Dincolo de uşă gândurile se opreau într-un zid opac. Aici era încă lumină, deşi se vedea mâzga scurgându-se încet, încet, spre mijlocul camerei.
Fata se urcă pe un scaun, ferindu-se de substanţa groasă, maronie ce se prelingea prin toate cotloanele. Apăruse după ce ea se trezise din somn. Nu ştia ce se-ntâmplă. Poate încă mai visa. Începea să-i fie frică. Substanţa nu se oprea. Înainta, fără oprire, îngroşându-se din ce în ce mai tare.
Începuse să înţeleagă. Nu era vis. Erau lucruri inexplicabile dincolo de uşă. Mereu simţea o strângere de inimă când închidea uşa aceea. După ce o închidea, şoapte stranii se auzeau vremelnic. Scăpa de ele doar când dormea, deşi, în vis, îi apăreau uneori făpturi transparente care şopteau în acel fel.
Ajunsese până aproape de geam. Trecuse pe sub scaun.
Nu mai putea coborî. Era peste tot. Voia să strige, dar teama îi luase glasul. Îşi încrucişase braţele şi aştepta. Substanţa creştea. Umpluse toată camera.
Închise ochii, sperând că încă visează. Dar auzea clipocitul din ce în ce mai puternic. Urca. Era la nivelul scaunului. Se ridică în picioare, căutând cu privirea ceva mai înalt. La dulap nu mai putea ajunge. Rămase, tremurând.
Clipocitul se înteţise, sărind stropi peste tot. Îşi feri faţa. Deodată, mâna îi fu atinsă şi simţi o căldură aromată. Stropii săriră şi mai sus. Îi atinseră şi faţa.
Se opri. Tot zgomotul încetă. Substanţa luă formele încăperii. Pe faţa fetei se scurgeau câteva dâre maronii. Gustă. Faţa i se lumină.
Demult îşi dorise o cameră întreagă cu…ciocolată.
Povestea a început la Mirela, care a propus tema de azi.
Au mai scris:
Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/parfumul-zeitei-ciocolata/
Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/11/18/parfumul-zeitei-ciocolata-2/
CARMEN
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/ciocolata-putere-de-seducere.html
Cita
http://cita-topa.blogspot.com/2011/11/ciocolata-regina-patiseriei-si-printesa.html
Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/19/parfum-de-ciocolata/
Vania
http://ivanuska.wordpress.com/2011/11/20/parfum-de-ciocolata/
Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-aroma-de-ciocolata.html
Gabi
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/11/19/parfumul-ciocolatei-povesti-despre-ciocolata/
Amărui de ciocolată
http://www.amaruideciocolata.ro/antropologii-de-buzunar/senzualitatea-implicita-a-ciocolatei/
Aurora
http://stropidesuflet.wordpress.com/2011/11/20/cutia-cu-bomboane-de-ciocolata/
Invitaţi: Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Carmen Amza, Colţu cu muzică, Daurel, G1b2i3, Gabi, George, Gina, Ioan Usca, Lolita, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Visualw.
Pingback: Parfumul zeiței Ciocolată « Mirela Pete. Blog
Odată sper să le aduni într-un inedit și plin de farmec volum. Sunt foarte originale…Felicitări!
Lili, dacă vrei să propui tema, te aștept. Noapte bună! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
Mă bucur dacă plac scrierile mele, deşi nu sunt la cine ştie ce nivel. La nivel de ceva uşor, pentru delectare, poate.
ApreciazăApreciază
Pentru delectare e si Povestea, eu asa sper! Lili, daca vrei sa propui o tema te astept pana diseara. Daca nu, sa imi transmiti, te rog. O seara de vis! 🙂
ApreciazăApreciază
Am trimis ceva. Ceva cu mult oxigen.
ApreciazăApreciază
Pingback: Eustache Le Sueur (19 noiembrie 1617 – 30 aprilie 1655), pictor francez « my heart to your heart
Ma lasi sa ma amagesc si eu cu putina ciocolata citind randurile acestea minunate?
ApreciazăApreciază
Te poţi amăgi cu toată ciocolata din cameră.
ApreciazăApreciază
Pingback: parfumul zeiţei ciocolată « Rokssana's Blog
Pingback: Parfum de ciocolata… « lunapatrata
Pingback: Folderul – 2 « Ioan Usca
este probabil visul pe care-l are fiecare îndragostit de ciocolata 🙂 Minunata povestea ta parfumata din aceasta saptamâna.
Sa ai un weekend minunat!
ApreciazăApreciază
Soare în priviri!
ApreciazăApreciază
Pingback: Pink Floyd (2) – A Saucerful of Secrets – 1 « Colţu' cu muzică
e un vis al tuturor iubitorilor de ciocolata….vis care se poate transforma in cosmar 🙂 ce-i prea mult nu-i bun,mai si ingrasa …
weekend delicios sa ai Lili 🙂
ApreciazăApreciază
Cred că m-am îndulcit destul. O să mănânc ceva acru!
Zile senine!
ApreciazăApreciază
Pingback: Dilema lui Moş Crăciun « Stropi de suflet la vedere
Minunat Lili …si….yami yami 😀 …ZI FRUMOASA !!!
ApreciazăApreciază
Zi de ciocolată!
ApreciazăApreciază
Waw! O cameră de ciocolată ? Păi… prima victimă va fi uşa, fiindcă este prima pe care o ating când intru în cameră! Pe urmă, iau la rând tot, tot, nu iert nuimic. Dar… calculatorul sper că nu este de ciocolată, nu-i aşa?
Mi-a plăcut mult povestea!
Fiindcă nu ştiu dacă ai timp să te întorci pe blogul meu să citeşti răspunsul pentru tine, îţi răspund aici: voi fi fericită să ştiu că ai folosit scrierile mele pentru serbarea de Moş Crăciun!!!
ApreciazăApreciază
Din fericire, calculatorul era în altă cameră.
Şi îţi mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Pingback: Parfumul ciocolatei.Povesti despre ciocolata « my heart to your heart
De două ori mi-a venit până acum să-ţi spun exact ce a spus şi Mirela: scrii frumos, ai o imaginaţie frumoasă… Ar merita să aduni aceste mici povestiri, cine ştie? 🙂
Cu adevărat este o minunăţie să-ţi placă ciocolata şi să te trezeşti într-un astfel de loc!
ApreciazăApreciază
Chiar dacă nu-ţi place ciocolata, s-ar putea să vrei să te schimbi…
ApreciazăApreciază
Foarte frumos intr-adevat!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc. Şi pentru vizită.
ApreciazăApreciază
Pingback: Muzee din Cluj. Life in pictures « Clipe de Cluj
Pingback: Brazii lui Mos Crăciun. LIFE IN PICTURES « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Tineret, mândria țării | Per aspera ad astra
Pingback: Parfum de ciocolată « Ioan Usca
Pingback: Paznicul dulapului. Life in pictures « Mirela Pete. Blog
Pingback: CUTIA CU BOMBOANE DE CIOCOLATA « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Povestea plăcintarului « Ioan Usca
Pingback: Excursia « Ioan Usca
O postare plina de originalitate si farmec. Visul fiecarui copil, mai mare sau mai mic, e sa aiba o camera de ciocolata!
Zile savuroase, pline de arome dulci amarui! 🙂
ApreciazăApreciază
Nu prea-mi plac amărui!
Asemeni!
ApreciazăApreciază
Dulci-amarui! 🙂 Gustul e inconfundabil…
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Enya, Mozart, Gabi și … noi! Arte vizuale pe muzici bune « Mirela Pete. Blog