Arhiva zilnică: 11/10/2011

59 de principii ale profesorului de succes – şi nu numai – 26

26

Principiul atractivităţii informaţiei

Cum am putea face lecţia mai atractivă?

Un posibil răspuns ar putea veni prin tehnicile de persuasiune.

Lakhani aduce în atenţie modelul mitului, care ar putea constitui o soluţie la problemele cu care se confruntă şcoala în a le oferi elevilor lecţii mai atractive.

Modelul mitului porneşte de la ideea construirii unei poveşti în jurul fiecărui mesaj transmis, având următoarele componente:

  1. Cârligul cu care ,,agăţăm” atenţia elevilor. Începeţi prin a identifica în lecţia dumneavoastră elementul antrenant (chiar dacă nu este primul în ordinea din manual), care va ajuta elevul să se identifice cu subiectul poveştii, cu mesajul acesteia sau cu personajul principal. Cârligul este un element şocant sau care, dimpotrivă, le întăreşte convingeri  deja existente. Astfel este captarea şi orientarea atenţiei, ca moment al lecţiei, însă ,,cârligul” trebuie gândit din perspectiva elevului şi nu a profesorului.
  2. Conflictul – momentul antagonic. Trebuie să existe două tabere, iar elevul să se simtă parte într-una din ele şi să identifice ,,inamicul” în cealaltă tabără. În acest moment, el va încerca să înţeleagă, se va implica în demersul didactic şi va urmări cu mult mai mare atenţie firul logic al poveştii.
  3. Revelaţia – personajul cu care se identifică elevul trebuie să aibă succes; elevul va avea o revelaţie în sensul descoperirii elementelor secrete, ascunse în povestire, care îi oferă cheia pentru dezlegarea misterelor. De aceea, povestirea trebuie să păstreze o anumită curbă de tensiune, care să ofere adevărul progresiv, până la momentul revelator, care trebuie să fie unul de iluminare interioară (insight – brainstorming).
  4. Un element important este gradul în care cadrul didactic crede el însuşi în ceea ce transmite, legat de importanţa şi nu de validitatea informaţiilor. Puteţi să le spuneţi elevilor (şi să credeţi asta) că informaţiile transmise vor fi foarte importante şi atractive pentru ei? (Vezi şi principiul efectului placebo.)
  5. Concluzia este elementul care completează fericit implicarea emoţională a cursanţilor şi dorinţa acestora de acţiune. Prin aceasta, cadrul didactic generează o premisă pentru lecţiile care vor urma şi pentru evoluţia personală a elevului în câmpul cunoaşterii (elevul va dori să ştie mai multe şi va urma indicaţiile de lectură ale profesorului).

Pentru realizarea acestor cinci paşi este necesară folosirea unei game de stări şi emoţii care pot genera starea de implicare cerută:

–         Dorinţa – dorinţa de a şti cum se termină ,,povestea”;

–         Pierderea – anticiparea faptului de a nu avea ceva ce considerau că pot obţine;

–         Frica – generarea unei stări de tensiune înaltă;

–         Flatarea – elevii se vor simţi speciali şi deosebiţi în ochii cadrului didactic;

–         Mila – referitor la anumite întâmplări şi personaje;

–         Consecinţa – înţelegerea a ceea ce se va întâmpla dacă nu obţin respectivele informaţii;

–         Statutul – pe care îl vor dezvolta posedând cunoaşterea;

–         Aprobarea – sentimentul de a lua deciziile corecte etc.

Cadrul didactic va trebui să-şi aleagă un indicator de pe lista de mai sus şi să creeze povestea folosind informaţiile în sensul generării unei asemenea stări emoţionale. De altfel, prin intermediul întrebărilor, cadrul didactic poate verifica dacă obiectivul a fost sau nu atins – chestionând periodic elevii despre ce simt referitor la mesajul transmis.

Cadrele didactice ar trebui să coreleze modul în care transmit conţinutul de predat cu principiul minimului efort, adică activitatea de predare ar trebui să fie mai focalizată, succintă şi direcţionată spre lucrurile esenţiale.

Viziunea ultimilor ani subliniază accelerarea fără precedent a exploziei informaţionale asupra fiecăruia dintre noi, ceea ce conduce, inevitabil, la o selectivitate mai ridicată. Astfel, lucrurile neobişnuite ne atrag atenţia, ne mobilizează întregul interes şi puterea de concentrare. Este necesară identificarea unor idei noi, schimbarea stilului de predare, din când în când, crearea unor materiale didactice inovatoare, altele decât cele obişnuite.

Folosirea elementelor surpriză poate fi stimulatoare pentru creşterea atractivităţii mesajelor transmise. Miller şi Kahn au demonstrat aceasta, folosind:

–         Expresii simple, comune, nespecifice (verde – Acest pahar este verde);

–         Expresii simple, comune, specifice, clarificante (verde-deschis – Acest pahar este verde-deschis);

–         Expresii cu o clarificare/descriere neobişnuită (verde-Kermit-păpuşă Muppet – Acest pahar este verde-Kermit);

–         Expresii ambigue, atipice şi nespecifice (verde-dezastru – Acest pahar este verde-dezastru).

Bineînţeles că expresiile a treia şi a patra au creat o stimulare mai mare la cei care le-au auzit. Elevii sunt captivaţi de informaţiile care le trezesc curiozitatea, care îi şochează într-un anumit fel şi grad. De aceea este util ca, de fiecare dată, cadrul didactic să ia în considerare potenţialul excepţional de motivare al curiozităţii.

Prima regulă a comunicării: ,,O teorie nu este completă până când nu o puteţi explica primei persoane pe care o întâlniţi pe stradă.”

Concluzie:

,, Identificaţi cele mai creative metode pentru a creşte gradul de atractivitate a ceea ce predaţi!

Androxa, Alt cer senin, Atlantisra, Ana, Carla, George, Ioan Usca, My heart to your heart, Paporniţa, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor 

 

26 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie