59 de principii ale profesorului de succes (12, 13)

 după Ion-Ovidiu Pânişoară

12.                                                                                         

Principiul empatiei

Principiul empatiei înseamnă mai mult decât să-l cunoşti pe celălalt şi să împlineşti o trebuinţă (sau să creezi una şi apoi s-o soluţionezi). Dacă vreţi să îl înţelegeţi pe celălat, priviţi lumea prin ochii săi, puneţi-vă în locul lui.

Ceea ce pentru noi poate fi ,,simplu” şi ,,firesc”, de multe ori nu este deloc aşa pentru cursant.

Dacă profesorul eşuează în demersul de a înţelege cum vede lumea cursantul său, distanţa dintre ,,catedră” şi ,,bancă” creşte, iar alte principii, cum ar fi principiul încrederii, nu mai pot fi îndeplinite.

Chiar dacă are multe lucruri să-şi reproşeze, în ansamblu, fiecare om se vede pe sine ca fiind o persoană acceptabilă. În cazul când cadrul didactic va reacţiona faţă de elevul care îl deranjează gândindu-se ce se poate face cu un elev-problemă, iar elevul evident că nu se vede pe sine aşa, soluţia profesorului nu se va dovedi eficientă în a rezolva situaţia creată.

Empatia mai înseamnă ,,să reacţionezi la sentimentele oamenilor, şi nu la cuvintele lor” (Dawson, 2006).

Principiul empatiei poate fi regăsit într-un tip aparte de feedback: feedbackul suportiv. Aceasta presupune că problema pe care elevul o consideră importantă şi semnificativă trebuie considerată astfel şi de către profesor.

Feedbackul suportiv este dificil, deoarece trebuie să fim capabili să reducem intensitatea sentimentelor altor persoane, lăsându-le să înţeleagă că le considerăm problemele reale şi serioase.

O abordare potrivită este: ,,Văd că eşti supărat – să discutăm despre asta; sunt sigur că vei găsi o cale de a rezolva problema.”

Concluzie:

,,Puneţi-vă zilnic ,, în papucii” elevului, înţelegeţi lumea aşa cum o vede el şi acţionaţi în consecinţă!

13.

Principiul creării unei conexiuni emoţionale cu elevul

Şcoala reprezintă un tot, un sistem, şi fiecare cadru didactic îşi pune amprenta asupra evoluţiei cursantului.

Comportamentul elevului nu este o reacţie liniară la interacţiunea cu un profesor, ci cu toate cadrele didactice din prezent şi din trecut.

Kohlrieser (2007) spune că rezolvarea unei probleme ( cu o persoană violentă) reprezintă capacitatea de a crea o conexiune emoţională.

Un lucru care funcţionează în ceea ce priveşte negocierea de ostatici va fi folositor, cu siguranţă, şi în sala de clasă.

Concluzie:

,,Creaţi o conexiune emoţională cu elevii dumneavoastră şi activitatea instructiv-educativă va fi mai uşor de gestionat!

Agatha, Androxa, Alice, Carla, Carmen Amza, eumiealmeu, Elena, George, Incertitudini, Ioan Usca,  Oana Clara, Paporniţa, Raul Săran, Theodor, Schtiel, Scifientland, Shayna, Visualw.

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

6 răspunsuri la „59 de principii ale profesorului de succes (12, 13)

  1. Pingback: Delvoye « schtiel

  2. Pingback: Only « schtiel

  3. Pingback: Oktoberfest « O lume in imagini

  4. Pingback: Rosner « schtiel

  5. Pingback: Raţional şi/sau afectiv « lunapatrata

  6. Pingback: Romanţă policromă | Ţara vorbelor în vânt

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s