Arhiva zilnică: 09/09/2011

59 de principii ale profesorului de succes (5)

                                                                                                          după Ion-Ovidiu Pânişoară
Principiul libertăţii de alegere

Este important ca profesorul să ofere informaţiei şi determinantul său afectiv, să nu transmită doar conţinutul sec, ci şi ceva din propriul mod de a percepe, de a simţi.

Dacă o persoană vă cere să nu faceţi un lucru pe care intenţionaţi să-l faceţi, această solicitare declanşează o reacţie inversă la dumneavoastră. Astfel, pentru a nu declanşa fenomenul de reactanţă, trebuie să vă asiguraţi că nu obligaţi elevul să facă anumite lucruri, pe cât posibil. De exemplu, dacă vreţi să le cereţi elevilor să renunţe la un obicei, fiţi atenţi la cei pentru care acest obicei nu înseamnă nimic şi la cei pentru care respectivul obicei este foarte important în viaţa lor.

Dacă îi oferiţi unei persoane două posibilităţi (una mai bună şi mai costisitoare), aceasta va fi mai uşor de convins să accepte varianta bună, care implică şi mai puţin efort din partea sa.

Pe de altă parte, o simplă interdicţie face lucrul interzis mult mai atractiv.

Deci, e important să-i furnizaţi elevului posibilitatea alegerii, fără a oferi prea multe variante (poate duce la confuzie şi dezinteres). Iluzia alegerii îl va face să-şi dorească să facă unul dintre lucrurile solicitate. Este de preferat ca această alegere  să fie una reală, nu doar un lucru mai puţin ,,rău” decât celălalt.

,,Identificaţi cât mai multe modalităţi de a le oferi elevilor libertatea alegerii şi veţi obţine o creştere a motivaţiei şi implicării acestora! Gândiţi-vă că de fiecare dată când interziceţi un comportament, elevul încearcă sentimentul (de multe ori nemărturisit) de reactanţă psihologică. Identificaţi permanent strategii de a o evita!

 

3 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Parfumul primei zile de şcoală

Din prima mea zi de şcoală nu-mi amintesc nimic. Însă…

Am intrat în curtea şcolii. Nu-i cunoşteam. Cu unii mă mai întâlnisem pe drum, fără să ştiu ai cui sunt. Curtea era plină de copii, profesori, mămici şi tătici. Ba chiar şi bunici. Păi ei cum să-şi amintească altfel?

Mămicile, cu buchete de flori, îşi împingeau odraslele de la spate, să vină cu florile la doamnele învăţătoare sau profesoare. Ghinionul domnilor profesori, că ei nu primesc flori, deşi se mai întâmplă câteodată.

Iese domnul director care cere gruparea copiilor pe clase. Mămicile de la clasa I se grupează, conştiincioase. Ceilalţi cunosc regula şi se aşază singuri, într-un semicerc mare. Învăţătorii şi diriginţii vin, fiecare în faţa clasei sale.

A sosit momentul. Trebuie să facem cunoştinţă. Mă îndrept spre cei mai mici. Mă salută, la îndemnul mămicilor. Un grup de băieţi, cu costume bleumarin, cămăşi roz sau bleu şi papillon. Dar fete nu am? Iată-le, mai în spate. Nu sunt decât două. Nu prea-şi dau ele seama ce caută pe-acolo. Le întreb cum le cheamă şi-mi răspund repede, dornice să mai vorbească ceva. ,,Cavalerii” nu mişcă. Deocamdată le e ruşine sau vor să facă impresie. Dar s-au pus la patru ace, nu glumă. Îmi îndrept rochia.

Apoi, cu toţii, buluc spre mine, cu florile. Nu mai au răbdare. S-au plictisit să le ţină în mână şi, de asemenea, trebuie să-mi arate ce flori frumoase mi-au adus!… Le mulţumesc de parcă n-aş mai fi văzut flori şi le fur câte-o privire aruncată cu sfială spre mine. Îi încolonez frumos şi aşteptăm.

Oficialităţile vor lua cuvântul. Ne prefacem atenţi şi zâmbim, din când în când, la greşelile de exprimare ale domnului poliţist, ale domnului de la primărie, ale domnului…

Gruparea se sparge, pentru a intra în clase. A… vin ceilalţi… cei care au trecut în clasa a V-a. Se aşază în şir indian ca să-mi dea şi ei flori, să vadă ăştia mici că au nişte fraţi… mai şmecheri… Ca de obicei, după ce se termină şirul, primul era din nou în faţa mea, la pupat. A trebuit să-i mai pup o dată. A treia oară i-am luat pe fugă. Hm, păi ce-or să creadă ăştia mici? Gata, la clasă. Să trecem la lucruri serioase.

Prima zi… Toată ziua au stat cuminţi! Aoleo…

În prima pauză, vine unul mai mic la mine, să ceară voie:

–         Vă rugăm, ne lăsaţi să ieşim prin pauză? Putem să jucăm folbal?

Am plecat spre casă cu un buchet mare de flori şi cu zâmbetul pe buze. Ce mă fac eu cu doar două fete?

Povestea a fost continuată de  Carmen şi a început la   Mirela.

Au mai scris: Mirela, Gina, Dictatura justiţiei, Rokssana,

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/,

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html,

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html,

http://educatiapentruviitor.wordpress.com/2011/09/11/clasa-i-prima-zi-de-scoala/

http://ivanuska.wordpress.com/2011/09/11/prima-zi-de-scoala-2/

 

 

http://daurel.wordpress.com/2011/09/11/parfumul-scolii/

Amintiţi-vă şi voi: Alice, Agatha, Androxa, Carla, eumiealmeu, Elena, George, Ioan Usca, Lolita, paporniţa, Psipsina, Schtiel, Shayna.

37 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate