Arhive lunare: octombrie 2011

Our landscapes (sau pe unde am umblat săptămâna asta)

 

 

 

 

 

Alice, Ana, Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Carmen Amza, Călin, G1b2i3, Gabrielle, George, Ioan Usca, Mirela, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Vizualw

Reclame

24 comentarii

Din categoria Imagini

Noi avem

6 comentarii

Din categoria Diverse

Sinceritatea… iubirii

Bat clopote

Şi văd cum soarele apune

Iar tu-mi zâmbeşti stângaci

Fără să ştii că asta-i altă lume.

Bat clopote

Şi noaptea-i o furtun-adâncă

Dar tu-mi zâmbeşti şi taci

Şi, cam timid, te-aşezi încet pe-o bancă.

Bat clopote

Şi mă cuprinde-o-nfiorare

Tu nu-nţelegi nimic

Dar mă priveşti cu suflet de candoare.

Tac clopote

Şi-o pasăre se-nalţă-n ceruri.

Tu parcă simţi uşor

Cum noaptea te cuprinde-n mii de feluri.

Tac clopote

Şi o uimire ne-nconjoară.

Tu mă iei de mână

Iar viaţa nu mai e aşa amară.

Tac clopote

Şi în tăcere simt iubirea.

Tu îmi zâmbeşti duios

Şi-ndată ne cuprinde fericirea.

E linişte.

E soare-n noapte şi-n privire.

Noi ne zâmbim timid

Dar ne privim, de-acum, fără uimire.

(cu 20 de ani în urmă)

Povestea a început la Mirela şi au scris deja:

http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii/

Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/
Carmen
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/10/parfumul-sincertatii.html
Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/sinceritatea-un-parfum-unic.html

Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii.html
Daurel
http://daurel.wordpress.com/2011/10/29/despre-sinceritate/
Carmen Dictatura Justiţiei
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/ 

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/sine-cera.html

Invitaţi: Alice, Androxa, Carla, Carmen Amza, Colţul cu muzică, Daurel, Gabriela, G1b2i3,  George, Gina, Ioan Usca, Lolita, Rokssana, Sara, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Vizualw.

29 comentarii

Din categoria Poezie, Poveşti parfumate

Înger de lumină

Într-o noapte de vară

Un înger a coborât

Cu zâmbetul pe buze

Şi cu privirea în vise.

A fost adus de un gând

Printr-o boare de vânt.

A fost adus de o dorinţă

Pentru o reală fiinţă.

Mergând prin întuneric

S-a-nvelit în praf cosmic,

A-nvins furtuni magnetice

Şi superstiţii cosmice

Ca să fie 

Îngerul

Ce aduce fericirea

Unui suflet

Pierdut în fulgerul

Trecut prin nemurirea

Dragostei.

Într-o zi de vară

Un înger s-a ridicat

Cu melancolia pe buze, 

Cu ochii-notând în vise.

A plecat dus cu dorinţe

Ale unei reale fiinţe.

Mergând prin soare

S-a-nvelit în ninsoare.

A-nvins furtuni terestre

Şi a deschis ferestre

Ca să fie

Îngerul

Ce duce cu el fericirea

Unui suflet

Reînviat cu fulgerul

Trecut prin nemurirea

Dragostei.

Acum 20 de ani

Recomandări: Alice, Androxa, Carla, Gabi, George, G1b2i3, Ioan Usca, Mirela, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Vizualw

 

12 comentarii

Din categoria Poezie

Vis

Privesc din când în când la cer

Şi din seninu-i pur opresc o rază

Ce sufletu-mi stelar îl luminează

Când toate fantasmele din visuri pier.

Înfăşor un vis pe deget

Ca să nu fugă din lumea mea de basm,

Căci nu vreau să mă cuprindă iar un spasm

Şi îl opresc brutal, fără de preget.

Iată cum visul răsare

Din inima mea înălţată în zori

Spre soare, spre viaţă, spre albul de nori

Şi pluteşte cu norii, fără stare.

Vai, dar nu se mai întoarce

Sufletul meu cel pierdut în visare.

S-a dus cu noaptea spre haos, în zare

Şi gândirea-mi numai iluzii toarce.

Privesc din când în când o stea

Ce-mi umple inima cu cântu-i aspru

Şi mă trezeşte din visul albastru

Readucând cu-o rază, liniştea mea.

Acum 20 de ani

Alice, Androxa, Carla, G1b2i3, Ioan Usca, Mirela, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Vizualw

13 comentarii

Din categoria Poezie

Singură

Privirea ta

este zborul meu 

spre alte spaţii,

plecarea mea

din această lume,

spre eternitate.

Aştept surâsul

şi privirea ta.

Te iubesc

singură.

Acum 20 de ani.

3 comentarii

Din categoria Poezie

Zbor

Soarele

Mi-a încălzit privirea.

Tresar încet

În aur de lumină.

M-afund 

În înaltul cerului

Ca un tril

De ciocârlie.

Acum 20 de ani.

9 comentarii

Din categoria Poezie

59 de principii ale profesorului de succes (30)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

Principiul dovezii sociale

Dacă oamenii aud sau văd că alte persoane au anumite comportamente, acest lucru creşte probabilitatea ca şi aceştia să adopte comportamente asemănătoare.

Un studiu arată că simplul fapt de a vedea în fiecare zi (20 minute) cum un copil se juca fericit cu un câine, a făcut ca 67% dintr-un grup de preşcolari care se temeau de contactul cu câinii, să îşi dorească să intre într-un ţarc şi să se joace şi ei cu un câine.

Uneori este suficient să se folosească doar anumiţi termeni-cheie pentru a declanşa un comportament contagios de tipul dovezii sociale.

De multe ori, încercând să limităm un comportament nepotrivit, facem greşeala să îl încurajăm prin apelarea (neintenţionată) la dovada socială.

De exemplu, mesajul de pe o pancartă are efect în următoarele condiţii:

,,Moştenirea dumneavoastră (Pădurea Pietrificată) este vandalizată în fiecare zi prin furtul a 14 milioane tone de lemn pietrificat pe an, de cele mai multe ori aceasta constând în însuşirea a câte o bucată mică de lemn pietrificat!” – incorect

,,Nu furaţi lemn pietrificat!” – corect

Discursul de felul: ,,Sunt o grămadă de infractori pe străzi – vrei să ajungi şi tu ca ei?” va produce rezultate negative.

Produsele care sunt numite ,,cel mai popular produs” sau ,,cel mai bine vândut produs”  au succesul cel mai mare de a fi cumpărate.

Un alt exemplu arată că mesajul de genul : ,,Dacă în momentul în care sunaţi operatorul este ocupat, încercaţi mai târziu.”, are o mai mare probabilitate de a influenţa decât ,,Operatorii vă aşteaptă comanda, sunaţi acum!”. Aceasta se întâmplă pentru că, în situaţii confuze în care calea de urmat nu este clară, oamenii adoptă modelul majorităţii – în acest caz, faptul că operatorii sunt ocupaţi, trimite la ideea că multe alte persoane sună, ceea ce îl face pe telespectator să creadă că face bine dacă sună şi el.

Însă, nu întotdeauna oamenii urmează orbeşte ceea ce fac ceilalţi în general, ci sunt interesaţi de ceea ce fac persoanele care le seamănă. Dacă unui elev bun îi spunem că repetentul clasei a făcut un anume lucru şi ar fi bine ca şi el să facă la fel, puterea exemplului nu va fi aşa de mare ca în situaţia în care îi spunem că persoana care a făcut acel lucru este un alt elev bun.

Concluzie:

,,Dovada socială poate fi un factor puternic de motivare a elevilor noştri. Apelul la ,,ce face toată lumea” este o sursă importantă de influenţă pe care cadrul didactic o poate folosi!”

Alice, Ana, Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, George, Elena, Ioan Usca, Mirela, G1b2i3, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor

 

 

7 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Nobleţea… naturii

Caut singurătatea

dar găsesc o stâncă zâmbitoare,

făcându-mi un semn prietenesc

printr-o piatră aruncată la picioare.

Renunţ la singurătate

şi-i zâmbesc, la rândul meu,

stâncii, bătând-o amical

pe umăr.

Îmi continui drumul

şi o potecă mi se aşază

mlădioasă, în faţă;

mă duce la zăpada

din munţi.

Dar eu renunţ la zăpadă

şi-i fac cu ochiul

brânduşei ce dansează

sub soare.

Un copac se apleacă,

atingându-mă cu o ramură uscată.

Dar eu mă desfac

de sub uscata lui vrajă

şi-mbrăţişez cu privirea

mugurii tânărului răzvrătit

ce-şi desface generos coroana.

Mă aşez pe iarba ofilită, încă

şi-i joc un renghi vântului rece

înfrăţindu-mă cu-o rază

de soare.

Pământul nu e prea cald,

dar am promisiuni de ajutor

din partea primăverii.

Îi accept ajutorul

– deocamdată rece –

şi-i întind mâna

vrăbiuţei ce mă-nconjoară,

ca să simtă

temperatura în creştere

a pământului.

(Acum 20 de ani)

Povestea a început la Mirela şi a fost propusă de Carmen.

Au mai scris:

http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/poveste-parfumata-intre-bloggeri-parfumul-nobletii/
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/parfumul-nobletii.html

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/22/poveste-parfumata-parfumul-nobletii/

http://rokssana.wordpress.com/2011/10/22/parfumul-nobletii-chanel/

Carmen
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/22/4767/
Carmen DJ
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/22/4767/
Vero
http://verovers.wordpress.com/2011/10/10/ramas-bun/
Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/in-cautarea-parfumului-nobletii.html 

http://daurel.wordpress.com/2011/10/22/cele-mai-recente-detalii-despre-noblete/

Invitaţi: Ana, Androxa, Carla, Clipe de ClujGeorge, Ioan Usca, My heart to your heart, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor

33 comentarii

Din categoria Poezie, Poveşti parfumate

8 000 de visuri pentru voi

http://www.youtube.com/watch?v=CIghrxxhQYs

 

17 comentarii

Din categoria Imagini

ORTOGRAME

C-AR şi CAR

Cred c-ar fi bine să mergi.        

Am început să car lemne .

Ion a luat un car nou.

C-AI  şi CAI

Spui c-ai venit de mult?

În herghelie erau o sută de cai.

CĂ-I şi CĂI

Pare că-i de aur luna.

Rezolv problema pe două  căi.

C-A şi CA

Ştii c-a venit Carla ?                  

S-a făcut roşu ca sângele.

C-AM şi CAM

Bine c-am avut noroc!               

Aflasem despre firea cam arţăgoasă a fetei.                                    

C-OR şi COR

Probabil c-or să vină azi.

Cântau în cor colindătorii.

C-AŞ şi CAŞ  

I-am spus c-aş vrea să scriu..

Bunica face un caş bun.

C-ARE şi CARE

Ştiu c-are să aducă mingea.

Recolta am încărcat-o în  patru care mari. 

Care este prietenul tău?

SĂ-I şi SĂI

Merg să-i fac o vizită Anei.

Plici-Plici şi prietenii săi se plimbau prin pădure.

Ş-ALE şi ŞALE

Mă fascinau castelul singuratic ş-ale râurilor ape.

Are dureri de şale.

Ş-AL şi ŞAL

Ţugulea, fiul moşului ş-al babei, a omorât zmeul.

Mama îi face un şal călduros.

DE-AL şi DEAL

 Un coleg de-al nostru a câştigat concursul.

 Muncim prin grădini şi în deal la vie.

DE-A şi DEA

O carte de-a Mariei a căzut de pe masă.

 Mă duc de-a dreptul acasă.

Ar putea Oz să îmi dea şi mie o inimă?                                   

P-UN şi PUN

Ţugulea îl mângâie ca p-un prieten.

 Pun pe masă farfurii, linguri şi furculiţe.

DINTRU

Dintru început se ştia că profesorul  nu este om rău.

Dintr-o floare albă ieşi un gândăcel auriu.

ÎNTRU

Într-o noapte suflă crivăţul.

Într-adevăr, ce aer curat!

Ne-am îndreptat într-acolo.

Într-un coş am pus mere.

Într-una din zile veni aici.

ÎNTRUNA

Ningea întruna, ningea mereu acoperind pământul cu zăpadă albă, pufoasă.  

N-A şi NA

N-a  văzut nimeni .

 „Na! car mi-a trebuit, car am găsit!

N-AI şi NAI

N-ai văzut cartea mea?

 Gheorghe Zamfir cântă la nai.

N-OI şi NOI

N-oi putea merge la tine.

Am luat ghete noi.

Noi stăm la ore.

N-AŞ şi NAŞ

N-aş mai cânta în cor.

Un naş trebuie să ţină pruncul la botez.

N-OR şi NOR

N-or să-ţi crească aripi niciodată.

Soarele era ascuns după un nor.

AI şi A-I

Cum ai ajuns până aici?

Câte nuci ai ?

Începu a-i spune povestea.

AL şi A-L

Auzi glasul mânios al stăpânului.

Caietul este al meu.

Încercă a-l prinde pe bondar.

AŢI şi A-ŢI

Mă bucur că aţi venit.

A învăţa înseamnă a-ţi lărgi cunoştinţele.

IA şi IA

Anda ia cartea de pe masă.

– Ia te uită ce neobrăzare!

Zâna i-a ieşit înainte frumoasă şi strălucitoare.

IAR şi I-AR

Mărul e al meu, iar para e a ta.

A venit iar ploaia.

I-ar spune, dar mama s-ar supăra.

IAU şi I-AU

Îmi iau cărţile din bibliotecă.

 O iau la fugă prin zăpadă.

I-au adus mere şi flori.

LA şi L-A

Când l-a văzut, a încremenit de spaimă.

Se uită cu ochii mari la cumplitul duşman.

Autobuzul merge la Iaşi.

LAŢI şi L-AŢI

Voinicul avea umeri laţi.

Unde l-aţi găsit?

LOR şi L-OR

Le dau şi lor prăjitură.

Băieţelul de hârtie se uita la hainele lor.

Îl vor recunoaşte când l-or auzi vorbind.

CEI şi CE-I

Am cei trei sute de galbeni.

Ce-i dai lui Dan?

 – Ce-i cu tine aici?

CEA şi CE-A

Fata cea mică ieşi în tindă.

Le spune ce-a păţit.

CEAI şi CE-AI

Bea un ceai de soc!

Acum ce-ai de spus?

MAI şi M-AI

Luna mai este luna lui florar.

Primăvara e mai frumoasă.

Unde m-ai adus?

MIA  şi MI-A

Mia este o elevă silitoare.

Bunicul mi-a dăruit o mia albă.

MIE şi MI-E

Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este…

MII şi MI-I

Mii de fluturi zboară peste flori.

Unde mi-i greşeala, frate?

MIAU şi MI-AU

Motănel:Miau!Miau! Ce n-aş da şi eu pentru un şoricel!

Mi-au căzut cărţile.

MOI şi M-OI

Are ghetuţe moi de vată.

Îmi moi buzele în apă.

M-oi duce repede acasă.

MOR şi M-OR

Am auzit ursul:Mor!Mor!

Credeam că o să mor de foame.

M-or fi păcălit, oare?

NEA şi NE-A

Pământu-i plin de nea.

Cine ne-a adus bomboane?

Nea Ionel cântă la fluier.

NEAM şi NE-AM

Românii sunt un neam de viteji.

Ne-am aplecat de trudă.

Ion e neam cu mine.

SA şi S-A

Ursuleţul s-a dus în tufiş.

 Le-a spus povestea sa.

SAU şi S-AU

Alegeţi poveşti sau poezii?

Copiii s-au aşezat pe preş.

SAR şi S-AR

Sar şi bat din palme.

 S-ar înscrie la patinaj.

TEI şi TE-I

Culegem flori de tei.

Dacă te-i duce, vei vedea.

ŢIE şi ŢI-E

 Ţie îţi aduce cineva ceaiul?

 De ce ţi-e frică, puişor?

ŢII şi ŢI-I

De ce ţii fesul pe cap?

Amu, ţie nu ţi-i foame?

VA şi V-A

Va veni vremea răsplatei.

Cine v-a adus aici?

VAR şi V-AR

Am dat pomii cu var.

V-ar plăcea să dansaţi?

VII şi VI-I

De unde vii ?

Vine miros de struguri dinspre vii.

Ochişorii îi erau vii şi albaştri.

Încotro, de nu vi-i cu supărare?

Pe puişori vi-i fură vulpea.

VOI şi V-OI

Câţi sunteţi voi?

Eu voi merge la mare.

V-oi învăţa eu minte!

VOR şi V-OR

Copiii vor dulceaţă.

Ei vor învăţa  adunarea.

O să vă miraţi când v-or arăta ce au lucrat.

 

13 comentarii

Din categoria Material didactic

59 de principii ale profesorului de succes (29)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

29

Principiul manipulării

Tehnicile de manipulare l-ar putea ajuta pe profesor să crească motivaţia elevilor faţă de actul didactic, dar şi să contracareze aceleaşi tehnici provenite din partea elevilor săi, pentru a păstra un climat şcolar pozitiv şi echilibrat.

Aspecte:

  1. Cadrul didactic trebuie să utilizeze aceste strategii cu atenţie şi să respecte anumite principii etice;
  2. Cadrul didactic trebuie să cunoască un evantai larg de asemenea strategii, deoarece, uneori, două strategii opuse pot conduce la acelaşi rezultat;
  3. Utilizarea acestor strategii trebuie făcută cu măsură, pentru că practicarea repetată a tehnicilor de manipulare poate conduce la conştientizarea lor de către cursanţi.

Paşi care ar trebui urmaţi în acţiunea de manipulare:

–         Observarea cu atenţie a audienţei, căutând persoanele care au neclarităţi, care caută răspunsuri la probleme cu care se confruntă sau sunt nesigure (acestea sunt, fie sursa cea mai bună de manipulare, fie o sursă de probleme);

–         Folosirea tehnicii întrebărilor, prin care profesorul va testa informaţiile, valorile şi nivelul lor de implicare, pe care cursanţii le au referitor la activitatea ce va fi propusă; este util ca profesorul să le ofere anumite informaţii care, deşi nu sunt greşite, sunt contestabile – acest lucru îi va provoca pe elevi să-şi pună întrebări;

–         Cadrul didactic va oferi, apoi, elemente generale corecte despre problematica aflată în discuţie: acest lucru le va oferi cursanţilor un ,,colac de salvare”, elemente sigure în nesiguranţa indusă de informaţiile contestabile, furnizate mai înainte;

–          Pe tot parcursul activităţii, cadrul didactic poate să construiască relaţii profunde cu elevii, bazate pe încredere;

–         Momentul verbalizării dorinţelor elevilor şi a felului în care se vor implica; acest element le va oferi senzaţia că sunt ascultaţi şi că părerea lor contează. Discuţia poate fi condusă spre un viitor pozitiv şi posibil, în care aceste dorinţe pot prinde contur, în condiţiile în care elevii vor asculta sfaturile profesorului.

–         Cadrul didactic poate da impresia că face un mic pas înapoi, că îşi retrage ideea şi renunţă la oportunitatea respectivă; dacă elevii au fost acaparaţi de idee, vor încerca să recâştige elementul pierdut şi, în acest caz, implicarea şi dorinţa lor de a merge pe drumul indicat , vor creşte.

Tehnici de manipulare în procesul instructiv-educativ:

Tehnica ,,piciorului în uşă”

V-aţi aflat vreodată în situaţia de a vi se cere un lucru şi să nu îl faceţi?

Formularea unei cereri mici, nesemnificative la început, va creşte probabilitatea de a fi îndeplinită o solicitare de către elevi.

Dacă aveţi de gând să-i cereţi unui elev îndărătnic să facă un anumit lucru (pe care, din experienţă ştiţi că nu îl va face), puteţi să îi cereţi mai întâi un lucru minor (pe care aveţi certitudinea că îl va realiza). Acest prim pas va creşte probabilitatea ca elevul să încerce să realizeze şi sarcina mai dificilă şi mai consumatoare de timp şi efort.

Profesorii trebuie să fie atenţi pentru că şi cursanţii pot folosi această tehnică (probabil în mod inconştient). Ei pot încerca, de exemplu, să scape de solicitarea profesorului fără a o refuza direct, cerându-i profesorului să le acorde o mică amânare (o jumătate de zi), ceea ce poate să trimită, ulterior, la ideea că acesta va fi mai deschis la amânarea de la sine a sarcinii.

Tehnica ,,uşii în nas”

Experimentul realizat de către Cialdini şi colaboratorii săi pornea de la ideea că, dacă îi vom adresa o unei persoane o cerere exagerată (pe care o va refuza), o a doua cerere, mai mică decât prima (dar consistentă, totuşi), va fi mai uşor acceptată decât dacă i-am fi propus subiectului direct această a doua cerere.

Autorii i-au întrebat pe nişte studenţi dacă ar fi de acord să lucreze voluntar, câte două ore pe săptămână, timp de cel puţin doi ani, în calitate de consilieri într-un centru de detenţie pentru tineri. După refuz, cercetătorii au revenit cu cererea care îi interesa de fapt: ca studenţii să însoţească timp de două ore, un grup de tineri delincvenţi de la un centru de detenţie, într-o vizită la grădina zoologică a oraşului.

A existat şi un grup de studenţi cărora le-a fost adresată direct, această a doua cerere. În primul grup, numărul studenţilor care au acceptat a fost mult mai mare decât numărul celor din al doilea grup.

Explicaţii pentru comportamentul oamenilor în astfel de situaţii:

a)      Efectul de contrast – a doua cerere este văzută mai redusă decât este în realitate, datorită propunerii exagerate;

b)      Culpabilizarea persoanei – cine refuză se simte vinovat că face acest lucru şi încearcă să găsească o ieşire; când i se adresează o cerere rezonabilă, se grăbeşte să accepte;

c)      Norma de reciprocitate – când cineva ne face un serviciu, simţim nevoia de a răspunde cu aceeaşi monedă şi să întoarcem favoarea făcută (prin renunţarea la cererea exagerată în schimbul uneia mai moderate, ni se activează această normă de reciprocitate).

Autorul a cerut unor cursanţi să facă anumite referate. La întrebarea acestora despre cât de lungi trebuie să fie, el le preciza că trebuie să aibă 40 de pagini. Cursanţii începeau să fie extrem de agitaţi şi stresaţi. După alte discuţii, profesorul era de acord cu conceperea unor referate de 15 pagini, ceea ce şi dorea. Referatele au fost aduse în standardele cerute, dar şi cu o calitate mai mare a conţinutului.

Tehnici de flatare a oponentului/linguşirea

După Jones şi Wortman, linguşirea reprezintă o clasă de comportamente strategice ilicite desemnate să influenţeze anumite aspecte bine definite în ceea ce-l priveşte pe adversar, aspecte privitoare la atractivitatea unor calităţi personale.

Conform studiilor, o persoană care ne spune ceea ce vrem să auzim, pare mai demnă de luat în seamă şi toate mesajele vor avea mai mare trecere în ochii noştri (nu doar cele prin care ne laudă). Astfel, linguşitorul speculează o motivaţie fundamentală a fiinţei umane: nevoia de aprobare. Aceasta înseamnă că orice om îşi doreşte ca şi ceilalţi să fie de acord cu alegerile pe care el le face, ca alte persoane să aibă o părere bună despre el şi acţiunile lui. Într-o măsură mai mare sau mai mică, suntem dependenţi de părerea pe care ceilalţi şi-o formează despre noi.

O primă formă de linguşire este ridicarea în slăvi a calităţilor de admirat la persoana-ţintă şi diminuarea defectelor acesteia.

A doua conduită de flatare este tipologizată de un adevărat rol pe care respectiva persoană îl joacă, în special faţă de cei cu autoritate şi putere (persoana care, de fiecare dată, este de acord cu ,,ţinta” sa – yes-man).

În cadrul şcolii este de evitat apariţia linguşitorului care, prin comportamente de flatare, încearcă să intre în graţiile profesorului pentru a obţine diverse favoruri. Profesorul poate cădea în capcana unei erori de evaluare – efectul halo. Pe baza acestei impresii generale bune, îl poate favoriza pe elev, dându-i o notă mai mare decât merită.

De cealaltă parte, cadrul didactic se poate folosi de acestă strategie, pentru ca anumiţi elevi să devină mai deschişi în relaţia cu el.  De exemplu, un elev care nu învaţă, dar căruia îi place un anumit gen de muzică, poate găsi în cadrul didactic un suport apreciativ şi reconfortant, cu care poate discuta despre pasiunea sa. Ulterior, discursul cadrului didactic va deveni mult mai valorizat de către elevul în cauză.

Tehnica insultei/marcajului negativ

Studiile arată că dacă le vorbim urât oamenilor, îi acuzăm de lucruri pe care nu le-au făcut, comportamentul acestora va fi influenţat.

Teoria insultei se bazează pe faptul că, dacă o persoană este jignită de cineva, acest lucru va conduce la diminuarea stimei de sine a persoanei respective. Acest lucru va determina o stare de tensiune internă, iar dacă persoanei în cauză i se oferă şansa de a arăta că jignirea respectivă este neîntemeiată, ea nu va ezita să se implice în respectivul comportament.

Un elev care primeşte note mici, vă acuză că ,,aveţi ceva cu el”. El face abstracţie de faptul că nu îndeplineşte standardele necesare şi vă insultă. Uneori, puteţi cădea în capacană şi să-i daţi note mai mari, pentru a scăpa de acuzaţia acestuia.

Invers, aveţi un proiect în care vreţi să implicaţi un elev care nu face acest lucru prea des. Îi spuneţi că sunteţi sigur că el nu se va implica şi că nu e în stare să ducă la bun sfârşit un astfel de proiect complex. Sunt destule şanse ca el să încerce să dovedească contrariul.

Concluzie:

,,Manipularea este o armă cu două tăişuri, pe care cadrul didactic trebuie să ştie să o folosească: pe de o parte, pentru a şti cum să se ferească de manipularea posibilă pe care elevul o produce în direcţia profesorului, iar pe de altă parte, pentru a utiliza unele tehnici, cu scopul de a-l determina pe cursantul său să înveţe.”

Atlantisra, Ana, Carla, G1b2i3, George, Ioan Usca, Paporniţa, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor

18 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Jurnal de bord 15 (Miresme de Lună)

Şi-a întins valurile albe către ţinutul acela… cu nisip auriu. Acolo se refugia de câte ori prietena ei din cer îşi arăta adevărata faţă lumii şi o mângâia cu raze de iubire, puţin temătoare dar… magnetică.

În seara aceea, totul era diferit. Nori negri acopereau cerul şi un vuiet sinistru se apropia dinspre larg. Deodată, valurile au crescut şi s-au aruncat vijelioase peste ţărm. Nisipul auriu s-a zvârcolit disperat şi s-a agăţat de spuma albă.

***

–  Nic, redresează naveta! Mir, ţi-ai revenit?

–  Da, şefa. Nu ştiu ce s-a întâmplat…

–  Trebuie să ieşim de aici, să ne întoarcem pe Lună.

–  Am redresat sistemul de timp subspaţial. Aici a fost o mică problemă, spuse Nic.

–  Atât de mică încât era să ne trezim în alt univers. De fapt, am fost acolo.

–  Cum… am fost acolo? mă întrebă Mir.

–  Voi nu aţi simţit?

–  Eu nu ştiu nimic.

–  Nic, tu ai simţit ceva?

–  Am simţit un miros cunoscut, când m-am trezit. Atât. Ai vreo explicaţie?

–  Era mirosul lui Roger. Am revăzut toată scena dispariţiei sale. Probabil se străduieşte să se întoarcă. Dar n-a reuşit… Încearcă să ne contacteze prin subspaţiu. Cred că e prins între cele două universuri. Nu poate fi de două ori în acelaşi univers. S-ar autoanula. Doar dacă şi-a schimbat structura ADN. Însă nu ştiu cum ar fi putut face asta.

–  Mai avem câteva minute şi ajungem. Acum ieşim în spaţiu.

Ne-am apropiat suficient cât să vedem faţa palidă a Lunii. În jurul satelitului roiau nave de toate formele şi mărimile. Ne-am îndreptat spre docurile centrale. Deşi Luna nu avea nimic frumos la suprafaţă, m-am bucurat când am revăzut-o, de parcă trăiam pe vremea strămoşilor care îşi făceau declaraţii de dragoste sub clar de lună. Dar noi eram deasupra. Mă cuprinse iarăşi tristeţea aceea a timpului ireversibil şi a universului pierdut. Cu toate că ştiam că timpul nu este ireversibil şi nimic nu se pierde niciodată, totuşi, ceva nedefinit îmi stăpânea sentimentele. Mir se apropie de mine:

–         Iarăşi?

Îl privii cu simpatie. Era un prieten adevărat, ca şi Nic. Dar el ştia să se apropie la momentul potrivit.

–         Da, i-am răspuns.

–         N-ar trebui să consulţi un specialist?

–         Un specialist în golurile dintre universuri? Nu m-ar ajuta. Am nevoie de cineva cu capacităţi mai dezvoltate, care să vadă dincolo. Trebuie să aflu unde e Roger. Îl simt din ce în ce mai des, dar…  Îl simt dar nu putem comunica.

–         Cunoaşte Nic pe cineva. Una dintre prietenele lui.

–         Aha…  De ce nu mă surprinde?

–         Gata, şefa, am găsit loc de andocare.

Povestea a început la Mirela şi tema de azi a fost propusă de mine.

Au scris:

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/luna-moon-perfume-poveste-parfumata/

 Vero
http://verovers.wordpress.com/2011/01/22/luna-i/
Daurel
http://daurel.wordpress.com/2009/07/19/iulie-1969-aselenizarea-gestionarea-succesului/

 Sara
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/parfumul-lunii.html 

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/singura-craiasa-noptii.html

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/15/poveste-parfumata-primii-oameni-pe-luna/

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/10/15/lunatu-printesa-noptii/

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/15/4652/

Invitaţi: Alice, Androxa, Carla, Carmen, Carmen Amza, Daurel, g1b2i3, Gabi, George, Gina, Ioan AlexandruIoan Usca, Lolita, October cat, Paporniţa, Max Peter, Ragnar, Rokssana, Sara, Scifientland, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Verovers

36 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

59 de principii ale profesorului de succes (28)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

28

Principiul motivaţiei

Motivaţia este ceea ce energizează, direcţionează, şi susţine un comportament (Steers şi Porter).

Motivaţia se referă la factorii interiori individului care stimulează, menţin şi canalizează comportamentul în legătură cu un scop (Huffman, Vernoy, Williams).

Motivaţia elevului influenţează rezultatele procesului de învăţământ şi motivaţia profesorului pentru ceea ce face influenţează motivaţia elevului de a învăţa.

Tipuri de motivaţie:

–         Motivaţia de putere, prin care indivizii simt nevoia să-i domine pe ceilalţi, să-i supună controlului lor pe cei din jur, nevoia de a câştiga recunoaştere, influenţă sau control asupra altor persoane sau asupra altor grupuri;

–         Nevoia de afiliere reprezintă nevoia de a menţine relaţii sociale cu alte persoane. Stanley Schachter a observat că, după o perioadă de izolare prelungită, indivizii experimentează în mod frecvent o anxietate inexplicabilă. Conform lui Crouse şi Mehrabian, indivizii care au o nevoie de o afiliere puternică tind să încerce mai mult să se întâlnească cu alte persoane şi să stabilească relaţii de prietenie cu acestea. În plus, îşi văd propriile abilităţi sociale ca fiind importante şi tind să devină anxioşi când se află în situaţia ca alte persoane să le evalueze aceste abilităţi.

–         Nevoia de a şti (curiozitatea) îşi găseşte rezolvarea prin intermediul activităţii de explorare (motivaţie intrinsecă). Berlyne a făcut următorul experiment: le-a prezentat unor copii mai multe desene de complexităţi diferite; copiii au petrecut mai mult timp în studierea desenelor mai complexe, în comparaţie cu cele mai simple.

–         Nevoia de aprobare este o constantă a vieţii noastre. R. Harre susţine că unul dintre motivele fundamentale pentru comportamentul social este respectul social. Adică, nimănui nu i-ar plăcea să fie văzut negativ de către ceilalţi (mai ales de către persoanele care contează pentru el). Aprobarea socială acţionează foarte puternic, ea reprezentând o pârghie însemnată în ,,arsenalul” didactic: prin aprobare sau dezaprobare cadrul didactic are la dispoziţia sa unul dintre cele mai importante instrumente de formare a personalităţii elevilor.

–         Motivaţia de realizare duce la încercarea atingerii standardelor de excelenţă. Nevoia este puternic susţinută intrinsec, se acţionează la maximum, pentru cele mai bune rezultate.

Acestea sunt doar câteva tipuri de motivaţii şi sunt rareori pure.

Observând motivaţiile elevilor, putem mai uşor să adaptăm procesul educaţional la necesităţile acestora. Emoţiile pozitive îi ajută pe oameni să gândească mai creativ şi să fie mai deschişi la a face faţă unor situaţii stresante din viaţa proprie.

Motivaţia intrinsecă se referă la recompensele interne obţinute de individ, satisfăcătoare din punct de vedere personal, care îl motivează pe acesta să acţioneze într-un anume fel datorită propriilor interese şi plăceri (Huffman, Vernoy, Williams,Vernoy). Aceasta presupune un comportament motivat doar de plăcerea individului de a face acel lucru, consolidarea fiind pur şi simplu inclusă în sarcină (a citi o carte care îţi place, a asculta o melodie, a urca pe munte etc.).

Motivaţia extrinsecă duce la dezvoltarea unor comportamente, pentru primirea unor recompense exterioare persoanei. Când acestea dispar, fie că este vorba despre pedeapsă, fie despre recompensă, acţiunea se întrerupe şi ea.

Cadrele didactice trebuie să ştie să manipuleze combinaţia celor două tipuri de motivaţie pentru a atinge rezultatele dorite.

Cercetările demonstrează că, prin acordarea de recompense pentru activităţi pe care oamenii sunt intrinsec motivaţi să le desfăşoare, apare o motivaţie mai redusă. Explicaţia este că, în situaţia în care se acordă recompensare externă, sarcina este percepută ca obligatorie şi satisfacţia rezolvării ei scade.

Concluzie:

,,Gândiţi-vă permanent cum să vă motivaţi elevii şi cum să vă motivaţi pe dumneavoastră înşivă pentru a desfăşura ore cu adevărat atractive şi motivante pentru cursanţi. Şi, mai ales, nu doar acoperiţi o nevoie, creaţi una nouă care să vă convină dumneavoastră. Surprindeţi-vă elevii permanent!”

Alice, Androxa, Atlantisra, Carla, George, Ioan Usca, My heart to your heart, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor

 

 

8 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes (27)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

27

Principiul creativităţii

Cadrul didactic trebuie să facă apel la propria creativitate pentru a dezvolta lecţii adaptate situaţiilor mereu schimbătoare pe care le găseşte în sala de clasă, dar creativitatea trebuie să constituie, de asemenea, un scop al întregului proces instructiv-educativ.

  1. Oricât de bine şi-ar proiecta lecţia, profesorul nu poate controla în mod definitiv toate aspectele care pot apărea. Procesul creativ începe, oricum, cu mult înainte de desfăşurarea situaţiei concrete cu care se va confrunta la clasă. Însă, abordarea creativă are obligatoriu, drept fundament, cunoaşterea în domeniul în care creativitatea se produce. Prin sporirea volumului de cunoştinţe psihopedagogice, cadrului didactic îi cresc şansele de a putea face demersuri creative pe baza a ceea ce ştie deja. Însă, unele dintre cadrele didactice cu multe cunoştinţe acumulate sunt dominate, mai degrabă, de rigiditate în activitatea la clasă şi nu de creativitate.

Studiile efectuate de către A.S. Luchins şi E.H. Luchins au arătat că, în situaţia în care anumite soluţii aplicate unor probleme aveau succes, respectivele modalităţi de rezolvare a problemelor tindeau să fie aplicate ,,orbeşte” şi la alte probleme, cu care nu se potriveau, ignorându-se alte soluţii simple. De aici concluzia că volumul de cunoştinţe acumulat a condus la diminuarea flexibilităţii gândirii în raport cu adaptarea la schimbare. Însă, în cazul profesiei de cadru didactic, acumularea de informaţii favorizează creativitatea, datorită experimentării şi adaptării zilnice la situaţiile nou apărute.

  1. Al doilea unghi de vedere priveşte problema din perspectiva dezvoltării creative a elevilor. Din practica şcolară se observă că elevii sunt puşi în legătură cu ,,cunoscutul” fără a se dezvolta strategii de interacţiune a acestora cu ,,necunoscutul”. Realitatea este mult mai complexă, fiinţa umană fiind pusă în situaţia de a găsi, mai întâi, problema şi apoi să o şi rezolve. Se evidenţiază importanţa obişnuirii elevului cu incertitudinea, cu schimbarea, pentru ca şcoala să-şi îndeplinească una dintre finalităţi – crearea unor buni cetăţeni şi buni specialişti gata să se integreze cu succes în societate.

Unele studii arată că o caracteristică a indivizilor creativi ar putea fi toleranţa faţă de ambiguitate. Persoanele creative pot să accepte mai uşor excepţiile, flexibilitatea abordărilor, non-rutina. Din această cauză, şcoala ar trebui să încurajeze şi programe de acest tip.

Folosirea creativităţii poate fi un mecanism util chiar în procesul învăţării.

Efectul Zeigarnik – oamenii sunt tentaţi să reţină mai uşor lucruri care au rămas incomplete decât pe cele complete. Cadrele didactice pot folosi acest efect dacă gândesc  secvenţele didactice astfel încât curba de tensiune să nu fie finalizată în interiorul unei singure ore, lăsând anumite elemente interesante pentru data viitoare.

Concluzie:

,,Activitatea didactică solicită, dar şi generează creativitate. Cadrului didactic nu trebuie să-i fie teamă să iasă din rutină în fiecare moment al procesului instructiv-educativ!”

 Androxa, Carla, George, Ioan Usca, My heart to your heart, Paporniţa, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor

 

6 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes – şi nu numai – 26

26

Principiul atractivităţii informaţiei

Cum am putea face lecţia mai atractivă?

Un posibil răspuns ar putea veni prin tehnicile de persuasiune.

Lakhani aduce în atenţie modelul mitului, care ar putea constitui o soluţie la problemele cu care se confruntă şcoala în a le oferi elevilor lecţii mai atractive.

Modelul mitului porneşte de la ideea construirii unei poveşti în jurul fiecărui mesaj transmis, având următoarele componente:

  1. Cârligul cu care ,,agăţăm” atenţia elevilor. Începeţi prin a identifica în lecţia dumneavoastră elementul antrenant (chiar dacă nu este primul în ordinea din manual), care va ajuta elevul să se identifice cu subiectul poveştii, cu mesajul acesteia sau cu personajul principal. Cârligul este un element şocant sau care, dimpotrivă, le întăreşte convingeri  deja existente. Astfel este captarea şi orientarea atenţiei, ca moment al lecţiei, însă ,,cârligul” trebuie gândit din perspectiva elevului şi nu a profesorului.
  2. Conflictul – momentul antagonic. Trebuie să existe două tabere, iar elevul să se simtă parte într-una din ele şi să identifice ,,inamicul” în cealaltă tabără. În acest moment, el va încerca să înţeleagă, se va implica în demersul didactic şi va urmări cu mult mai mare atenţie firul logic al poveştii.
  3. Revelaţia – personajul cu care se identifică elevul trebuie să aibă succes; elevul va avea o revelaţie în sensul descoperirii elementelor secrete, ascunse în povestire, care îi oferă cheia pentru dezlegarea misterelor. De aceea, povestirea trebuie să păstreze o anumită curbă de tensiune, care să ofere adevărul progresiv, până la momentul revelator, care trebuie să fie unul de iluminare interioară (insight – brainstorming).
  4. Un element important este gradul în care cadrul didactic crede el însuşi în ceea ce transmite, legat de importanţa şi nu de validitatea informaţiilor. Puteţi să le spuneţi elevilor (şi să credeţi asta) că informaţiile transmise vor fi foarte importante şi atractive pentru ei? (Vezi şi principiul efectului placebo.)
  5. Concluzia este elementul care completează fericit implicarea emoţională a cursanţilor şi dorinţa acestora de acţiune. Prin aceasta, cadrul didactic generează o premisă pentru lecţiile care vor urma şi pentru evoluţia personală a elevului în câmpul cunoaşterii (elevul va dori să ştie mai multe şi va urma indicaţiile de lectură ale profesorului).

Pentru realizarea acestor cinci paşi este necesară folosirea unei game de stări şi emoţii care pot genera starea de implicare cerută:

–         Dorinţa – dorinţa de a şti cum se termină ,,povestea”;

–         Pierderea – anticiparea faptului de a nu avea ceva ce considerau că pot obţine;

–         Frica – generarea unei stări de tensiune înaltă;

–         Flatarea – elevii se vor simţi speciali şi deosebiţi în ochii cadrului didactic;

–         Mila – referitor la anumite întâmplări şi personaje;

–         Consecinţa – înţelegerea a ceea ce se va întâmpla dacă nu obţin respectivele informaţii;

–         Statutul – pe care îl vor dezvolta posedând cunoaşterea;

–         Aprobarea – sentimentul de a lua deciziile corecte etc.

Cadrul didactic va trebui să-şi aleagă un indicator de pe lista de mai sus şi să creeze povestea folosind informaţiile în sensul generării unei asemenea stări emoţionale. De altfel, prin intermediul întrebărilor, cadrul didactic poate verifica dacă obiectivul a fost sau nu atins – chestionând periodic elevii despre ce simt referitor la mesajul transmis.

Cadrele didactice ar trebui să coreleze modul în care transmit conţinutul de predat cu principiul minimului efort, adică activitatea de predare ar trebui să fie mai focalizată, succintă şi direcţionată spre lucrurile esenţiale.

Viziunea ultimilor ani subliniază accelerarea fără precedent a exploziei informaţionale asupra fiecăruia dintre noi, ceea ce conduce, inevitabil, la o selectivitate mai ridicată. Astfel, lucrurile neobişnuite ne atrag atenţia, ne mobilizează întregul interes şi puterea de concentrare. Este necesară identificarea unor idei noi, schimbarea stilului de predare, din când în când, crearea unor materiale didactice inovatoare, altele decât cele obişnuite.

Folosirea elementelor surpriză poate fi stimulatoare pentru creşterea atractivităţii mesajelor transmise. Miller şi Kahn au demonstrat aceasta, folosind:

–         Expresii simple, comune, nespecifice (verde – Acest pahar este verde);

–         Expresii simple, comune, specifice, clarificante (verde-deschis – Acest pahar este verde-deschis);

–         Expresii cu o clarificare/descriere neobişnuită (verde-Kermit-păpuşă Muppet – Acest pahar este verde-Kermit);

–         Expresii ambigue, atipice şi nespecifice (verde-dezastru – Acest pahar este verde-dezastru).

Bineînţeles că expresiile a treia şi a patra au creat o stimulare mai mare la cei care le-au auzit. Elevii sunt captivaţi de informaţiile care le trezesc curiozitatea, care îi şochează într-un anumit fel şi grad. De aceea este util ca, de fiecare dată, cadrul didactic să ia în considerare potenţialul excepţional de motivare al curiozităţii.

Prima regulă a comunicării: ,,O teorie nu este completă până când nu o puteţi explica primei persoane pe care o întâlniţi pe stradă.”

Concluzie:

,, Identificaţi cele mai creative metode pentru a creşte gradul de atractivitate a ceea ce predaţi!

Androxa, Alt cer senin, Atlantisra, Ana, Carla, George, Ioan Usca, My heart to your heart, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor 

 

26 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes (25)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

25

Principiul interactivităţii

După Amado şi Guittet există o legătură între mărimea grupului şi natura sarcinii:

–         Grupul de trei persoane dovedeşte eficienţă dacă trebuie să rezolve o soluţie logică;

–         Grupul de şase persoane este potrivit pentru problemele care recomandă identificarea mai multor soluţii;

–         Grupul de douăsprezece persoane este indicat dacă se doreşte creşterea interacţiunii, un schimb fructuos de idei între participanţi şi obţinerea unor soluţii cu un grad ridicat de creativitate.

Componenţa grupului este la fel de importantă, influenţând şi ea modul de dezvoltare a activităţii instructiv-educative.

Fenomenul de lene socială poate apărea şi să pună sub semnul întrebării eficienţa activităţii pe grupuri.

S-a observat că oamenii au o prejudecată privind iluzia productivităţii grupului. Adică, elevii pot considera că grupul din care fac parte este mai productiv decât în realitate. Şi, conform acestei credinţe, dacă grupul este eficient, nu are rost ca el, elevul, să tragă din greu, căci rezultatele vor fi oricum, excelente.

Alte studii se referă la nivelul de evaluare al activităţii: dacă oamenii percep că nu va exista o evaluare individuală, că aprecierea performanţei se va face ,,la comun”, tendinţa spre lenea socială va fi în creştere.

Cercetările din psihologia socială au arătat că, de exemplu, în cazul oferirii de ajutor unei persoane aflate în dificultate, o cauză a lipsei de acţiune din partea subiectului o reprezintă difuziunea responsabilităţii. Atunci când sunt şi alţii de faţă, persoana consideră că unul dintre ceilalţi îşi va asuma responsabilitatea şi va acorda sprijinul necesar.

Încă două elemente contribuie la (ne)oferirea de ajutor:

1)      Acţiunea inhibitoare a audienţei – personele se simt inconfortabil să acţioneze în faţa altor persoane, atunci când nu este clar ce comportament trebuie adoptat (de teama de a nu greşi şi a părea ,,proşti”);

2)      Ceea ce Piliavian a numit ,,calcularea costului”. Acesta spunea că cineva acordă ajutor după ce face un raport mintal între două tipuri de costuri: costurile generate de acţiunea de a ajuta şi costurile generate de acţiunea de a nu ajuta.

Astfel, lenea socială apare atunci când recompensele şi sancţiunile apărute ca urmare a activităţii grupului nu sunt date în raport cu o evaluare focalizată a contribuţiei fiecăruia, ci se apelează la recompensarea egală, generalizată, a tuturor membrilor grupului, fără a se ţine cont de cuantumul participării. În acest caz, costurile generate de acţiunea de a participa (timp, efort, stres etc.) sunt mult mai mari decât costurile generate de acţiunea de a nu participa (fie că se implică, fie că nu, elevul primeşte aceeaşi recompensă sau sancţiune de la educator). Întrebarea este cum am putea inversa această balanţă pentru ca elevul să considere că sunt mai mari costurile generate de acţiunea de a nu participa şi, ca urmare, să aleagă să se implice în sarcină cu întregul său potenţial.

Concluzie:

,,Folosiţi activitatea de grup şi interactivitatea ca factor cotidian al dezvoltării elevilor, având însă grijă să evitaţi fenomenele de blocaj, cum ar fi lenea socială!”

Carla, George, Ioan Usca, Oana Clara, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor

 

8 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Pădurea cu arome de… vis


Am respirat adânc… şi am intrat. Primii paşi i-am făcut cu reţinere, ca şi când monştri acvatici m-ar fi ameninţat… cu ce?

De fapt, nu era nimic. Am privit în sus. Copaci fără limite se legănau în ritmul undelor marine, unduindu-se ameţitor printre razele izolate, ce pătrundeau, uneori, la adâncime mai mare.

Eram pe fundul mării. Mă mişcam prin apă cu mare uşurinţă, respirând, probabil, prin branhii. Corpul îmi era uşor… mai uşor decât în zbor. Aici nu existau riscuri de cădere în gol. Peşterile prin care tocmai trecusem erau luminate destul de bine şi arătau miracole nemaiîntâlnite. Sculpturile apei împodobeau pereţii, cu toată dragostea cristalină pe care aceasta o putea dărui. Acolo nu erau pietre, erau monumente. Să te strecori printre ele devenise un privilegiu al învingătorilor. Al învingătorilor??? Cine a spus asta?

M-am întors la pădure. Nu se vedeau rădăcinile copacilor. Cred că veneau de undeva… din adâncurile pământului.  Continuam să-i privesc curioasă pe aceşti giganţi ai mării, neştiuţi de nimeni. Aha… abia acum îmi explicam dragostea ce le-o purtam dintotdeauna. Erau ai mei. Şi eu eram a lor. Aveam aceeaşi respiraţie, aceeaşi frecvenţă, acelaşi… moment.

M-am dus mai departe. Simţeam linişte. Pădurea se întindea pe o suprafaţă foarte mare. Alge creşteau spre vârfuri şi-i împodobeau crengile, oarecum straniu.  Am zărit câteva vietăţi despre care nu ştiam nimic. Semănau cu nişte peşti cu…cioc, de toate culorile. Şi… cântau! Crengile emanau şi ele… muzică. Şi uite-aşa, m-au cuprins şi pe mine în trilurile lor cu o sonoritate… acvatică. Muzica apelor. Nu astfel mi-o imaginam. Era cu atât mai originală. La baza trunchiurilor, apa, simţindu-se iubită, împrăştia cristale albe. Am întins mâna să ating unul.

***

Miros de mare s-a împrăştiat prin cameră. Geamul era deschis. Când m-am apropiat, am zărit crengile EI, retrăgându-se lin spre apă. Îmi lăsase pe pervaz un diamant dintre cele şlefuite de iubirea apei.

Parfumul vine de la Mirela.

Au scris:

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/plimbare-parfumata-prin-padure.html

http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/plimbare-parfumata-prin-padure-poveste-parfumata-intre-bloggeri/

Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/parfumul-roadelor-toamnei-poveste.html
Gina
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/coboara-toamna.html
Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/10/08/padure-padure-nebuna/
Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/10/08/cand-intru-in-padure/
Gabi
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/08/povestea-parfumata-a-plimbarilor-prin-padure/
October Cat
http://octocat.org/2011/10/plimbare-prin-padure-cu-iz-de-parfum/ 

http://verovers.wordpress.com/2011/09/12/nesfarsita-cale/

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/pe-carari-tomnatice-prin-padure.html

http://www.blogulucimpoca.ro/personale/acopera-mi-inima-cu-ceva/

Invitaţi: Alice, Alt cer senin, Atlantisra, Androxa, Ana, Carla, Carmen, Carmen Amza, Daurel, Gabriela Elena, George, Incertitudini, Ioan Usca, Lolita, My heart to your heart, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Sara, Shayna.

36 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

59 de principii ale profesorului de succes – şi nu numai – 24

după Ion-Ovidiu Pânişoară

24.

Principiul lucrului în echipă

Datorită lucrului în echipă, prin cooperare elevii sunt mai motivaţi, se implică mai profund în materia studiată şi au şansa dezvoltării unor soluţii creative la problemele pe care le au de rezolvat.

În acest fel, elevii îşi exersează abilităţile de comunicare, de cunoaştere reciprocă.

Dezavantaje ale lucrului în echipă:

–         Se consumă mult timp; elevii trebuie întâi să se obişnuiască cu acest mod de lucru;

–         Nu pot fi implicaţi foarte mulţi cursanţi; grupele potrivite conţin 2-5 cursanţi; prea multe grupe nu pot fi supravegheate în mod eficient;

–         Discuţia dintre elevii dintr-o grupă poate avea o turnură haotică, poate devia de la subiect;

–         Temele abordate sunt puţine;

–         Echipa se mulţumeşte, de obicei, cu un minim necesar, nu lucrează în profunzime;

–         Poate să apară efectul Ringelmann sau lenea socială (unii lucrează mai mult şi alţii mai puţin);

Datorită acestor dezavantaje, profesorii evită să utilizeze metode bazate pe lucrul în echipă.

Pentru înlăturarea neajunsurilor sunt necesare câteva etape.

Cum se creează o echipă?

Bruce W. Tuckman a menţionat patru stadii de dezvoltare a unei echipe:

–         Testarea şi formarea dependenţei;

–         Conflictul intragrup (furtuna);

–         Dezvoltarea coeziunii de grup (apariţia normării);

–         Construirea rolurilor funcţionale (performarea).

–         Terminarea îndatoririlor, completarea sarcinii.

În stadiul unu este o perioadă de orientare, membrii grupului încercând să stabilească doar ce parametri are sarcina, cum trebuie să-i îndeplinească, de ce informaţii şi resurse au nevoie şi ce resurse posedă; încearcă să descopere ce fel de comportamente interpersonale ar fi potrivite, existând tendinţa de raportare la lider sau la vreun membru mai puternic, pentru a căpăta îndrumări (echipă nouă sau un membru nou-venit).

În stadiul al doilea apare conflictul. Membrii îşi exprimă individualitatea şi încearcă să reziste la influenţa grupului; acest stadiu este tipic pentru răspunsurile emoţionale.

Al treilea stadiu aduce dezvoltarea coeziunii grupului. Apar standarde şi roluri noi, care sunt acceptate. Există o tendinţă spre armonizare susţinută. Schimbul de idei şi de opinii este mai intensificat. Apare disponibilitatea de a asculta şi de a accepta punctele de vedere ale celorlalţi.

În stadiul al patrulea, structura grupului este flexibilă şi funcţională, cu roluri interrelaţionate. Aspectele interpersonale sunt astfel integrate încât grupul îşi poate canaliza energia şi resursele pe sarcină. Apare  nevoia membrilor de a fi împreună, iar dezvoltarea devine o prioritate. Acum putem vorbi de conceptul de echipă.

Cauze care conduc la uzura unei echipe:

  1. Degradarea legăturilor dintre membrii echipei. Relaţiile dintre ei trebuie să fie întreţinute, altfel se instaurează o stare de neutralitate/indiferenţă a fiecărui membru în raport cu ceilalţi, o oboseală a interrelaţiilor care poate duce la disoluţia grupului.
  2. Acumularea de sentimente negative

Conflictele netratate conduc la acumularea unor astfel de sentimente care destabilizează climatul echipei.

3. Diminuarea coeziunii tehnice şi pierderea ,,energiei de propulsie”

Dacă sarcinile didactice încep să-şi piardă calităţile atractive şi stimulative, există riscul ca şi coeziunea internă a echipei să se uzeze.

Factori de creare a unei echipe eficiente:

–         Sarcinile de lucru trebuie să fie interesante;

–         Fiecare membru trebuie să simtă că are un rol important în cadrul echipei; este utilă clarificarea rolului fiecărui elev în activitatea echipei;

–         Nu doar echipa ca întreg trebuie să aibă de rezolvat o sarcină interesantă, ci fiecare dintre membri;

–         Contribuţiile fiecărui elev trebuie să fie indispensabile echipei, dar şi vizibile, distincte pentru toţi ceilalţi membri;

–         Este utilă identificarea unui mod de evaluare a acestei contribuţii, pentru accentuarea motivaţiei;

–         Cadrul didactic trebuie să furnizeze echipei obiective clare şi să ofere feedback în momentul în care performanţa cerută este atinsă, atât la nivel individual, cât şi colectiv. Dacă felicită echipa, trebuie să aprecieze şi contribuţia fiecărui membru.

Concluzie:

,,Construiţi echipe eficiente de elevi, evitaţi dezavantajele pe care lucrul în echipă le poate produce (în special fenomenul de lene socială) şi veţi avea ore mai plăcute, elevi mai atenţi şi mai motivaţi şi activităţi instructiv-educative de succes!”

 Atlantisra, Ana Pinescu, Carla, George, Ioan Usca, Paporniţa, Rokssana, Schtiel, Shayna, Visualw 

8 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes – şi nu numai – 23

După Ion-Ovidiu Pânişoară

23.

Principiul participării active

,,De obicei suntem mai convinşi de argumentele pe care le descoperim singuri, decât de argumentele pe care ni le oferă alţii.”(Blaise Pascal)

Elevii trebuie să participe activ la procesul de învăţământ.

Oamenii tind să pună în practică mai uşor atitudinile izvorâte din experienţa proprie (comparativ cu cele furnizate mediat, prin ascultarea unui mesaj din partea unei terţe persoane). De multe ori elevului i se oferă informaţia într-o formă ,,de-a gata”, lui nemairămânându-i decât ipostaza de receptor pasiv al cunoştinţelor primite.

Alegeţi o temă care are un singur adevăr cunoscut. Pe o jumătate de pagină faceţi o pledoarie în favoarea punctului de vedere opus celui în care credeţi. Gândiţi-vă că trebuie să convingeţi pe cineva de adevărul punctului de vedere pe care îl consideraţi cu desăvârşire fals. Aduceţi cele mai puternice argumente, atât de ordin cognitiv cât şi de ordin afectiv. După ce aţi scris jumătatea de pagină, rupeţi foaia şi faceţi din nou acelaşi exerciţiu. La sfârşitul celei de-a doua încercări, dacă aţi fi întrebat dacă mai credeţi că punctul de vedere expus în scris este cu desăvârşire fals, probabil că veţi avea serioase dubii. Astfel, v-aţi convins pe dumneavoastră înşivă.

Dacă ne asigurăm că elevii se implică într-adevăr în ceea ce le cerem, atunci orice altceva va intra într-un con de umbră.

Zaltman descrie astfel un experiment:

Câteva persoane aveau drept sarcină să vizioneze un film şi să numere de câte ori nişte sportivi îşi pasau o minge de baschet. În film, prin cadru, pe lângă grupul de sportivi trecea o gorilă, dar, în mod surprinzător, persoanele implicate în experiment nu menţionau că ar fi remarcat-o. În momentul când materialul este vizionat fără să existe obligaţia de a număra pasele, trecerea prin cadru a gorilei este primul lucru pe care subiecţii îl remarcă.

În activitatea instructiv-educativă putem porni de la identificarea elementelor cu adevărat importante pentru cursanţii noştri. Astfel, modul în care gândim predarea trebuie să facă apel la construirea unor experienţe profunde de cunoaştere, de trăire afectivă şi de acţiune. Încercaţi să scoateţi la suprafaţă ,,povestea” din spatele informaţiilor brute din manual. Unde nu există, construiţi una. Predaţi aşa cum dumneavoastră înşivă v-ar plăcea să vi se predea dacă aţi fi în bancă. Implicaţi-vă elevii să facă ceea ce le cereţi şi ei nu vor mai auzi ,,zgomotul de fond”.

Concluzie:

,,Găsiţi cea mai bună cale de a vă implica elevii în activitatea instructiv-educativă. Găsiţi ,,povestea” din spatele informaţiei brute aflate în manual şi oferiţi-le elevilor motive de a participa activ!

Carla, George, Ioan Usca, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna,  Supravieţuitor, Visualw

7 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

59 de principii ale profesorului de succes – şi nu numai – 22

După Ion-Ovidiu Pânişoară

22.

Principiul ascultării active

În cadrul procesului de comunicare, atât prezentarea cât şi comunicarea sunt la fel de importante.

Myers observa că participarea activă, verbalizată în discuţie, produce mai multe schimbări în atitudine decât ascultarea pasivă. Mintea oamenilor nu este o tablă nescrisă în care emiţătorul poate să scrie ce vrea; ceea ce gândesc oamenii în răspunsul pe care îl oferă mesajului este crucial.

Elevul trebuie să înveţe să-şi asculte profesorul, dar şi reciproca este valabilă. Cadrul didactic trebuie să se dovedească un bun ascultător şi, prin aceasta, să motiveze elevul să aibă încredere.

Raymond  S. Ross şi Mark G. Ross au dezvoltat un model de analiză a ascultării, cuprinzând patru paşi:

Pasul nr. 1 – senzaţia

Bariere: diferite tipuri de zgomote; defectele receptorului; oboseala; alte elemente care distrag atenţia, din câmpul senzorial; defectele transmiţătorului.

Pasul nr. 2 – interpretarea (decodificarea)

Bariere ale ascultării:

–         Când cadrului didactic i se pare că ceea ce spune elevul este banal sau superficial;

–         Criticarea elevului; când cadrul didactic are o părere preconcepută referitor la cursant sau la mesajul transmis de acesta;

–         Grăbirea discuţiei, în criză de timp, lipsa de răbdare, graba în a trage o concluzie înainte de expunerea în întregime a problemei;

–         Monopolizarea discuţiei de către cadrul didactic;

–         Falsa ascultare a elevului (gândurile sunt în altă parte).

Pasul 3 – comprehensiunea (înţelegerea) – presupune, pe lângă interpretare, şi o evaluare critică a ceea s-a ascultat.

Pasul nr. 4 – răspunsul

Răspunsul este important în funcţie de motivul pentru care persoana-receptor a efectuat ascultarea (ascultăm ca să înţelegem, ca să reţinem, ca să anlizăm şi să evaluăm conţinutul, ca să dezvoltăm relaţii-empatizare).

Astfel, dascălul trebuie să posede abilităţi de ascultare activă şi consiliere.

Reguli ce trebuie respectate (după Hawthorne):

–         Cadrul didactic trebuie să înveţe şi să asculte;

–         Ascultarea trebuie să se petreacă pe trei paliere: a) ce vrea elevul să spună; b) ce nu vrea să spună elevul; c) ceea ce elevul nu va spune fără sprijin din partea cadrului didactic;

–         Profesorul trebuie să fie atent la sentimentele din spatele cuvintelor, să nu se ,,blocheze” în cuvinte; trebuie să şi accepte sentimentele, nu doar să le recunoască;

–         Elevul trebuie să fie sprijinit să ia deciziile singur;

–         Cadrul didactic trebuie să încerce să înţeleagă persoana din punctul de vedere al acesteia;

–         Profesorul are propriile sentimente pe care nu trebuie să le ascundă şi nici să şi le inhibe; el trebuie să-şi recunoască propriile afecte legate de elev şi să le accepte, încercând să afle calea de legătură cu elevii;

Concluzie:

,,Analizaţi-vă gradul în care sunteţi sau nu un bun ascultător pentru problemele elevilor; dacă le cere elevilor să ştie să asculte şi cadrul didactic ar trebui să dovedească un nivel înalt al abilităţilor de ascultare!

Alice, alt cer senin, Androxa, Carla, Carmen, Elena, George, Ioan Usca, Lolita, Mirela, Oana Clara,Paporniţa, Ragnar, Raul, Rokssana, Schtiel, Scifientland, Scriptorium,  Shayna, Supravieţuitor, Visualw

4 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

The Murmur of the Forest – Mihai Eminescu

On the pond bright sparks are falling,

Wavelets in the sunlight glisten;

Gazing on the woods with rapture,

Do I let my spirit capture

Drowsiness, and lie and listen…

                                                          Quails are calling.

All the silent water sleeping

Of the streams and of the rivers;

Only where the sun is shining

Thousand circles there designing

As with fright its surface shivers,

                                                         Swiftly leaping.

Pipe the birds midst woods concealing,

Which of us their language guessing?

Birds of endless kinds and races

Chirp amidst its leafy places

And what wisdom they expressing

                                                             And what feeling.

Asks the cuckoo: ,,Who has seen

Our beloved summer idol,

Beautiful beyond all praising

Through her languid lashes gazing,

Our most lovely, tender, bridal,

                                                           Forest queen?”

Bends the lime wiyh gentle care

Her sweet body to embower;

In the breeze his branches singing

Lift her in their arms upswinging,

While a hundred blossoms shower

                                                      On her hair.

Asks the brooklet as it flows

,, Where has gone my lovely lady?

She, who evening hour beguiling,

In my silver surface smiling,

Broke its mirror deep and shady

                                                       With her toes?”

I replied: ,,O forest, she

Comes no more, no more returning!

Only you, great oaks, still dreaming

Violet eyes, like flowers gleaming,

That the summer through were yearning

                                                         Just for me.”

Happy then, alone we twain,

Through the forest brush-wood striding!

Sweet enchanted tale of wonder

That the darkness broke asunder…

Dear, wherever you’d be hiding,

                                                         Come again!

translated by Corneliu M. Popescu

Alt cer senin, Alice, Androxa, Carla, George, Ioan Usca, Paporniţa, Rokssana, Schtiel, Shayna,  Supravieţuitor, Theodor,  Visualw

17 comentarii

Din categoria Eminescu în engleză, Poezie

Parfum de vânt

Am întins mâna spre respiraţia caldă a Pământului şi m-am aplecat să-i sărut răbdarea. M-a îmbrăţişat cu petale sălbatice, create din inimi deschise.

Am întins mâna spre stelele care mi-au crescut visele şi ele mi-au trimis raze intense de… Existenţă.

Am întins mâna spre suflete risipite în eter şi ele s-au agăţat cu disperare de… Viaţă.

Mi-am întins mâinile către chemarea vântului şi vântul s-a dus… cu frumuseţile toamnei.

Am rămas cu mâinile întinse, în aşteptarea unei şoapte parfumate de vânt… albastru.

Povestea a început la Mirela.

Au mai scris:

Mirela

http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-vantului-sau-vent-vert/

Rokssana

http://rokssana.wordpress.com/2011/10/01/parfumul-vantului/

Lolita

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/parfum-de-vant-tomnatic.html

Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/10/01/vantule-vant-nebun/

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/01/parfumul-vantului/

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/01/povestea-parfumata-a-vantului/

Invitaţi la poveste:

Agatha, Carla, Carmen, Carmen Amza, Daurel, George, Incertitudini, Ioan Usca, My heart to your heart, Paporniţa, Ragnar, Sara, Schtiel.

31 comentarii

Din categoria Capsule, Imagini, Poveşti parfumate