59 de principii ale profesorului de succes (36)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

Principiul non-escaladării

Se întâmplă, uneori, să fim prinşi într-un ciclu al concesiilor, adică, dacă ne-am hotărât  să facem ceva, am rămas consecvenţi ideii respective, chiar dacă condiţiile s-au schimbat. Din momentul în care ne-am implicat într-o activitate, tindem să rămânem cu hotărârea de a acţiona în acel sens, chiar dacă motivul pentru care am luat la început această decizie s-a schimbat  sau a dispărut (mecanismul escaladării sau ,,picioarele care cresc” – Cialdini). Principiul de bază este că, din moment ce ne-am asumat o decizie, este greu să renunţăm. Inerţia ne duce înainte, ne autoconvingem pentru a merge  mai departe respectând angajamentele iniţiale. (,,Dacă tot cheltuiesc atât, nu este mult în plus şi am şi opţiunile astea.” – pentru un produs superior primei opţiuni. Şi dacă mai apare un produs superior ultimului, cu puţin mai scump: ,,Voi cheltui mai mult, dar merită!”. În final veţi cheltui mult mai mult decât v-aţi propus iniţial.)

Cadrul didactic încearcă să aplice o metodă nouă de predare. Îi alocă doar 10 minute din oră. Dar când se documentează vede că orice metodă interactivă este consumatoare de timp. Nu este nicio problemă, spune profesorul, mai adăugăm 10 minute; merită, pentru că este o metodă bună. Când începe să-şi construiască proiectul didactic îşi dă seama că, de fapt, aplicarea metodei consumă doar 20 de minute dacă foloseşte două grupe de elevi. Însă ar merge mult mai bine dacă ar împărţi clasa în 4 sau 6 grupe. Acest lucru îi va consuma, însă, jumătate de oră etc.

Alt exemplu: profesorul are o lucrare pe care a notat-o cu 4. Singura din clasă, toate celelalte având note între 7 şi 10. Se gândeşte că nu are rost, totuşi, să fie o diferenţă atât de mare şi că va fi stresant pentru copil şi chiar pentru propria-i persoană. ,,O să-i dau 5 şi în acest mod nu o să am niciun nepromovat.” Apoi – ,, Acum, dacă tot l-am trecut, ce îmi este 5, ce îmi este 6, nu are rost să-i dau o notă pe muchie, lasă că îl încurajez…” În final, pe baza principiului escaladării, profesorul s-ar putea să spună: ,,Dacă tot i-am dat 6, ce mai contează un punct – îi dau 7, să nu am nicio notă  sub 7 în clasă.” Astfel se produce o eroare de evaluare, deoarece cadrul didactic devine victima principiului escaladării.

Pentru a rezista acestui fenomen, trebuie să menţineţi treaz, în minte, scopul pe care l-aţi stabilit. Trebuie să fiţi atent la ce elemente se schimbă şi ce elemente rămân constante în situaţia dată. Respectarea unui angajament, consecvenţa comportamentală sunt importante dacă condiţiile de aplicare a respectivei conduite se păstrează; dacă nu, trebuie să vă adaptaţi noilor condiţii.

Concluzie:

<<Aveţi grijă la ,,picioarele care cresc” atunci când încercaţi să urmaţi o decizie luată, dar situaţia s-a schimbat!>>

Atlantisra, Carla, Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabrielle, George, Ioan Usca, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Stropi de suflet, Supravieţuitor

11 comentarii

Din categoria Psihologie şi pedagogie

11 răspunsuri la „59 de principii ale profesorului de succes (36)

  1. Pingback: La ţel « Ioan Usca

  2. Pingback: I’m beautiful… « Gabriela Elena

  3. Pingback: ATELIERUL LUI MOŞ CRĂCIUN (2) « Stropi de suflet la vedere

  4. Pingback: Urechea sufletului « Gabriela Elena

  5. Cred că acest principiu este valabil nu numai în învăţământ. Managerii de proiect ar avea de învăţat.

    Apreciază

  6. Pingback: Remember Freddie – 20 de ani (3) « Colţu' cu muzică

  7. A face concesii este, totusi, profund omenesc… E greu sa iei decizii, de multe ori radicale, eliminand complet din procesul evaluarii, tot ceea ce tine de reactia inimii. Dificil, foarte dificil subiect! 🙂

    Apreciază

    • Uneori faci concesiile fără să-ţi dai seama. Mă gândesc însă, că la lucruri mai grave trebuie renunţat la ele. Deşi, de la greşelile mici se poate trece la altele mai mari şi situaţia să nu mai poată fi reparată.

      Apreciază

  8. Pingback: Întâlnire cu Moş Crăciun « Stropi de suflet la vedere

  9. Pingback: Un drum anevoios | Per aspera ad astra

Lasă un comentariu