Arhive lunare: august 2011

POVESTEA MARELUI TURN – Augusto Jorge Cury

Într-o vreme nu prea îndepărtată de a noastră, omenirea a devenit atât de haotică, încât oamenii au făcut un mare concurs. Voiau să ştie care era profesia cea mai importantă a societăţii. Pe un stadion enorm, organizatorii evenimentului au construit un turn înalt, cu trepte de aur, încrustate cu pietre preţioase. Turnul era superb. Au chemat presa mondială, televiziunea, ziarele, revistele şi radiourile, pentru a relata evenimentul.

Lumea sta cu ochii aţintiţi asupra evenimentului. Pe stadion, oameni din toate clasele sociale se înghesuiau să vadă de aproape disputa.

Regulile erau următoarele: fiecare profesie era reprezentată de un orator ilustru. Oratorul trebuia să urce repede pe o treaptă a turnului şi să ţină un discurs elocvent şi convingător asupra motivelor pentru care profesia sa era cea mai importantă din societatea modernă. Oratorul trebuia să rămână în turn, până la sfârşitul concursului. Jurizarea era mondială, prin internet.

Naţiuni şi firme mari patronau concursul. Categoria învingătoare urma să primească prestigiu social, o mare sumă de bani şi indemnizaţii de la guvern. Odată stabilite regulile, a început concursul. Moderatorul concursului a strigat: ,,Începeţi!”

Ştiţi cine a urcat mai întâi în turn? Educatorii? Nu! Reprezentantul clasei mele, a psihiatrilor.

El s-a urcat în turn şi a proclamat cu toată forţa plămânilor săi: ,,Societăţile moderne vor deveni o fabrică de stres. Depresia şi anxietatea sunt bolile secolului. Oamenii au pierdut bucuria existenţei. Mulţi renunţă să mai trăiască. Industria antidepresivelor şi a tranchilizantelor a devenit cea mai importantă din lume.” Apoi oratorul a făcut o pauză. Publicul, stupefiat, asculta cu atenţie argumentele sale uluitoare.

Reprezentantul psihiatrilor a încheiat: ,,Normal este să ai probleme. Să fii sănătos este ceva anormal. Ce ar fi omenirea fără psihiatri? Un azil de fiinţe umane, cu o viaţă lipsită de calităţi! Pentru că trăim într-o societate bolnavă, declar că, împreună cu psihologii, suntem specialiştii cei mai importanţi ai societăţii!”

Pe stadion s-a instaurat tăcerea. Mulţi dintre cei din asistenţă se priviră pe ei înşişi şi-şi dădură seama că nu erau veseli, erau stresaţi, dormeau prost, se trezeau obosiţi, aveau o minte agitată, dureri de cap. Mii de spectatori rămaseră fără glas. Psihiatrii păreau imbatabili.

În continuare, moderatorul strigă: ,,Următorul!”

Ştiţi cine a urcat după aceea? Profesorii? Nu! Reprezentantul magistraţilor – al judecătorilor.

El a urcat pe o treaptă mai înaltă şi, cu un gest îndrăzneţ, a rostit vorbe care  i-au cutremurat pe auditori: ,,Aţi văzut statisticile legate de violenţă! Nu încetează să crească. Răpirile, atacurile şi violenţa în trafic umplu paginile ziarelor. Agresivitatea în şcoli, maltratările la adresa copiilor, discriminarea rasială şi socială fac parte din viaţa de zi cu zi. Oamenii îşi iubesc drepturile şi-şi dispreţuiesc îndatoririle.”

Auditorii clătinară din cap, fiind de acord cu argumentele. Apoi, reprezentantul magistraţilor urmă într-un mod mai dur: ,,Traficul de droguri pune în mişcare la fel de mulţi bani ca şi petrolul. Nu avem cum să distrugem crima organizată. Dacă vreţi siguranţă, închideţi-vă în casele voastre, căci libertatea aparţine criminalilor. Fără judecători şi procurori, societatea se cangrenează. De aceea, declar că, sprijiniţi de procurori şi de aparatul poliţienesc, reprezentăm clasa cea mai importantă a societăţii.”

Toţi au înghiţit în sec la auzul acestor cuvinte. Ele tulburau auditorii şi ardeau sufletul. Dar păreau incontestabile. Alt moment de tăcere, acum şi mai prelungit. În continuare, moderatorul, deja acoperit de o transpiraţie rece, spuse: ,,Următorul!”

Un alt reprezentant, mai îndrăzneţ a urcat pe o treaptă mai înaltă a turnului. Ştiţi cine a fost de data aceasta? Educatorii? Nu!

A fost reprezentantul forţelor armate. El şi-a început discursul cu o voce vibrantă şi fără ezitare: ,,Oamenii dispreţuiesc valoarea vieţii. Se ucid între ei pentru te miri ce . Terorismul elimină mii de oameni. Războiul comercial ucide milioane de oameni prin înfometare. Specia umană s-a fărâmiţat. Naţiunile se respectă doar pentru economiile şi armele pe care le deţin.

Cine doreşte pacea, trebuie să se pregătească de război. Puterea economică şi militară – şi nu dialogul – sunt factorii de echilibru, într-o lume alienată.”

Vorbele sale i-au şocat pe auditori, dar nu puteau fi puse la îndoială. Apoi, el a încheiat: ,,Fără forţele armate, n-ar exista siguranţă. Somnul ar fi un coşmar. De aceea, fie acceptaţi, fie nu, declar că oamenii forţelor armate sunt nu numai categoria profesională cea mai importantă, dar  şi cea mai puternică.” Sufletele auditorilor au îngheţat. Toţi au rămas stupefiaţi.

Argumentele celor trei oratori erau extrem de puternice. Societatea se transformase într-un haos. Oamenii din toată lumea erau perplecşi şi nu ştiau ce atitudine să ia: dacă să aclame un orator, sau să plângă din cauza crizei în care se afla specia umană, care nu şi-a onorat capacitatea de a gândi. Nimeni n-a mai îndrăznit să urce în turn. Cu cine vor vota?

Când toţi credeau că disputa se încheiase, se auzi o discuţie la baza turnului. Despre cine era vorba? De data aceasta erau profesorii. Era un grup de învăţători, de profesori din învăţământul gimnazial, liceal şi universitar.

Stăteau sprijiniţi de turn şi dialogau cu un grup de părinţi. Nimeni nu ştia ce făceau. Camerele de televiziune s-au fixat pe ei şi au proiectat imaginea lor pe un ecran mare. Moderatorul strigă ca unul dintre ei să urce în turn. Ei refuzară.

Moderatorul îi provocă: ,,Totdeauna există laşi într-o dispută.” Pe stadion    s-au auzit râsete. Au făcut glume pe seama profesorilor şi părinţilor.

Pe când toţi gândeau că erau slabi, profesorii, stimulaţi de părinţi, au început să dezbată ideile prezentate, rămânând în acelaşi loc. Toţi îşi făceau simţită prezenţa.

Unul dintre profesori, privind în sus, îi spuse reprezentantului psihiatrilor: ,,Noi nu vrem să fim mai importanţi decât dumneavoastră. Vrem doar să avem condiţii ca să educăm emoţia elevilor noştri, să formăm tineri liberi şi fericiţi, pentru ca ei să nu se îmbolnăvească şi să trebuiască să fie trataţi de dumneavoastră.”

Reprezentantul psihiatrilor primi, astfel, o lovitură. Apoi, un alt profesor, care se afla în partea dreaptă a turnului, privi spre reprezentantul magistraţilor şi-i spuse: ,,Niciodată n-am avut pretenţia de a fi mai importanţi decât judecătorii. Dorim doar să avem condiţii pentru a cultiva inteligenţa tinerilor noştri, făcându-i să iubească arta de a gândi şi să înveţe importanţa drepturilor şi îndatoririlor omului. În felul acesta, sperăm că niciodată nu se vor aşeza pe banca acuzaţilor.” Reprezentantul magistraţilor tremură în turn.

O profesoară din partea stângă a turnului, aparent timidă, îl privi pe reprezentantul forţelor armate şi vorbi într-o manieră poetică: ,, Profesorii din toată lumea nu au dorit niciodată să fie mai puternici şi nici mai importanţi decât membrii forţelor armate. Dorim doar să fim importanţi în inima copiilor noştri.

Dorinţa noastră este să-i facem să înţeleagă că fiecare fiinţă umană nu este doar un număr din mulţime, ci o fiinţă de neînlocuit, un actor unic în teatrul existenţei.”

Profesoara a făcut o pauză şi a completat: ,,În felul acesta, ei se vor îndrăgosti de viaţă şi, când vor deţine controlul în societate, nu vor face niciodată războaie – fie războaie fizice, care produc vărsare de sânge, fie comerciale, care îi lipsesc de pâine pe mulţi oameni. Noi considerăm că, pentru a-şi rezolva conflictele, cei slabi folosesc forţa, însă cei puternici folosesc dialogul.

De asemenea, considerăm că viaţa este capodopera lui Dumnezeu – un spectacol ce nu trebuie întrerupt niciodată de violenţa umană.”

Părinţii jubilară de bucurie la auzul acestor cuvinte. Reprezentantul sistemului juridic aproape căzu din turn. Nu se auzea nicio şoaptă în rândurile asistenţei. Lumea rămase perplexă: oamenii nu-şi imaginau că simpli profesori, care trăiau în mica lume a sălilor de clasă, erau atât de înţelepţi. Discursul profesorilor îi clătină pe liderii evenimentului.

Văzând că succesul disputei era ameninţat, moderatorul spuse cu aroganţă: ,,Visători! Dumneavoastră trăiţi în afara realităţii!”

Un profesor mai îndrăzneţ strigă plin de sensibilitate: ,,Dacă încetăm să visăm, murim!”

Simţindu-se atins, organizatorul evenimentului luă microfonul şi merse mai departe, în intenţia sa de a-i răni pe profesori: ,,Cui îi pasă de profesori, în zilele noastre? Comparaţi-vă cu celelalte profesii. Dumneavoastră nu luaţi parte la reuniunile politice mai importante. Presa rareori publică ştiri despre profesori. Societăţii puţin îi pasă de şcoală. Uitaţi-vă la salariul pe care-l primiţi la sfârşitul lunii!”

O profesoară îl privi şi-i spuse cu siguranţă: ,,Noi nu muncim doar pentru salariu, ci pentru dragostea copiilor voştri şi a tuturor tinerilor din lume.”

Înfuriat, cel care conducea evenimentul strigă: ,,Profesia dumneavoastră va fi desfiinţată în societăţile moderne. Vă înlocuiesc calculatoarele! Nu sunteţi demni să vă aflaţi în această dispută!”

Asistenta, manipulată, trecu de partea cealaltă. Cu toţii i-au condamnat pe profesori. Au ridicat în slăvi educaţia virtuală. Au strigat în cor: ,,Calculatoarele! Calculatoarele! Gata cu profesorii!”

Stadionul intră în delir, repetând aceste cuvinte. Profesorii nu fuseseră niciodată atât de umiliţi. Loviţi de ce auzeau, au hotărât să abandoneze turnul. Ştiţi ce s-a întâmplat?

Turnul s-a prăbuşit. Nimeni nu-şi închipuia, dar profesorii şi părinţii erau cei care susţineau turnul. Scena a fost şocantă. Oratorii au fost spitalizaţi. Profesorii au luat atunci altă atitudine inimaginabilă: au abandonat, pentru prima oară, sălile de clasă.

Conducerea sistemului de învăţământ a încercat să-i înlocuiască cu calculatoare, dând câte un calculator fiecărui elev. Au folosit cele mai bune tehnici multimedia. Ştiţi ce s-a întâmplat?

Societatea s-a prăbuşit. Nedreptăţile şi suferinţa sufletească au sporit şi mai mult. Durerea şi lacrimile s-au intensificat. Închisoarea depresiei, a fricii şi a anxietăţii a atins mare parte din populaţie. Violenţa şi crimele s-au înmulţit. Convieţuirea umană – care şi aşa era dificilă – a devenit de nesuportat. Specia umană gemu de durere. Exista riscul de a nu supravieţui.

Înspăimântaţi, toţi au înţeles că nici un calculator nu reuşea să predea înţelepciunea, solidaritatea şi dragostea de viaţă. Publicul nu se gândise niciodată că profesorii stăteau la temelia profesiilor şi a tot ce este mai lucid şi mai inteligent în noi. Au descoperit că puţina lumină care intra într-o societate venea din inima profesorilor şi a părinţilor care-şi educau copiii, depăşind multe greutăţi.

Toţi au înţeles că societatea trăia o noapte lungă şi tulbure. Ştiinţa, politica şi banii nu reuşeau s-o depăşească. Şi-au dat seama că speranţa unui răsărit frumos stă pe umerii fiecărui tată, a fiecărei mame şi a fiecărui profesor, şi nu pe umerii psihiatrilor, judecătorilor, militarilor, presei…

Nu contează dacă părinţii locuiesc într-un palat sau într-o zonă săracă şi dacă profesorii predau într-o şcoală somptuoasă sau mizeră – ei sunt speranţa lumii.

Faţă de această situaţie, politicienii, reprezentanţii celorlalte categorii profesionale şi patronii au făcut o şedinţă cu profesorii din fiecare oraş, al fiecărei naţiuni. Au recunoscut că înfăptuiseră o crimă împotriva educaţiei. Au cerut scuze şi i-au rugat să nu le abandoneze copiii.

Apoi, au făcut o promisiune importantă. Au afirmat că jumătate din bugetul pe care-l cheltuiau cu armele, cu aparatul poliţienesc şi cu industria tranchilizantelor şi a antidepresivelor va fi investit în educaţie. Au promis să reabiliteze demnitatea profesorilor şi să ofere condiţii ca fiecare copil de pe Terra să fie hrănit cu alimente pentru a susţine corpul şi cu cunoaştere pentru suflet. Niciunul nu avea să mai rămână fără carte.

Profesorii au plâns. Au rămas mişcaţi de o asemenea promisiune. De secole aşteptau ca societatea să se trezească şi să vadă drama educaţiei.

Din nefericire, societatea s-a trezit abia când mizeria socială a atins niveluri insuportabile. Dar, cum întotdeauna au lucrat ca eroi anonimi şi întotdeauna au iubit fiecare copil, fiecare adolescent şi fiecare tânăr, profesorii au hotărât să se întoarcă în sala de clasă şi să-l înveţe pe fiecare elev să navigheze în apele emoţiei.

Pentru prima oară, societatea a pus educaţia în centrul atenţiei. Lumina a început să strălucească, după o furtună îndelungată…

După zece ani au apărut rezultatele şi, douăzeci de ani după aceea, toţi au rămas cu gura căscată.

Tinerii nu mai renunţau la viaţă. Nu mai existau sinucideri. Folosirea drogurilor a dispărut. Aproape nu se auzea vorbind de tulburări psihice şi de violenţă. Iar discriminarea? Ce mai era şi asta? Nimeni nu-şi mai amintea de aşa ceva. Albii îi îmbrăţişau cu afecţiune pe negrii. Copiii evrei dormeau în casele copiilor palestinieni. Teama s-a dizolvat, terorismul a dispărut, iubirea a triumfat.

Închisorile au devenit muzee. Poliţiştii au devenit poeţi. Cabinetele de psihiatrie s-au golit. Psihiatrii au devenit scriitori. Judecătorii au devenit muzicieni. Procurorii au devenit filozofi. Iar generalii? Au descoperit parfumul florilor, au învăţat să-şi murdărească mâinile în grădini, ca să le cultive.

Şi ce era cu ziarele şi televiziunile din lume? Ce ştiri publicau, ce vindeau? Au încetat să vândă necazuri şi lacrimi umane. Vindeau vise, anunţau speranţa…

Oare când va deveni realitate această poveste? Dacă toţi am visa acest vis, într-o zi el va înceta să mai fie doar un vis.

La baza turnului:  alice georgiana, androxa, carla, dagatha, ella, educaţia pentru viitor, lecturi recenzate, paporniţa cu vorbe, rokssana, schtiel, theodor

 

Reclame

13 comentarii

Din categoria Diverse, Exerciţiu de înţelepciune

Midst the Dense Old Forest Stout – M. Eminescu

Midst the dense old forest stout

All the merry birds fly out,

Quit the hazel thicket there

Out into the sunny air,

Round the pool grown high with sedge

Fly about the water’s edge

Where, by little waves deflected,

On its shining face reflected,

Image of the moon is lying,

And of birds of passage flying,

And of stars and heavens blue,

And of swallows not a few,

And my darling’s image too.

translated by Corneliu M. Popescu

Wild forests for you: androxa, carla, dagatha, papornita cu vorbe, rokssana, samsara, schtiel, theodor, visualw

7 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză

Autohipnoza XXII

Autohipnoza XXII

                                              după Bernard Raquin

Aşteptarea: atunci când doriţi să vă creşteţi dorinţa pentru cineva sau ceva, când doriţi să vă intensificaţi starea de mobilizare, pentru a vă ajuta la realizarea dorinţelor.

În poziţie de aşteptare, vă veţi mobiliza resursele spre un scop. Creierul nostru are nevoie de indicaţii în legătură cu ceea ce ne dorim.

,,Sunt pe cale să mă întreb ce voi exprima dacă îmi voi exprima resursele imediat sau puţin mai târziu şi, în acelaşi timp, sunt atent la ce se va întâmpla şi sunt preocupat de ceea ce mă preocupă, mai ales dacă sunt pe cale să mă orientez spre noi idei de rezolvare, care îmi vin în minte, referitoare la preocupările legate de un moment aproape trecut… Comportamente puţin diferite, convingeri mai largi… şi sunt din ce în ce mai interesat de apariţia soluţiilor care ţâşnesc ca un izvor al inconştientului, comportamente mai autentice şi mai potrivite, şi nu este necesar ca spiritul meu conştient să fie informat despre tot ceea ce spiritul inconştient este pe cale să facă pentru mine în acest moment…

Se întâmplă să trăim momente de aşteptare, ca într-o sală de aşteptare, momente când ne putem întreba în ce ar consta o surpriză plăcută… Şi, de exemplu, pot, evident, să mă întreb ce eram pe cale să trăiesc când aşteptam un tren, şi pe cineva pe care îl aşteptam, această nerăbdare care îmi atrăgea toată atenţia, şi trenul părea că nu mai vine, deşi era prevăzut că va sosi şi a sosit cu bine…

Şi când aşteptam un cadou, cât de nerăbdător eram înainte de a primi acest cadou sau de a aştepta ziua aniversării mele, şi, mai târziu, cât eram de nerăbdător să merg la această întâlnire… Aveam impresia că îmi va sări inima din piept! Nu mai ştiu ce gânduri aveam în cap, totul se îmbulzea în toate sensurile, aveam impresia că nu am fost niciodată în stare să aştept atât de mult timp şi, în final, nu a fost atât de mult. Şi, mai târziu, m-am întrebat cum o fi, după ce aşteptarea a dispărut, să mă bucur de cadoul meu.

Şi, în acest moment, mă întreb cum ar fi să doresc foarte mult acel lucru, cum de simt nerăbdarea mâinilor şi a picioarelor mele, respiraţia mai scurtă, poate, şi mă întreb cum este această senzaţie de aşteptare a unui cadou şi de a fi pe cale să simţi în ce măsură este minunat să aştepţi… şi mă întreb ce momente frumoase voi petrece în zilele care vin, şi dacă voi fi nerăbdător când voi observa toate aceste momente frumoase…”

Cadouri pentru voi: androxa, carla, dagatha, paporniţa cu vorbe, schtiel, theodor

2 comentarii

Din categoria Autohipnoza

De multă vreme…

De multă vreme…

Aştept să fac rost de un timp personal, numai al meu, aşa cum aveam în copilărie, când nu mă supraveghea nimeni, adică scăpam de sub control.

Şi fugeam prin livezi, prin păduri, pe lângă pârâuri sau izvoare. Nu-mi era frică de nimic, totul era al meu.

Îmi plăcea să mă joc pe marginea apelor amintite, imaginându-mi tot felul de poveşti. Construiam baraje şi castele, le pavam curţile cu pietricele şi plantam muşchi în loc de gazon.

 

 

 

 

 

Când intram în pădure, aveam copacii mei favoriţi: cei în care mă puteam urca mai uşor şi aveau crengi paralele cu pământul, ca să stau lejer pe ele. Apoi, îi luam la rând, zicându-mi: ,, În ăsta nu m-am urcat, e rândul lui. Cum de mi-a scăpat?”. Nu mă deranjau decât furnicile, rareori. Aveau şi ele casa în copaci. Sau poate că eu le deranjam, invadându-le căminul. Ce bine era acolo!!! Mai zic unii că abia ai coborât din copac, dar ce ştiu ei… Ce poveşti frumoase se nasc printre crengile iubitoare…

Zăpada era material pentru construcţii: castele(iarăşi), drumuri întortocheate, canale.

De ceva vreme, am făcut rost de timp. Al meu. Nu mult, dar al meu. Şi, pe unde m-am dus? M-am plimbat prin pădurile blogosferei, am construit pe marginile apelor din fotografii, am folosit zăpada munţilor ca să visez, mi-am trezit imaginaţia adormită de mulţi ani.

Oare, l-am folosit bine?

Aici a început.

Androxa, Carla, Rokssana, Schtiel 

10 comentarii

Din categoria Capsule, Diverse

Autohipnoza XXI

Autohipnoza XXI

                                               după Bernard Raquin

Jocurile de cuvinte: pentru a ierta şi a cere iertare părinţilor, pentru renunţarea la a-i pedepsi şi a vă pedepsi, pentru a le cere iertare pentru nelinişti şi ingratitudini; pentru a face ca sensurile să derive şi a deschide perspective.

,,În timp ce intru într-un fel de transă, pot remarca câteva picături de transpiraţie care se preling, care îmi amintesc… de ceva transparent ca o picătură, cum cineva sau părinţii mei au pus un geam transparent, şi mă întreb dacă această transparenţă este cheia transformării şi formării mele, în acelaşi timp în care picătura coboară de-a lungul sticlei translucide, şi această picătură devine apa vie a energiei mele de copil şi de adult, o energie care se împrăştie în mine cufundându-mă într-o plăcută stare de transă… pot să-mi amintesc, în timp, timpul părea foarte lung, că eram mic şi puţin câte puţin creşteam… cunoşteam puţin lumea şi puţină lume, pot să-mi amintesc chiar în timpurile ce vor veni.

În acest timp aparenţele se opuneau transparenţei… Nu ştiam să intru în transă ca acum… sau era nevoie de timp, nu atât de mult timp ca acum… sau poate că atunci intram în transă la şcoală şi acasă fără a şti cu adevărat, şi nu mai am nevoie de atât de mult timp pentru a regăsi apa vie a copilăriei, parcă era ieri, atât de departe de această situaţie, şi dacă m-aş fi gândit atunci, acest fapt ar fi alinat o suferinţă de copil, şi, când trăiam cu părinţii mei, nu ştiam că voi fi în acest moment pe cale de a intra în transă gândindu-mă la părinţii mei cu o oarecare transparenţă, şi chiar dacă anumite lucruri dispar, apar alte lucruri, şi par, totuşi, destul de apropiate de un anume timp trăit de părinţii mei acum mult timp.

Lucruri neînţelese şi momente neacceptate au devenit momente nostalgice, şi uneori, chiar am chef să zâmbesc, acolo unde ştiu că ar fi posibil să zâmbesc, gândindu-mă la unele prostii pe care le-am spus sau făcut…

Şi timpurile s-au schimbat mult, chiar dacă multe lucruri au devenit aceleaşi, eu am devenit eu însumi, nu numai copilul părinţilor mei prin transhumanţa copilăriei, şi nu sunt mult mai transparent în ochii mei…

Şi se întâmplă ceva ciudat, mă simt transportat, aproape transfigurat, ceva translucid din mine înaintează către transmutaţie… Când îmi revăd părinţii, cu ochi de adult în corpul copilului care eram odinioară, pot simţi un zâmbet interior care îmi permite să-mi adâncesc starea de transă… mama mea atât de tânără în nişte circumstanţe particulare, privirea tatălui meu, întâlnirea, apropierea, dansul dragostei şi corpurile lor tinere unite pentru ca eu să mă pot naşte, corpurile lor de copii devenite adulte prin grija mamei naturi, unindu-se în mod natural în transa iubirii, copilul din mine ştie că dragostea mă face să mă nasc în transa vieţii ca o şansă încântătoare… întreaga mea fiinţă poate fi încântată că poate cânta viaţa, când văd acest bebeluş care se naşte din transa dragostei dintre un tânăr şi o tânără… întâlnire, apropiere, da, eu mă apropii de mine însumi, ca şi cum transa mea transparentă îmi deschide sufletul părinţilor mei, cei care ar fi putut fi în alte circumstanţe particulare, cei care sunt în adâncul meu pentru a trăi pe suprafaţa pământului, văd cum partea umbrită devine iertare, sacrificiul meu pentru mine, pentru a experimenta minunile vieţii…

Şi cum spiritul meu conştient trăieşte într-un timp decupat în bucăţi alese, în cicluri şi anotimpuri, spiritul meu inconştient trăieşte în acest etern dar, acest prezent etern… şi eu pot deja să fiu, după mult timp, şi, de asemenea, nu după atât de mult timp, pe cale să aduc iertarea din viitor acum pentru a integra forţele trecutului… care este trecut… şi care demult era acest viitor care m-a condus în prezent…iar acest prezent mă conduce spre un alt viitor care nu se aseamănă cu trecutul… şi eu nu pot să mă forţez să integrez această forţă a trecutului care devine o forţă în prezent, eu pot, de asemenea, să o primesc pentru a aprofunda transa de fiecare dată când am nevoie sau am chef… chef…”

Exerciţiu: faceţi o listă de cuvinte care să conţină grupurile de sunete: ,,en, an”, ,,ea, oa” sau ,,re”. Apoi formulaţi o inducţie evocatoare pentru rezolvarea unei anumite preocupări. Puteţi alege orice alte grupuri de sunete.

Exemplu: transă, simultană, distanţă, siguranţă, instantaneu, anumite, persoane, umane etc.; transparenţă, aparenţă, energie, moment, conştient, inconştient, experiment, comportament

Folosiţi tehnica presărării, pronunţând diferit cuvintele pe care doriţi să le evidenţiaţi, cuvinte evocatoare pentru d-voastră. Urmaţi-vă inspiraţia de moment pentru a vă construi frazele, pentru a obişnui inconştientul să se exprime cu mai multă uşurinţă.

carla, ocultro, rokssana, theodor, schtiel, visualw

 

8 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Cuvânt

Renasc Timpul dintre cuvinte alese de conştiinţă.

Plutesc printre cuvinte alese de inconştient.

Ascund cuvinte alese de subconştient.

Mă rătăcesc printre cuvinte.

Codific, descifrez, încondeiez.

Le arunc în spaţiu, sub formă de gânduri, ca să fie linişte.

Le dau o adresă, le las să se piardă, dar nu le pot şterge.

Mă rătăcesc printre ele, mă ascund în ele, mă ridic peste ele.

Mă transform în Cuvânt şi pătrund în altă dimensiune.

Aici sunt fără Timp.

Cuvânt.

 

Androxa, Carla, Rokssana, Schtiel

8 comentarii

Din categoria Capsule

How Many a Time, Beloved… – M. Eminescu

How many a time, beloved, no longer do I know,

There seems to spread before me a sea of ice and snow;

And not a single star does in the heaven shine,

Only the yellow moon quite far away… a sign.

While o’er the drifted waste of frozen ocean there

A bird with weary wings hangs in the winter air.

Its mate has gone ahead, and left it all alone,

Together with a flock that to the west has flown.

And so it gazes after, with tired, straining eyes,

But is no longer sorry now, nor glad… and dies,

While do its parting dreams the happy past pursue.

…………………………………………………………………..

Day by day I’m farther, beloved one, from you,

And slowly, cold and darkness do take me for their prey…

While you fly on for ever, midst time’s eternal day.

translated by Corneliu M. Popescu

Androxa, Carla, Rokssana, Samsara11, Schtiel, Visualw

2 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză

Autohipnoza XX

Autohipnoza XX

                                                 după Bernard Raquin

Arta de construi frazele şi de a folosi verbele: se foloseşte sistematic pentru toate inducţiile, pentru a ne descoperi capacitatea de a depăşi problemele.

Porniţi de la principiul că aţi uitat care vă sunt resursele şi că le veţi descoperi în trecut. De fapt acest lucru este adevărat: la naştere dispuneţi de toate capacităţile umane, care sunt reduse prin educaţie, necesitate, alegeri şi convingeri.

Timpurile verbelor sunt folosite în conformitate cu logica inconştientă iar construcţiile frazelor fac trecerea de la un blocaj la o posibilitate şi oferă o perspectivă asupra soluţionării problemelor. Această modalitate de a marca timpul reprezintă unul din cele mai importante procese ale hipnozei. Această construcţie este indispensabilă sporirii rezultatelor şi obiceiul acesta favorizează o stare de confuzie care precede starea de transă.

În timpul inducţiilor puteţi uita regulile. Timpurile verbelor folosite nu necesită respectarea regulilor gramaticale. În general, puteţi să plasaţi soluţiile în prezent şi în viitor. Gramatica este în slujba inconştientului d-voastră. Amestecaţi timpurile, respectându-vă obiectivele. Când resursele v-au fost descoperite, vorbiţi-vă la prezent. Procedaţi la fel atunci când presimţiţi succesul în viitor:

,,Ce bine este să reuşeşti… Mă simt bine acum că am reuşit să… Şi, în sfârşit, culeg roadele eforturilor mele, ştiu că m-am schimbat… văd lucrurile în mod diferit… multe uşi sunt pe cale să mi se deschidă…”

Folosiţi cuvinte care trezesc imagini.

Preferaţi verbele care exprimă mişcarea: a merge, a se îndrepta, a se răspândi, a împrăştia, a mişca, a evolua, a curge, a se ivi, a înainta

Cuvinte cu rezonanţă emoţională: simpatie, veselie, plăcere, bucurie, linişte, furie, teamă, dragoste

Expresii şi adverbe de mişcare: progresiv, lent, recent, aproape, în creştere, în desfăşurare, în curând, în acest moment, pe cale să, în curs, evolutiv, în schimbare

Expresiile care induc o surpriză: mă întreb când, deodată, a apărea, a dezvălui, a descoperi, dintr-odată, în sfârşit, a revela, în spatele unei uşi, a deveni conştient, a se limpezi, a deveni evident

,,În trecut am avut parte de destul de multe încercări, şi chiar recent mi s-a întâmplat să fiu nevoit să depăşesc un moment cam dificil… Şi, în timp, am resimţit cu durere această problemă şi totuşi, inconştientul meu poate să-şi amintească foarte bine că, în final, am triumfat în felul meu, uneori a durat foarte mult, iar alteori s-a petrecut atât de repede că am ieşit din acea situaţie fără a şti prea bine cum… iar această durere dispărea cu intermitenţă, nu mai ştiu exact când mă simţeam bine în timpul acestei perioade dureroase, suferinţa şi furia mea se transformau, uneori, într-o senzaţie neutră, apoi plăcută, şi nu ştiu cum se întâmplă aceasta în corpul şi în spiritul meu, uneori mă simt mai bine dimineaţa sau seara sau chiar în alte momente şi este foarte plăcut să-mi amintesc acum…

De altfel, dacă mă gândesc bine, nu-mi mai amintesc, în mod conştient, cum am învăţat să merg, şi totuşi, acest fapt mi se pare atât de firesc, şi am învăţat, de asemenea, să citesc şi să mă îmbrac, şi aşa cum fac aceste lucruri fără să mă gândesc la ele, inconştientul meu trebuie că se gândeşte pentru mine… şi experienţele se acumulează, ceea ce face ca aceste lucruri să devină mai uşoare pe măsură ce înaintez…

Şi chiar mi se întâmplă să uit că acest moment dificil va fi în curând o enigmă rezolvată şi că va fi aruncat, într-o zi, în podul cu amintiri, în viitor va fi deja de domeniul trecutului… de altfel, se întâmplă la fel şi astăzi, ceva din mine ştie deja că sunt pe cale să depăşesc acest moment şi să trag învăţăminte din acesta, chiar dacă nu era atât de clar ieri, ci va deveni clar în scurt timp sau în câteva săptămâni de acum, sau chiar mai devreme, şi îmi voi putea spune: în final, totul a devenit foarte clar. Şi acum mă simt deja bine că am ştiut să rezist şi să triumf în acest moment…”

Variantă: zig-zagul

Puteţi construi fraze în zig-zag, revenind de mai multe ori asupra unui punct important, de exemplu, pornind din copilărie pentru a reveni la ziua de mâine, când vă veţi fi atins obiectivele, explorând viitorul împlinit pentru a reveni la ziua de mâine, apoi gândindu-vă la cineva care acum trei secole avea o problemă similară şi care a putut să o rezolve în zilele următoare.

Exemplu:

,,Această persoană (cineva pe care îl iubiţi sau admiraţi) pare diferită de mine şi totuşi, are ceva comun cu mine şi, în ciuda diferenţelor dintre noi, mă simt mai apropiat de ea. Când mă gândesc la tot ceea ce ne separă, mă gândesc, de asemenea, şi la tot ce ne uneşte.

Într-o zi mă voi gândi din nou la ce am făcut pentru a ieşi din această situaţie şi voi revedea drumul parcurs. Când eram adolescent(ă) vedeam astfel drumul vieţii mele, iar acum pot să mă gândesc din nou la acest lucru pentru a corecta traiectoria… Şi când voi fi bătrân(ă) îmi voi aminti de drumul parcurs încă din adolescenţă… şi mă pot bucura dinainte de tot ceea ce am făcut pentru mine…”

Carla, Rokssana, Schtiel, Theodor

5 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Jurnal de bord 12

M-am deconectat. Pluteam pe deasupra piticei albe într-un zbor lin, dar cu o viteză destul de mare. Vedeam munţi de foc, râuri albe şi întinderi de curcubeu. Simţeam viaţă. Nu aveam nevoie de aparatură de scanare sau de protecţie. Steaua mă învăluia în iubire.

–         Hei, şefa, ce-i cu tine? Ţi-ai revenit?

–         Ce se petrece aici?

–         Tu să ne spui. Ai picat în transă câteva secunde bune! spuse Nic, aplecat peste mine.

–         S-a întâmplat ceva cu nava? Mă laşi să mă ridic? Dă-te la o parte.

–         Noi n-am simţit nimic deosebit. Te-am văzut cum te laşi uşor în jos şi nu mai răspunzi la apelări. Tocmai eram pe linia dintre cei doi sori. Poate asta te-a afectat?

–         Da… era o stare foarte plăcută, pe care n-am mai simţit-o niciodată.

–         Se spune că cele două stele intră în legătură cu inconştientul, în anumite condiţii, spuse Mir.

–         Ce condiţii?

–         Se pare că acestea în care am fost noi: trecerea printre ele.

–         Şi de aceea au dispărut, oare, cei de pe ultima navă?

–         Posibil. Nic şi eu n-am simţit nimic.

–         Vorbeşte în numele tău.

–         Adică, ai simţit ceva deosebit?

–         Cred c-am văzut nişte stele verzi, dar mi-am revenit repede.

–         Glumeşti?

–         Deloc.

–         Am ieşit din raza de acţiune a stelelor? întrebai.

–         Aparatele arată că da.

schtiel, rokssana

11 comentarii

Din categoria Proză

Autohipnoza XIX

Autohipnoza XIX

                                                 după Bernard Raquin

Confuzia vârstei şi distorsiunea temporală: pentru împăcarea cu un moment din trecut şi proiectarea în viitor, după depăşirea unei încercări.

Poate aţi constatat ,,elasticitatea” timpului, rapiditatea cu care trec anumite ore şi încetineala  scurgerii altora.

Este posibil să daţi timpul înapoi pentru a remodela evenimente din trecut, pentru a vă aduce resurse în trecut, pentru a face alegeri diferite în anumite momente, pentru a scurta perioadele de suferinţă şi a mări perioadele plăcute.

Conştientul împarte timpul în cicluri, în anotimpuri, în ritmuri, în timp ce inconştientul trăieşte un prezent etern. Datorită acestui fapt, fiecare îşi modulează percepţia timpului în funcţie de necesităţi.

Astfel, trecutul poate să rămână în trecut iar resursele viitorului vă pot servi încă din prezent. Puteţi să vă vizitaţi bunicii sau străbunicii, chiar dacă sunt morţi, pentru a le reda calităţile pe care ar fi putut să şi le dezvolte şi pe care d-voastră aţi fi putut să le moşteniţi.

,,Există în viaţa mea această femeie (acest bărbat) care caută să se exprime, uneori am senzaţia că e vorba de un copil de şapte ani, sau de un(o) adolescent(ă) de cincisprezece ani şi, în acelaşi timp, de o persoană foarte în vârstă, care şi-a păstrat sufletul de copil. Un copil cum am fost şi eu, dar având experienţa unui adult de şaptezeci de ani şi mai bine…

Timpul este totdeauna prezent şi disponibil atâta vreme cât trăiesc; şi timpul a fost mereu aici şi mă întreb dacă pot să-mi fac o idee despre tot ceea ce voi învăţa în anii care vor veni…

Mă întreb ce voi şti când voi fi în vârstă, cum voi reacţiona peste un timp dacă această situaţie, care altădată mă făcea să sufăr, se va repeta… Şi pot să experimentez reacţii diferite dacă această situaţie se va produce din nou… şi să simt o stare de bine mult mai plăcută decât peste câţiva ani sau peste câteva luni, sau puţin mai devreme…

Pot să-mi acord timpul necesar pentru a asimila această înţelepciune acumulată deja mai târziu, mult prea târziu pentru cât am trăit până acum… şi nu ştiu dacă în genele mele sau în celulele mele… sau aiurea, am memorat experienţa strămoşilor mei, atât de numeroşi şi de diferiţi, îmbogăţiţi de toate experienţele lor, în timp ce inconştientul meu poate experimenta dinainte această înţelepciune pe care o simt deja…

Şi sufletul meu de copil poate să se unească cu înţelepciunea vârstei înaintate, ale cărei efecte le presimt deja, căci îmi este îngăduit să înţeleg cum voi evolua…”

Carla, Rokssana, Schtiel

3 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Beats the moon upon my window – M. Eminescu

Beats the moon upon my window

Down the same untroubled lane.

Only you are never passing,

Nevermore beyond my pane.

 

And the same prune trees in blossom

Reach their branches o’er the fence,

But the hours the past has taken

Never shall again come thence.

 

Other is your soul’s intention,

Other eyes you have today,

Only I who am unchanging

Tread for ever that same way.

 

O, how slim and young and graceful,

Secretly with paces slow,

Would you come to me at evening

‘Neath the hidden hawthorn’s bough.

 

While my arms were clasped about you

It seemed we from the earth had sped;

And we talked great things together,

Though not a word had either said.

 

Kisses were our single answer,

Many queries, just one task,

While about the world beyond us

Neither had the time to ask.

 

Aye, little I knew in youth’s enchantment

That it is alike absurd

Or to lean against a shadow,

Or believe a woman’s word.

 

And the air still moves my curtain

As it used in times of yore…

Moonlight down the lane uncertain,

Only you come nevermore.

translated by Corneliu M. Popescu

Androxa, Carla, Rokssana, Schtiel, Samsara, Shayna 

4 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză

Autohipnoza XVIII

Autohipnoza XVIII

                                             după Bernard Raquin

Senzaţii încrucişate: pentru dezvoltarea încrederii în sine, reconstruirea senzaţiei de siguranţă din copilărie.

Dacă nu v-aţi simţit niciodată în siguranţă, imaginaţi-vă totuşi, că aţi simţit acest lucru; de exemplu, că v-a învăţat cineva, în secret, în copilărie şi acum vă amintiţi. Sau chiar d-voastră înşivă, în postura de adult, îl veţi învăţa pe copilul care aţi fost odinioară.

Imaginaţi-vă culori care îşi răspund una alteia, cuvinte care sunt sunete şi culori sau culori care emit sunete şi emană parfumuri. Gândiţi-vă la Vocalele lui Rimbaud sau Corespondenţele lui Baudelaire şi anumite texte ale lui Mallarmé. Limbajul poetic, foarte metaforic, reprezintă o modalitate puternică de a intra în transă, foarte plăcută, deoarece se adresează direct inconştientului.

Obişnuiţi-vă să percepeţi în mod diferit senzaţiile, să fiţi sinestezici.

Exemple:

,,Dacă acest roşu  era un zgomot, care ar fi fost acesta? Ce zgomot emite culoarea roşie? Albastrul cerului miroase atât de frumos… Petele colorate ale florilor luminează şi înmiresmează o câmpie întinsă… Aud vocile trandafirii ale copiilor care se joacă, văd hora rotundă pe care o fac… Iar pământul este rotund şi răsună de vocile colorate ale copiilor care  joacă jocuri multicolore într-o verdeaţă murmurătoare şi parfumată…”

 

 

 

 

 

 

 

,,Este curios cum, în acest moment, sunetele pe care le aud, ca o muzică clară şi limpede, creează tot felul de senzaţii în corpul meu, iar aceste senzaţii parcă devin colorate, în culori parfumate şi aproape perfecte şi formează rotocoale volatile în aerul vibrant şi viu, ca un ceas care bate în seara colorată de frumuseţe, pe unde trece o femeie cu tenul mat şi cu părul deschis la culoare, luminat de luna galbenă ca o dună; am impresia că văd sunetele pe care le aud şi, în acelaşi timp, sunetele pe care le-am auzit, atunci când plutea în aer dulcele parfum al serii…

 

 

 

 

 

 

Din trecutul meu îmi amintesc vocea acestei persoane care mă iubea mult; chipul său se apropie şi trezeşte în depărtare o mireasmă familiară, nu departe de zgomotele de la bucătărie, unde se pregătea mâncarea din alimente de toate culorile, pe muşamaua din copilărie, galbenă sau poate portocalie, pe care stătea un coş de fructe plin cu portocale… mai era şi ceva roz, poate o bucată de pânză mirosind a lavandă sau decorul vaselor din care mâncam brânză, iar aproape era şi o vază cu trandafiri şi un tablou pe perete, reprezentând nişte animale care beau apă din lac, în murmurul asfinţitului trandafiriu, în timp ce mâncarea clocotea pe o plită cu lemne, împrăştiind un miros cald de brad sub bârnele de stejar…

Şi nu ştiu de ce acest miros de turtă dulce cu gust îmbietor de ce şorţul colorat al unei femei din copilăria mea împrăştie în mine acest dulce parfum al căldurii şi al siguranţei… care îmi invadează corpul pe măsură ce aud mai bine aceste sunete vibrând delicat în corpul meu… şi gust sentimentul de siguranţă de a fi viu, o senzaţie de linişte în gura mea, respiraţia mea este liniştită şi mi se pare că cineva a deschis fereastra, aerul de mare depune un fir de sare în colţul ochilor mei nostalgici… şi de fiecare dată când văd această sare, îmi amintesc că fericirea va veni într-un viitor liniştit ca această casă în care plutesc mirosuri şi voci din copilărie… şi copilăria pe care poate am trăit-o sau pe care aş fi putut-o trăi, îmi dă acest sentiment de siguranţă magnifică şi calmă, în timp ce gândurile mele se liniştesc în ritmul blând al respiraţiei mele calde şi al senzaţiilor colorate care se împrăştie în corpul meu…

Aceasta îmi poate aminti momentul când şedeam pe un balansoar sau când simt în mine o legănare, ca frunzele unui palmier de pe o plajă, care se leagănă încet, sau legănatul vântului pe care pluteşte un zmeu din hârtie, albastru… şi uneori oscilez între două decizii, vântul suflă încet, iar respiraţia mea devine mai adâncă, alegerea devine mai clară, inconştientul meu ştie ce alegere să fac şi eu ştiu că pot decide în armonie cu adâncul fiinţei mele…

Iată, într-o zi voi merge pe o plajă, ca şi cum s-ar petrece acum… sunt pe plajă, cerul este albastru, plonjez în acest albastru, acest albastru îmi aminteşte de florile albastre dintr-o grădină sau de penajul unei păsări, şi am auzit deja păsările… pot vedea mai multe specii… ca o simfonie şi un murmur îndepărtat, oraşul se îndepărtează, o pasăre zboară în albastrul cerului şi aud anumite zgomote care se armonizează cu albastrul, şi albastrul cerului se contopeşte în depărtare cu albastrul mării şi o umbrelă albastră… şi un copil aleargă pe plajă, şi poate că eu sunt acest copil care poartă un şort albastru… şi pot simţi iubire pentru el aşa cum el simte că mă iubeşte pe mine, multe lucruri din mine mă iubesc, intru în mine însumi împreună cu această persoană care mă iubeşte, chiar dacă ea nu mai este acolo, acolo în viitorul meu şi în prezentul meu merit ceea ce este mai bun în viaţă, şi o vitalitate nouă mă impulsionează să mă dăruiesc pentru tot ceea ce sunt… şi acum sunt sigur că voi urma şi voi anticipa ceea ce sunt… în siguranţă… şi viaţa mea astăzi, în prezent… cu o nouă dorinţă de a trăi… pe care o memorez acum… ”

Androxa, Carla, Rokssana, Schtiel

3 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Melancholy – M. Eminescu

It seemed that midst the clouds a gate was opened wide

Through which the pallid empress of waning night did ride.

O sleep, o sleep in silence, where thousand torches loom,

Wrapped in your silver garments, high in your crystal tomb,

Your sepulcher of heaven, of sky’s arc opaline,

O you beloved, and worshipped, fair moon of night the queen!

Unbounded is the kingdom that dreams beneath your haze,

What villages and valleys are lighted by your rays;

The sky is all asparkle,and ‘neath your pallid gleam

The lonely ruined castle has walls of chalk it seem.

The empty graveyard crouches beside the time-old church,

Its crosses leaning all ways, on one an owl aperch.

The belfry creaks, the toaca against it upright swings

As though some flying demon with dark transparent wings

Has touched it unexpectedly while lighting on the ground,

That it begins to tremble, and gives a wailing sound.

The church, a ruin lorn,

Is bowed and sad and empty, a place of shadows mourn;

And through it’s gaping windows a moaning breeze is heard,

As though grey witches whispered and one could hear their word.

On pillars and on altar, and painted walls remain

Naught but the gloomy contours on which time spreads its stain,

For priest a cricket chirps a sermon fine, obscure;

For sexton digs a woodworm eternal sepulture.

……………………………………………………………………………………..

Faith sets up in its churches fair icons to the saints,

And in  my soul sweet fancy a fairy legend paints;

But of time tossing billows, and wild tumultuous strain,

Naught but the gloomy contours and shadows now remain.

In vain I seek what happened in my exhausted mind.

A hoarsely prating cricket is all that I can find.

In vain my hand despairing upon my heart I clench,

Its stir is but a woodworm within the coffin bench.

When I look back on living, the past seems to unfold

As though it were a story by foreign lips retold.

As though I had not lived it, nor made of life a part.

Who is it then so softly this tale recites by heart

That I should pause to listen.. And laugh at what is said

As though it never happened?… Maybe since long I’m dead!

translated by Corneliu M. Popescu

Un comentariu

Din categoria Eminescu în engleză

Autohipnoza XVII

Autohipnoza XVII

                                               după Bernard Raquin

(a se citi în ordinea postărilor)

Citirea gândurilor: pentru clarificarea şi atingerea obiectivelor, pentru modificarea condiţionărilor – este vorba despre o modalitate de a orienta gândurile, nu despre telepatie.

Veţi pretinde că ştiţi dinainte ceea ce veţi gândi sau veţi simţi.

,,Mă întreb cum îmi dau seama că o parte din mine este pe cale să se relaxeze… Mă întreb în câte secunde mă voi gândi la ceva plăcut…

În fond, am ştiut dintotdeauna că sunt capabil(ă) să fac(sau să exprim) mult mai multe lucruri decât în trecut… Ştiu, cel puţin în mod inconştient, că unele dintre calităţile mele se vor manifesta mai târziu în viaţa mea, mă întreb dacă acest lucru se va petrece în curând şi cum se va întâmpla…

Acum pot să constat că se petrece ceva plăcut în mine… Amintiri vesele pot apărea dintr-o clipă în alta… Nu ştiu la ce amintire fericită mă voi gândi acum… Nu ştiu încă, în mod conştient, ceea ce ştiu în mod inconştient…

Mă întreb dacă sunt pe cale de a gândi că, în fond, soluţia tuturor grijilor mele se află în mine sau dacă o parte a spiritului meu este pe cale de a gândi că am găsit deja o parte a soluţiei, chiar dacă pot gândi că rămâne să o completez, căci, în fond, sunt sigur(ă) că soluţia poate apărea în orice moment…

Şi mi se pare că pot să mă gândesc acum la diverse situaţii care sunt pe cale să se simplifice… Şi ştiu bine că dacă m-aş gândi acum, aş putea găsi multe alte momente plăcute sau benefice din viaţa mea… De altfel, am impresia că parcă aş fi acolo, întrebându-mă la ce anume mă voi gândi, ceva care să-mi amintească că scopurile pe care le am în viaţă sunt pentru mine profunde şi pot să mă văd atingându-mi obiectivele şi, în acelaşi timp, mă întreb ce simt văzând că am reuşit să-mi ating scopul…”

Un alt avantaj este că, prin această tehnică, se creează noi moduri de a gândi, pentru ca durerea să determine alinarea, iar alinarea –  plăcerea; tristeţea se transformă într-o stare de bine, supărarea în bucurie, mânia în calm. Gândiţi-vă cum să creaţi consecinţe noi pentru vechile comportamente.

Exemple:

„Îmi amintesc că am fost foarte vesel(ă) în acea situaţie (acordaţi-vă timp pentru a simţi din nou această emoţie) şi în acel moment nu mă mai gândeam la tristeţea unui alt moment pe care putusem să-l uit… şi dacă simt din nou tristeţea, inconştientul meu îşi poate aminti că voi fi din nou vesel(ă)… (din nou acordaţi-vă timp de a simţi deplin această emoţie)”

„Înainte mă enervam când eram la volan, iar astăzi este foarte plăcut să ştiu că pot să rămân calm, iar când văd că alţi oameni se enervează, îmi amintesc că în mine domneşte calmul…”

Vizualizaţi-vă în situaţii care altădată vă iritau, resimţind intens ceea ce doriţi să simţiţi în astfel de situaţii, de acum înainte.

„Altădată, acum câţiva ani sau câteva luni, cuvintele mă puteau răni, dar, cu timpul, totul se liniştea, iar acum anumite cuvinte mă liniştesc şi, dacă cineva îmi spune cuvinte care altădată îmi erau neplăcute, acest fapt poate trezi calmul din mine…”

Variantă: amuzaţi-vă pronunţând în gând cuvintele neplăcute cu o voce cântătoare sau copilăroasă.

„Şi aşa cum torentul devine, pe măsură ce creşte, un fluviu liniştit, vechile mele stări de furie pot să se transforme în stări de calm…” Repetaţi această frază de mai multe ori, până simţiţi starea de calm.

„Cu siguranţă că am uitat cea mai mare parte a supărărilor din copilărie şi, chiar dacă mă pot gândi din nou cu nostalgie la unele dintre ele sau la capricii fermecătoare, acest lucru nu mă va împiedica să trăiesc bucuriile din acea perioadă… Iar dacă uneori resimt ceva asemănător cu o supărare copilărească, voi putea să mă gândesc la aceasta cu nostalgie, amintindu-mi că bucuria copilărească se află în mine… şi o pot lăsa să se exprime cu îndreptăţire ori de câte ori are chef…”

Scopul este acela de a provoca în mod automat reacţii noi, pentru a le înlocui pe cele pe care nu le mai doriţi.

carla, rokssana, visualw, jurnalulunuigrasan

7 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Why Do You Wail, o Forest Trees – M. Eminescu

„Why do you wail, o forest trees,

Forest, without rain or breeze,

Your branches ill at ease?”

„How indeed should I not wail

When the hours of summer fail!

Nights grow longer, days get short,

On my branches few leaves caught,

And the winds with bitter sword

Drive my choristers abroud;

Autumn winds that forests flay,

Winter near, spring far away.

How indeed should I not groan

When my singing birds have flown,

And across the frozen sky

Flocks of swallows hurry by,

And with them my fancies fly

Leaving me alone to sigh;

Hurry on as time in flight

Turning day half into night,

Time that o’er the forest rings

With a fluttering of wings…

And they pass and leave me cold,

Nude and shivering and old;

For my thoughts with them have flown,

And with them my gladness gone!”

translated by Corneliu M. Popescu

Androxa, Carla, Rokssana, Theodor, Samsara, Schtiel

6 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză

Cupid… – M. Eminescu

1. Cupid, dreadfully spoiled rascal,

Many a hoax stored in his head,

With the children romps and scampers,

With the ladies sleeps in bed.

 

2. From the daylight like a brigand

He will take great pains to hide;

But at dark he’ll try your window

And if it’s open slip inside.

 

3. Bits of string and bows and arrows

That’s of what his wealth is made.

Generous when no one needs him,

Stingy should you ask his aid.

 

4. Late at night he’ll rob your bookcase,

Read some volume doctrinaire,

And maybe between the pages

Find a thread of golden hair.

 

5. With strange thoughts, they cannot master,

Does he lead young minds astray;

Then before a lighted icon

All night long he’ll kneel and pray.

 

6. Oft some little girl in whispers

Does in him her soul confide,

And all night they sleep together

Like two pigeons side by side.

 

7. Petulant he is and heartless,

Winsome too, and full of guile,

And his eyes will sometimes sparkle

Roguish as a widow’s smile.

 

8. Graceful throat and rounded shoulder,

Here where maiden breast expands,

He will take a double armful

And will hide it with his hands.

 

9. While if you should beg him nicely.

Quite enough a scamp is he

Just to part the veil a little

And a moment let you see.

translated by Corneliu M. Popescu

7 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză

Autohipnoza XVI

Autohipnoza XVI

                                             după Bernard Raquin

Paradoxul – pentru a soluţiona unele contradicţii, a rămâne liber, a slăbi…

Este dificil să urmăreşti două idei opuse în acelaşi timp. Prin incitare se induce o sincronizare a celor două emisfere ale creierului.

Orice tehnică bazată pe paradox este favorabilă hipnozei (în terapie – prescripţia simptomului).

,,Pot alege să mă relaxez ţinând încordată o părticică a corpului meu… Pot păstra o parte din tensiune spre a o utiliza să mă destind… Mă voi destinde, rămânând însă încordat(ă) atâta timp cât este necesar…

Fiecare sunet pe care îl aud îmi aminteşte că voi uita să aud, într-un mod agreabil, şi este bine să înţeleg că aud mai puţin pentru moment, în timp ce, pe de altă parte, aud mai bine ceea ce nu auzeam…

Iar atunci când îmi focalizez atenţia asupra unui punct, pot realiza că sunt pe cale să dobândesc o atenţie şovăielnică şi vagă…

Iar ceea ce simt a fi dur nu poate persista în caracterul meu şi, uneori, a fi dur înlesneşte accesul spre flexibilitate…

Iar inconştientul meu îşi poate aminti de aceste momente de mânie revărsându-se asupra păcii interioare, şi, această mânie interioară îmi aminteşte în ce măsură voi fi din ce în ce mai mult într-o stare de pace cu mine însumi…

Simt bine căldura corpului meu şi conştientul meu nu mai resimte opusul căldurii, în timp ce inconştientul meu îşi aminteşte un moment de răcoare puternică, ce precede un alt moment de căldură blândă… şi eu pot simţi în corpul meu această căldură care se estompează ca un duş răcoros sub o cascadă cu apă rece, la o margine de pădure umbroasă, nu departe de strălucitoarea căldură a soarelui de vară…

În timp ce conştientul meu îşi aminteşte de momentele în care am avut dificultăţi cu femei şi cu bărbaţi, inconştientul meu îşi aminteşte de momente plăcute pe care le-am avut alături de bărbaţi şi de femei… Şi, graţie laturii feminine a personalităţii mele, înţeleg latura masculină a vieţii… iar aspectul masculin al personalităţii mele mă leagă de partea feminină a vieţii…

Şi pentru că sunt un individ capabil să trăiască în comunitate, pot simţi cât este de util grupul pentru a mă distinge şi în ce măsură caracterul meu unic mă uneşte cu cei apropiaţi şi cu întreaga omenire, căci un grup este format din indivizi şi, chiar dacă avem caractere comune, fiecare este diferit… Şi în timp ce spiritul meu inconştient îşi aminteşte momentele în care m-am simţit bine în grup, spiritul meu conştient poate să-şi formeze o idee despre momentele în care mă voi simţi din ce în ce mai bine în grup…

Iar copilul din mine îmi aminteşte că sunt adult, în timp ce adultul îşi aminteşte că am fost copil şi că acest copil va deveni un adult care a fost şi el, la rândul lui, copil… şi este bine să fii un copil care devine adult, ca un adult care poartă în sine acest copil… iar uneori purtăm un copil în braţe, alteori copilul este în interiorul nostru sau vorbeşte şi este captivant să ne întrebăm cum a rămas acest copil în interiorul nostru, deşi în exterior a devenit adult…”

Exerciţiu:

Gândiţi-vă la două dintre dorinţele d-voastră, aparent contradictorii. De exemplu: a câştiga mai mulţi bani şi a avea mai mult timp liber, a fi liber şi a deveni mai intim cu un(o) partener(ă), a mânca mult şi a slăbi etc. Apoi creaţi o inducţie în care una dintre dorinţe conduce la cealaltă.

,,Pot să-mi cresc veniturile spre a avea mai mult timp liber şi timpul meu liber poate să-mi permită să-mi cresc veniturile… spiritul meu conştient poate avea anumite idei asupra modului în care pot să-mi măresc veniturile, în timp ce inconştientul meu poate avea idei asupra modului în care pot să-mi folosesc timpul liber pentru a-mi îmbunătăţi veniturile…”

,, Sunt liber să mă apropii de partenerul(a) meu(mea)… şi să-mi exprim dragostea în felul meu, într-o manieră care adânceşte intimitatea dintre noi şi care este mulţumitoare pentru amândoi…”

,,În timp ce spiritul meu conştient se întreabă cum să mănânc astfel încât să rămân suplu, spiritul meu inconştient poate să-şi amintească toate modalităţile de a mânca pentru a rămâne suplu… şi spiritul meu inconştient poate să-mi sugereze, în mod conştient, noi modalităţi de mânca, în timp ce eu pot deja să mă văd mai suplu… şi, în acest timp, gustul meu pentru alimente sănătoase se rafinează şi mă văd, din interior, gata să mănânc toate aceste alimente sănătoase…”

Puteţi folosi tehnica paradoxului şi atunci când vă preocupă ceva:

,,Nu-mi voi părăsi grijile, nici nu mă voi destinde prea repede, nu mai repede decât este necesar, dar nici prea lent… ci pur şi simplu acum, în ritmul potrivit pentru a atinge profunzimea stării de transă care îmi convine, şi voi începe să intru în transă gândindu-mă că nu intru, iar când îmi spun că voi intra în transă, mă întreb dacă sunt deja pe cale să intru în transă sau am intrat deja… sunt liber să intru în transă atunci când doresc acest lucru şi pot să o fac fascinat şi, în acelaşi timp, amuzat de ceea ce se întâmplă în mine, şi este foarte plăcut să redescopăr toate resursele mele…”

2 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Asuprire

Pisici

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse

Autohipnoza XV

AutohipnozaXV

                                          după Bernard Raquin

Nominalizările (cuvinte abstracte): pentru redobândirea coerenţei şi autenticităţii după o perioadă de dezechilibru, pentru uitarea vechilor motive de mânie şi de ranchiună, pentru dezvoltarea congruenţei – capacitatea de a acţiona şi de a te exprima în armonie cu propriile valori profunde.

Adesea este eficient să fie folosite cuvinte al căror sens este ambiguu, pe care fiecare le poate interpreta în felul său (libertate, fericire, bogăţie, forţă, resurse, experienţă, viaţă, stare de bine, cunoştinţe, capacităţi, plăcere, înţelegere, învăţătură, descoperire, mâine, curând, cândva, într-o bună zi…). Acestea formează o mare parte a vocabularului, cealaltă parte referindu-se la obiecte, animale, natură, ceea ce putem vedea sau atinge.

Folosiţi aceste cuvinte pentru a permite inconştientului să-şi aleagă propriile imagini şi senzaţii. Dacă observaţi, cea mai mare parte a nominalizărilor este compusă din accest gen de cuvinte.

Exerciţiu: întocmiţi, în scris, o listă cu valorile importante din viaţa d-voastră. Apoi notaţi cuvintele care au mai multe sensuri: dragoste, tandreţe, libertate, autenticitate, loialitate, soartă etc. Le veţi folosi când practicaţi alte tehnici pentru inducţii, mai ales pentru sugestiile post-hipnotice, care se referă la ceea ce doriţi să obţineţi după ce aţi intrat în transă şi după ce aţi ieşit din transă.

Exemplu:

„Există mai multe faţete în mine şi mi s-a întâmplat să manifest, uneori, un comportament cu care nu eram de acord, alteori mă autocenzuram şi acest fapt îmi provoca o stare de disconfort. Acum prefer să armonizez diferitele mele faţete pentru a tinde spre libertate, împlinire, forţă. Am ştiut dintotdeauna că, în fond, există în mine o forţă neutilizată (calităţi nebănuite, experienţe pozitive) pe care pot să o las să se manifeste într-un mod adecvat pentru a putea tinde spre valorile mele profunde…”

Pentru a avansa mai uşor, faceţi o listă cu ceea ce doriţi, de exemplu:

  • transa va fi din ce în ce mai profundă în şedinţele următoare;
  • voi observa din ce în ce mai multe schimbări;
  • mă voi simţi bine fără a şti de ce;
  • grijile vor dispărea fără să ştiu cum şi vor fi înlocuite cu clipe de calm sau de euforie;
  • mă voi simţi bine pe toate planurile: spiritual, afectiv, amical, activ etc.;
  • multe motive de preocupare (somn, greutate, dependenţă, tristeţe, …) se vor atenua pentru că inconştientul meu va înţelege lucrurile mai uşor.

Puteţi programa aceste sugestii înainte de a intra în transă sau chiar la final, înainte de a ieşi din transă.

2 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Albatrosul ucis – Nicolae Labiş

Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul,

Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,

L-a scos un val afară cu grijă aşezându-l

Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.

 

La marginea vieţii clocotitoare-a mării

Stă nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă răpus.

Priveşte încă parcă talazurile zării

Cu gâtul galeş îndoit în sus.

 

Murdare şi sărate-s aripile-i deschise,

Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod,

Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise

Al căror miez căldurile îl rod.

 

De valuri aruncate pe ţărmul sec şi tare

Murira fără luptă sclipind acum bogat.

Le tulbură lumina lor albă, orbitoare,

Aripa lui cu mâl întunecat.

 

Deasupra ţipă-n aer dansând în salturi bruşte,

Sfidând nemărginirea, un tânăr pescăruş.

Războinicul furtunii zvârlit între moluşte

Răsfrânge-n ochiu-i stins un nou urcuş.

 

 

Când se-nteţeşte briza aripa-i se-nfioară

Şi, renviat o clipă de-un nevăzut îndemn,

Îţi pare că zbura-va din nou, ultima oară,

Spre-un cimitir mai sobru şi mai demn.

 

 

4 comentarii

Din categoria Poezie

Autohipnoza XIV

Autohipnoza XIV

                                               după Bernard Raquin

Spuneţi-vă poveşti: pentru modelarea calităţilor în devenire şi ştergerea sentimentului de vinovăţie.

Vă puteţi alege poveştile care vă convin.

Exemple:

„Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă aş avea, în câteva săptămâni, tot atâtea facilităţi ca şi prietenul meu X pentru (a face un anumit lucru)… şi dacă aş descoperi  că în fiecare noapte el îmi povesteşte în vis, cu o răbdare infinită şi o iubire necondiţionată, cum să fac pentru a modela eficacitatea (flexibilitatea, tandreţea, încrederea sau orice altă calitate pe care o constataţi la cineva) care dormitează în mine… şi trebuie doar să-i urmez indicaţiile pentru ca inconştientul meu să le reţină şi să le exprime la momentul potrivit… Şi dacă o parte din el va deveni în secret profesorul meu, îmi închipui ce ar putea să îmi spună pentru ca eu să-mi ating scopurile… şi chiar dacă nu ştiu acest lucru în mod conştient, inconştientul meu poate să-l ştie mai bine ca mine…”

,,Dacă deodată, o zână mi-ar cere să-mi pun trei dorinţe, îmi imaginez ce voi alege (……..) şi (………) şi pentru că zâna vrea ca eu să particip la împlinirea dorinţelor mele, mă întreb cum îmi va explica ce cale trebuie să urmez, ghidându-mă pas cu pas, ca pe un copil drag… Chiar dacă ar sta în faţa mea, gata să-mi explice pasul următor, ce mi-ar spune pentru a mă îmboldi să merg înainte, să-mi depăşesc îndoielile şi să-mi continui creşterea… Iar inconştientul meu este capabil să înţeleagă aceste lucruri într-un mod mult mai cuprinzător şi mai profund… Şi nu ştiu dacă voi remarca schimbările în timp ce se produc sau imediat după… sau puţin înainte, simţind cum mă străbate un frison plăcut, intrând într-o stare de excitaţie intensă… sau acum, în timp ce se întipăresc în inconştientul meu…”

„Şi dacă viaţa mea ar fi o poveste povestită de altcineva, cum ar povesti el (ea) această perioadă foarte neplăcută sau dureroasă a vieţii mele, cum ar explica modul în care am ieşit din această situaţie şi ceea ce am învăţat din aceasta… Şi mă întreb pe care dintre calităţile mele le-ar cita ca exemplu pentru a aduce alinare unui necunoscut aflat în suferinţă… şi cum ar vedea oamenii care mă iubesc însuşirile mele…”

„Se făcea că o prinţesă dormea fără a şti ceea ce eu ştiam, când, deodată, graţie unei inspiraţii divine, am înţeles sfârşitul poveştii, tot ceea ce urma să se întâmple (povestiţi cu detalii şi în mai multe variante) şi ceea ce evocă aceste fapte în viaţa mea…”

Folosiţi poveştile preferate, filmele şi romanele care v-au marcat, personaje reale sau imaginare care v-au impresionat.

„Dacă aş fi trăit viaţa Contelui de Monte Cristo, ce nedreptate aş fi dorit să îndrept şi cum m-aş fi transformat într-un spirit mai binevoitor decât al său?… Sau dacă ar fi fost prietenul meu, ce m-ar fi sfătuit pentru a-mi alege obiectivele?…”

Alegeţi şapte, maximum zece persoane (părinţi, prieteni, învăţători, eroi, artişti preoţi etc.), reuniţi-le într-o încăpere confortabilă şi expuneţi-le preocupările d-voastră. Nu este obligatoriu ca ei să fie prezenţi cu toţii (din cei aleşi) mereu.

Astfel vă veţi baza pe cunoştinţele creierului colectiv, lăsându-vă sfătuit şi ghidat de orice persoană pe care o admiraţi. Se aplică pentru transformarea subestimării în stimă, pentru găsirea de noi idei, pentru reducerea numărului de greşeli.

Povestiţi-vă propria viaţă ca şi cum ar fi o poveste, începând cu „A fost odată ca niciodată…”. Apoi continuaţi explicând cum a reuşit eroul sau eroina să depăşească fiecare obstacol.

4 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Come Dear,Set Your World Apart – M. Eminescu

1. Come dear, set your world apart,

And on me yourself bestow;

Even should I take your heart,

No one in the world would know.

2. Come, let us awandering leave

Down steep winding sylvan ways

And amidst the twilight eve

Listen what the forest says.

3. O’er our path amidst the trees

Stars will silently appear;

Come dear one, except for these,

No one in the world will hear.

4. Your gold hair you will untwist

And most lovely you will be;

Should I hug you, don’t resist,

No one in the world will see.

5. Now the distant bagpipes’ croon

Does the sacred night invade,

While appears the climbing moon

O’er the silver beech-tree’s glade.

6. And amidst the boughs her light

Does enchanted shadows trace;

And I lose my senses quite

Gazing dear upon your face.

7. But you sigh and turn away,

You would dwell, yet do not dare,

You would go, and yet you stay,

Angel you with hanging hair.

8. Look, the water’s iridescent

Where the moon in splendour shines.

And within the lake her crescent

Its sweet loneliness enshrines.

9. On its surface starlight trembles,

Ripples through the rushes creep;

In its dreams the world assembles

And it cannot fall asleep.

10. While your lovely face beguiling

Holds it like a mirror there,

What do you regard in smiling?

Don’t you know that you are fair?

11. Blue the starlit heavens high,

Stars that in the water glow,

On the lake and in the sky,

Stars above and stars below.

12. Here the lime-tree’s scent is blown,

Here the twilight casts its spell,

And we two are quite alone,

And so happy words can’t tell.

13. Lonely hangs the moon at rest

O’er the stream where vapour furls,

And I close you to my breast

Maiden mine, with golden curls.

translated by Corneliu M. Popescu

5 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză

Now Far I Am from You – Mihai Eminescu

Now far I am from you, before my fire alone,

And read again the hours that so silently have gone,

And it seems that eighty years beneath my feet did glide,

That I am old as winter, that maybe you have died.

The shadows of the past swift streams across life’s floor

The tale of all times, nothings that now exist no more;

While the wind with clumsy fingers softly fumbles at the blind

And sadly spins the fibre of the story in my mind…

I see you stand before me in a mist that does enfold,

Your eyes are full of tears and your fingers long and cold;

About my neck caressing your arms you gently ply

And it seems you want to speak to me, yet only sigh.

And thus I clasp entranced my all, my world of grace,

And both our lives are joined in that supreme embrace…

Oh, let the voice of memory remain for ever dumb,

Forget the joy that was, but that nevermore will come,

Forget how after an instant you thrust my arms aside,

For now I’m old and lonely, and maybe you have died.

translated by Corneliu M. Popescu

 

3 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză

Jurnal de bord 11

Sirius B ne întâmpină cu strălucirea sa de pitică albă. Dincolo strălucea puternic Sirius.

–                      Să dăm o roată. Mir, în jurul lui Sirius B.

–                      Da, şefa.

–                      Nic, scanează.

–                      Nimic neobişnuit. Sirius B nu are surprize de oferit, doar puţin praf stelar. Mai are un pic şi adoarme, după cum se mişcă în jurul lui Sirius.

–                      Ne apropiem de zona dintre cele două stele, spuse Mir. Să fim atenţi. Să nu ne prăjim.

–                      Ai uitat de ecranul de protecţie pe care l-am făcut eu? se burzului Nic.

–                      L-am activat deja. Testez.

–                      Înaintează cu precauţie, îi spusei lui Mir. Ultima navă care a explorat constelaţia a transmis nişte informaţii cam ciudate şi apoi a dispărut. Comandantul ei a raportat existenţa unor sfere care intrau şi ieşeau din Sirius. Transmisia s-a întrerupt brusc, fără niciun avertisment şi de atunci nu s-a mai auzit nimic de ei.

–                      Crezi c-au găsit ceva? Viaţă?

–                      Mă îndoiesc că acelea erau doar nişte fenomene naturale. Ei, cum funcţionează ecranul lui Nic?

–                      Surprinzător de bine. Toate ne-au mers din plin, până acum.

–                      Atenţie!

2 comentarii

Din categoria Proză

Solitude – M. Eminescu

1. With the curtains drawn together,

At my table of rough wood,

And the firelight fickering softly,

Do I fall to thoughtful mood.

 

2. Flocks and flocks of sweet illusions,

Memories the mind recalls,

And they softly creep like crickets

Through time’s grey and crumbled walls;

 

3. Or they drop with gentle patter

On the pavement of the soul,

As does wax before God’s altar

From the sacred candles roll.

 

4. About the room in every corner

Silver webs the spiders sew,

While among the dusty bookshelves

Furtive mice soft come and go.

 

5. And I gaze towards the ceiling

That so many times I saw,

And I listen how the bindings

With their tiny teeth they gnaw.

 

6. O, how often have I wanted

My worn lyre aside to lay;

From poetry and solitude

At last my thoughts to turn away.

 

7. But again the mice, the crickets,

With their small and rustling tread,

Awake in me familiar longings

And with poetry fill my head.

 

8. Once in a while, alas too rarely,

When my lamp is burning late,

Suddenly my heart beats wildly

For I hear the latch-bar grate.

 

9. It is She. My dusky chamber

In a moment seems to glow;

As if an icon’s holy lustre

Did o’er life’s threshold flow.

 

10. And I know not how the moments

Have the heart away to sneak,

While we whisper low our loving,

Hand in hand, and cheek to cheek.

 

translated by  Corneliu M. Popescu

 

3 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză

Autohipnoza XIII

Autohipnoza XIII

                                               după Bernard Raquin

Metafore şi analogii: mai ales pentru persoanele cerebrale, pentru a părăsi vechile soluţii, a dezvolta creativitatea şi a înlesni memorarea de noi comportamente şi în orice alte situaţii.

Multe cuvinte şi expresii pot fi înţelese la modul figurat sau abstract:

,,Seminţele semănate în trecutul meu sunt pe cale să germineze… După ploaie vine vreme bună… Capacităţile mele înfloresc… Situaţia se limpezeşte… Uşile sunt pe cale să se deschidă… Acum îmi revine cheful de viaţă… Şi voi şti să mă fac auzit… Şi totul recapătă sens... Vitalitatea curge în venele mele… Şi îmi regăsesc energia… Am trăit un crâmpei de paradis… Totul devine mai uşor… Respir şi totul are un aer nou… Mă întreb când voi trăi din nou o perioadă benefică…”

Această tehnică este asociată cu o formă de inducţie, citirea gândurilor, pe care o veţi practica puţin mai târziu. Ea constă în a vă întreba la ce sunteţi pe cale să vă gândiţi, pentru a sfârşi prin a vă gândi la acel lucru.

,,Mai întâi , mă gândesc câteva clipe la mine şi la corpul meu, pentru a intra în transă prin tehnicile deja învăţate…

În fapt, seminţele comportamentului meu uman au fost semănate cu mult înainte de naşterea mea, acum milioane de ani… şi anumite seminţe rodesc lent, unele sunt nerăbdătoare să se deschidă, altele sunt rezerve pentru mai târziu… spiritul meu conştient are o oarecare idee despre modul în care multe seminţe au început să germineze când eram copil, în timp ce spiritul meu inconştient are o idee certă despre modul în care multe alte seminţe sunt pe cale să germineze… pentru a se manifesta în viaţa de zi cu zi…

Nu ştim niciodată cu exactitate cum se nasc unele lucruri în noi…

De exemplu, în acest moment pot să mă întreb cum se nasc gândurile în mintea mea şi senzaţiile în corpul meu, cum se atrag şi se leagă aceste idei pentru a forma un ansamblu coerent, ca atunci când cineva scoate apă din puţul care se alimentează din albia râului pentru a-şi iriga plantaţiile, în timp ce râul îşi continuă drumul spre alte locuri unde trăiesc alţi oameni care ar putea să mă înveţe ceva…

Ideile mele pot să se nască înacest moment pentru că ele s-au născut acum mult timp, atât de demult încât îmi amintesc că dintotdeauna au existat idei noi, expresii diferite şi am făcut lucruri pe care nu le-aş fi realizat mai înainte.

Spiritul meu conştient poate avea anumite păreri asupra modului în care se nasc ideile şi comportamentele mele, în timp ce în inconştientul meu aceste idei au germinat cu mult timp înainte de a se îndrepta spre lumină, ca şi izvorul subteran care devine râu mai târziu, iar acest râu continuă să curgă când s-a lăsat noaptea neagră…

Adeseori, am adormit având o preocupare confuză şi dimineaţa totul a devenit clar şi limpede.

De altfel, scriind Insula comorilor, Stevenson făcea apel la nişte personaje micuţe care îi spuneau poveştile… şi este formidabil să descopăr şi eu, cu fiecare zi care trece, şi mai mult din propria mea insulă a comorilor şi tot ce conţine aceasta, şi mici personaje simpatice care îmi pot spune povestioare drăguţe…

De asemenea, se pare că Beethoven auzea o simfonie întreagă în câteva clipe, ca un concentrat de atenţie sau o frântură de gând, şi mă întreb dacă sunt pe cale de a simţi şi eu această frântură de gând tocmai în acest moment sau puţin mai târziu, este aceasta o numai o simfonie de senzaţii şi o atitudine care se manifestă în viaţa mea… sau poate prefer opera sau alte stiluri muzicale…

Cum se înlănţuie ideile atunci când gândesc şi când îmi vorbesc? Adesea este simplu, procesele se produc în creier şi în corp înainte de a se manifesta sau de a se organiza în felul lor…

Ceea ce vreau să creez (îmbunătăţesc, dezvolt, aprofundez, rezolv) prinde contur în corpul meu aşa cum spiritul suflă asupra apelor pentru a exprima gusturile mele (originalitatea, specificitatea, eficacitatea)…”

Scrie un comentariu

Din categoria Autohipnoza

Paradoxuri 20

John Keats (1795-1821)

  1. Axiomele în filozofie nu sunt axiome până când nu le-am dovedit valabilitatea în propria noastră fiinţă; citim lecturi frumoase, dar niciodată nu le simţim pe deplin până ce nu am urcat aceleaşi trepte ca şi autorul lor.
  2. Închipuirea-ţi să colinde lasă,                                                                                       Plăcerea niciodată nu-i acasă.
  3. Inumana uscăciune a firilor nobile. (Prefaţa lui Endymion)
  4. Dacă poezia nu răsare la fel de firesc ca o frunză pe un copac, e mai bine să nu se nască deloc.

Thomas Carlyle (1795-1821)

  1. Până la urmă, Biblia este o maşină de convertit păgâni. (Sartor Resartus)
  2. O viaţă bine scrisă este la fel de rară ca şi una bine folosită.
  3. Geniul este capacitatea transcendentă, în primul rând, de a-ţi da osteneala.
  4. Cea mai mare greşeală este să fii convins că ai săvârşit vreuna.
  5. Izolarea însumează pentru om toate nenorocirile posibile.
  6. Îndoielii, de orice natură ar fi, îi poate pune capăt doar acţiunea.
  7. În ultimă instanţă, înţelegerea nu înseamnă a dovedi şi a găsi motivări, ci a cunoaşte şi a crede.
  8. Cercetaţi limbajul: dacă exceptaţi câteva elemente primitive (sunete naturale), ce altceva este decât Metafore, recunoscute ca atare, ori care nu sunt recunoscute?
  9. Nicio măreţie nu poate fi conştientă de ea însăşi, altminteri este măruntă şi nulă.
  10. Metafizica este încercarea făcută de minte de a se ridica deasupra minţii.
  11. Binecuvântat este omul care şi-a găsit munca potrivită; să nu mai ceară altă binecuvântare.
  12. Prezentul este totalul viu al întregului trecut.
  13. Pentru un om care poate înfrunta prosperitatea, găsesc o sută care pot înfrunta vitregia soartei.
  14. Înzestrat cu Stupiditate şi cu Digestie solidă, omul poate înfrunta multe.
  15. Niciun om care a râs, măcar o dată, din toată inima, nu poate fi iremediabil rău.
  16. Tăcerea este profundă ca şi Eternitatea; vorbirea este superficială ca şi Timpul.
  17. Omul care nu poate fi stăpânit de uimire este ca o pereche de ochelari îndărătul căreia nu sunt ochii.
  18. Adevărata Universitate a zilelor noastre este o colecţie de cărţi.

Scrie un comentariu

Din categoria Citate celebre

Sonnet (The years have passed) – Eminescu

The years have passed like clouds across the dale;

The years have gone and will return no more,

For they no longer move me, as the lore

Of legend, and of song, and doina‘s tale

 

Brought wonder to my boyish brow of  yore,

And mystery its meaning half unveil.

Your shade falls round me now to no avail,

O secret twilight hour on evening’s shore.

 

To tear a sound out of the life that’s gone,

To stir within my soul again its thrill

My hand upon the silent lyre is numb.

 

Ay, all is lost beneath youth’s horizon,

The tender voice of bygone days is still,

While time rolls out behind me… night has come.

traducere: Corneliu M. Popescu

2 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză

Autohipnoza XII

Autohipnoza XII

                                                după Bernard Raquin

Disocierea alternantă: pentru a ieşi din orice tip de blocaj – este asociată cu metafora drumului, cu distorsiunea temporală şi cu o manieră metaforică şi confuză de a număra.

Pronunţaţi cifrele despărţindu-le uşor de restul frazei. Faceţi pauze între cuvinte, lăsaţi frazele în suspensie, ataşaţi-le concluzii neaşteptate; puteţi repeta anumite cuvinte de mai multe ori, ca pentru a vă delecta.

,,Voi număra de la unu la zece, atât de intens, încât inconştientul meu să ştie că unu înseamnă foarte mult şi că număr pentru mine, o persoană a numărat pentru mine şi m-a ajutat într-o zi sau alta… într-o zi trecută sau într-o zi viitoare… iar eu am ajutat un copil şi, pe măsură ce mă apropii de zece, unde totul devine posibil în infinitul numerelor vieţii, voi intra şi mai profund într-o stare de percepţie mai largă care se va topi într-o stare de transă euforizantă şi plină de învăţăminte… Pot vedea un copil mergând pe cele două picioare ale sale, iar acest copil care merge pe un drum, poate să-mi amintească că şi eu am mers odinioară pe un drum, sărind de pe un picior pe altul sau sărind pe cele două picioare ale mele sau sărind cu picioarele încrucişate într-o băltoacă, ici şi colo, şi acest copil ştie că, crescând, va merge pe un drum gândindu-se la mine, singur sau împreună cu două sau trei persoane… Pe drum întâlneşte trei pietre mari care îi amintesc de trei momente pe care le-a depăşit sau de trei perioade interesante din viaţa sa ca trei copaci impunători în care s-a urcat o pisică ce a căzut în picioare… Şi ajung la o intersecţie de patru drumuri ca şi cele patru puncte cardinale, separate şi unite în acelaşi timp ca şi cele cinci degete ale mâinii sau ca cinci flori într-un buchet, unite prin două sau trei legături… Zero unu doi trei el este într-o pădure, patru cinci şase culegând şase mure… Eu adun cinci sau şase pietricele roşii magice pe care el le strânge la piept în timp ce eu simt ceea ce simte şi el şi acest fapt ne permite să descoperim ceva important şi pentru el şi pentru mine… şi privind un cer imens el vede şase păsări care mă fac să mă gândesc la acest bărbat (această femeie) pe cale să se gândească la el/ea, şase păsări care descriu opturi largi pe cer, ca semnul infinitului şi dau această faţă nouă lucrurilor… şi cu acest aer surprins el percepe cu cele cinci simţuri ale sale cât este de bine să asociezi ceea ce luai drept zero cu unu, nouă este frumos, totul are o faţă nouă, în timp ce bat zece ceasuri şi eu îmi mişc cele zece degete, zero care începe şi multiplică şi deschide totalitatea posibilităţilor, atât de numeroase ca şi stelele, ca şi celulele corpului meu, ca şi experienţele pe care le pot trăi acum de zece ori… de zece mii de ori… zece milioane de stele şi zece milioane de secunde… şi marele timp este acum în mine, pot fi captivat de tot ceea ce voi putea realiza în timp sau în scurtă vreme…”

Variantă: puteţi număra de la 20 la 1, în manieră clasică:

,,Imediat ce voi rosti un număr impar, voi intra cu uşurinţă şi mai mult într-o stare de transă şi mai adâncă… Imediat ce voi rosti un număr par, voi extinde această stare… Iar când voi ajunge la 1 voi fi mai unit cu mine însumi şi va fi bine… Şi acum număr în ritmul respiraţiei mele: 20 inspir… 19 expir… 18 inspir… 17 expir…”

Încetiniţi ritmul respiraţiei pe măsură ce număraţi.

Puteţi exersa timp de cinci până la zece minute, apoi puteţi face altceva şi apoi reluaţi exerciţiul. Este şi mai eficient în timp ce faceţi baie sau duş.

Exerciţiu: citiţi cu voce tare pasajul precedent, apoi închideţi ochii şi vedeţi ceea ce evocă acesta în dumneavoastră.

 

Scrie un comentariu

Din categoria Autohipnoza

Autohipnoza XI

Autohipnoza XI

                                                  după Bernard Raquin

Disocierea triplă: împotriva fobiilor sociale (timiditate, îmbujorare ş.a.)

Vă imaginaţi că vă vedeţi în timp ce sunteţi pe cale să priviţi ecranul (cel dinainte): vă vedeţi din spate, în picioare, în timp ce vă priviţi aşezat(ă) privind la televizor. Astfel, puteţi consulta arhivele video ce conţin cartea vieţii d-voastră, trecutul şi viitorul şi să alegeţi evoluţii posibile ale situaţiei, punând în scenă ceea ce acestea vă învaţă.

,,Dacă un scenarist ar modifica scenariul… iar eu devin scenaristul care propune cel puţin trei soluţii diferite… În primul rând, voi transforma această problemă într-o experienţă neutră, apoi într-una comică… Acest film devine de mărimea unui timbru poştal, foarte vag, şi se îndepărtează rapid spre orizont, ca o frunză purtată de vânt…”

 

9 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Autohipnoza X

Autohipnoza X

                                             după Bernard Raquin

 Disocierea dublă: împotriva fobiilor simple (frica de păianjeni, de şoareci, de neant); împotriva amintirilor cu caracter traumatizant şi a tulburărilor obsesive (teama de a fi uitat gazul deschis sau uşa de la intrare descuiată etc.)

Vă puteţi imagina că sunteţi aşezat(ă) într-un fotoliu, în faţa unui ecran pe care rulează filmul dumneavoastră, al problemei pe care o aveţi. Când simţiţi că vă cuprinde emoţia, reduceţi foarte repede sonorul, cu ajutorul telecomenzii şi atenuaţi intensitatea culorilor. Derulaţi filmul înainte şi înapoi, cu viteză mare, de mai multe ori în ambele sensuri, până obţineţi imagini şi sunete confuze. Menţineţi aceiaşi actori şi adăugaţi o muzică veselă, culori vii şi o altă desfăşurare a evenimentelor. Faceţi asta de mai multe ori la rând, până când simţiţi că a fost îndepărtată încărcătura emoţională.

Exemplu: ,,Dacă cineva ar fi filmat această scenă din viaţa mea, mă întreb cum ar fi fost acest film, cu ce ar fi semănat această scenă… şi ce ar fi gândit despre ea eventualii martori… Mă aşez pentru a viziona în linişte acest film şi apoi îl voi modifica, îl voi derula cu viteză maximă până voi uza banda, astfel încât această scenă să devină doar o amintire vagă…”

,,Voi transforma acest păianjen într-un păianjen de cauciuc sau nu voi vedea decât o mică parte din corpul său, ori numai bucăţi împrăştiate… sau păianjenul va deveni imens, apoi minuscul ca un microb, apoi din nou foarte mare, la fel de mare ca un munte… Acum păianjenul este din hârtie şi-l voi colora cu ce culori doresc…”

2 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Autohipnoza IX

Autohipnoza IX

                                                 după Bernard Raquin

Disocierea: pentru distanţarea faţă de emoţiile cu caracter negativ, de evenimentele dureroase, pentru reorientarea anumitor comportamente, pentru reducerea suferinţelor fizice.

Puteţi folosi următoarea presupunere, care este foarte puternică pentru defocalizarea conştiinţei: presupuneţi că spiritul conştient se ocupă de logică, de analiză, de deducţii, de intelect, de comparaţii şi spiritul inconştient se ocupă de ansamblu, de intuiţie, de experienţele arhaice, de senzaţii.

E indicat ca în inducţii să se folosească legătura dintre inconştient şi conştient, între ceea ce simţiţi şi ceea ce se întâmplă în profunzime:

,,şi, în timp ce; atunci când; acum că; pe când; şi aceasta poate determina; pentru că; în acelaşi moment; aceasta provoacă; aceasta generează; pe cale să; deci, căci etc.” Astfel se sugerează existenţa unei avansări în starea hipnotică. Revenind cu regularitate asupra anumitor puncte, intelectul va obosi şi va renunţa.

Exemplul următor trebuie citit o dată foarte lent, apoi practicat:

,, Spiritul meu are o parte conştientă şi o parte inconştientă. Partea conştientă a spiritului meu gândeşte într-o manieră liniară, într-o direcţie logică… în timp ce spiritul meu inconştient este pe cale de a gândi într-o manieră globală şi neobişnuită, explorând noi căi, şi îmi pot imagina perspective frumoase, pe care nu le-am observat la început… În stare de conştienţă eu pot avea un anumit mod de a gândi, în timp ce inconştientul meu are o logică mai cuprinzătoare, aproape la fel de nemărginită ca şi cerul. Spiritul meu conştient poate înţelege cuvintele într-un mod simplu, în timp ce inconştientul meu le poate înţelege sensul profund şi complex, iar mai târziu le poate înţelege în mod diferit. Îmi doresc în mod conştient, să aplic noi tipuri de comportament atunci când inconştientul meu îşi aminteşte originea acestora şi motivele valabile în acel moment. Conştientul meu poate să se intereseze de o parte a corpului meu, în timp ce inconştientul meu se interesează de corpul meu în întregime… Spiritul meu conştient poate să se întrebe asupra profunzimii stării de transă în care încep să intru, în timp ce inconştientul meu are o idee mai cuprinzătoare asupra stării de transă pe care o voi atinge. Conştientul meu poate uita starea de destindere a corpului meu, în timp ce inconştientul meu mă conduce într-un timp atemporal… Şi, în timp ce eu formulez în mod conştient o dorinţă, inconştientul meu ştie şi mai bine ceea ce îmi doresc şi de ce am nevoie… Uneori, problema este aiurea, în timp ce soluţia este aici… Spiritul meu conştient se poate întreba ce va urma, când eu sunt pe cale de a intra în starea de transă, în timp ce spiritul meu inconştient este pe cale să mă facă să intru şi mai profund în starea de transă… Şi, dacă corpul meu poate primi mai multe senzaţii în partea stângă, partea dreaptă poate intra în transă înainte de partea stângă… sau chiar invers. Conştientul meu poate să se intereseze de ceea ce sunt pe cale să îmi spun, în timp ce inconştientul meu dezvoltă soluţiile cele mai potrivite, iar acest fapt evocă alte amintiri folositoare, chiar şi non-conştiente, care îmi stimulează puterea şi dorinţa de a exprima ceea ce sunt… Şi, în timp ce îmi apar anumite răspunsuri, alte răspunsuri sunt pe cale de a ieşi la lumină… şi, puţin mai târziu, totul va deveni şi mai limpede… În timp ce spiritul meu conştient este atent la anumite aspecte ale experienţei pe care o trăiesc, inconştientul meu este atent la beneficiile acestei stări de transă, căci el ştie dinainte ceea ce eu nu cred că voi şti, şi multe alte lucruri vor evolua într-o certitudine deplină, iar eu voi remarca acum sau mai târziu schimbările care sunt pe cale să se producă… în timp ce diferitele aspecte ale personalităţii mele se armonizează.”

4 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Eminescu – Drowsy Birds

Drowsy Birds

trad. Corneliu M. Popescu

Drowsy birds at even gliding,

Round about their nests alight,

In among the branches hiding…

                            Dear, good night!

Silence through the forest creeping,

Lullaby the river sighs;

In the garden flowers sleeping…

                             Shut your eyes!

Glides the swan among the rushes

To its rest where moonlight gleams,

And the angels’ whisper hushes…

                                 Peaceful dreams!

O’er the sky stars without number,

On the earth a silver light;

All is harmony and slumber…

                               Dear, good night!

 

7 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză

Autohipnoza VIII

Autohipnoza VIII

                                                        după Bernard Raquin

Exercițiu util pentru a oferi mai multe posibilități de a alege, pentru a depăși rutina sau în situații care par fără ieșire

Dacă inconștientul este obligat, va apărea automat o reacție de respingere, pe termen scurt sau mediu. Este mai eficient să primească o indicație generală în legătură cu obiectivul propus, pentru a-și putea alege mijloacele de realizare. Obiectivele trebuie prezentate ca niște posibilități, pentru a evolua liber către transă:

,,Este posibil să reușesc să fac… pot alege la momentul potrivit… am mai realizat așa ceva în viață… lucruri care păreau complicate au devenit accesibile… mi s-a întâmplat să reușesc cu mai multă ușurință decât îmi imaginasem… sunt mai multe variante, și unele și celelalte sunt captivante… atunci când voi simți dorința… atât de des cât îmi doresc… la un moment dat, când voi simți nevoia sau dorința… și pot să-mi țin ochii deschiși încă o clipă mai înainte de a-i închide atunci când voi avea chef… pot rămâne încă puțin așa cum eram… pot intra într-o transă ușoară sau mai profundă… sau o transă ușoară și profundă în același timp, ușoară în anumite momente și profundă în altele… în modul cel mai potrivit… etc.”

 

4 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Autohipnoza VII

Autohipnoza VII

                                                      după Bernard Raquin

Se creează niște legături arbitrare pentru adâncirea stării de transă și ca antrenare pentru liniștirea spiritului.

Se asociază, în mod arbitrar, un fapt obiectiv (senzație, zgomot, gând, respirație) cu desfășurarea procesului subiectiv (transă mai profundă, rememorarea amintirilor uitate).

,,Cu cât aud mai multe sunete din exterior, cu atât intru mai adânc în interiorul meu… Pe măsură ce mă concentrez asupra respirației mele, conștientul și inconștientul se armonizează… În timp ce spiritul meu conștient se interesează de anumite zgomote, aceasta mă ajută să intru mai profund în contact cu spiritul meu inconștient. Fiecare gând al meu are puterea de a mă ghida spre propriul meu centru… și am încredere în inconștientul meu pentru că el determină comportamentul cel mai potrivit în situația dată…”

Exercițiu:

Concentrați-vă atenția asupra respirației. Cu fiecare inspirație simțiți că inconștientul d-voastră devine mai prezent. Cu fiecare expirație, simțiți că acum conștientul devine mai prezent.

După trei minute inversați situația, repetând în gând:

,,Fiecare inspirație mă face mai conștient, fiecare expirație înlesnește conștientizarea inconștientului meu… De fiecare dată când sunt conștient de conștientul meu, inconștientul meu poate fi conștient de inconștientul meu… În timp ce respir pot fi conștient că nu sunt conștient de tot ceea ce inconștientul meu este pe cale să facă să devină conștient pentru mine, la nivel conștient și inconștient…”

Puteți intra în autohipnoză repetând această frază timp de câteva minute.

Atunci când părăsiți zona de confort și certitudine, apare o perioadă de confuzie și de întrebări pentru noi deprinderi care țin de intelect. Această confuzie precede transa și formarea de noi legături între conștient și inconștient.

 

6 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Autohipnoza VI

Autohipnoza VI

                                                  după Bernard Raquin

Alegerea iluzorie – valabilă în orice situație, pentru a vă mobiliza, pentru a acționa, pentru a vă schimba starea de spirit, a vă spori energia, a vă orienta spre scopurile d-voastră reale.

Orice veți alege să fie ceea ce vă doriți:

,,Poate voi intra în starea de relaxare în 5 minute sau poate în 11 minute…, iar 7 minute trec mai repede decât 17 minute… Sau în 21 de minute îmi voi fi revenit de 6 sau de 8 minute… Pot începe de la partea de jos a corpului sau de la partea de sus… și chiar de la mijloc… Sau mai întâi partea dreaptă a corpului, chiar înainte de partea stângă, și când voi fi atins locul potrivit voi ști ce să simt și ce să fac apoi… Voi avea curajul să-i vorbesc mai degrabă luni, sau miercuri… Mă voi simți mai bine chiar din această seară sau începând de mâine dimineață… Mă întreb cui să-i spun mai întâi că îl iubesc: fiului meu sau fiicei mele… Inconștientul meu poate să-mi trezească toate resursele chiar de acum sau imediat ce voi termina ședința de autohipnoză… Mă întreb dacă de astăzi voi începe să mănânc mai multe legume verzi sau mai multe legume de altă culoare… Față de această persoană voi avea de acum o atitudine mai deschisă, numai dacă nu prefer să adopt o atitudine mai distantă sau mai călduroasă… Sunt curios să știu dacă, de acum înainte, dimineața, voi avea idei vesele sau, mai degrabă, gânduri liniștitoare… De altfel, respirația mea devine mai liniștită, iar uneori mult mai liniștită… Acum nu știu dacă voi începe să intru într-o transă ușoară sau dacă voi intra imediat într-o stare de transă mai profundă… Doresc să îmi îmbunătățesc mai întâi acest comportament, apoi un altul…”

2 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Paradoxuri 19

Arthur Schopenhauer (1788-1860)

  1. Banii înseamnă fericirea umană, pe plan abstract; așadar, cel care nu mai e în stare să se bucure de fericirea umană concretă, se dedică cu desăvârșire banului.
  2. Primii patruzeci de ani ai vieții ne dau textul – următorii ne oferă comentariul.
  3. Faima este ceva care trebuie câștigat; onoarea e doar ceva care nu trebuie pierdut.
  4. A fi singur este soarta hărăzită tuturor minților mari – o soartă câteodată deplânsă, dar totuși întotdeauna aleasă drept cel mai puțin întristător dintre rele.

Henri-Marie Beyle Stendhal (1789-1842)

  1. Câtă vreme nu am marcat limitele unui adevăr, cât timp nu l-am măsurat, nu este decât pe jumătate cunoscut. Marcându-i limitele, mă voi feri de adevărul greșit aplicat, mare sursă de erori.
  2. Marile caractere sunt întemeiate pe opinii evidente.
  3. Cred că este mai ușor să zugrăvești un caracter aflându-te departe de el, decât de aproape. De la depărtare nu mai suntem distrași de ascultarea sensurilor prezente.
  4. Oamenii dobândesc cunoștințe proporțional cu curiozitatea lor.
  5. Pentru noi este ridicol omul care, disprețuind bogățiile și neținând seama de ele, ar apuca pe altă cale pentru a ajunge la fericire și s-ar înșela.
  6. Imaginația sporește mila.
  7. Există oameni care, mânați de dorința de a cunoaște totul, uită să iubească.
  8. Iubirea este singura pasiune care se plătește cu o monedă fabricată.
  9. Monarhia însăși e o culme a spiritului uman, căci câtă artă nu-i trebuie unui om pentru a face ca atâția semeni să se supună ordinelor sale, împotriva interesului lor evident?…
  10. Tirania caută să înmulțească nevoile oamenilor. Ele nu sunt decât lanțuri în plus prin care îi leagă de carul ei.
  11. Obstacolele fac să se nască reflectarea.
  12. Orgoliul îți aduce inspirație..
  13. Compania oamenilor pasionați nu este niciodată plăcută; este adorabilă sau insuportabilă. Adorabilă, dacă le împărtășiți pasiunile; deci, în general, insuportabilă, căci există o infinitate de cauze de a nu găsi o pasiune identică cu a altcuiva, căruia să-i puteți fi util.
  14. Dacă contemporanii unui om nu pot nici să-i ajute, nici să-i stăvilească pasiunile, atunci își bate joc de ei.
  15. Sunt convins că oameni foarte mediocri sunt capabili de a produce pateticul.
  16. Cel mai rezonabil om din lume, când vrea să se facă poet, renunță la bunul simț.
  17. Frederic al doilea știa că e mai bine să dai un răspuns prost, decât să nu răspunzi deloc. (Prin urmare, e preferabil să scrii prost, decât să nu scrii deloc.)
  18. Un roman este o oglindă purtată de-a lungul drumului mare.
  19. Când ne mărturisim fără nicio rezervă simpatia față de cineva, ne identificăm în așa măsură cu el, încât ajungem să aprobăm în purtarea sa chiar și acțiuni care ne-ar vătăma, dacă am trăi în preajma lui. Fiindcă nu mai vedem în omul acela decât propria noastră ființă, așa cum credem că suntem.
  20. Cu cât inspiri o simpatie mai generală, inspiri un sentiment mai puțin profund.
  21. Oricce om care nu râde de o trăsătură ridicolă, înseamnă că o împărtășește.
  22. O glumă este o fulgerare care ne face să vedem că suntem mai desăvârșiți decât un semen al nostru. Și dealtminteri, chiar dacă acesta ar fi ființa cea mai desăvârșită cu putință, în momentul acela vedem limpede că îl depășim.

2 comentarii

Din categoria Citate celebre