Parfumul roadelor toamnei

Am deschis uşa. O aşteptam. Era timpul. Am lăsat-o să hoinărească mai mult decât altădată. Îmi plăcea veselia ei carismatică, părul ei independent şi bogat, râsul ei copilăresc atunci când se urca pe aripile vântului sau pe crestele valurilor. Am lăsat-o să colinde văile până când a reuşit să înflorească şi pietricelele de pe malurile râurilor. Se întorcea acasă plină de fericire. Era ca o tânără îndrăgostită. O admiram în tăcere.

Entuziasmată, m-a sărutat pe amândoi obrajii, cuprinzându-mă în braţe.

–         Du-te, mi-a spus. Te aşteaptă câmpurile, dealurile, şcolarii… Copacii ţi-au aşternut covoare de iubire iar Vântul respiră cu sufletul lui arămiu. E îndrăgostit lulea de tine. Face tot mai des vârtejuri jucăuşe, pregătindu-şi culorile.

–         Te sărut, tinereţe…. Rămâi în pace!… zisei, luându-mi în mână trena violet.

Cum am păşit pragul, uşa se închise. Auzii din nou chicotitul vesel al surorii mele. În spaţiul dintre lumi intrase miros de dovleci şi de struguri. De ce oare? Cineva lăsase uşa deschisă? M-am grăbit să intru la ei, ca să închid mai repede uşa. Nu era permis contactul dintre noi şi ei, în afara Schimbărilor. Acum eu eram Schimbarea.

Într-adevăr, Vântul era acolo. Ştia că voi veni şi mă aştepta. Mă învălui nebunatic, cu arome de struguri, de mere, de pere, de prune… Ne răsucirăm împreună într-un vârtej de frunze colorate.

–         Hai să-ţi arăt ceva! Dă-mi mâna!

–         Unde mă duci? îl întrebai, mirată de entuziasmul cu care dorea să mă conducă.

–         O să vezi în curând.

Zburarăm pe deasupra dealurilor încă verzi, peste păduri bătrâne şi puternice, peste ape care se agitau când ne simţeau.

În sfârşit, se opri. Acolo jos, era forfotă mare. Lucrători mari şi mici se grăbeau să culeagă fructele, porumbul, fasolea, dovlecii… şi câte altele… Se ridicau înspre noi parfumuri amestecate de proaspăt cules. Mi-am dat părul pe spate, respirând cu nesaţ viaţa.

De dincolo de deal, dintr-o căsuţă mică, albă, Vântul îmi aduse miros de dovleac copt.

Doi copii roşii în obraji, se aşezau veseli la măsuţa de lemn din bucătărie. Bunica tocmai scosese din cuptor… prăjitura: dovleacul tăiat pe jumătate şi copt bine. Bunicul râdea tare de fericirea nepoţilor.

Vântul mă privi în ochi adânc, oferindu-mi plinătatea sufletului său.

Ne-am luat zborul mai departe, fluturând trena de frunze peste ţinuturile ruginii.

A început Mirela, a propus Gabi şi au mai scris:

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/15/poveste-parfumata-parfumul-roadelor-toamnei-mele/

http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei.html

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/09/16/parfumul-roadelor-toamnei/

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/09/10/toamna-cu-tine/

http://daurel.wordpress.com/2011/09/18/povestea-roadelor-toamnei/

://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/inceput-cu-gust-de-boabe-rosii.html

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-roadelor-toamnei.html

Invitaţi la zbor: Alice, Androxa, Carla, Carmen, Gabriela, George, Ioan Usca, Lolita (a zburat cu toate anotimpurile), Oana, Paporniţa (a zburat, deja), Psi, Rokssana ( a zburat şi ea cu toamna), Sara, Schtiel

Anunțuri

38 comentarii

Din categoria Imagini, Poveşti parfumate, Proză

38 de răspunsuri la „Parfumul roadelor toamnei

  1. Pingback: Al cincilea anotimp | Ţara vorbelor în vânt

  2. cea mai minunata poveste e asta – a ta 🙂

    Apreciază

  3. Pingback: Parfumul roadelor toamnei « Rokssana's Blog

  4. Mulţumesc din zbor.

    Apreciază

  5. Are dreptate Rokssana! 🙂

    Apreciază

  6. Pingback: Parfumul roadelor toamnei. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog

  7. Foarte frumoasa povestea! Si…merita folosita ca material didactic. 🙂

    Apreciază

  8. Pingback: Parfumul roadelor toamnei « Dictatura justitiei

  9. Fetele au dreptate. E frumoasă povestea ta. Iar fotografiile reușite.

    Apreciază

  10. Ce frumooooooos! am zburat! multumesc pentru minunata plimbare!
    Sa ai un weekend fain! 😉

    Apreciază

  11. Pingback: Paporniţa europeană (3) | Ţara vorbelor în vânt

  12. Frumoasă poveste cu parfum de toamnă, asortată perfect cu fotografiile…
    O zi de toamnă plină de parfum și culoare! 🙂

    Apreciază

  13. Ce zbor frumos, mi-a placut la nebunie! Eu m-am jucat un pic cu toate anotimpurile pentru ca nu m-am putut hotari care imi place mai mult. E cam greu de ales http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/roadele-anotimpurilor.html 🙂

    Apreciază

  14. Pingback: Povestea roadelor toamnei… « Daurel's Blog

  15. Pingback: Poveste parfumată.Parfumul roadelor toamnei mele « my heart to your heart

  16. Bunicii nu mai beau vin in prezenta copiilor ?

    Apreciază

  17. Un parfum de toamna anuntat.

    Apreciază

  18. Da, ştim că va veni.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s