59 de principii ale profesorului de succes (15)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

Principiul încrederii

Au elevii încredere în dumneavoastră?

Literatura de specialitate arată că latenţa răspunsurilor  unui copil la întrebări personale este un indicator despre cât este natural şi cât este construit într-un răspuns şi ce importanţă acordă copilul răspunsului.

Încrederea este importantă în relaţia cadru-didactic – cursant. Acest lucru se bazează pe sinceritate, la rândul lui. Dar trebuie să vă întrebaţi: cât de sinceri sunteţi, la rândul dumneavoastră, cu elevii?

Cercetătorii din Cleveland State au pus în evidenţă faptul că sinceritatea de care dăm dovadă este factorul-cheie care va spori încrederea interlocutorului faţă de noi.

Dacă aveţi o problemă care vă ridică semne de întrebare asupra modului de desfăşurare a procesului de învăţământ, spuneţi-le şi elevilor dumneavoastră. Ei se vor purta ca nişte parteneri şi vor fi mai motivaţi dacă se vor putea implica în activitatea cerută.

Dacă le comunicaţi elevilor lucruri din viaţa dumneavoastră, veţi vedea că investiţia în încredere va genera un impuls spre reciprocitate din partea lor.

Oamenii vă percep mai bine şi au o părere mai bună despre dumneavoastră, dacă le dezvăluiţi şi aspecte mai puţin plăcute în ceea ce vă priveşte.

Este important pentru relaţia de încredere dintre dumneavoastră şi elevi să deveniţi o bază sigură pentru ei. Acest lucru înseamnă să oferiţi un sentiment de protecţie şi siguranţă, ceea ce vă poate ajuta să vă concentraţi asupra aspectelor problemelor ce trimit spre performanţă şi succes.

Simptomele pe care le manifestă persoanele cărora le lipsesc bazele sigure (după Kohlrieser) includ:

–         nivelul scăzut al stimei de sine;

–         rezistenţa scăzută la frustrare şi stres;

–         atitudini şi comportamente antisociale;

–         lipsa încrederii în celelalte persoane;

–         atitudine negativă generală şi dificultatea de a dezvolta relaţii emoţionale etc.

Pentru a deveni o bază sigură, cadrul didactic trebuie să încurajeze elevul şi atunci când acesta greşeşte, să aprecieze şi procesul, nu doar produsul activităţii sale.

Pentru a şti dacă sunteţi sau nu o bază sigură pentru elevii dumneavoastră, răspundeţi la următoarea întrebare:

Au elevii dumneavoastră încredere să vă comunice aspecte ale problemelor cu care se confruntă, pe care nu le împărtăşesc  cu alţi adulţi (uneori nici cu cei de vârsta lor)?

Fiţi sinceri şi investiţi cu încredere elevul.  

Încredere: Carla, Carmen Amza, George, Incertitudini, Ioan Usca, Paporniţa, Rokssana, Schtiel, Shayna, Visualw 

Anunțuri

13 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

13 răspunsuri la „59 de principii ale profesorului de succes (15)

  1. Pingback: Sol « schtiel

  2. Just Me...Carla

    exact Lili,implicandu-i si pe ei in „micul sistem” vor deveni „maturi si responsabili” …aici este o mica manipulare,insa de bun augur 🙂

    Apreciază

  3. Pingback: despre 23 în 24 | Ţara vorbelor în vânt

  4. Pingback: Slăbiciuni « Ioan Usca

  5. Pingback: Design interior « Alice Georgiana

  6. Marian din...Berceni

    Dupa mine …Panisoara asta este iesit din peisaj. Este din alt ….film sau vede alt film. Cum dracu’ sa ai rabdare sa ” inveti” copii cand , de cele mai multe ori unii din ei vin la scoala cu ” mobile” al caror pret depaseste salariul profesorului pe mai multe luni ?!Si ma mai intreb ceva: a existat pe vremuri in Bucuresti ,{ poate si in tara nu stiu sigur} un Institut Pedagogic…si era ” bataie ” la admitere!Am avut destui colegi si mai ales colege ce au ” dat ” acolo devenind in timp niste ” dascali ” apreciati, doi dintre ei au fost si profesori ai… copiilor mei ! Mai exista prin Romania vreun …Institut de acest gen ?Mai mult , te-asi intreba stimata lili3d si poate colegii dumitale vor putea raspunde…in afara de …pasiune, ce dracu’ ar mai face pe cineva , in ziua de azi , in Romania lui Basescu&comp, sa aleaga cariera de …” dascal” ?Cred ca mai bine si mai decent decat voi traiesc …dascalii din biserici , iar ” treaba” lor este mult mai simpla: merg cu popa …si-i tin isonul si caldarusha!Si-m pare rau ca-s nevoit s-o …contrez pe Just me Carla{ o rog sa nu se supere pe mine pe chestia asta!}, insa cum sa-i implici pe copii in ” micul sistem” cand ei …in ” sistemul ” lor n-au de multe ori nici ce manca sau ce imbraca…majoritatea in orice caz?!Cum sa incerci sa-i implici si sa-i ” manipulezi ” cand ei ….au ochi si au si minte …destui dintre ei?Ce sa le mai faci astora ? Ce ei nu vad ca tu esti suparata,.. ca dupa ce ai un salariu de cacat{ asta-i termenul …academic} nici macar pe ala nu-l primesti la timp?!Si inca ceva: 90% dintre ei au televizor iar destui au…NET . Pai pe astia vrei sa-i ” introduci in micul sistem ” ?Pe astia vrei sa-i manipulezi ?Sa fim seriosi…se uita cu mila la tine si-n cel mai bun caz vor crede ca esti…dusa! o seara excelenta iti doresc si dumitale si familiei , precum si celor dragi dumitale!…A si ca mi-am adus aminte: sper sa nu te supere comentariul meu si-n felul asta ,sa te lasi pagubasa , si sa nu ma mai ajuti cu …poezia aia !

    Apreciază

    • N-am uitat de poezie, una din speranţe s-a dus. Mai încerc şi-n alte părţi. Şi, cu siguranţă că doar cei care iubesc copiii vor să mai fie dascăli. Dar, dacă ai intrat în sistem şi ai lucrat cu copiii, greu îi mai părăseşti! E un paradox, nu?
      Şi, mie mi se pare că Pânişoară, ăsta, ştie ce spune şi încearcă să-i facă pe profesori să fie mai puţin rigizi, tocmai pentru că sunt mulţi copii cu probleme.
      Problema e să reuşeşti să te impui în faţa copiilor, chiar dacă nu ai un costum la modă, sau maşină, sau… altele.
      Aici nu e vorba de o manipulare în sensul propriu, ci de dezvoltarea sau dezgheţarea motivaţiei, cea care împinge copilul spre studiu. Scoaterea lui din apatie, ca să zic aşa.

      Apreciază

      • Marian din...Berceni

        Frate….nu te supara pe mine dar…n-ai dreptate!!!De fapt ” paradoxul” e ca ” o data ce ai intrat in sistem” NU MAI POTI FACE ALTCEVA ! Exista pe vremuri un tip{ nu l-am „prins” de cand m-am nsacut eu prin anii’50} ce se numea Spiru Haret.Asta a spus o vorba mare …la un moment dat: ” Pentru a fi dascal{ nu dintre aia de la biserici…sta-mi apartine} trebuie sa ai…HAR.” Iar HARUL nu se dobandeste in scoala.Voi cei ce inca va incapatanati sa fiti luminatori ai generatiilor tinere in afara de HAR { multi dintre voi AU acest har } cred ca aveti si o anumita doza de…nebunie. Credeti in …ceva .De fapt ASTA va mentine in ” sistem” si nu faptul ca n-ati putea sa va ” faceti” ….tinichigii sau …ospatari!Cat despre ” impunerea in fata copiilor” chiar daca n-ai niste tzoale la moda…te sfatuiesc sa dai prin Bucuresti pe la v-run liceu sau chiar scoala generala….ce Versace, ce Vuitton…ar pali aia de necaz!Sa nu mai vorbesc despre …” mijloace de transport”…pai la dumneata probabil ca elevii sint adusi cu …microbuzele…sa vezi la liceu …unde invata nepotul meu { clasa I si sunt mandru de asta } ce Mertzane vin pentru a lua acasa …odoarele !Iar majoritatea …” dascalilor ” pleaca cu…autobuzul …116.Nu cred ca-i vorba despre …” apatie” ! Cred ca mai curand…tinerii { care asa cum am mai afirmat ” au facut ochi} au ca si noi in informatia lor genetica ….ca se apropie finalul si deci…Insa la chestia cu” informatia genetica” cu privire la… final cred ca Just me Carla ne poate explica mult mai competent si mai la obiect cum sta treaba. Si sunt sigur ca are asemenea informatii! Sunt extrem de multumit ca nu te-ai suparat si ca incerci in continuare sa ma ajuti cu …acea poezie.Nu de alta dar eu…sunt cam ” clei” in materie de folosire a NET-ului pentru a cauta informatiile necesare.Inca o data multe multumiri!

        Apreciază

  7. Pingback: Cand ma doare, plang si mi-e dor…te ador! « lunapatrata

  8. De fapt, e una din cele mai frumoase meserii. E greu să renunţi la ea. Am văzut cum se face politica (pe la votări) şi i-am mulţumit lui Dumnezeu că nu m-am îndreptat spre aşa ceva. E oribil!
    Da, ai dreptate, e o mică nebunie. Mai mare dacă e pentru toată viaţa. Nu ai cu ce trăi, dar ai anumite satisfacţii (profesionale).
    În privinţa finalului, cu siguranţă Carla ştie mai multe, dar am citit ,,Sfârşitul copilăriei”, de Arthur Clarke. Cred că e cam aşa ceva. E ceva logic şi firesc să se întâmple asta.
    Şi nu uit de poezie, cu niciun chip. Dar, deocamdată nu ştie nimeni dintre cei pe care i-am întrebat. Şi nu cred că e chiar aşa cu net-ul. Din câte văd (scuză-mă pentru nefolosirea pronumelui de politeţe, dar aşa m-au învăţat bloggerii), te descurci bine merci.
    Seară frumoasă!
    A, în materialul de mai sus era vorba doar despre câştigarea încrederii copilului, prin sinceritate şi reciprocitate.
    Mulţumesc pentru comment.

    Apreciază

  9. Pingback: În timpul liber | Per aspera ad astra

  10. Pingback: În timpul liber | Per aspera ad astra

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s