Jurnal de bord 13

–         Hai, Nic, spune ce ai văzut!

–         Ei, n-am văzut chiar stele verzi, dar am zărit nişte sfere în apropierea lui Sirius. Sfere luminoase, aşa cum spunea echipajul dispărut.

–         Ce credeţi că sunt?

–         Sigur este că nu sunt… obiecte.

–         ???

–         Se pare că sunt entităţi imateriale.

–         Am intrat, deja, în zona crepusculară? glumii eu.

–         Hm. Să vedem cum se poartă cu noi, răspunse Mir.

–         Încă mai sunt în raza de scanare?

–         Da. Nu se feresc.

–         Ce ziceţi, băieţi, ne întoarcem pe linia de unire a stelelor?

–         De ce, nu vrei să mai bei niciodată  nectar de peroide? mă ironiză Nic.

–         Dacă pe voi nu v-a afectat, ne întoarcem. Şi pot să beau şi alt fel de nectar!

–         Am notat. Înapoi.

–         Ridică scutul!

–         Hei, şefa, iar pici în visare?

–         Era cât pe ce. Mă cuprinsese o moleşeală…

–         Ai grijă, spuse Mir de la panoul de control. Nic, fii pregătit.

–         Iată-le! Sunt cinci. Par că se uită la noi. Ne aşteaptă.

–         Cred că cei de pe nava amintită n-au avut un scut aşa bun ca al tău, Nic.

–         Fii sigură de asta. Nu ştii cât m-am străduit, când l-am construit.

–         Te cunosc. Ştiu.

–         Cum vă simţiţi?

–         Deocamdată, normal pentru condiţiile de faţă. Hai să vedem ce-i cu sferele.

–         Emit pe unde joase.

Pe monitor apărură umanoizi cu corpuri luminoase. Probabil se adaptau în funcţie de felul fiinţelor cu care comunicau.

–         Sunt comandantul navetei de explorare Innerspace.

–         Ştim cine sunteţi şi de unde veniţi.

–         Voi cine sunteţi? întrebai.

–         Suntem de pe Sirius. De fapt, vrem să vă avertizăm să nu  mai intraţi între cele două stele. Puteţi muri din cauza emisiilor ce se intensifică pe linie directă. Scutul vostru nu rezistă prea mult la aşa ceva. Dacă mai treceţi o dată, veţi avea probleme.

–         De ce spuneţi asta?

–         Emisiile nu sunt obişnuite pentru voi. Dat fiind faptul că Sirius e o stea locuită, compoziţia sa e diferită de tot ce cunoaşteţi voi. Şi nu vă puteţi proteja prea bine.

–         Ce fel de fiinţe sunteţi voi?

–         Din ce punct de vedere?

–         Al structurii…

–         Intrăm în altă dimensiune.

–         Ce ştiţi de nava care a dispărut?

–         Cei cu multe arme… N-au rezistat. Ne-au atacat. Şi loviturile lor s-au reflectat în propria navă. Ne pare rău.

–         Da. Vom comunica superiorilor noştri. Este posibilă stabilirea unei legături între civilizaţia noastră şi a voastră?

–         Desigur. După cum vedeţi, putem comunica. Mai mult însă, nu. Pentru voi ar fi de ajuns. O să vă contactăm noi, când va fi cazul.

–         Dar de unde ştiţi când?

–         Deja suntem conectaţi la sistemul vostru de gândire.

–         Asta înseamnă că ne puteţi influenţa?

–         Putem s-o facem, dar respectăm legea nonimplicării. Iar în cazul civilizaţiei noastre nu există minciună, ocolire a adevărului sau alte defecte de acest tip.

–         Atunci, o să ne retragem. Rămas bun.

–         Explorări fructuoase!

Innerspace fu înconjurată de raze multicolore şi condusă în afara spaţiului dintre stele. Mir porni sistemele de călătorie subspaţială şi demară. Deodată…

Oare ce s-a întâmplat?

alice georgiana, androxa, carla, dagatha, eclipsa, george valah, josephine, lucid gândind, oana clara, paporniţa, rokssana, schtiel, shayna

9 comentarii

Din categoria Proză

9 răspunsuri la „Jurnal de bord 13

  1. Pingback: si tu vorbesti cu tine ? | Rokssana's Blog

  2. Pingback: Semiahmoo « O lume in imagini

  3. Pingback: Melomania (5) « Alice Georgiana

  4. Alicegeorgiana

    Iiiiii….ce contrariata e pufoasa!

    Seara frumoasa!

    Apreciază

  5. Pingback: A venit toamna… « lunapatrata

  6. Pingback: Toamnă înmiresmată « Ioan Usca

  7. Pingback: Singurătate de amor | Ţara vorbelor în vânt

  8. Pingback: Time .. I need more time…. « androxa

Lasă un comentariu