Calea pelerinului

Calea pelerinului – 1

(…) Pelerinul mergea din biserică în biserică, de la o predică la alta, de la o cuvântare la alta. I s-a spus că Dumnezeu este lumină, limpede, curată, pură lumină, şi că a-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a te trezi faţă de această lumină ,,care luminează orice om ce vine pe această lume.”

Bine, dar ,,eu nu văd limpede, mintea mi-e înceţoşată, gândurile mă bezmeticesc, cum să cunosc lumina adevărată?” I s-a tot spus că Dumnezeu este Iubire, Treime, Relaţie de persoane, fără confuzie, fără separare, şi că ,,Cel care rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el.” Este minunat, nemaipomenit, este suficient să iubeşti… Dar ,,cum” să iubeşti? ,,Am cuvântul iubire pe buze, dar nu-i simt dulceaţa-n inimă, nu-mi pot suferi vecinul; desigur, îi iubesc pe cei care mă iubesc, dar pe cei care mă ponegresc? dar pe cei care nu mă bagă-n seamă? Să-ţi iubeşti duşmanii, da, să fii numai iubire, aşa cum smaraldul este verde, ,,să-ţi faci soarele să răsară peste cei drepţi şi peste păcătoşi – da, dar cum?”

I s-a mai spus că Dumnezeu este Viaţa, marea Răsuflare care animă întregul Univers, ,,prin El totul există şi fără El nimic nu este”. El nu este numai această viaţă trecătoare, care într-o bună zi va cădea victimă legilor entropiei, ci El este viaţa veşnică, viaţa necreată şi nepieritoare. Pelerinul se minunează, dar trupul îl doare, se simte fragil, simte că o nimica toată ar fi de ajuns – de exemplu, o căzătură – pentru ca să se risipească şi să dispară  o dată cu el toate aceste idei frumoase despre nenăscutul, necreatul care nu se naşte şi nici nu moare. Dumnezeu este viaţă veşnică, dar ,,cum” să ştii asta când te afli în timp? Cum să scapi de teamă, de angoasă? Cum să fii sigur că nu vei muri niciodată?

În preajma călugărilor, pelerinul a auzit vorbindu-se despre scopul vieţii umane: ,,theosis” sau ,,îndumnezeirea”; i s-a repetat după exemplul străbunicilor că ,,Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu… Dumnezeu s-a făcut sarcofor (purtător al cărnii) pentru ca omul să devină pneumatofor (purtător al spiritului)”.

Din nou s-a minunat; i s-a spus că Dumnezeu, inaccesibil în esenţa Sa, poate fi totuşi cunoscut prin energiile Sale şi că îndumnezeirea înseamnă unirea cu aceste energii necreate pe care discipolii le văzuseră izvorând din corpul pământesc al lui Iisus cu ocazia Schimbării la faţă.

Scopul vieţii umane este de a cunoaşte acest lucru, de ,,a lua parte la natura divină”, după cum spune sfântul Petru. Dar ,,cum?” Trebuie să primeşti Duhul Sfânt, căci Duhul Sfânt este Cel care ne face asemenea Fiului şi în fiul devenim una cu Tatăl. I s-a citat din sfântul Irineu: ,,Dumnezeu Tatăl ne plăsmuieşte cu ambele mâini, Fiul şi Duhul Sfânt, şi prin ei se lasă cunoscut.” Pelerinul este dispus să-l creadă, însă ar dori ,,să vadă”, ,,să simtă”, ,,să guste” pentru ca această participare să nu fie doar o imensă nostalgie. Atunci i se spune: ,,trebuie să te rogi”, trebuie chiar ,,să te rogi neîncetat” şi vei înţelege. (…)

(Scrieri despre isihasm – Jean-Yves Leloup)

Anunțuri

23 comentarii

Din categoria Exerciţiu de înţelepciune, Povestea gândului - a medita

23 de răspunsuri la „Calea pelerinului

  1. Pingback: colţul cu vechituri (6) « Colţu' cu muzică

  2. Pingback: Adevarul trebuie cunoscut – Sa nu permiteti sa se intample asa ceva acolo unde traiti « Hai ca se poate!

  3. Pingback: colţul european – 7 « Colţu' cu muzică

  4. Frumos expus si mult adevar doar ca Dogma inpusa ne omoara si ne pune sa fim slugi la niste ideologi genocidare.Dumnezeu a creiat aceasta viata Universala si nu a dato nimanui s-o dicteze, caci sint mai multe crezuri,peste 200 de religii in aceasta lume Dumnezeiasca.Ca atare cind te rogi singur la Dumnezeu si nu ai nevoie de alti ginditori care sa-ti explice cum sa te rogi si modalitatile de plata ca sa fii adept la credinta.Este o nenorocire care trebuie eliminata de fiecare fiinta omeneasca care crede in Dumnezeul Adevarat.

    Apreciază

    • Deja cred c-ar trebui să facem diferenţa între ceea ce este un şantaj şi ceea ce este adevărat. Până acum, impunerile religiei ortodoxe n-au făcut decât să-mi confirme că e corect ceea ce se impune, că totul are o explicaţie la care vom ajunge mai devreme sau mai târziu. Celelalte religii… nu ştiu. Restul depinde de noi oamenii.

      Apreciază

  5. childagain

    Pelerini suntem cu toții, mai mult sau mai puțin ! Întrebările pelerinului sunt și ale noastre, în cea mai mare parte. Doar răspunsurile diferă pentru fiecare.
    Desigur, rugăciunea este o cale pentru toți, dar cât de diferit o simțim fiecare ! Cât de diferit o practicăm…Și, cât de diferit resimțim toate încercările drumului ! Deși calea e aceeași, cred că pot spune că fiecare pelerin își modifică drumul în felul lui propriu, astfel încât, până la urmă, există mii de drumuri. Mii de feluri de a fi drept, și mii de feluri de a păcătui. Ceea ce pentru unul reprezintă o virtute, pentru altul poate fi un păcat, uneori. Și invers.

    Foarte frumos text, și dovedește faptul că isihasmul este o cale deschisă. O practică, și nu un set de reguli.
    Mulțumim pentru tot ce ne dai, și să ai drum cu lumină !

    Apreciază

    • Părintele Arsenie Boca spunea că orice activitate care începe să devină plăcere, se transformă în păcat. De aici diferenţa. Am putea înţelege că trebuie să facem totul cu iubire, în special pentru ceilalţi, de aici obţinând fericirea personală.
      Mulţumesc pentru aprecieri. Dacă e senin e şi lumină!

      Apreciază

  6. Pingback: Gânduri oarecum incomode « Childagain's Blog

  7. Fiecare isi alege calea…CONSTIENTIZARII…Unii vor cauta cu ratiunea, altii cu inima, si chiar cu sexualitatea, sunt cei trei poli ai fiintei noastre. De dorit sa fim INTEGRALI, sa ne folosim integral de aceste energii…Acestea pot fi transcense…
    A repeta o rugaciune pentru ca mintea sa amortesca…nu duce departe. Poate ca pentru unii este posibil ca aceasta amortire sa faca loc revelatiei…poate (?!), repet… doar pentru „unii”. Dar nu este o cale universal valabila.
    Chestia cu purtator al carnii si al sufletului este, cel putin, fortata. Suntem carne/spirit si insasi carnea este …”spirituala” la alt nivel.

    Apreciază

    • Rugăciunea nu este repetată pentru a amorți mintea, nici vorbă! Tocmai că ea trebuie conștientizată cu multă concentrare, trebuie acordată cu respirația, trebuie direcționată… și nu poate fi folosită în scopuri negative.

      Apreciat de 1 persoană

      • Lili, pana nu TACE mintea, nu are loc gratia…Vorbele gandurilor, cuvintele…ne bruiaza. Nu prin cereri, lamentatii, implorari… „DORINTA” vom constientiza. In spatele oricarei dorinte…sta un INTERES PERSONAL…si Exostenta nu functioneaza asa…chiar daca aparent dorinta este „spirituala”…

        Apreciază

        • E o cale de a ajunge… nu știu unde. Cum spuneam, trebuie pornit de undeva. Mintea nu tace chiar așa ușor, e nevoie de exercițiu. Eliminarea/detașarea de dorințe e un pas bun, și rugăciunea de mulțumire, în special.

          E ca și cum i-ai spune unui copil ,,învață!”, dar nu-i spui cum s-o facă.

          Apreciază

          • Unui copil ii spun sa FIE, nu sa invete pentru a DEVENI. Ce poate sa invete un parite „educat”… un copil?! Un parinte ar trebui sa se multumeasca sa-l CREASCA., sa-i potenteze, daca este in masura, CALITATEA, nu gregaritatea lumii acesteia…O tot spun, copiii se nasc PERFECTI, deoarece Existenta nu stie ce-s alea jumatatile de masura, sau imperfectiunea. Asa zisa imperfectiune este PERFECTA in sine, este o consecinta a perfectiunii. Ca sa folosesc un joc de cuvinte…suntem perfecti in impefectiunea noastra. Cine nu „simte” acesta perfectiune, are un handicap, o cataracta ce se interpune intre periferie si CENTRU.
            Parintii ar trebui EI sa invete de la copii inocenta, iubirea, puritatea acestora…nu sa-i „pregateasca” pentru ce este mai rau, adica pentru”lumea” asta destructurata valoric. Ce-l invata pe copil?! Sa fie ipocrit, sa fie fals, sa adune cunostinte inutile, sa iubeasca doar pe cine „merita” si sa raspunda la rau cu RAU ?!
            Spii ca este o cale de a „ajunge” (?!). Unde sa ajungem?! „Ajungerea” presupune un scop, o finalitate, iar viata , Existenta este scop in sine si nu are finalitate. Este bucurie, extaz, dar acestea nu sunt scopuri, sunt consente ale ARMONIEI. Starea de pace, de echilibru, de UNITATE este devotionala, este o nevoie devotionala, nu o dorinta. Este NATURALA, nu impusa. Din acest motiv nu este nevoie de vointa. In cazul acesta de vointa ai nevoie ca atunci cand trebuie sa te dai jos din pat dimineata, apoi totul merge de la sine, in stare de constienta.

            Apreciază

            • Am zis ,,e ca și cum…” – o comparație.
              Și a trăi prezentul, cum spui tu, e tot o activitate de învățare. A simți poate fi învățat, a exista, la fel. Totul e învățare. Este preferabil ca învățarea să aibă loc fără suferință, dar… CUM faci?

              Apreciat de 1 persoană

              • Simplu. Nu invat de la altii ceea ce stiu deja. Este de ajuns sa descopar, sa dezvalui ceea ce am in mine. Dar pentru asta este nevoie de o minte neviciata de cele invatate pana acum. Acestea sunt adevaratele piedici. Trebuie sa „mor” pentru cine sunt acum, un produs expirat al educatiei la toate nivelurile…al conditionarilor si sa ma nasc din nou. Aceasta este INVIEREA de care spune Iisus.

                Apreciază

  8. Tacerea pasilor tarzii

    Multumesc pentru frumoasele daruri cer senin . Cine paseste pe drumul rugaciunii nu se mai intoarce din acest suis niciodata . Si suisul are si el obstacolele lui .

    Apreciază

    • În rugăciune vezi soarele, vezi lumina, simți căldura, simți viața, simți iubirea… Mai ales când te rogi pentru alții. Că sunt nu știu câte trepte de evoluție pe calea rugăciunii (vreo 7 cred)… e altă poveste.

      Apreciază

  9. Tacerea pasilor tarzii

    Vine o vreme cand gandul si fapta devin doar o simpla ruga , un mod de viata . Imi spunea o maicuta draga sufletului meu : Ai gresit , esti apasata , te doare , spune Doamne ajuta –iti este bine , esti bucuroasa , toti ai tai sunt in ordine, spune Doamne ajuta si indulceste-ti inima cat poti de des cu Doamne Iisuse ….Si vezi puterea Domnului . Si multumeste mult . Multumesc Doamne ! Multumesc cer senin . 🙂

    Apreciază

  10. corect fetelor! :-))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s