după Ion-Ovidiu Pânişoară
Principiul managementului performanţei şcolare
Etape:
1. Stabilirea unor aşteptări realiste
De multe ori, înainte de a intra la curs, cadrul didactic are un set de expectanţe nerealiste. Necunoaşterea realităţii şcolare poate fi o barieră importantă în calea succesului şcolar.
De exemplu, un profesor îşi construieşte lecţia introductivă într-un mod laborios adăugând foarte multe date în plus, faţă de cantitatea de informaţii din manual. Însă, elevii ar putea fi demotivaţi şi vor fi şi mai puţin atraşi de ideea de a învăţa la respectiva materie.
2. Anticiparea rezultatelor
Cadrul didactic nu trebuie să ia în calcul doar activitatea sa, ci şi să anticipeze reacţiile elevilor la intervenţiile sale.Planificarea activităţii didactice nu presupune doar propria activitate, ci propria activitate în legătură cu ceea ce vom obţine de la cursanţii noştri. Clasele de elevi sunt diferite între ele, elevii sunt diferiţi între ei, aceiaşi elevi se schimbă de la o oră la alta, implicarea lor este diferită la prima oră faţă de ultima, la începutul semestrului faţă de sfârşitul acestuia etc.
3. Planificarea impactului
De multe ori, cadrele didactice au convingerea că vor preda o lecţie plicticoasă. De aici, şi elevilor li se va transmite această stare. De aceea, profesorul trebuie să îşi planifice impactul activităţii instructiv-educative, să identifice acele elemente cheie, aspectele atractive ale temei de predat.
4. Optimizarea continuă este necesară atât pentru activitatea de zi cu zi, cât şi pentru îmbogăţirea conţinutului predat. Conţinuturile predate se uzează moral extrem de repede, dar şi elevii se schimbă de la o generaţie la alta. Conflictul dintre generaţii apare la intervale mai mici de timp (studenţii ,,nu îi mai înţeleg” pe liceeni).
5. Managementul barierelor ce afectează procesul intructiv-educativ
Într-un experiment, Olson le-a transmis tuturor participanţilor că vor fi supuşi la un ,,zgomot subliminal”; unor subiecţi le-a spus că acesta îi va stresa psihologic, celorlalţi că respectivul zgomot îi va relaxa. Bineînţeles că nu a fost niciun zgomot. Cei care au primit informaţia că vor fi stresaţi au făcut mai multe erori decât cei care credeau că au fost relaxaţi. Explicaţia: cei care au crezut că au fost stresaţi au pus orice greşeală pe seama acestui fapt.
Astfel, elevii pot identifica în mulţimea factorilor perturbatori (adevăraţi sau imaginaţi) elementul pe care să arunce vina şi responsabilitatea pentru eşecurile şcolare. Cadrul didactic trebuie să cunoască aceste mecanisme ale gândirii elevilor, pentru a putea jalona măsurile de contracarare a barierelor ce pot dezechilibra procesul de învăţământ.
Concluzie:
,,Activitatea instructiv-educativă actuală presupune o profesionalizare a demersurilor didactice în direcţia dezvoltării unui proces de management al performanţei, raportat la realităţile concrete din sala de clasă.”
Abisuri, Alice, Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Carmen Amza,Călin, Daurel, G1b2i3, Gabrielle, George, Gina, Ioan Usca,Lolita, Perspective, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor,Vizualw.
innerspacejournal 