Paradoxuri 7

Denis Diderot (1713-1784)

  1. Sensibilitatea extremă îi face pe actori mediocri; sensibilitatea mijlocie face puzderie de actori proşti, iar lipsa totală de sensibilitate îi pregăteşte pe actorii inegalabili.
  2. Dacă nu se rosteşte aproape niciun cuvânt pe lumea asta care să fie înţeles aşa cum este spus, încă şi mai rău e că nu se face aproape nimic care să fie judecat aşa cum e făcut.
  3. Conversaţie – În viaţa mea nu m-am gândit niciodată, nici înainte de a deschide gura, nici în timp ce vorbesc şi nici după aceea, aşa că nu jignesc pe nimeni.
  4. Educaţie – În privinţa asta, alţii stăteau mai rău decât mine: cei care-şi închipuiau că ştiu ceva. Eu, cel puţin, nu terfeleam nici mintea şi nici mâinile copiilor. Când treceau de la mine la un professor adevărat, nu erau nevoiţi să se dezveţe de nimic, fiindcă nu-i învăţasem nimic, şi în acest fel le economiseam şi timpul şi banii.
  5. Dacă noi nu suntem prea darnici, măcar să-i iertăm naturii că a fost mai înţeleaptă decât noi.
  6. Asta socot eu că-i deosebeşte pe oamenii de geniu de ceilalţi muritori. Nu sunt buni decât pentru un singur lucru, şi atâta tot, habar n-au ce înseamnă să fie cetăţeni, taţi, mame, fraţi, rude, prieteni.
  7. Ipocrizie – Trebuie să ştii să plasezi, să pregăteşti şi să reglezi disonanţele sociale. Nu există nimic mai plictisitor decât o suită de acorduri perfecte.
  8. Dacă ocrotitul n-ar fi josnic prin însăşi fiinţa lui, atunci ocrotitorul n-ar avea putinţa de a-l înjosi.
  9. Închipuieşte-ţi un univers înţelept şi filozof; recunoaşte că ar fi al naibii de trist.
  10. Dacă n-ar mai exista lege, n-ar mai exista nici furt.
  11. Alegoria, scăparea obişnuită a minţilor sterpe.
  12. Fereşte-te de mediocritatea sprijinită, în orice gen ai întâlni-o.
  13. Cât preţuieşte omul, atât preţuieşte şi meseria îmbrăţişată de el, şi viceversa.
  14. Nimic nu-i mai greu de iertat decât meritul altuia.
  15. Există zile când sunt nevoit să raţionez. E o boală care trebuie lăsată să-şi urmeze cursul ei.
  16. Dacă are vreo însemnătate să fii măreţ în vreun gen oarecare, atunci în rău e neapărată nevoie de măreţie. Lumea scuipă pe un potlogar de doi bani, dar unui mare criminal nu poţi să nu-i arăţi un soi de respect: curajul lui te uimeşte, cruzimea lui te înfioară. Unitatea caracterului e preţuită.
  17. Cu Dumnezeu poţi face camătă cât vrei, oricum nu-l ruinezi.
  18. Sărăcia are şi ea înlesnirile ei, iar belşugul strâmtorările lui.
  19. Ne va veni greu să nu fim de părerea amorului propriu şi să nu-l judecăm ca om de gust pe cel care ne găseşte merite.
  20. Vreau cu adevărat să fiu ticălos, dar fără să mă constrângă nimeni.
  21. Fiecare virtute şi fiecare viciu îşi are timpul lui; apoi nu mai e la modă.
Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s