59 de principii ale profesorului de succes (35)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

Principiul consecvenţei comportamentale

Dacă daţi dovadă de consecvenţă, elevii vor şti la ce să se aştepte  de la dumneavoastră, ceea ce le  creşte controlul asupra situaţiei în care se află, astfel că vor fi mult mai relaxaţi, vor înţelege şi vor accepta mult mai uşor regulile pe care le impuneţi. Invers, se va crea o stare de nesiguranţă, de incertitudine, care va avea ca rezultat o ostilitate crescută faţă de profesor.

Consecvenţa este printre cele mai puternice tehnici de persuasiune.

Principiul consecvenţei nu acţionează într-o singură direcţie. Şi elevii se văd pe ei înşişi ca fiind consecvenţi şi vor acţiona în direcţia dorită de noi, dacă facem apel la această stare.

Des folosită este tehnica celor patru ziduri (Brock, Green, 2005) – adresarea unor întrebări la care orice persoană ar fi tentată să răspundă afirmativ, răspunzând astfel şi la ultima, care interesează, de fapt:

Primul zid: Cred că şi pentru tine este important să ai un viitor strălucit, aşa cum îţi doreşti?

Al doilea zid: Sunt convins că îţi dai seama că un asemenea viitor presupune şi un efort deosebit din partea ta?

Al treilea zid: Eşti de acord că acest efort trebuie să înceapă încă de acum, când eşti elev?

Al patrulea zid: Văd că eşti o persoană căreia îi pasă de viitorul său; nu ai vrea să înveţi de mâine mai mult, pentru a deveni ceea ce îţi doreşti?

Principiul consecvenţei comportamentale este în consonanţă cu teoria angajamentului.

Un experimentator îşi aşeza prosopul pe plajă foarte aproape de anumite persoane (1,50 m) şi deschidea un radio portabil pe care îl purta cu el. După un timp intra în vorbă cu persoana lângă care se oprise şi proceda în două feluri: în primul caz găsea pretextul că trebuie să plece până la şoseaua de lângă plajă şi-l ruga pe acesta să îi păzească lucrurile. În al doilea caz îi povestea acestuia că este singur şi, după ce îi cerea persoanei de lângă el un foc, se îndrepta spre şoseaua cu pricina.

În prima situaţie, persoanele respective se angajaseră şi au fost mai vigilente în păzirea radioului. Procentul celor care promiseseră că vor avea grijă de lucrurile lăsate pe plajă a fost mult mai mare decât al celor din a doua situaţie.

Consecvenţa comportamentală are o foarte mare valoare în toate planurile sociale şi, cu atât mai mult, în plan educaţional.

Multe cadre didactice se dovedesc inconsecvente (dacă au ameninţat cu scăderea notei la purtare, de exemplu), alegând o justificare de tipul următoarelor:

–         Negarea (nu recunoaşte inconsecvenţa comportamentală): ,,Dar i-am pedepsit, le-am spus că nu îmi place comportamentul lor.”;

–         Raţionalizarea (găseşte justificări pentru inconsecvenţă): ,,Elevii s-ar îndepărta afectiv de mine şi nu ar mai avea încredere dacă îi pedepsesc acum.”;

–         Diferenţierea (separarea atitudinilor inconsecvente): ,,Elevii vor fi pedepsiţi altă dată, dacă vor face ceva mai grav decât să nu facă o temă pentru acasă!”;

–         Transcendenţa (focalizarea pe o viziune mai largă): ,,Cadrele didactice moderne nu mai utilizează pedeapsa!” ,, Dacă îi pedepsesc acum, s-ar putea să nu le mai placă să vină la şcoală.”;

–         Modificarea unei atitudini sau chiar a amândurora pentru a nu mai exista inconsecvenţă: ,,În fond, nici nu doream să-i pedepsesc, a fost o glumă.”;

–         Comunicarea (încercarea de a-i convinge pe ceilalţi că a făcut ceea ce trebuie): ,,Sunt sigur că dacă i-aş întreba şi pe ceilalţi colegi, ei ar fi de acord că a fost bine să nu-i pedepsesc!”.

Capcane care produc în ochii elevilor o de-consecventizare a modului de a reacţiona al cadrului didactic:

–         Persoanele care au investit într-un proiect care începe să eşueze, consideră mai bună opţiunea de a continua să investească decât să se retragă şi să piardă ceea ce au investit până atunci.

Cadrul didactic decide să nu intervină atunci când apar mici abateri de la regulile instituite în spaţiul educativ. Odată câştigate aceste drepturi (de a nu respecta anumite reguli), retragerea acestora va crea disensiuni foarte mari (Oamenii urăsc să piardă ceea ce au câştigat deja.)

–         Comportamentul contagios

Multe comportamente nepotrivite se răspândesc repede. De aceea, e bine ca, înainte de a reacţiona la un comportament nepotrivit al unui elev, cadrul didactic să aprecieze gradul în care acesta se va răspândi şi la ceilalţi, iar dacă acesta e mare, reacţia trebuie să fie imediată.

Pe de altă parte, şi comportamentele pozitive pot fi contagioase.

–         Efectul testării regulii (sau al amplificării)

După un timp, cursanţii vor testa o regulă impusă (a nu întârzia, de exemplu), încercând să afle dacă aceasta mai este sau nu valabilă. Dacă profesorul va alege să nu reacţioneze la această încălcare, toată clasa va înţelege că regula nu mai este valabilă şi încălcarea ei nu va produce efecte negative. Dacă reacţia va fi opusă, elevii se vor conforma regulii pentru încă o perioadă de timp, după care va fi din nou testat gradul în care regula mai este valabilă sau nu.

Concluzie:

,,Reacţionaţi consecvent, chiar şi în cazul în care aţi făcut o ameninţare (deşi acest mod de acţiune ar trebui să fie extrem de rar în arsenalul de tactici didactice); duceţi-vă promisiunea (oricare ar fi aceasta) până la capăt (şi cu orice preţ). Construirea consecvenţei comportamentale este dificilă şi o singură încălcare a acestui principiu o va distruge. Rezultatele asupra procesului de învăţământ sunt însă excepţionale!”

Atlantisra, Carla, Colţu cu  muzică, G1b2i3, Gabrielle, George, Ioan Usca, Mirela,  Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Stropi de suflet, Supravieţuitor