Paradoxuri 11

Nicholas Sebastien Roch Chamfort (1741-1794)

  1. Ambiţia mistuie mai uşor sufletele mărunte decât pe cele mari, aşa cum focul aprinde mai lesne paiele, cocioabele, decât clădirile măreţe.
  2. Cei răi fac câteodată fapte bune. S-ar zice că vor să constate dacă este adevărat că binele îţi prilejuieşte atâta plăcere cât pretind oamenii cumsecade.
  3. Este o mare nenorocire să pierdem, din pricina caracterului, drepturile pe care talentele noastre ni le dau asupra societăţii.
  4. Celebritate: avantajul de a fi cunoscut de oameni care nu vă cunosc.
  5. Ceea ce am învăţat nu mai ştiu. Puţinul pe care-l mai ştiu l-am ghicit.
  6. Curtenii sunt nişte săraci îmbogăţiţi prin cerşetorii.
  7. Dragostea este ca bolile contagioase. Cu cât te temi mai mult de ea, cu atât eşti mai expus.
  8. Aşa cum există astăzi în societate, dragostea nu înseamnă decât schimbul făcut între două închipuiri şi contactul a două epiderme.
  9. Poate că trebuie să fi simţit dragostea pentru a cunoaşte mai bine prietenia.
  10. Dragostea place mai mult decât căsătoria, pentru simplul motiv că romanele sunt mai amuzante decât istoria.
  11.  Cununia vine după dragoste la fel cum fumul se înalţă după flacără.
  12. Femeile nu dau prieteniei decât ceea ce împrumută de la dragoste.
  13. În dragoste totul e adevărat, totul e fals; e singurul subiect despre care nu se poate spune nicio absurditate.
  14. Arta parantezei este unul din marile secrete ale elocinţei în societate.
  15. Erudiţii sunt cei care pavează templul Gloriei.
  16. Experienţa care pe oamenii de rând îi luminează, îi corupe pe prinţi şi pe oamenii cu ranguri înalte.
  17. Fericirea este ca şi ceasurile. Cele mai complicate sunt cele care se strică mai puţin. Ceasul cu repetiţie este mai supus variaţiilor.
  18. Filozofia, ca şi medicina, dispune de multe droguri, foarte puţine leacuri bune şi aproape niciun fel de medicament pentru întrebuinţare curentă.
  19. Gândirea îţi aduce alinare pentru toate şi oferă leac pentru orice. Dacă uneori vă face rău, cereţi să vă dea leacul răului ce v-a făcut şi vi-l va da.
  20. Fără guvern, n-am mai râde.
  21. Ar fi un lucru curios o carte care ar arăta toate ideile care pot corupe spiritul uman, societatea, morala şi pe care le găsim dezvoltate sau sădite, sau presupuse în scrierile cele mai celebre, în autorii cei mai consacraţi; ideile care răspândesc superstiţia religioasă, maximele politice strâmbe, despotismul, vanitatea rangului, prejudecăţile de tot soiul. S-ar vedea că mai toate cărţile sunt corupătoare, că şi cele mai bune fac aproape tot atâta rău cât bine.
  22. Natura a voit ca iluziile să fie hărăzite înţelepţilor şi nebunilor, pentru ca cei dintâi să nu se simtă nefericiţi din pricina înţelepciunii lor.
  23. Când vrei să te faci plăcut în lume, trebuie să te resemnezi şi să laşi nişte ignoranţi să te înveţe o seamă de lucruri pe care le ştii.
  24. Nicio istorie nu este vrednică de atenţie, decât cea a popoarelor libere. Istoria popoarelor supuse despotismului nu este altceva decât o culegere de anecdote.
  25. Nu concep înţelepciune lipsită de neîncredere. Scriptura a spus că începutul înţelepciunii stă în teama de Dumnezeu; eu unul cred că stă în teama de oameni.
  26. Este mai uşor să legalizezi anumite lucruri, decât să le legitimezi.
  27. Majoritatea cărţilor de azi îţi lasă impresia că au fost confecţionate într-o singură zi, din cărţi citite în ajun.
  28. Operele pe care un autor le realizează din plăcere sunt adesea cele mai bune; la fel cum copiii dragostei sunt cei mai frumoşi.
  29. Slăbiciunea de caracter sau lipsa de idei, aşadar tot ce ne poate împiedica să trăim cu toată fiinţa, sunt lucruri care îi feresc pe mulţi oameni de mizantropie.
  30. Maximele şi axiomele sunt, la fel ca şi versiunile prescurtate ale unor lucrări, rodul strădaniei unor oameni de spirit care au muncit, pe cât se pare, spre folosinţa spiritelor mediocre sau leneşe. Leneşul se mulţumeşte cu o maximă care îl scuteşte să mai facă el însuşi observaţiile ce l-au dus pe autorul maximei la rezultatul împărtăşit cititorului. Leneşul şi omul mediocru se cred scutiţi de efortul de a trece dincolo de acest rezultat şi acordă maximei o valabilitate generală pe care autorul ei, dacă nu cumva este el însuşi un cuget mediocru, n-a pretins să i-o dea.  
Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s