Crăciun fericit! – Din scrisorile lui Valeriu Gafencu – 3

Din scrisorile lui Valeriu Gafencu

Crăciun 1945

,,E noapte. Tocmai am citit Acatistul Domnului. Am făcut un Crăciun mai frumos decât o poveste!

Sufleteşte m-am simţit mai pregătit decât în alte rânduri. Am simţit, prin greutatea suferinţelor trăite pentru învierea sufletului, răspunderea ce mă apasă privitor la mântuirea propriului meu suflet, a familiei, rudelor, prietenilor, vrăjmaşilor, neamului întreg.

Şi cu cât urcam mai sus pe scara idealului, cu atât mă vedeam mai mic, mai păcătos, iar idealul mai înalt, desăvârşit: Hristos! Şi iată, aşa, încet-încet, toţi idolii adolescenţei s-au năruit. Vălul de pe ochi a căzut prin lupta cu păcatul şi în faţă a rămas a rămas vie, senină, icoana Domnului Iisus Hristos!

Aşadar am reuşit să stabilim pacea cu toţi semenii noştri, şi asta numai prin călcarea noastră în picioare, prin recunoaşterea greşelilor noastre, prin iubire. Şi câtă pace am trăit vineri, când m-am aflat în faţa preotului! Ne-am împărtăşit mulţi. Ce zi mare, ce zi frumoasă! Am trăit-o din plin, cu toate binecuvântările trimise de Domnul!

O stea călătoare de la Răsărit,

Cu razele albe de-argint,

Lunecă înspre albastrul senin

Al cerului viu înflorit.

Şi steaua-L vesteşte pe Pruncul Mesia

Născut din Fecioara Maria.

Un miel blând se uită şi-ar vrea să-l sărute

Pe pruncul scăldat în lumină.

În noaptea Crăciunului alb şi senin

O mamă cu Pruncul la sân,

Curată-n iubire, priveşte-n uimire

Plinindu-se Bunavestire.

Un Prunc Sfânt se naşte în noaptea-nstelată

Din Sfânta Fecioară şi Duhul cel Sfânt;

Coboară azi pe pământ

Făclie pe veci luminată!”

 

(Sfântul închisorilor – Mărturii despre Valeriu Gafencu, adnotate de monahul Moise)

Pomul Crăciunului  

de George Coşbuc                          

1.Tu n-ai văzut pădurea, o, copile drag al meu!

Pădurea iarna doarme, că aşa vrea D-zeu.

2.Şi numai câte-un viscol o mai bate uneori.

Ea plânge-atunci cu hohot fiind cuprinsă de fiori.

 

3.Şi tace-apoi şi-adoarme când viscolele pier.

În noaptea asta, însă, vin şi îngerii din cer.

 

4.Şi zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad,

Şi cântă-ncet, mere şi flori din sân frumos le cad.

 

5.Iar florile s-anină de la ramuri până jos

Şi-i cântec şi lumină şi aşa e de frumos!

 

6.Iar brazii se deşteaptă şi se miră asta ce-i,

Se bucură şi cântă precum îngerii şi ei.

 

7.Tu n-ai văzut pădurea, o, copile drag al meu,

Dar uite ce-ţi trimise-n dar dintr-însa D-zeu.

 

8.Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii

Aşa cum a găsit-o, şi cu flori şi jucării.

 

9.Departe într-un staul e în faşe-acum Iisus,

Şi îngerii, o, câte şi mai câte i-au adus!

 

10.Dar el e bun şi-mparte la toţi câţi îl iubesc,

Tu vino şi te-nchină şi zi ,,Doamne-Ţi mulţumesc”.