decât dădea impresia din afară.

Calotele erau împărţite astfel: un coridor circular spre exterior, care asigura vizibilitatea şi avea în dotare toată aparatura de bord şi partea din mijloc, împărţită, la rândul ei, în mai multe încăperi care constituiau locuinţe şi laboratoare. Partea inferioară a navetei era folosită ca sală de motoare şi sisteme de asigurare a vieţii.

Aparatura de bord indica parametri ridicaţi pentru calitatea sistemelor ce echipau naveta. Ca piloţi de curse, cei doi erau întotdeauna la zi cu ultimele noutăţi în domeniul inventicii şi chiar se numărau printre inventatorii cu multe brevete. Astfel că, adesea testau piesele noi pe propria lor navetă. Mă aşteptam, deci, să găsesc tot felul de noutăţi tehnologice puse în practică, aici.

Designul era mulţumitor. Găsiseră un compromis, pentru a satisface toate cerinţele şi aproape toate gusturile. Folosiseră culorile-cameleon, pentru a le activa în funcţie de situaţie sau în funcţie de preferinţe.

–          Ei, băieţi, sunt mândră de voi! Cred că v-a luat ceva timp elaborarea proiectului navetei.

–          De vreo trei ani tereştri ne chinuim să construim o navetă de curse superdotată. Poate acum înţelegi de ce ne-am permis să plătim cu naveta ta. Ştiam ce va ieşi din acest proiect.

–          Sper că novarii au şters datele de înregistrare, căci altfel nu voi putea justifica dispariţia fostei navete.

–          Au făcut-o de faţă cu noi. Eşti în regulă în baza de date.

–          Pornim?

–          La drum!

 

Scrie un comentariu

Din categoria Proză

Echilibru

Mă înalţ pe vârfuri ca să ating cu privirea norul albastru ce se plimbă printre crestele albite ale prietenilor mei, munţii. El îmi oferă un dans rotitor şi-o dispariţie enigmatică efectuată cu graţie.

Îmi şterg ochii ca să-mi limpezesc privirea de praful stelar împrăştiat în atmosferă şi constat că privirea-mi se reflectă în abisul de lângă mine. Mă sperii de strălucirea ivită şi închid ochii.

Cu ochii închişi văd raze jucăuşe în infinitul spaţiului meu interior.

Afară – lumină, înăuntru – lumină.

Invoc întunericul ca să creez echilibru.

Scrie un comentariu

Din categoria Capsule

Paradoxuri 7

Denis Diderot (1713-1784)

  1. Sensibilitatea extremă îi face pe actori mediocri; sensibilitatea mijlocie face puzderie de actori proşti, iar lipsa totală de sensibilitate îi pregăteşte pe actorii inegalabili.
  2. Dacă nu se rosteşte aproape niciun cuvânt pe lumea asta care să fie înţeles aşa cum este spus, încă şi mai rău e că nu se face aproape nimic care să fie judecat aşa cum e făcut.
  3. Conversaţie – În viaţa mea nu m-am gândit niciodată, nici înainte de a deschide gura, nici în timp ce vorbesc şi nici după aceea, aşa că nu jignesc pe nimeni.
  4. Educaţie – În privinţa asta, alţii stăteau mai rău decât mine: cei care-şi închipuiau că ştiu ceva. Eu, cel puţin, nu terfeleam nici mintea şi nici mâinile copiilor. Când treceau de la mine la un professor adevărat, nu erau nevoiţi să se dezveţe de nimic, fiindcă nu-i învăţasem nimic, şi în acest fel le economiseam şi timpul şi banii.
  5. Dacă noi nu suntem prea darnici, măcar să-i iertăm naturii că a fost mai înţeleaptă decât noi.
  6. Asta socot eu că-i deosebeşte pe oamenii de geniu de ceilalţi muritori. Nu sunt buni decât pentru un singur lucru, şi atâta tot, habar n-au ce înseamnă să fie cetăţeni, taţi, mame, fraţi, rude, prieteni.
  7. Ipocrizie – Trebuie să ştii să plasezi, să pregăteşti şi să reglezi disonanţele sociale. Nu există nimic mai plictisitor decât o suită de acorduri perfecte.
  8. Dacă ocrotitul n-ar fi josnic prin însăşi fiinţa lui, atunci ocrotitorul n-ar avea putinţa de a-l înjosi.
  9. Închipuieşte-ţi un univers înţelept şi filozof; recunoaşte că ar fi al naibii de trist.
  10. Dacă n-ar mai exista lege, n-ar mai exista nici furt.
  11. Alegoria, scăparea obişnuită a minţilor sterpe.
  12. Fereşte-te de mediocritatea sprijinită, în orice gen ai întâlni-o.
  13. Cât preţuieşte omul, atât preţuieşte şi meseria îmbrăţişată de el, şi viceversa.
  14. Nimic nu-i mai greu de iertat decât meritul altuia.
  15. Există zile când sunt nevoit să raţionez. E o boală care trebuie lăsată să-şi urmeze cursul ei.
  16. Dacă are vreo însemnătate să fii măreţ în vreun gen oarecare, atunci în rău e neapărată nevoie de măreţie. Lumea scuipă pe un potlogar de doi bani, dar unui mare criminal nu poţi să nu-i arăţi un soi de respect: curajul lui te uimeşte, cruzimea lui te înfioară. Unitatea caracterului e preţuită.
  17. Cu Dumnezeu poţi face camătă cât vrei, oricum nu-l ruinezi.
  18. Sărăcia are şi ea înlesnirile ei, iar belşugul strâmtorările lui.
  19. Ne va veni greu să nu fim de părerea amorului propriu şi să nu-l judecăm ca om de gust pe cel care ne găseşte merite.
  20. Vreau cu adevărat să fiu ticălos, dar fără să mă constrângă nimeni.
  21. Fiecare virtute şi fiecare viciu îşi are timpul lui; apoi nu mai e la modă.

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Paradoxuri 6

Henry Fielding (1705-1754)

  1. Fiecare pereche de soţi numără cel puţin un nerod.
  2. Avea o intenţie cu desăvârşire onorabilă: adică, să o jefuiască pe o doamnă de averea ei, cu ajutorul căsătoriei.
  3. Există şi un mod de a te preface că eşti prefăcut.
  4. Un răposat scriitor mucalit îşi încredinţa publicul că, de câte ori era plicticos, puteau fi siguri că exista un scop ascuns în asta.
  5. Când ai făcut avere datorită bunelor servicii aduse de un prieten, sfatul cel mai sănătos este să te descotoroseşti de el.
  6. Vinovăţia are auzul foarte ager pentru acuzare.

Jean Jacques Rousseau (1712-1778)

  1. Nu vă temeţi de nimic, calomniaţi totdeauna; chiar dacă acuzatul vă va răsturna spusele, rana e făcută, şi, deşi se va vindeca, cel puţin se vor vedea cicatricele.
  2. Însăşi critica, în jurul căreia se face atâta vâlvă, nu este altceva decât arta de a alege între mai multe minciuni.
  3. De obicei oamenii care ştiu puţin sunt foarte vorbăreţi, în timp ce aceia care ştiu multe spun puţin.
  4. Inima omului este întotdeauna dreaptă, în tot ce nu-l priveşte personal.
  5. Nu-ţi depăşi niciodată drepturile şi ele vor deveni curând nelimitate.
  6. Natura nu este niciodată înşelătoare; întotdeauna ne amăgim singuri.
  7. Mondenul se contopeşte cu masca lui. Nefiind niciodată în sinea lui, îşi este întotdeauna străin şi se simte prost când este nevoit să revină la el însuşi.
  8. Omul s-a născut liber şi este pretutindeni în lanţuri.
  9. Pasiunile noastre sunt principalele unelte ale conservării noastre; este, deci, o încercare pe atât de vană, pe cât de ridicolă, să vrei să le distrugi.
  10. Cel mai puternic nu este niciodată de-ajuns de puternic pentru a fi totdeauna stăpân, dacă nu ştie să transforme puterea în dreptate şi supunerea faţă de el în datorie.
  11. Cine caută să placă tuturor nu trebuie să fie pe placul nimănui.
  12. Dacă un om nu este smintit, poate fi vindecat de orice nebunie în afară de vanitate.

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor

După dr. Pavel Mureşan

Roşu

Efecte fiziologice: creşte presiunea sanguină; ridică tonusul muscular; activează respiraţia; datorită intensităţii ridicate a energiei radiante a lungimii de undă electromagnetică ce îi corespunde, dă senzaţia de căldură.

Efecte psihologice: culoare foarte caldă; stimulator general, excită, irită, provoacă, incită la acţiune, îndeosebi în plan psihomotor, stimulator intelectual, neliniştitor, senzaţie de apropiere în spaţiu, aprindere, însufleţire, activare, mobilizare, facilitează asociaţiile mintale de idei.

Semnificaţie psihologică şi rezonanţă afectivă: se caracterizează ca ,,forţa voinţei” specifică tipului activ, excentric, ofensiv-agresiv, autonom, locomotor, competitiv, operativ; exprimă dorinţă, excitabilitate, dominanţă, erotism.

Utilizări recomandabile: în vestibuluri, camere sau ateliere cu accente de înviorare a spaţiului şi a obiectelor din spaţiu; în spaţii mari; în spaţiile cu temperatură scăzută; pentru muncile monotone şi migăloase ca element decorativ.

 

 

 

 

 

 

 

 

Portocaliu

Efecte fiziologice: accelerează pulsaţiile inimii; menţine presiunea sangvină; favorizează secreţia gastrică şi digestia.

Efecte psihologice: optimism, veselie; culoare caldă; stimulator emotiv; senzaţie de apropiere puternică; culoare sociabilă; este mai activ decât galbenul; impresie de sănătate şi optimism; în cantităţi şi pe suprafeţe mari pare dulceag şi iritant.

Semnificaţie psihologică şi rezonanţă afectivă: aceleaşi caracteristici ca şi la roşu.

Utilizări recomandabile: în spaţiile înguste şi lungi (culoare, pasaje, pasarele, tunele etc.) pentru a estompa distanţele şi solitudinea; în sălile de aşteptare şi spaţiile cu temperaturi scăzute, pentru a crea senzaţia de căldură şi apropiere şi a favoriza comunicarea.

Galben

Efecte fiziologice: stimulează nervul optic; influenţează funcţionarea normală a sistemului cardiovascular.

Efecte psihologice: căldură, intimitate; satisfacţie, admiraţie, înviorare; culoare caldă şi dinamică; culoarea cea mai veselă; stimulează vederea; calmant al psihonevrozelor; senzaţie de apropiere în spaţiu; stimulează şi întreţine starea de vigilenţă; sporeşte capacitatea de mobilizare şi concentrare a atenţiei, predispune la comunicativitate. Privită mult timp, culoarea galben dă senzaţia de oboseală; dar în tonuri palide este suportabilă.

Semnificaţie psihologică şi rezonanţă afectivă: exprimă spontaneitate şi este caracteristică pentru tipul activ, proiectiv, expansiv, investigativ şi cu un nivel ridicat de aspiraţie. Exprimă variabilitate, aspiraţie, originalitate, veselie.

Utilizări recomandabile: încăperi orientate spre nord, cu luminozitate redusă; galben-portocaliu (culoarea nisipului) în mediu umed; în spaţii mari pentru a crea senzaţie de căldură, apropiere şi intimitate.

Verde

Efecte fiziologice: scade presiunea sanguină; dilată vasele capilare.

Efecte psihologice: linişte, bună dispoziţie, relaxare, meditaţie, echilibru, contemplare, abundenţă de asociaţii mintale, de idei; culoare rece, plăcută, odihnitoare, liniştitoare şi calmantă; impresie de prospeţime; facilitează deconectarea nervoasă; senzaţie de depărtare în spaţiu.

Semnificaţie psihologică şi rezonanţă afectivă: exprimă ,,elasticitatea voinţei”, concentrare, siguranţă, introspecţie, persistenţă, îndrăzneală, abstinenţă, autoevaluare. Caracterizează tipul pasiv,defensiv, autonom, reţinut, posesiv, imuabil.

Utilizări recomandabile: este recomandată pentru suprafeţe relativ mari, deoarece este uşor suportată în tonuri deschise, uşor albăstrui. Tonurile tari se recomandă în tapiţerie, împreună cu specii lemnoase deschise, în spaţiile cu temperatură ridicată.

Albastru

Efecte fiziologice: scade presiunea sanguină; scade tonusul muscular; calmează respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului.

Efecte psihologice: culoare foarte rece, odihnitoare şi liniştitoare, îndeamnă la calm şi reverie, predispoziţie la concentrare şi linişte interioară; în exces conduce la depresie; seriozitate, tendinţă spre evocare, spaţialitate, îngăduinţă, pace, dor, nostalgie; favorizează dezvoltarea proceselor de inhibiţie şi de încetinire a ritmului activităţii; senzaţie de depărtare în spaţiu, distanţă, infinit şi meditaţie.

Semnificaţie psihologică şi rezonanţă afectivă: se caracterizează prin ,,profunzimea trăirilor şi sentimentelor”; caracteristic pentru tipul concentric, pasiv, senzitiv, perceptiv, unificativ; exprimă linişte, satisfacţie, tandreţe, iubire şi afecţiune.

Utilizări recomandabile: pentru suprafeţele mari ale camerelor, dar în tonalităţi foarte deschise; în spaţiile cu temperatură ridicată; albastru-verde (culoarea apei) în mediu uscat; în încăperile mici pentru a le ,,mări” prin crearea senzaţiei de spaţialitate.

Violet

Efecte fiziologice: intensifică activitatea cardiovasculară; accelerează respiraţia, influenţează pozitiv rezistenţa cardiacă şi pulmonară.

Efecte psihologice: culoare rece, neliniştitoare şi descurajatoare; stimulează; efect contradictoriu; în acelaşi timp: atracţie şi îndepărtare, optimism şi nostalgie; senzaţie de apropiere foarte mare în spaţiu; culoare ce dă o senzaţie de gravitate.

Semnificaţie psihologică şi rezonanţă afectivă: tristeţe, melancolie, penitenţă.

Utilizări recomandabile: pentru suprafeţe mici cu un colorit pur, curat; contrastează plăcut cu ocru, galben şi galben-verzui.

Negru

Efecte fiziologice: repaus, reducerea activităţii metabolice.

Efecte psihologice: reţinere, nelinişte, depresie, introversie, înduioşare; impresie de adâncime, plinătate şi greutate.

Semnificaţie psihologică şi rezonanţă afectivă: deces, tristeţe, doliu, sfârşit, singurătate, despărţire, moarte.

Utilizări recomandabile: ca element de delimitare şi contrast pentru celelalte culori; un mobilier negru este pus în valoare în mod plăcut de o tapiserie colorată, din care să nu lipsească roşul; ca fond pentru celelalte culori.

Alb

Efecte fiziologice: contracţia pupilei şi a muşchilor globilor oculari.

Efecte psihologice: expansivitate, uşurinţă, suavitate, robusteţe, puritate, răceală; este obositor prin strălucirea ce o prezintă datorită capacităţii de reflexie totală a luminii.

Semnificaţie psihologică şi rezonanţă afectivă: pace, împăcare, linişte, inocenţă, virtute, castitate, curăţenie, sobrietate.

Utilizări recomandabile: pentru suprafeţe şi volume mici, întunecoase şi înguste, cărora le dă spaţialitate şi luminozitate, le ,,dilată”; pentru marcarea traseelor şi delimitarea spaţiilor interioare.

Gri

Devine valoros mai ales în prezenţa celorlalte culori, ale căror efecte le atenuează.

Culoarea nonimplicării.

 

 

 

Un comentariu

Din categoria Psihologie şi pedagogie

Paradoxuri 5

Sir Richard Steele (1672-1729)

  1. Rareori o femeie îşi aşterne intenţia pe hârtie – doar în post-scriptum.
  2. Lenea – truda nesuferită de a nu face nimic.
  3. O favoare acordată celui care o merită este o onoare aproape la fel de mare pentru cel care o acordă, ca şi pentru cel care o primeşte.

François Maria Arouet Voltaire (1694-1778)

  1. Există adevăruri care nu sunt pentru totdeauna, nici pentru toate ţările.
  2. Ţi se întâmplă uneori să nu găseşti nici un răspuns la o argumentare, deşi nu ai fost deloc convins.Argumentele adversarului te-au doborât, dar nu ţi-au schimbat părerile.
  3. Cine îşi limitează dorinţele este întotdeauna de-ajuns de bogat.
  4. Nenorocirile particulare produc şi ele binele general, şi astfel, cu cât se ivesc mai multe nenorociri particulare, cu atât e mai mult bine pe lume.
  5. Mai binele este duşmanul binelui.
  6. Înseamnă să nu fi bun de nimic, dacă izbuteşti să fii bun doar pentru tine.
  7. Ne iubim semenii pentru binele pe care li-l facem şi nu-i suferim pentru răul pe care li-l căşunăm.
  8. Un om de spirit şi de bun simţ spunea odată despre un doctor plin de gravitate: omul acesta trebuie să fie un mare ignorant, căci răspunde la toate întrebările care i se pun.
  9. Iubeşte adevărul, dar iartă eroarea.
  10. Înaintea lui Locke, marii filozofi au stabilit în mod cert ce este sufletul omului; dar pentru că nu ştiau nimic despre el, e destul de firesc ca ei să fi avut cu toţii păreri deosebite.
  11. Gândirea depinde întru totul de stomac; dar, în pofida acestui fapt, cei care au cel mai bun stomac nu sunt şi cei mai buni gânditori.
  12. Satira minte cu privire la oamenii iluştri, în timpul vieţii lor, iar elogiul minte după moartea lor.
  13. Ţinând seama că toate conciliile sunt alcătuite din oameni, este de la sine înţeles că toate sunt infailibile.
  14. Nimeni nu a mai încercat, în mod atât de inteligent ca dumneavoastră, să ne convingă că suntem nişte dobitoace; cine citeşte cartea dumneavoastră simte nevoia să meargă în patru labe.(Scrisoare către Jean Jacques Rousseau)
  15. Fabula este sora mai mare a Istoriei.
  16. Îţi dezaprob spusele, dar voi apăra până la moarte dreptul de a le rosti.
  17. Literatură – Toate genurile sunt bune, în afară de genul plicticos.
  18. M-am gândit că n-am nevoie de nimeni ca să văd că nu ştiu nimic.
  19. Dacă prin minune înţelegi un efect a cărui cauză nu o cunoşti, atunci totul este o minune.
  20. Prisosul, acest lucru atât de necesar.
  21. Pe temeiul acelui dar primit de la Dumnezeu, care se cheamă libertate, între doisprezece plumbi şi câteva sute de nuiele, se hotărî să aleagă nuielele.
  22. Orgoliul celor mici constă în a vorbi totdeauna despre persoana lor, şi a celor mari, de a nu vorbi niciodată.
  23. E un lucru firesc să citezi ceea ce nu pricepi defel în limba pe care o înţelegi cel mai puţin.
  24. Secretul de a-i plictisi pe alţii este de a apune totul.
  25. Prejudecăţile reprezintă raţiunea proştilor.
  26. Cei răi sunt întotdeauna nenorociţi; ei slujesc pentru a-i pune la încercare pe oamenii cei buni, puţini la număr, şi nu este rău din care să nu iasă bine.
  27. Avem mai multă materie decât ne trebuie, dacă socotim că răul vine de la materie, şi prea mult spirit, dacă răul ni se trage de la spirit.
  28. Puse laolaltă, cinci sau şase mizerii înfăţişează o alcătuire foarte suportabilă.
  29. Cea mai fericită viaţă este o singurătate care-şi găseşte mereu cu ce să se ocupe.
  30. Este foarte întristător că adesea, pentru a fi considerat un bun patriot, trebuie să-i duşmăneşti pe toţi ceilalţi oameni.

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Nişa-povestire

 

http://revistanautilus.ro/povestiri/nisa/


Scrie un comentariu

Din categoria Proză