59 de principii ale profesorului de succes (50)

după Ion-Ovidiu Pânişoară

Principiul disonanţei cognitive

Conform concluziilor ce aparţin lui Festinger şi Carlsmith, premierea elevilor pentru realizarea unui comportament rutinier, nu-i va face neapărat pe aceştia să-l considere şi atractiv, deşi o recompensă consistentă îi poate face să se autoconvingă că s-au implicat într-un demers atractiv. O recompensă nesatisfăcătoare nu justifică ,,minciuna” şi cei puşi în această situaţie se află într-o disonanţă cognitivă – un fenomen ce apare atunci când oamenii se confruntă cu elemente cognitive aflate în contradicţie.

Festinger, Riecken şi Schacter au încercat să surprindă modul în care convingerile influenţează motivaţiile umane, infiltrându-se într-un cult religios, ca membri ai acestuia. Participanţii credeau cu convingere că lumea va dispărea la o anumită dată, astfel încât şi-au vândut lucrurile şi s-au adunat într-un loc în afara oraşului pentru a-şi petrece noaptea dinaintea zilei respective în rugăciune. Aşteptările acestora nu s-au împlinit, iar cercetătorii au purtat discuţii cu membrii grupului pentru a vedea cum au evoluat convingerile acestora pe tema dată. Astfel, convingerea că lumea trebuia să dispară nu se modificase, în schimb disonanţa cognitivă (apărută din faptul că lumea nu dispăruse în ziua respectivă, aşa cum crezuseră) a fost redusă prin apariţia unei noi convingeri – aceea că rugăciunile lor au anulat producerea inevitabilului şi au salvat lumea.

În şcoală, profesorul poate folosi acest fenomen în avantajul său cerându-le elevilor favoruri, care duc la crearea unei imagini mai bune a lui în ochii elevilor. Judecata spre care sunt împinşi cursanţii este de tipul: ,,Dacă l-am ajutat pe profesor, trebuie să  o fi făcut deoarece, într-un fel, ne place de el.” Este o formă de automanipulare care se declanşează la elevi, gândită în scopuri pozitive.

Jecker şi Landy au organizat un concurs la care participanţii au câştigat nişte bani de la experimentatori. Apoi, s-au împărţit concurenţii în două grupuri: unuia dintre grupuri i s-au cerut banii înapoi, deoarece, spuneau organizatorii, ei îşi folosiseră propriile fonduri pentru experiment şi rămăseseră cu foarte puţini. Celuilalt grup nu i s-a cerut nimic. Cercetătorii au fost apreciaţi mai bine de primul grup, pentru că aceşti participanţi au căutat argumente pentru care au făcut această ,,favoare” şi au sfârşit prin a-şi îmbunătăţi părerea despre organizatori.

Oamenii sunt motivaţi să evite situaţiile în care ar putea descoperi fapte sau idei contrare punctelor lor de vedere.

De exemplu, oferirea notei 10 unui elev care doar şi-a făcut tema, nu va crea o motivaţie efectivă pentru acesta, deoarece nu a fost folosită disonanţa cognitivă.

Concluzie:

,,Folosiţi în activitatea dumneavoastră disonanţa cognitivă pentru a vă motiva elevii!

 

Recomandări: Alice, Alt cer senin, Atlantisra, Agatha, Carla, Child again, Deepiny, Despre sufletul meu, Dictatura justiţiei, Diverse diversificate, Educaţia pentru viitor, Incertitudini, Ioan Usca, Mundi Sense, Ştiri scurte

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Material didactic, Psihologie şi pedagogie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s