Arhiva zilnică: 02/09/2011

Parfum de ploaie

Se jucau, acolo, după vârful acela. I-am privit cu indulgenţă, trimiţându-le o bezea. Îmi limpezeau privirea şi gândurile. M-au observat. Au luat-o la fugă spre mine. Voiau să mă sperie. Se învălmăşeau unii în alţii, se mai ciocneau câteodată, îşi aruncau pletele spre înălţimi. Deodată, s-au oprit. Pentru o clipă au reuşit să-şi pună planul în aplicare. M-au speriat. Mi-era teamă să nu-i pândească Gheonoaia cea rea. Mi-era teamă să nu-i spulbere. Însă, în secunda următoare au izbucnit în râs. Şi-au râs… Şi-au râs… picurându-mi pe creştet lacrimi de fericire. Au întins mâinile lor pufoase spre mâinile mele şi m-au mângâiat cu picături fine şi înmiresmate. Adunaseră, în joaca lor, aerul dintre brazi, parfumul florilor din fân, răcoarea izvoarelor ascunse. Fericită, mi-am îndreptat obrazul spre săruturile lor alunecate şi le-am prins într-un buchet de miresme albastre.

S-au îndepărtat chicotind, să-şi ducă mai departe puritatea cristalină şi… umedă.

Au mai scris şi:

http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/parfum-de-ploaie-apres-londee-et-angeliques-sous-la-pluie-poveste-parfumata-intre-bloggeri/

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/09/parfum-de-ploaie-poveste-parfumata.html

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfum-de-ploaie.html

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/02/poveste-parfumata-parfum-de-ploaie-in-vremea-caniculei/

Alice, Carla, Mirela (începutul), Rokssana, Schtiel, Shayna

Reclame

26 comentarii

Din categoria Imagini, Poveşti parfumate

La iernatec – Marin Sorescu

Oile coborând la iernat

Spre Dunăre au momente când le ţiuie  urechile.

Se opresc pe marginea drumului,

Însemnate cu vopsea roşie pe spinare

Şi rămân aşa gânditoare,

Cu firul de troscot în gură,

Şi simt că se-ntâmplă ceva cu ele.

Sunt munţii care le fug din conştiinţă.

Schimbarea de presiune.

Parc-ar fi fost în avion.

Trec la o altă presiune,

Ochii le fug pe câmpie

Şi le ameţeşte atâta spaţiu

Fără oprelişti.

 

5 comentarii

Din categoria Poezie

Autohipnoza XXIV

Autohipnoza XXIV

                                              după Bernard Raquin

Adevărurile eterne: pentru lărgirea limitelor, obţinerea unor experienţe noi, dezvoltarea îndrăznelii.

Prezentaţi-vă obiectivul ca şi cum ar fi fost deja atins de alţii înaintea d-voastră, sau ca pe un adevăr general valabil pe care se presupune că îl cunoaşte toată lumea.

E bine să folosiţi formulări de genul: ,,niciodată, totdeauna, nimeni, demult, total, absolut, toată lumea, persistenţa învăţămintelor, condiţia umană, eternul, din toate timpurile, capacităţile umane, resursele ascunse, inconştientul colectiv, în cursul istoriei, în timpul evoluţiei, s-a ştiut dintotdeauna, este bine să…”

În timpul inducţiilor v-aţi sugerat că ştiţi deja soluţiile şi învăţămintele şi a fost suficient să le redescoperiţi.

Exemplu:

,,Viaţa a fost întotdeauna o sursă de inspiraţie şi de învăţăminte, nimeni nu poate să mă împiedice să trăiesc experienţe şi să învăţ din acestea lecţiile care îmi convin, nimeni nu va putea spune că nu a învăţat nimic pe pământ. Este bine de ştiut că strămoşii mei îndepărtaţi ştiau deja anumite lucruri pe care eu nu a trebuit să le reinventez, şi de foarte mult timp s-a descoperit că putem evolua atât de des şi de profund cât este necesar…

De aceea este mai uşor astăzi să tind spre cel(cea) care vreau să fiu, mă situez într-o mişcare de înaintare continuă…

Multe lucruri au fost ştiute de mine chiar înainte de a mă naşte, în genele sau în celulele mele, şi acum pot lăsa această capacitate să se exprime… şi evoluţia fiind cheia vieţii, însoţesc această evoluţie în viaţa mea…”

Noi experienţe pentru voi: alice georgiana, alt cer senin, carla, dagatha, eumiealmeu, josephine, lucid gândind, oana clara, paporniţa, rokssana, schtiel,  shayna  

 

 

3 comentarii

Din categoria Autohipnoza