Arhiva zilnică: 12/12/2011

59 de principii ale profesorului de succes (43)

am-plecat-colindam-audio-1315.html

după Ion-Ovidiu Pânişoară

Principiul relaţiei predare-învăţare-evaluare

,,Predarea este un sistem de acţiuni destinate să inducă învăţare”(B.O.Smith). Principalul indicator al eficienţei predării este învăţarea şi numai învăţarea.

,,Dacă un cadru didactic a ales o strategie de predare exotică (de pildă, predă stând în mâini cu capul în jos), dar în urma acesteia învăţarea care se produce la cursanţii săi este la cote înalte, vom putea spune fără teama de a greşi că strategia de predare aleasă este una bună!”

Bariere care apar în calea predării-învăţării:

–      problemele emoţionale – diferite tipuri de blocaje pe care anxietatea le poate produce;

–         motivaţia insuficientă;

–         bariera cognitivă – experienţe de învăţare negative avute anterior;

–         bariera intelectuală – abilităţi limitate;

–         bariera expresivă – abilităţi de comunicare ineficiente;

–         bariera situaţională – lipsa oportunităţilor pentru a învăţa;

–         bariere fizice – timp, loc nepotrivite.

Predarea devine o bază pentru învăţarea din clasă şi mai ales pentru învăţarea care se petrece acasă, ulterioară lecţiei. Predarea trebuie să ofere şi un ghid pentru a fi siguri că învăţarea ulterioară se produce la cote optime. Cadrul didactic trebuie să exerseze un dublu rol: cel de transmiţător de informaţii, dar şi de persoană care învaţă. Concepţia asupra predării devine astfel o concepţie asupra învăţării care este transmisă simultan elevilor.

De exemplu, în pregătirea lecţiei, cadrul didactic poate folosi procedeul autochestionării, asigurându-se astfel că elevul care trebuie să înveţe va putea urma o listă de întrebări similară celei pe care el însuşi a folosit-o la elaborarea demersului de predare:

–         topicul în discuţie (Despre ce sunt informaţiile care trebuie învăţate? Care este topicul? Ce ştim despre acesta din urmă? La ce se referă topicul în cauză?);

–         detaliile (Care sunt cele mai importante puncte de interes? În ce fel părţile întregului sunt legate unele de altele? Informaţia de învăţat are sens? Cum să fac să mi-o reamintesc?);

–         sarcina (Care este sarcina? Ce trebuie să fac pentru a realiza această sarcină?);

–         abordarea (Cum voi aborda sarcina? Există şi un alt mod de a face acest lucru? Ce utilizare voi da rezultatelor pe care le obţin?);

–         schimbarea în cunoaştere (Cum se raportează noile cunoştinţe la cunoştinţele pe care le am deja? Aceste cunoştinţe noi afectează în vreun fel ceea ce ştiam în domeniul respectiv?);

–         creşterea înţelegerii (Ce ar fi dacă…? Cum ar putea…? De ce…? etc.);

–         progresul (Cum voi face? Care este cel mai bun mod de a proceda?);

–         finalizarea (Am realizat sarcina? Mai trebuie să fac şi altceva?);

–     satisfacţia (Am înţeles? Am înţeles suficient pentru a mă opri din învăţat? Ce ar trebui să fac pentru a obţine şi mai multă înţelegere asupra subiectului?)

–         utilizarea viitoarelor cunoştinţe (Cum să fac pentru a mă asigura că îmi voi reaminti aceste noi cunoştinţe în viitor? Ce utilizare să le dau?).

Evaluarea relaţionează direct atât cu predarea cât şi cu învăţarea. Rezultatele slabe obţinute în urma unei evaluări responsabilizează atât predarea cât şi învăţarea. Atunci când un număr mare de cursanţi nu atinge obiectivele stabilite, se pot înregistra două cauze probabile:

1)      obiectivele nu au fost  stabilite în mod  realist;

2)      predarea a eşuat în a ,,produce” o învăţare la cotele dorite.

Concluzie:

,,Predarea-învăţarea-evaluarea reprezintă părţi ale unui sistem, aşa încât cadrul didactic trebuie să ia în calcul o viziune de ansamblu, care îi conferă responsabilitate şi autoritate educaţională.”

Recomandări: Alice, Androxa, Atlantisra, Carla, Colţu cu muzică, Gabrielle, George,  Ioan Usca, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Theodora, Visualw

13 comentarii

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie