Jurnal de bord – 16 (parfum de busuioc)

Din nou în diversitatea colorată a Lunii, printre nave mai mari sau mai mici, mai şterse sau mai impozante. Fiecare cu specificul său planetar, universal sau dimensional.

Am raportat la Bază despre întâlnirea cu sirienii şi am rămas în aşteptare pentru o nouă misiune. Încă mai trebuie testată naveta şi aduse îmbunătăţirile finale. I-am acceptat pe Nic şi Mir ca membri deplini ai echipajului având  calificările necesare. Urmează să mă întâlnesc în curând cu şeful meu direct, pentru a discuta detaliile noii misiuni. Până atunci, câteva zile pe Lună.

Am găsit cu greu două camere la hotelul spaţial de lângă docuri. Mâine o să caut aparatură pentru laboratorul de cercetare al navetei.

Ne-am asigurat naveta, pentru a nu fi furată. Hoţii spaţiali sunt mai ceva ca hackerii. Tehnologii dezvoltate, maturitate a civilizaţiei – mai puţin. În fine, Nic şi Mir sunt inegalabili.

Intru în camera rotundă a hotelului. Are un design simplu, în culori pastelate, potrivite pentru toate tipurile de personalităţi. Nu mă gândesc prea mult la acest aspect. Prietenii mei au găsit camere la un etaj mai jos. Nu am de gând să mai merg cu ei la subselen. O să mă odihnesc.

***

Nu ştiu când am adormit, dar m-am trezit într-o grădină plină cu busuioc. Am crezut că setările de odihnă  ale camerei prevăd acest lucru. Nu e rău. Însă nu e timpul să mă scol. Până la ora pe care mi-am programat-o pentru ieşire mai e destul.

Mă aşez în mijlocul culturii de busuioc. Întotdeauna mi-a plăcut cum miroase. Ingenioasă invenţie pentru camera unui hotel. Te predispune la visare, la meditaţie…

Închisesem ochii când am auzit un foşnet uşor. În faţa mea se aşezase o femeie frumoasă, cu părul lung şi negru. Am privit-o întrebătoare.

–         Nic mi-a spus care e problema ta.

–         Nic te-a trimis?

–         Am venit singură, după descrierea făcută de el.

–         Şi… care e problema mea?

–         Te îngrijorează soarta prietenului dispărut în misiune.

–         Şi cum m-ai putea ajuta?

–         Aş putea să te ajut să-l cauţi. Va trebui să te întorci în timp în ziua când a dispărut şi să încerci să-l însoţeşti. Dar ai nevoie de pregătire înainte de asta.

–         În ce constă pregătirea?

–         Te voi antrena într-o schimbare a stării de conştiinţă.

–         Nu e… interzis?

–         Faci cum crezi! Se ridică să plece. Deci?

–         În scurt timp vom pleca de aici. E nevoie să vii cu noi?

–         Da.

–         Te voi anunţa când suntem gata.

–         Aştept.

Nu ştiu pe unde intrase, dar ieşi cu uşurinţă prin… uşă. Imediat, grădina de busuioc dispăru şi camera redeveni cum fusese mai devreme. Se pare că busuiocul nu făcea parte din  setările admise de hotel pentru camerele de odihnă. Şi dacă femeia aceasta urmează să vină cu noi pe navetă, o să-mi umple spaţiile cu busuioc? Trebuie să discut cu Nic!

Povestea parfumată a început la Mirela, care a propus şi tema de azi.

Au mai scris:

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/12/parfumul-mirodeniilor/
Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/12/10/parfumul-condimentelor-2/
Shayna
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/12/10/tare-ca-fieruliute-ca-piperul/
Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/12/poveste-parfumata-spices-republicare.html

Invitaţi: Alice, Colţu cu muzică, Ioan Usca, Gabrielle, Schtiel, Theodora, Visualw 

Anunțuri

19 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

19 răspunsuri la „Jurnal de bord – 16 (parfum de busuioc)

  1. Pingback: parfumul condimentelor « Rokssana's Blog

  2. hai ca nici nu-i rau…busuiocul chiar are o mireasama placuta 🙂

    Apreciază

  3. Pingback: Parfumul mirodeniilor « Mirela Pete. Blog

  4. Busuiocul era mireasma bunicii mele…Isi atingea tamplele cu busuioc strans in palme, le inviora si miroase divin. Iubesc aroma busuiocului, face parte din copilaria mea! Splendid text, ca de obicei! 🙂

    Apreciază

  5. Şi ceaiul de busuioc este bun.
    Bunica mea punea printre cearşafuri, ca să capete miros plăcut. Şi printre haine.

    Apreciază

  6. Am un smoc de busuioc uscat, adus de mama din Romania. Nu ca pe-aici nu s-ar gasi, dar… e adus de mama. Ador mirosul acestei plante! 🙂

    Apreciază

  7. Pingback: 5 – Dry Valleys « O lume in imagini

  8. Excelentă povestirea.Adună-le pe toate şi fă-ţi un mic volum, pentru că merită!
    Şi mie îmi place busuiocul. A mea doamnă are plantat în curte, pe marginea unei alei. Miroase aşa de frumos!…

    Apreciază

  9. Pingback: colţul european – 6 « Colţu' cu muzică

  10. Pingback: Tehnică de speriat « Gabriela Elena

  11. Mie mi-ar fi placut iasomia sau liliacul 🙂

    Apreciază

  12. childagain

    Minunat Sf, cu tentă spirituală ! Mărturisesc că din adolescență, și poate chiar mai dinainte, am avut o slăbiciune pentru S.F. Desigur, pentru cel de calitate.
    Eu cred că S.F.-ul este, pentru copii și adolescenți în primul rând, prima poartă spre o altfel de lume. O lume care ar putea fi…Apoi, poate urma lumea spiritualității, pentru că gustul tinerilor pentru ”altceva, mai bun decât lumea în care trăim”, a fost deja deschis. La mine, cam așa a fost.
    Vă doresc să publicați aceste povestiri, și să deschideți mintea și inima cât mai multor tineri !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s