Parfumul primei zile de şcoală

Din prima mea zi de şcoală nu-mi amintesc nimic. Însă…

Am intrat în curtea şcolii. Nu-i cunoşteam. Cu unii mă mai întâlnisem pe drum, fără să ştiu ai cui sunt. Curtea era plină de copii, profesori, mămici şi tătici. Ba chiar şi bunici. Păi ei cum să-şi amintească altfel?

Mămicile, cu buchete de flori, îşi împingeau odraslele de la spate, să vină cu florile la doamnele învăţătoare sau profesoare. Ghinionul domnilor profesori, că ei nu primesc flori, deşi se mai întâmplă câteodată.

Iese domnul director care cere gruparea copiilor pe clase. Mămicile de la clasa I se grupează, conştiincioase. Ceilalţi cunosc regula şi se aşază singuri, într-un semicerc mare. Învăţătorii şi diriginţii vin, fiecare în faţa clasei sale.

A sosit momentul. Trebuie să facem cunoştinţă. Mă îndrept spre cei mai mici. Mă salută, la îndemnul mămicilor. Un grup de băieţi, cu costume bleumarin, cămăşi roz sau bleu şi papillon. Dar fete nu am? Iată-le, mai în spate. Nu sunt decât două. Nu prea-şi dau ele seama ce caută pe-acolo. Le întreb cum le cheamă şi-mi răspund repede, dornice să mai vorbească ceva. ,,Cavalerii” nu mişcă. Deocamdată le e ruşine sau vor să facă impresie. Dar s-au pus la patru ace, nu glumă. Îmi îndrept rochia.

Apoi, cu toţii, buluc spre mine, cu florile. Nu mai au răbdare. S-au plictisit să le ţină în mână şi, de asemenea, trebuie să-mi arate ce flori frumoase mi-au adus!… Le mulţumesc de parcă n-aş mai fi văzut flori şi le fur câte-o privire aruncată cu sfială spre mine. Îi încolonez frumos şi aşteptăm.

Oficialităţile vor lua cuvântul. Ne prefacem atenţi şi zâmbim, din când în când, la greşelile de exprimare ale domnului poliţist, ale domnului de la primărie, ale domnului…

Gruparea se sparge, pentru a intra în clase. A… vin ceilalţi… cei care au trecut în clasa a V-a. Se aşază în şir indian ca să-mi dea şi ei flori, să vadă ăştia mici că au nişte fraţi… mai şmecheri… Ca de obicei, după ce se termină şirul, primul era din nou în faţa mea, la pupat. A trebuit să-i mai pup o dată. A treia oară i-am luat pe fugă. Hm, păi ce-or să creadă ăştia mici? Gata, la clasă. Să trecem la lucruri serioase.

Prima zi… Toată ziua au stat cuminţi! Aoleo…

În prima pauză, vine unul mai mic la mine, să ceară voie:

–         Vă rugăm, ne lăsaţi să ieşim prin pauză? Putem să jucăm folbal?

Am plecat spre casă cu un buchet mare de flori şi cu zâmbetul pe buze. Ce mă fac eu cu doar două fete?

Povestea a fost continuată de  Carmen şi a început la   Mirela.

Au mai scris: Mirela, Gina, Dictatura justiţiei, Rokssana,

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/,

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html,

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html,

http://educatiapentruviitor.wordpress.com/2011/09/11/clasa-i-prima-zi-de-scoala/

http://ivanuska.wordpress.com/2011/09/11/prima-zi-de-scoala-2/

 

 

http://daurel.wordpress.com/2011/09/11/parfumul-scolii/

Amintiţi-vă şi voi: Alice, Agatha, Androxa, Carla, eumiealmeu, Elena, George, Ioan Usca, Lolita, paporniţa, Psipsina, Schtiel, Shayna.

37 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

37 de răspunsuri la „Parfumul primei zile de şcoală

  1. Pingback: Parfumul primei zile de şcoală. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog

  2. Elena

    Am avut și eu, când lucram ca învățătoare, o clasă cu 4 fete și 15 băieți. Și eu zic că sunt buni și băieții! :))

    Apreciază

  3. aw,aw,aw…tu esti o zana ca cea din copilaria mea… iti dai seama ce emotii au ei cand te vad? cand ii bagi in seama? ei te iubesc o viata…n-am uitat-o niciodata pe „zana” mea

    Apreciază

  4. Pingback: Parfumul primei zile de şcoală « Rokssana's Blog

  5. O învățătoare ! Eu sunt profă de mate . Mă bucur să te cunosc. Pun imediat link-ul.
    Carevasăzică așa faceți voi : ”Oficialităţile vor lua cuvântul. Ne prefacem atenţi şi zâmbim, din când în când, la greşelile de exprimare ale domnului poliţist, ale domnului de la primărie, ale domnului…” ?
    E frumos ? 😆
    Cu mult drag,
    Carmen Amza

    Apreciază

  6. Pingback: Parfumul școlii « Dictatura justitiei

  7. Just Me...Carla

    doar oamenii minunati pot fi si pedagogi minunati !!!! ….cel putin eu,mi-as fi dorit sa fii invatatoarea copiilor mei !!!!!!!!! pup Lili 😀 ….si am increderea ca vei face tot ce-ti sta in putinta pentru a educa si creste copii minunati ce vor deveni apoi oameni educati !!!!!!

    Apreciază

    • Ei… Carla… eu ştiu… Dar sigur îi iubesc pe toţi la fel. Şi asta contează.
      Însă nu e de ajuns. Mai sunt alţi ani de învăţare, când se schimbă şi activităţile şi oamenii.

      Apreciază

  8. Eu am in fiecare an clasa I, pe care o duc pana la clasa a IV a… predau doar inot la aceste clase si cunosc ritualul primei zile de scoala, zi care ma emotioneaza de fiecare data… Copiii care vin in clasa I ma cunosc deja, ca doar am dat un examen cu ei… unii au venit si la cursurile de inot de cand aveau 5 ani, altii sunt mai timizi, dar sunt toti frumosi :). anul asta am si eu mai multe fetite, adica 11 si 14 baieti, ca pana acum am avut parte de 5-6 fetite ( e drept ca nu la toate generatiile)… Luni inepem scoala si deja ma apuca emotiile 🙂

    Apreciază

  9. Amintirea invatatoarei mele e de nesters, de neuitat! Atunci avea vreo 45 de ani, dar mie mi se parea o doamna in varsta! Asa cum am scris la mine, a fost o minune de OM! Cum s-o uit? E una din cele mai frumoase amintiri! Cred ca te intelegi bine cu baietii. 😉
    Buchetul avea cu siguranta un parfum aparte, parfumul unui nou inceput!
    O seara frumoasa! 🙂

    Apreciază

  10. Pingback: Muzică de Noapte « Alice Georgiana

  11. P.S. Povestea a inceput la mine! Carmen a propus doar tema de data trecuta, azi am propus-o eu, data viitoare va propune altcineva. Poate nu e important ca a inceput la mine, dar Carmen, care imi e prietena, tine mult la acest aspect! Daca poti sa rectifici, multumesc. Inca odata, o seara minunata! 🙂

    Apreciază

  12. Pingback: Parfumul primei zile de şcoală « my heart to your heart

  13. Pingback: A iubi toamna | Ţara vorbelor în vânt

  14. Pingback: Toamna cu tine… « lunapatrata

  15. E frumos sa lucrezi cu copiii, spun eu care am fost crescuta intr-o familie de invatatori,profesori…auzeam in casa tot timpul discutii pe aceasta tema. 🙂 Dar iti trebuie rabdare, multa rabdare… asa-i?

    Apreciază

  16. Tema de saptamana viitoare este Parfumul roadeor toamnei si se publica de vineri dimineata pana sambata seara. Te invit, daca ai timp, sa scrii cateva randuri despre acest parfum…gustos! 🙂

    Apreciază

  17. Ce frumoasă meserie aveți! Și câte parfumuri… în fiecare an altul, care de care mai frumos! Vă doresc un an școlar plin de succese! 🙂

    Apreciază

  18. Asa deci?! nici nu am stiut ca esti „Zâna literelor si cifrelor”! ce dragut! retraiesti prima zi de scoala din patru în partu ani :))
    Minunata povestea „de pe partea cealalta” . Pupici

    Apreciază

  19. @ Carmen Amza. Păi de acolo ai învăţat să socoteşti (de la Mersul trenurilor). Şi din romanele poliţiste – să chinui copiii!

    Apreciază

  20. Deci esti dascal.
    Iti urez un An scolar mai bun!La fel si scolarilor!
    Bafta!

    Apreciază

  21. Frumoase impresiile tale din prima zi de scoala! Copiii sunt asa de sinceri, cred ca e cea mai valoroasa calitate!
    Am scris si eu http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala.html

    Apreciază

  22. Pingback: Parfumul scolii « Daurel's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s