Mi-am amintit.
Eram într-o misiune de testare a vortexului temporal, deschis între Pământ şi Universul cel mai aproape de noi. Impropriu spus aproape. Mai bine zis, cel mai apropiat ca mod de existenţă.
În echipaj era şi Roger. Adică, eram numai noi doi, fiind o misiune de scurtă durată terestră. Nava era ultimul tip, adaptat la interferenţe electromagnetice şi devieri de timp.
La plecare, verificările navetei au decurs normal. Roger seta parametrii de adaptare. Eu stabileam coordonatele de trecere. Am pornit. Nu se simţea nimic deosebit. Aveam senzaţia că stăm pe loc. Am verificat din nou. Parametrii nu erau schimbaţi, aparatele funcţionau. M-am uitat întrebătoare spre el.
– Cred că… am intrat!
– Aşa repede?
– Da. Cred că e un Univers cu care ne intersectăm şi am nimerit chiar într-un punct de intersecţie. Aşa se explică.
– Şi… Roger, ne vom întâlni cu noi înşine?
– Sper că nu!
– De ce, ţi-e teamă să nu te îndrăgosteşti din nou?…
– Mi-e teamă… de mine.
– Cum aşa?
– Nu ştiu ce variantă existenţială am aici. Cu tine mă simt bine. Nu vreau să te schimb.
– Roger…
– Fii atentă! Ne contactează!
O navetă asemănătoare cu a noastră apăruse de nicăieri. Au deschis canalele de comunicaţie. Pe ecran… eu. Ciudat. Nu eram aşa încântată. Alt tip de îmbrăcăminte, alt grad de pilotaj, necunoscut. Eu mă uitam la mine cu aceeaşi nedumerire, de ambele părţi.
În spatele… ei, nu se afla Roger. Era… altcineva, o persoană pe care n-o întâlnisem niciodată până acum. Probabil că urma s-o întâlnesc. Deci, deja aveam altă traiectorie a destinului. Dar în acelaşi domeniu.
– Şi ea gândeşte ca şi tine, îmi spuse Roger.
– Dar a făcut alte alegeri? mă întrebai eu.
– Sau altcineva a făcut alte alegeri. Ştii că există o infinitate de posibilităţi.
– Adică… tu ai făcut altă alegere.
– E o variantă.
Deodată, monitorul se întunecă şi am văzut-o pe ea, făcându-mi cu mâna. Am înţeles. Nu era permis contactul între variantele propriilor noastre persoane. Naveta începu să se dezintegreze. Am ridicat rapid scutul de protecţie şi l-am văzut pe Roger atingând panoul de control. Am mai văzut doar un abur fin, venind dinspre el.
Nu pricepeam. Ce nu funcţionase, sau ce se întâmplase? Unde era Roger?
***
Mă trezii cu o uşoară ameţeală. Iar am leşinat? Ieşisem din raza de acţiune a celor doi sori.
Mir şi Nic erau inconştienţi. M-am dus repede să văd în ce stare se află. Erau bine. Toate organele vitale funcţionau normal.
Un parfum ca o briză uşoară se răspândi în camera de comandă. Un parfum trist. Era el. Ne atinsesem din nou… universurile. Povestea a început la Mirela şi a fost propusă de Shayna.
Au scris: http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/poveste-parfumata-parfumul-sufletului/ http://lunapatrata.wordpress.com/2011/09/22/parfumul-sufletului-tau/ http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/09/22/parfumul-sufletului-meu/ http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/24/poveste-parfumata-parfumul-sufletului-cald/ http://rokssana.wordpress.com/2011/09/24/parfumul-sufletului/ http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului.html http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului-meu.html http://daurel.wordpress.com/2011/09/24/poveste-parfumata-momente-de-suflet/ http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului-tau.html
Sunt invitaţi să scrie sau să citească, până mâine: Alice, Androxa, Agatha, Carla, Carmen, Elena, eumiealmeu, Gabriela, George, Incertitudini, Ioan Usca, Lolita, Oana Clara, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Sara, Schtiel
Pingback: Poveste parfumată. Parfumul sufletului « Mirela Pete. Blog
„Un parfum ca o briză uşoară”…
Fascinanta poveste, fascinant…univers! Sper sa participi la toate povestile parfumate, ai idei deosebite si le transpui foarte interesant in texte care se citesc pe nerasuflate. Felicitari!
Weekend plin de bucurii! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc. Sper să pot participa, în continuare.
Un weekend aşa cum ţi-l doreşti!
ApreciazăApreciază
Pingback: Nails « O lume in imagini
Pingback: Painting’s code « O lume in imagini
Pingback: Needles « O lume in imagini
Pingback: Klara G « schtiel
Ciudat! Interesant și ingenios ! Autentic.
ApreciazăApreciază
Oarecum SF.
Seară bună!
ApreciazăApreciază
Pingback: Sol « schtiel
Pingback: Vortex « schtiel
CERN in Elvetia sa dovedit caci neutrino are o viteza mai mare decit a lumini,o descoperire care va bulversa cunostintele noastre actuale.
http://public.web.cern.ch/public/Welcome-fr.html
ApreciazăApreciază
Sunt sigură că se fac, sau s-au făcut descoperiri care ne vor ajuta să înţelegem ,,imaterialul”.
ApreciazăApreciază
O poveste SF care-mi aminteste de perioada cand asteptam cu nerabdare serialul meu preferat, Star Treks.
Frumoasa si interesanta e povestea ta parfumata!
ApreciazăApreciază
Probabil m-a influenţat serialul.
Mulţumesc de vizită.
ApreciazăApreciază
Pingback: Poveste parfumată. Parfumul sufletului cald « my heart to your heart
Pingback: parfumul sufletului « Rokssana's Blog
Imi place cum ai descris un posibil univers paralel si cum te-ai insinuat in universul celui iubit, desi parfumul e un pic trist…
Am scris si eu ceva http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului.html
ApreciazăApreciază
Zile frumoase! Voi veni.
ApreciazăApreciază
sa simti atingereaa universurilor si aroma trista a parfumului…
admiratie:) nu stiu cum le gandesti,dar frumos le expui…
ApreciazăApreciază
Da, e un pic cam trist. Duc realitatea în alte universuri. Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Pingback: Parfumul sufletului meu « Dictatura justitiei
Da, ai dreptate, uneori parfumul miroase puternic a Univers trist, a El trist… Si e afurisit de puternic mirosul asta cateodata,nu-i asa?
ApreciazăApreciază
Cam aşa ceva.
Uneori şi imaginaţia e tristă.
ApreciazăApreciază
Pingback: Google sărbătoreşte 75 de ai de la naşterea creatorului “The Muppets”, Jim Henson « Supravietuitor's Blog
Am citit pe nerăsuflate mica ta povestire! Ai avut o idee excelentă, demnă de un roman SF de succes.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru aprecieri. Nu ştiu dacă critica SF ar fi de acord. Ei sunt mai…duri.
Săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciază