Jurnal de bord 15 (Miresme de Lună)

Şi-a întins valurile albe către ţinutul acela… cu nisip auriu. Acolo se refugia de câte ori prietena ei din cer îşi arăta adevărata faţă lumii şi o mângâia cu raze de iubire, puţin temătoare dar… magnetică.

În seara aceea, totul era diferit. Nori negri acopereau cerul şi un vuiet sinistru se apropia dinspre larg. Deodată, valurile au crescut şi s-au aruncat vijelioase peste ţărm. Nisipul auriu s-a zvârcolit disperat şi s-a agăţat de spuma albă.

***

–  Nic, redresează naveta! Mir, ţi-ai revenit?

–  Da, şefa. Nu ştiu ce s-a întâmplat…

–  Trebuie să ieşim de aici, să ne întoarcem pe Lună.

–  Am redresat sistemul de timp subspaţial. Aici a fost o mică problemă, spuse Nic.

–  Atât de mică încât era să ne trezim în alt univers. De fapt, am fost acolo.

–  Cum… am fost acolo? mă întrebă Mir.

–  Voi nu aţi simţit?

–  Eu nu ştiu nimic.

–  Nic, tu ai simţit ceva?

–  Am simţit un miros cunoscut, când m-am trezit. Atât. Ai vreo explicaţie?

–  Era mirosul lui Roger. Am revăzut toată scena dispariţiei sale. Probabil se străduieşte să se întoarcă. Dar n-a reuşit… Încearcă să ne contacteze prin subspaţiu. Cred că e prins între cele două universuri. Nu poate fi de două ori în acelaşi univers. S-ar autoanula. Doar dacă şi-a schimbat structura ADN. Însă nu ştiu cum ar fi putut face asta.

–  Mai avem câteva minute şi ajungem. Acum ieşim în spaţiu.

Ne-am apropiat suficient cât să vedem faţa palidă a Lunii. În jurul satelitului roiau nave de toate formele şi mărimile. Ne-am îndreptat spre docurile centrale. Deşi Luna nu avea nimic frumos la suprafaţă, m-am bucurat când am revăzut-o, de parcă trăiam pe vremea strămoşilor care îşi făceau declaraţii de dragoste sub clar de lună. Dar noi eram deasupra. Mă cuprinse iarăşi tristeţea aceea a timpului ireversibil şi a universului pierdut. Cu toate că ştiam că timpul nu este ireversibil şi nimic nu se pierde niciodată, totuşi, ceva nedefinit îmi stăpânea sentimentele. Mir se apropie de mine:

–         Iarăşi?

Îl privii cu simpatie. Era un prieten adevărat, ca şi Nic. Dar el ştia să se apropie la momentul potrivit.

–         Da, i-am răspuns.

–         N-ar trebui să consulţi un specialist?

–         Un specialist în golurile dintre universuri? Nu m-ar ajuta. Am nevoie de cineva cu capacităţi mai dezvoltate, care să vadă dincolo. Trebuie să aflu unde e Roger. Îl simt din ce în ce mai des, dar…  Îl simt dar nu putem comunica.

–         Cunoaşte Nic pe cineva. Una dintre prietenele lui.

–         Aha…  De ce nu mă surprinde?

–         Gata, şefa, am găsit loc de andocare.

Povestea a început la Mirela şi tema de azi a fost propusă de mine.

Au scris:

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/luna-moon-perfume-poveste-parfumata/

 Vero
http://verovers.wordpress.com/2011/01/22/luna-i/
Daurel
http://daurel.wordpress.com/2009/07/19/iulie-1969-aselenizarea-gestionarea-succesului/

 Sara
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/10/parfumul-lunii.html 

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/singura-craiasa-noptii.html

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/15/poveste-parfumata-primii-oameni-pe-luna/

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/10/15/lunatu-printesa-noptii/

http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/15/4652/

Invitaţi: Alice, Androxa, Carla, Carmen, Carmen Amza, Daurel, g1b2i3, Gabi, George, Gina, Ioan AlexandruIoan Usca, Lolita, October cat, Paporniţa, Max Peter, Ragnar, Rokssana, Sara, Scifientland, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Verovers

36 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

36 de răspunsuri la „Jurnal de bord 15 (Miresme de Lună)

  1. „Era mirosul lui Roger. Am revăzut toată scena dispariţiei sale. Probabil se străduieşte să se întoarcă. ”
    Asa cum am scris si la mine, am citit aici povestiri foarte originale, frumoase, captivante şi scrise aşa cm îmi place mie(…). Si sper sa mai citesc!
    Simplu, dar complet, explicit dar misterios, cu stil, dar aerisit. Original, dar aparţinând totuşi, unui gen (SF). Coerent.
    Roger avea parfumul lunii?
    Sa ai un weekend relaxant! 🙂

    Apreciază

  2. Pingback: Luna Moon Perfume. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog

  3. Pingback: Luna (I) « VeroVers

  4. Pingback: Luna (II) « VeroVers

  5. O călătorie fantastică în jurul Lunii… Mulțumesc! Foarte frumoasă povestea dumneavoastră! 🙂
    Un weekend plăcut vă doresc!

    Apreciază

  6. Pingback: Una dintre postarile mele de azi… « Daurel's Blog

  7. Pingback: Un prim romantic | Ţara vorbelor în vânt

  8. Pingback: Flăcăul cel năzdrăvan – 5 « Ioan Usca

  9. Pingback: Ralph Blakelock(15 octombrie 1847 – 9 august 1919), pictor romantic american « my heart to your heart

  10. Mi-am reamintit de serialul preferat pe care nu-l pierdeam niciodata.
    O poveste parfumata interesanta, mi-a facut placere s-o citesc.

    Apreciază

  11. Pingback: Poveste parfumată.Primii oameni pe Luna « my heart to your heart

  12. Ce as putea sa spun eu care sunt fascinata de Luna? Foarte frumos… o viziune interesanta si frumoasa. 🙂

    Apreciază

  13. Pingback: Parfum de lună « Dictatura justitiei

  14. Pingback: Luna,tu, Printesa noptii… « lunapatrata

  15. inconfundabil scrisul tau…. 🙂

    Apreciază

  16. Îmi place povestea ta. Ador genul. Are o singură lipsă, după mine: se termină prea repede!… 🙂

    Apreciază

  17. Pingback: Ziua internationala a nevazatorilor, ‘Ziua bastonului alb’, 15 octombrie « Supravietuitor's Blog

  18. Pingback: 15 Octombrie, Ziua internationala a femeilor din mediul rural « Supravietuitor's Blog

  19. Pentru o clipă, chiar te-am urmat în călătoria ta, șefa!!
    p.s. fotografia este tare de tot!!

    Apreciază

  20. Au revoir dit Toto
    En partir en auto…
    Un pnee creva
    Toto creva aussi!
    Moralite:
    Mourir, c’est partir un peux!

    Toparceanu 🙂

    Apreciază

  21. Tănără lunatecă ce ești ! Meriți să fi șefă. Povestești frumos! Ferice de copiii tăi !

    Apreciază

  22. Marian din...Berceni

    A nins la voi ? Haram de tine: ai lemne, ai butoaiele pline cu….de toate…tot sa traiesti! Si va mai plangeti voi profesorii ca o duceti rau in Rromania lui Basescu si Funeriu!

    Apreciază

    • În general, profesorii trebuie să aibă pe cineva în spate, ca să poată trăi.
      A nins pe vârfuri. Văd munţi cu zăpadă, lângă ei munţi cu culori de toamnă şi e un frig…

      Apreciază

      • Unde esti tu de vezi muntii de la fereastra ta ??

        Mi-au placut pozele din Transfgarasan. Sa mergi si-n Transalpina. Acum, cat nu e foarte circulat. Deja,de anul trecut, asfaltul e de la Ranca si pana la Sebes si pana la Obarsia Lotrului. Si , da, e bine sa fie drumul bun, accesibil, numai ca, salbaticia si frumusetea locurilor se pastreaza de oameni cu suflet de munte. Asfaltul o sa ingaduie accesul si a celor ce
        nu păşesc in fata muntelui cu ochi si suflet curat..

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s