Paradoxuri 8

Luc de Clapier, marchiz de Vauvenargues (1715-1747)

  1. Fără entuziasm, nu ne înălţăm până la marile adevăruri; sângele rece discută, dar nu creează; ca să fie cineva cu adevărat filozof, are, poate, în egală măsură, nevoie de justeţe şi de văpaie lăuntrică.
  2. Admiraţia vădeşte măsura cunoştinţelor şi adesea oglindeşte mai puţin desăvârşirea lucrurilor admirate, decât imperfecţiunea minţii noastre.
  3. Nu ai nevoie de atâta experienţă ca să fii destoinic, pe cât ţi se cere ca să pari a fi.
  4. Uneori este mai greu să cârmuieşti un singur om decât să cârmuieşti un mare popor.
  5. Claritatea este buna credinţă a filozofilor.
  6. Descoperim în cugetul nostru ceea ce ne ascund ceilalţi şi recunoaştem la alţii ceea ce ascundem de proprii noştri ochi.
  7. Lucrurile inutile pe care le ştim sunt mai numeroase decât cele necesare pe care le ignorăm.
  8. Când ne dăm seama că nu avem prin ce să fim demni de stima cuiva, ajungem aproape să-l urâm.
  9. Taina în care ne învăluim planurile e uneori mai degrabă dovadă de slăbiciune decât de discreţie şi, adeseori, ne aduce mai mult rău.
  10. Puţine nenorociri sunt fără leac; disperarea e mai amăgitoare decât speranţa.
  11. Faptele noastre nu sunt nici atât de virtuoase, nici atât de păcătoase ca dorinţele noastre.
  12. Mincinosul nu ştie să înşele, iar linguşitorul nu-i amăgeşte, de obicei, decât pe proşti; numai omul care ştie să folosească în chip abil adevărul şi care cunoaşte forţa elocinţei lui se poate lăuda că este iscusit.
  13. Există oameni care trăiesc fericiţi fără să ştie.
  14. Făgăduim mult ca să fim feriţi a da cât de puţin.
  15. Mediocritatea spiritului şi lenea fac mai mulţi filozofi decât izbuteşte meditaţia.
  16. Oamenii mari sunt mari până şi în lucrurile mici.
  17. Gloria şi prostia ascund moartea fără s-o învingă.
  18. Este o nerozie să ne măgulim cu gândul că îi putem convinge pe alţii de ceva în care nu credem nici noi.
  19. Oamenii de seamă se avântă la împlinirea unor fapte mari tocmai pentru că sunt mari, iar nebunii le încearcă pentru că le cred uşoare.
  20. Înţelepciunea este tiranul celor slabi.
  21. Laşul are mai puţine jigniri de îndurat decât ambiţiosul.
  22. E lesne să critici un scriitor, dar este dificil să-l apreciezi.
  23. Este un mare semn de mediocritate dacă întotdeauna lauzi cu măsură.
  24. Gândul morţii este amăgitor: din pricina lui uităm să mai trăim.
  25. Câteodată îi jignim pe oameni aducându-le laude care arată limitele meritului lor: puţini au destulă modestie pentru a primi fără supărare să fie cântăriţi şi judecaţi la adevărata lor valoare.
  26. Nevoia te scapă de dificultatea alegerii.
  27. De obicei, aceia care pricinuiesc nefericirea altora pretind că le vor binele.
  28. Îi mustrăm pe cei loviţi de nenorocire ca să nu fim nevoiţi a-i plânge.
  29. Poate că pasiunilor le datorăm cele mai mari foloase ale spiritului omenesc.
  30. Ura celor slabi nu este atât de primejdioasă pe cât este prietenia lor.
  31. Proştii se folosesc de oamenii de spirit la fel cum cei scunzi poartă tocuri înalte.
  32. Plătim un preţ mare pentru cele mai mărunte bucurii, când le datorăm doar raţiunii.
  33. Pasiunile i-au învăţat pe oameni raţiunea.
  34. Nebunia celor care reuşesc constă în a se socoti iscusiţi.
  35. Nu există scriitor atât de ridicol încât să nu-l fi socotit cineva excelent.
  36. Este mai uşor să spui lucruri noi, decât să le împaci pe acelea spuse mai-naintea ta.
  37. Speranţa îi dă imbold înţeleptului, dar îl ademeneşte pe trufaş şi pe nepăsător, care se încrede prosteşte în făgăduielile ei.
  38. Speranţele cele mai ridicole şi cele mai temerare au dus uneori la succese extraordinare.
  39. Speranţa este cel mai folositor sau cel mai primejdios dintre bunurile noastre.
  40. Un strop de bun simţ poate spulbera mult spirit.
  41. Nu există om înzestrat cu atâta spirit încât să nu plictisească niciodată.
  42. Nu avem destul amor propriu ca să nu ţinem seama de dispreţul semenilor noştri.
  43. Folosul virtuţii este atât de săritor în ochi, încât ticăloşii o practică din interes.
  44. Din slăbiciune şi din teama de a nu atrage dispreţul, oamenii îşi ascund cele mai scumpe, cele mai statornice şi, uneori, cele mai virtuoase imbolduri ale sufletului.
Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s