Ceaiul (Poveste parfumată)

I-am privit îndelung mâinile îmbătrânite de vreme şi de muncă. Viaţa ei fusese încărcată de grija de a-şi creşte copiii, de a le da mâncare şi a-i îmbrăca. Bunicul era mai mult prin războaie, plecat. Bunica muncea precum Fefeleaga, cu ajutorul unui cal credincios. Muncea pământul şi creştea animale. Ţesea singură pânză din in sau cânepă şi apoi croia hainele familiei. Iarna lucra la războiul de ţesut  sau la diferite cusături.

***

Se mişcă încet, cu grijă, pentru a nu vărsa apa din samovar. Îl aşeză pe plita fierbinte, la mijlocul acesteia, ca să fiarbă mai repede. Se aplecă greu şi luă un lemn, pe care îl puse în sobă. Focul se înteţi. Auzeam sunetul flăcărilor ce mistuiau lemnul.

–         Trebuie să pui două lemne, ca să se aprindă focul, nu unu’, îmi zise şi se mai aplecă o dată după încă un lemn.

–         Dar arde, se aude…

–         Asta pentru că e mult jar.

Nu dură mult şi apa începu să clocotească, surd.

–         Nu pui ceaiul?

–         Ba da. Adu-mi cutia aceea de pe dulap!

–         Ce ai aici?

–         Ceai de munte, ştii?

–         Aaa… din acela care creşte numai pe stânci?

–         Da. Mi l-a adus un unchi de-al tău.

–         Mm, ce bine!… Are arome de lămâie şi cimbrişor…

Mă privi cu dragoste, zâmbind. Eram nepoata ei preferată. În căsuţa ei văruită cu alb, te simţeai ,,acasă”. Pe pereţi avea scoarţe făcute la războiul de ţesut, cu motive solare sau flori. Camera era aerisită de curând şi mirosea a curat. Aroma ceaiului se împrăştie peste tot. Luă samovarul de pe plită, folosind o cârpă curată, îndoită de mai multe ori. Îl scoase afară şi-l puse pe ,,stoborală”, pe prispă, ca să se răcească.

–         Aduc eu cănile.

Pe sală (prispă) erau două scaune din lemn, vechi, făcute de bunicul. Am luat două căni mari, din porţelan, păstrate cu grijă de ani de zile. Erau cănile noastre preferate. Ne-am aşezat. Pomii din faţa casei făceau parte din decor. Păsărele vesele tulburau liniştea ceaiului. Bunica s-a aşezat greoi, dăruindu-mi acel zâmbet cu care mă urmărea întotdeauna de la fereastra camerei. Era fericită că mă vedea şi eu îi răspundeam.

Povestea a început la Mirela şi tot ea a propus tema.

Au mai scris:

http://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/11/fantezie-la-un-ceai/

http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/11/parfumul-ceaiului-preferat.html 

http://g1b2i3.wordpress.com/2011/11/12/poveste-parfumata-ceaiul-de-la-ora-5/

http://g1b2i3.wordpress.com/2009/09/01/saptamana-japoneza-si-despre-ritualul-ceremoniei-ceaiului/

http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/11/aroma-ceaiului-parfum-de-poveste.html

http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/11/12/viata-este-ca-o-ceasca-de-ceai-poveste-parfumata/

http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-aroma-unei-cesti-de.html

http://pauza-de-ceai.blogspot.com/2011/11/parfum-cu-aroma-de-ceai.html. 

https://rokssana.wordpress.com/2011/02/03/povestea-ceaiului/

 

Invitaţi: Alice, Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Carmen Amza, Colţu cu muzică, Daurel, G1b2i3, Gabi, Gabrielle, George, Gina, Ioan Usca, Lolita,  Ragnar, Rokssana,  Schtiel, Supravieţuitor.