Ceaiul (Poveste parfumată)

I-am privit îndelung mâinile îmbătrânite de vreme şi de muncă. Viaţa ei fusese încărcată de grija de a-şi creşte copiii, de a le da mâncare şi a-i îmbrăca. Bunicul era mai mult prin războaie, plecat. Bunica muncea precum Fefeleaga, cu ajutorul unui cal credincios. Muncea pământul şi creştea animale. Ţesea singură pânză din in sau cânepă şi apoi croia hainele familiei. Iarna lucra la războiul de ţesut  sau la diferite cusături.

***

Se mişcă încet, cu grijă, pentru a nu vărsa apa din samovar. Îl aşeză pe plita fierbinte, la mijlocul acesteia, ca să fiarbă mai repede. Se aplecă greu şi luă un lemn, pe care îl puse în sobă. Focul se înteţi. Auzeam sunetul flăcărilor ce mistuiau lemnul.

–         Trebuie să pui două lemne, ca să se aprindă focul, nu unu’, îmi zise şi se mai aplecă o dată după încă un lemn.

–         Dar arde, se aude…

–         Asta pentru că e mult jar.

Nu dură mult şi apa începu să clocotească, surd.

–         Nu pui ceaiul?

–         Ba da. Adu-mi cutia aceea de pe dulap!

–         Ce ai aici?

–         Ceai de munte, ştii?

–         Aaa… din acela care creşte numai pe stânci?

–         Da. Mi l-a adus un unchi de-al tău.

–         Mm, ce bine!… Are arome de lămâie şi cimbrişor…

Mă privi cu dragoste, zâmbind. Eram nepoata ei preferată. În căsuţa ei văruită cu alb, te simţeai ,,acasă”. Pe pereţi avea scoarţe făcute la războiul de ţesut, cu motive solare sau flori. Camera era aerisită de curând şi mirosea a curat. Aroma ceaiului se împrăştie peste tot. Luă samovarul de pe plită, folosind o cârpă curată, îndoită de mai multe ori. Îl scoase afară şi-l puse pe ,,stoborală”, pe prispă, ca să se răcească.

–         Aduc eu cănile.

Pe sală (prispă) erau două scaune din lemn, vechi, făcute de bunicul. Am luat două căni mari, din porţelan, păstrate cu grijă de ani de zile. Erau cănile noastre preferate. Ne-am aşezat. Pomii din faţa casei făceau parte din decor. Păsărele vesele tulburau liniştea ceaiului. Bunica s-a aşezat greoi, dăruindu-mi acel zâmbet cu care mă urmărea întotdeauna de la fereastra camerei. Era fericită că mă vedea şi eu îi răspundeam.

Povestea a început la Mirela şi tot ea a propus tema.

Au mai scris:

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/11/fantezie-la-un-ceai/

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/11/parfumul-ceaiului-preferat.html 

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/11/12/poveste-parfumata-ceaiul-de-la-ora-5/

http://g1b2i3.wordpress.com/2009/09/01/saptamana-japoneza-si-despre-ritualul-ceremoniei-ceaiului/

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/11/aroma-ceaiului-parfum-de-poveste.html

http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/11/12/viata-este-ca-o-ceasca-de-ceai-poveste-parfumata/

http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-aroma-unei-cesti-de.html

http://pauza-de-ceai.blogspot.com/2011/11/parfum-cu-aroma-de-ceai.html. 

https://rokssana.wordpress.com/2011/02/03/povestea-ceaiului/

 

Invitaţi: Alice, Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Carmen Amza, Colţu cu muzică, Daurel, G1b2i3, Gabi, GabrielleGeorge, Gina, Ioan Usca, Lolita,  Ragnar, Rokssana,  Schtiel, Supravieţuitor.

Anunțuri

33 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

33 de răspunsuri la „Ceaiul (Poveste parfumată)

  1. Pingback: La multi ani, Nadia! « Supravietuitor's Blog

  2. O poveste parfumata a perioadei copilariei fericite!Chipul bunicii de care ne e dor, ceaiul bun si dulce…

    Apreciază

  3. Pingback: Poveste parfumată.Ceaiul de la ora 5 « my heart to your heart

  4. Pingback: Noiembrie « Ioan Usca

  5. Bunicii mei faceau ceai intr-un ibric metalic, emailat, de culoare albastru cobalt, parca-l vad si acum. Ceai de tei, menta, sunatoare, indulcit sau nu, dupa cum prefera fiecare. Ceaiul bunicilor era povestit, nu a fost cana de ceai fara o poveste, era special acel moment. Sa fie, oare, ceaiul predispus la…ceremonial? Incep sa cred ca da, asa cum sunt convinsa ca o invitatie la ceai nu se refuza, tocmai pentru savoarea…povestii. Foarte inmiresmata lectura, Lili…Apropo de Carturesti! 😉

    Apreciază

  6. Pingback: Aroma ceaiului tău, parfumul ceaiului meu. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog

  7. Pingback: fluturele « Rokssana's Blog

  8. Pingback: FLOWER OF LIFE… « androxa

  9. Ce amintiri calde mi-a starnit postarea ta! Bunicii sunt o prezenta constanta si in amintirile mele si imaginea lor apare mereu cand am nevoie. Ceaiul servit dimineata inante de a merge la scoala era mereu pregatit de bunica si avea si o lingurita de miere de albine, obtinuta cu greu de la un apicultor prieten cu bunicul. Privirea bunicii ma proteja tot timpul cat sorbeam din licoarea parfumata si eu ma simteam atat de bine…
    Multumesc pentru aducerile aminte…
    Iti doresc un sfarsit de saptamana cu arome calde de amintiri! 🙂

    Apreciază

  10. Pingback: Pink Floyd (1) – The Piper at the Gates of Dawn « Colţu' cu muzică

  11. Pingback: Viata este ca o ceasca de ceai (Poveste parfumata) « Gabriela Elena

  12. In aceasta atmosfera calda, de familie, ritualul ceaiului parca nu-si are locul; bucuria de a-l savura laga cea a carei nepoata preferata esti este de nepretuit. 😀

    Apreciază

  13. Pingback: Samovar « Ioan Usca

  14. Pingback: Elise (II) | Per aspera ad astra

  15. Pingback: Legendele ceaiului… « lunapatrata

  16. Frumoase arome de ceai din copilăria dumneavoastră!… Hmmm! Ceaiul de munte – lămâie și cimbrișor… trebuie încercat! 🙂
    Weekend cu bucurii! Ö=

    Apreciază

  17. Pingback: Life in pictures. Ceainării « Clipe de Cluj

  18. Pingback: Stanhope Forbes(18 noiembrie 1857 – 2 martie 1947), pictor irlandez « my heart to your heart

  19. ce amintire frumoasa! emotionate clipele despre care ai pomenit aici… Ce dor îmi este si mie ce un ceai cu bunica!
    Sa ai o duminuca minunata!

    Apreciază

  20. Pingback: Ţi-am dat un… (Life in picture 3) « Gabriela Elena

  21. Pingback: Color in my life… « androxa

  22. Pingback: Tjalf « schtiel

  23. Mereu m-au fascinat samovarele, despre care citeam in povestile scriitorilor rusi. Si am asociat intotdeauna ceaiul cu frigul, cu raceala si cu boala! Mai tarziu, am aflat ca exista un ritual al servirii ceaiului, si chiar mi-ar placea sa asist la unul! Dar samovarele- inca ma fascineaza! 🙂

    Apreciază

  24. Pingback: Zeiţa Ciocolată şi parfumul său. Invitaţie « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s