59 de principii ale profesorului de succes (21)

După Ion-Ovidiu Pânişoară

21.

Principiul feedbackului

Gamble defineşte feedbackul ca fiind ,,toate mesajele verbale şi nonverbale pe care o persoană le transmite în mod conştient sau inconştient ca răspuns la comunicarea altei persoane

Longenecker spune că feedbackul ,,este necesar pentru a determina măsura în care mesajul a fost înţeles, crezut şi acceptat”.

În ceea ce priveşte feedbackul oferit de profesor, cel pozitiv este singurul care motivează pe termen lung performanţa cursantului, pe când cel negativ îngrădeşte eforturile de îmbunătăţire a randamentului şcolar.

Intenţia cu care este oferit feedbackul poate fi, la rândul ei, pozitivă sau negativă.

Intenţii pozitive: pentru a ajuta pe cineva să înveţe ceva care-i va fi folositor; pentru a sprijini o persoană să-şi atingă ţelurile; pentru a ajuta pe cineva să treacă peste o problemă care-l preocupă şi îl perturbă; pentru a face o persoană să se simtă valorizată şi apreciată pentru ceea ce a realizat.

Intenţii negative: pentru a-i da cuiva o lecţie; pentru a obţine o favoare din partea altuia (şi nu a persoanei implicate) – de exemplu, cadrul didactic oferă sprijin unui elev pentru că părintele acestuia îndeplineşte o funcţie administrativă ce îl poate ajuta; pentru a ajuta o terţă persoană să evite feedbackul care i se cuvine (cadrul didactic critică lipsa de performanţă a unui elev la un proiect de grup fără a împărţi responsabilitatea eşecului); pentru a controla/domina pe cineva, dirijându-i activitatea şi viaţa.

Experimente

*Unor clienţi care aveau o imagine favorabilă faţă de o companie de la care achiziţionau anumite produse, li s-a indus ideea că sunt nemulţumiţi. Experimentatorii le-au cerut să-şi amintească situaţii în care nu au fost satisfăcuţi de prestaţia companiei. De câte ori persoanele respective aduceau în discuţie un aspect pozitiv, experimentatorii aveau reacţii ca ridicarea din sprâncene. Astfel ei i-au descurajat pe clienţi şi le-au sădit senzaţia că, de fapt, sunt nemulţumiţi de prestaţia companiei în cauză.

*Kathryn Braun-La Tour a coordonat un experiment în care le-a cerut unor persoane care îşi exprimaseră iniţial părerile nefavorabile despre un film, să urmărească o cronică pozitivă despre acesta. După aceea, cerinţa era să-şi reamintească părerea iniţială. Participanţii la experiment au fost influenţaţi de cele văzute, având impresia că exprimă exact părerea iniţială, când, de fapt, ofereau o părere îmbunătăţită faţă de prima impresie.

*E. Loftus şi G.R. Loftus au făcut următorul studiu: le-au prezentat participanţilor la experiment un film al unui accident de circulaţie, chestionându-i apoi asupra celor observate. Modul în care au fost întrebaţi subiecţii a influenţat răspunsurile acestora. Pentru un grup, întrebarea a fost: ,,Cât de repede mergeau maşinile când s-au tamponat?”. Pentru al doilea grup întrebarea inducea un anumit tip de răspuns: ,,Cât de repede mergeau maşinile când s-au făcut praf?” mai târziu, ambele grupuri au fost chestionate asupra a ceea ce îşi aminteau din filmul vizionat. A existat şi o întrebare specifică: dacă au văzut sau nu în film, vreun geam spart (nu existase asemenea indiciu în material). Cei din al doilea grup aveau amintiri mai bogate şi ei şi-au amintit că au văzut şi geamuri sparte, în film.

Forţa de influenţare a lucrurilor care se petrec ulterior unor evenimente este uneori foarte mare, încât şi memoria despre respectivele momente ne poate înşela.

*Un alt experiment realizat de cercetătoarea Elizabeth Loftus se referă la prezentarea unor diapozitive cu un accident de circulaţie, în care o maşină verde a lovit un biciclist. Participanţii au fost apoi întrebaţi care au fost cauzele care au condus la accidentarea biciclistului de către maşina albastră. Mulţi subiecţi au declarat mai târziu, când au fost întrebaţi ce culoare avea maşina care a produs accidentul, că aceasta fusese albastră.

Aceste fenomene au implicaţii importante asupra procesului de învăţământ.

Verificaţi-vă feedbackul – el poate să demoralizeze şi astfel, elevul va fi dezamăgit şi n-o să mai încerce să progreseze.

Concluzie:

,,Oferiţi de fiecare dată un feedback pozitiv şi asiguraţi-vă că feedbackul care ajunge la elev este corect înţeles de către acesta!

Androxa, Carla, George, Ioan Usca, Papornita, Ragnar, Rokssana, Shayna, Schtiel

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

2 răspunsuri la „59 de principii ale profesorului de succes (21)

  1. Pingback: Poveste parfumată. Parfumul vântului sau Vent Vert « Mirela Pete. Blog

  2. Pingback: Vantule, vant nebun… « lunapatrata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s