Jurnal de bord 14 (Parfum de suflet)

Mi-am amintit.

Eram într-o misiune de testare a vortexului temporal, deschis între Pământ şi Universul cel mai aproape de noi. Impropriu spus aproape. Mai bine zis, cel mai apropiat ca mod de existenţă.

În echipaj era şi Roger. Adică, eram numai noi doi, fiind o misiune de scurtă durată terestră. Nava era ultimul tip, adaptat la interferenţe electromagnetice şi devieri de timp.

La plecare, verificările navetei au decurs normal. Roger seta parametrii de adaptare. Eu stabileam coordonatele de trecere. Am pornit. Nu se simţea nimic deosebit. Aveam senzaţia că stăm pe loc. Am verificat din nou. Parametrii nu erau schimbaţi, aparatele funcţionau. M-am uitat întrebătoare spre el.

–         Cred că… am intrat!

–         Aşa repede?

–         Da. Cred că e un Univers cu care ne intersectăm şi am nimerit chiar într-un punct de intersecţie. Aşa se explică.

–         Şi… Roger, ne vom întâlni cu noi înşine?

–         Sper că nu!

–         De ce, ţi-e teamă să nu te îndrăgosteşti din nou?…

–         Mi-e teamă… de mine.

–         Cum aşa?

–         Nu ştiu ce variantă existenţială am aici. Cu tine mă simt bine. Nu vreau să te schimb.

–         Roger…

–         Fii atentă! Ne contactează!

O navetă asemănătoare cu a noastră apăruse de nicăieri. Au deschis canalele de comunicaţie. Pe ecran… eu. Ciudat. Nu eram aşa încântată. Alt tip de îmbrăcăminte, alt grad de pilotaj, necunoscut. Eu mă uitam la mine cu aceeaşi nedumerire, de ambele părţi.

În spatele… ei, nu se afla Roger. Era… altcineva, o persoană pe care n-o întâlnisem niciodată până acum. Probabil că urma s-o întâlnesc. Deci, deja aveam altă traiectorie a destinului. Dar în acelaşi domeniu.

–         Şi ea gândeşte ca şi tine, îmi spuse Roger.

–         Dar a făcut alte alegeri? mă întrebai eu.

–         Sau altcineva a făcut alte alegeri. Ştii că există o infinitate de posibilităţi.

–         Adică… tu ai făcut altă alegere.

–         E o variantă.

Deodată, monitorul se întunecă şi am văzut-o pe ea, făcându-mi cu mâna. Am înţeles. Nu era permis contactul între variantele propriilor noastre persoane. Naveta începu să se dezintegreze. Am ridicat rapid scutul de protecţie şi l-am văzut pe Roger atingând panoul de control.  Am mai văzut doar un abur fin, venind dinspre el.

Nu pricepeam. Ce nu funcţionase, sau ce se întâmplase? Unde era Roger?

***

Mă trezii cu o uşoară ameţeală. Iar am leşinat? Ieşisem din raza de acţiune a celor doi sori.

Mir şi Nic erau inconştienţi. M-am dus repede să văd în ce stare se află. Erau bine. Toate organele vitale funcţionau normal.

Un parfum ca o briză uşoară se răspândi în camera de comandă. Un parfum trist. Era el. Ne atinsesem din nou… universurile. Povestea a început la Mirela şi a fost propusă de Shayna.

Au  scris: http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/poveste-parfumata-parfumul-sufletului/ http://lunapatrata.wordpress.com/2011/09/22/parfumul-sufletului-tau/ http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/09/22/parfumul-sufletului-meu/   http://g1b2i3.wordpress.com/2011/09/24/poveste-parfumata-parfumul-sufletului-cald/    http://rokssana.wordpress.com/2011/09/24/parfumul-sufletului/   http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului.html   http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului-meu.html    http://daurel.wordpress.com/2011/09/24/poveste-parfumata-momente-de-suflet/  http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/09/parfumul-sufletului-tau.html

Sunt invitaţi să scrie sau să citească, până mâine: Alice, Androxa, Agatha, Carla, Carmen, Elena, eumiealmeu, Gabriela, George, Incertitudini, Ioan Usca,  Lolita, Oana Clara, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Sara, Schtiel