Evaluarea didactică – factor de stimulare a creativităţii

Evaluarea este o activitate de autoreglare atât pentru elevi, cât şi pentru profesori, în perspectiva obţinerii unor performanţe superioare. Oricare ar fi obiectivele imediate ale sale, evaluarea trebuie să susţină şi să stimuleze activitatea de predare-învăţare. Ea facilitează reglarea activităţii profesionale, oferind informaţii despre calitatea predării, despre modul în care a fost realizat conţinutul instruirii, despre accesibilitatea acestuia, despre valoarea tehnologiilor de predare.

Rolul evaluării didactice este de :

–          constatare;

–          diagnosticare;

–          prognosticare.

Capacitatea de a gândi creator trebuie să fie o caracteristică de primă dimensiune a omului societăţii contemporane. În societate modernă, progresul este de neconceput fără a avea creatori numeroşi. Tema creativităţii nu poate fi lăsată ca o manifestare a hazardului în sfera evoluţiei istorice.

În evaluare, cretivitatea este indicatorul cel mai de preţ; ea presupune formarea unor capacităţi de cunoaştere ce devin fundamentale pentru procesul creator real, care permit găsirea unor soluţii, idei, metode etc., descoperite pe cale independentă, prin efort propriu de gândire, de către cei supuşi actului evaluării.

Măsura în care soluţiile găsite în rezolvarea problemelor produc o stare de surpriză plăcută, care reanimă dorinţa  şi curiozitatea de a descoperi şi alte căi, alte soluţii, eventual mai elegante, toate acestea nu pot să nu atragă atenţia evaluatorilor. În procesul evaluării, asemenea indicatori ridică standardul, calitatea nivelului acestui moment al procesului didactic.

Calităţile instrumentelor de evaluare sunt:

–          fidelitatea (consecvenţa);

–          validitatea: de conţinut;  de aspect;

–          obiectivitatea;

–          caracterul practic (aplicabilitatea).

Tipologia itemilor de evaluare este următoarea:

  1. Itemi obiectivi:

a)      Itemi cu alegere duală;

b)      Itemi cu alegere multiplă;

c)      Itemi de asociere/tip pereche.

2. Itemi semiobiectivi:

a)      Itemi cu răspuns scurt (maximum o propoziţie);

b)      Itemi de completare;

c)      Întrebări structurate – se folosesc pentru a evalua rezultate ale învăţării precum prezentarea, descrierea, explicarea unor concepte, metode, argumente etc.

3. Itemi subiectivi:

a)      Eseu structurat – tratează o anumită temă care presupune un număr variabil de cerinţe, ce vor fi dezvoltate în cuprinsul eseului; vizează atât cunoştinţele punctuale ale elevului, cât şi creativitatea şi originalitatea;

b)      Eseu liber – se enunţă doar tema; încurajează activităţile creatoare şi critice precum discutarea cauzelor şi a efectelor, analiza situaţiilor complexe, argumentarea unor opinii etc.

c)      Rezolvarea de probleme are scopul de a pune elevul în situaţia de a folosi cunoştinţele şi deprinderile însuşite pentru a formula o posibilă soluţie a problemei. Se utilizează ca sarcină de lucru individuală sau de grup, în vederea dezvoltării  imaginaţiei, a gândirii divergente, încurajând activităţile creatoare şi critice.

Metode complementare de evaluare:

1.    Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor:

a)      fişa de evaluare;

b)      scara de clasificare ( cu răspunsurile: da, nu, indiferent);

2.   Investigaţia presupune următoarele etape:

–                      enunţarea sarcinii de lucru;

–                      identificarea modalităţilor prin care se pot obţine datele necesare;

–                      strângerea datelor;

–                      stabilirea strategiei de utilizare a datelor;

–                      scrierea unui raport privind rezultatele investigaţiei (de către elev).

Investigaţia stimulează creativitatea şi iniţiativa, dezvoltă capacitatea de argumentare şi gândirea logică. Se foloseşte atunci când se doreşte urmărirea procesului şi realizarea produsului, dar şi atitudinea elevului.

3.  Proiectul se foloseşte mai ales pentru munca în echipă, stimulează iniţiativa, evidenţiază multe abilităţi ale elevului, dezvoltă creativitatea, capacitatea de argumentare şi gândirea logică.

Proiectul se utilizează pentru evaluarea unor capacităţi de nivel superior: aplicarea, analiza, sinteza şi evaluarea (emiterea unei judecăţi privind valoarea unui material şi/sau a unei metode).

Etapele proiectului sunt:

–          enunţarea sarcinii de lucru;

–          repartizarea responsabilităţilor în cadrul grupului;

–          colectarea datelor/a materialelor;

–          prelucrarea şi organizarea datelor;

–          realizarea produsului;

–          prezentarea.

Criteriile de evaluare pentru produsul final sunt:

–          validitatea;

–          elaborarea şi structurarea;

–          calitatea materialului;

–          creativitatea.

Criteriile de evaluare pentru proces sunt:

–          raportarea la tema proiectului;

–          documentarea;

–          lucrul în echipă;

–          calitatea rezultatelor.

4.  Portofoliul – evidenţiază multe abilităţi ale elevului; oferă o imagine clară asupra evoluţiei în timp a elevului; consumă mult timp; e o metodă foarte subiectivă.

5.  Autoevaluarea – încurajează elevul să-şi pună întrebări în legătură cu modul în care a rezolvat o sarcină de lucru; stimulează elevul să-şi conştientizeze progresele şi achiziţiile făcute; este dependentă de sinceritatea elevului; consumă timp. La sfârşitul unei sarcini de lucru importante se completează un chestionar.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s