Arhiva zilnică: 23/08/2011

Jurnal de bord 12

M-am deconectat. Pluteam pe deasupra piticei albe într-un zbor lin, dar cu o viteză destul de mare. Vedeam munţi de foc, râuri albe şi întinderi de curcubeu. Simţeam viaţă. Nu aveam nevoie de aparatură de scanare sau de protecţie. Steaua mă învăluia în iubire.

–         Hei, şefa, ce-i cu tine? Ţi-ai revenit?

–         Ce se petrece aici?

–         Tu să ne spui. Ai picat în transă câteva secunde bune! spuse Nic, aplecat peste mine.

–         S-a întâmplat ceva cu nava? Mă laşi să mă ridic? Dă-te la o parte.

–         Noi n-am simţit nimic deosebit. Te-am văzut cum te laşi uşor în jos şi nu mai răspunzi la apelări. Tocmai eram pe linia dintre cei doi sori. Poate asta te-a afectat?

–         Da… era o stare foarte plăcută, pe care n-am mai simţit-o niciodată.

–         Se spune că cele două stele intră în legătură cu inconştientul, în anumite condiţii, spuse Mir.

–         Ce condiţii?

–         Se pare că acestea în care am fost noi: trecerea printre ele.

–         Şi de aceea au dispărut, oare, cei de pe ultima navă?

–         Posibil. Nic şi eu n-am simţit nimic.

–         Vorbeşte în numele tău.

–         Adică, ai simţit ceva deosebit?

–         Cred c-am văzut nişte stele verzi, dar mi-am revenit repede.

–         Glumeşti?

–         Deloc.

–         Am ieşit din raza de acţiune a stelelor? întrebai.

–         Aparatele arată că da.

schtiel, rokssana

11 comentarii

Din categoria Proză

Autohipnoza XIX

Autohipnoza XIX

                                                 după Bernard Raquin

Confuzia vârstei şi distorsiunea temporală: pentru împăcarea cu un moment din trecut şi proiectarea în viitor, după depăşirea unei încercări.

Poate aţi constatat ,,elasticitatea” timpului, rapiditatea cu care trec anumite ore şi încetineala  scurgerii altora.

Este posibil să daţi timpul înapoi pentru a remodela evenimente din trecut, pentru a vă aduce resurse în trecut, pentru a face alegeri diferite în anumite momente, pentru a scurta perioadele de suferinţă şi a mări perioadele plăcute.

Conştientul împarte timpul în cicluri, în anotimpuri, în ritmuri, în timp ce inconştientul trăieşte un prezent etern. Datorită acestui fapt, fiecare îşi modulează percepţia timpului în funcţie de necesităţi.

Astfel, trecutul poate să rămână în trecut iar resursele viitorului vă pot servi încă din prezent. Puteţi să vă vizitaţi bunicii sau străbunicii, chiar dacă sunt morţi, pentru a le reda calităţile pe care ar fi putut să şi le dezvolte şi pe care d-voastră aţi fi putut să le moşteniţi.

,,Există în viaţa mea această femeie (acest bărbat) care caută să se exprime, uneori am senzaţia că e vorba de un copil de şapte ani, sau de un(o) adolescent(ă) de cincisprezece ani şi, în acelaşi timp, de o persoană foarte în vârstă, care şi-a păstrat sufletul de copil. Un copil cum am fost şi eu, dar având experienţa unui adult de şaptezeci de ani şi mai bine…

Timpul este totdeauna prezent şi disponibil atâta vreme cât trăiesc; şi timpul a fost mereu aici şi mă întreb dacă pot să-mi fac o idee despre tot ceea ce voi învăţa în anii care vor veni…

Mă întreb ce voi şti când voi fi în vârstă, cum voi reacţiona peste un timp dacă această situaţie, care altădată mă făcea să sufăr, se va repeta… Şi pot să experimentez reacţii diferite dacă această situaţie se va produce din nou… şi să simt o stare de bine mult mai plăcută decât peste câţiva ani sau peste câteva luni, sau puţin mai devreme…

Pot să-mi acord timpul necesar pentru a asimila această înţelepciune acumulată deja mai târziu, mult prea târziu pentru cât am trăit până acum… şi nu ştiu dacă în genele mele sau în celulele mele… sau aiurea, am memorat experienţa strămoşilor mei, atât de numeroşi şi de diferiţi, îmbogăţiţi de toate experienţele lor, în timp ce inconştientul meu poate experimenta dinainte această înţelepciune pe care o simt deja…

Şi sufletul meu de copil poate să se unească cu înţelepciunea vârstei înaintate, ale cărei efecte le presimt deja, căci îmi este îngăduit să înţeleg cum voi evolua…”

Carla, Rokssana, Schtiel

3 comentarii

Din categoria Autohipnoza

Beats the moon upon my window – M. Eminescu

Beats the moon upon my window

Down the same untroubled lane.

Only you are never passing,

Nevermore beyond my pane.

 

And the same prune trees in blossom

Reach their branches o’er the fence,

But the hours the past has taken

Never shall again come thence.

 

Other is your soul’s intention,

Other eyes you have today,

Only I who am unchanging

Tread for ever that same way.

 

O, how slim and young and graceful,

Secretly with paces slow,

Would you come to me at evening

‘Neath the hidden hawthorn’s bough.

 

While my arms were clasped about you

It seemed we from the earth had sped;

And we talked great things together,

Though not a word had either said.

 

Kisses were our single answer,

Many queries, just one task,

While about the world beyond us

Neither had the time to ask.

 

Aye, little I knew in youth’s enchantment

That it is alike absurd

Or to lean against a shadow,

Or believe a woman’s word.

 

And the air still moves my curtain

As it used in times of yore…

Moonlight down the lane uncertain,

Only you come nevermore.

translated by Corneliu M. Popescu

Androxa, Carla, Rokssana, Schtiel, Samsara, Shayna 

4 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză