Calea pelerinului – despre rugăciune

Calea pelerinului – 2

,,Am auzit multe predici foarte frumoase despre rugăciune, dar toate erau nişte îndrumări despre rugăciune în general: ce este rugăciunea, de ce trebuie să te rogi, care sunt roadele rugăciunii. Dar cum să ajungi să te rogi cu adevărat? În această privinţă nu mi se spunea nimic. Am auzit o predică despre rugăciunea inimii şi despre rugăciunea neîncetată; dar nimeni nu-mi spunea cum să ajung la această rugăciune…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

Soseşte o clipă în viaţa noastră când nu ne mai putem mulţumi doar cu idei generale, ci avem nevoie de o îndrumare concretă, de a fi asistaţi pas cu pas în desfăşurarea experienţelor noastre spirituale. În marea tradiţie isihastă, la fel ca în toate marile tradiţii spirituale ale omenirii, se insistă asupra acestei transmiteri de la om la om, ,,de la inima mea la inima ta”.  Cea mai bună oglindă în care putem discerne calitatea sau caracterul iluzoriu al faptelor noastre nu este o lege sau o regulă, ci o altă fiinţă. Inteligenţa şi iubirea lui Dumnezeu se răspândesc din privirea stareţului, a cărui ştiinţă ne luminează şi a cărui iubire ne îmbărbătează.

Pelerinul plecă deci în căutarea unui ghid, a unui părinte spiritual, pentru a descoperi în sinea sa Fiul Unic îndreptat în Spirit către ,,Singurul Tată”… El îl va întâlni într-una din acele mănăstiri care înfloreau în Rusia pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, asemănătoare celei de la Optino unde au mers, printre mulţi alţi laici în căutarea îndrumării spirituale, un Gogol, un Dostoievski, un Horniakov, un Soloviev, un Lev Tolstoi…

,,Boierul, ţăranca săracă sau studentul, toţi apar egali în ochii bătrânului, ca nişte pacienţi ce au nevoie de leacuri spirituale… Unii îl întrebau: să-şi căsătorească oare fiul sau fiica? Să accepte o dregătorie, să se mute în căutare de lucru?… O ţărancă cerea sfaturi despre cum să-şi hrănească orătăniile… şi le-a primit. În faţa uimirii celor din jurul său, stareţul a răspuns: toată viaţa ei stă în orătănii…” (S.Cetvenikov, Sihăstria de la Optino, Paris 1926, trad. Meyendorff).

De acum, toată viaţa pelerinului stătea practic în această întrebare: ,,Cum să mă rog neîncetat?” Stareţul nu i-a ţinut o cuvântare prelungită ci, după ce i-a reamintit că înţelepciunea  şi ştiinţa omenească nu sunt de ajuns pentru a dobândi graţia lui Dumnezeu, i-a spus că ceea ce ajută s-o primim este mai degrabă blândeţea şi umilinţa din inimă. El l-a invitat să realizeze o anumită practică spirituală.

Această tehnică, chiar dacă a experimentat-o, nu a fost inventată de el: el nu face decât să transmită ceea ce la rândul lui a primit. Metoda pe care o preconizează este cea atribuită lui Simion Noul Teolog, în cartea în care sunt consemnate subtilităţile acestei ,,arte a artelor” care este rugăciunea: filocalia. Să remarcăm în treacăt că pentru primii creştini, rugăciunea este mai degrabă o artă decât o tehnică, adică ,,o meditaţie ce are o inimă”.

Filocalie înseamnă literalmente ,,dragostea de frumuseţe”; rugăciunea este o artă prin care ne unim cu Frumuseţea ultimă, reflectată în natură, în trupuri sau în feţele oamenilor. A te ruga înseamnă a merge de la reflexie înspre lumină, sau a reveni dinspre lumină venerând-o în reflexiile ei. Pentru a rezuma în câteva cuvinte metoda predată de stareţ pelerinului, am putea spune: ,,Aşază-te”, ,,taci”, ,,rămâi singur”, ,,respiră mai lent”, coboară-ţi mintea în inimă”, ,,odată cu respiraţia invocă Numele Domnului”, ,,abandonează-ţi gândurile”, ,,fii răbdător şi repetă cât mai des acest exerciţiu”.

Regăsim aici elementele esenţiale ale metodei isihaste: aşezarea, tăcerea, singurătatea, respiraţia, centrul inimii, invocaţia, repetiţia.

,,Stai singur şi liniştit, pleacă-ţi capul, închide ochii, răsuflă uşor şi închipuie-ţi că priveşti în inima ta. Adună în inimă toate gândurile din cap. Rosteşte odată cu respiraţia: ,,Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” Fă rugăciunea mişcând uşor buzele, sau rosteşte-o numai în minte. Urmăreşte să alungi toate gândurile, fii liniştit, fii răbdător şi repet-o cât poţi de des.”

(Scrieri despre isihasm – Jean-Yves Leloup)

Recomandări: Atlantisra, Carla, Child again, Colţu cu muzică, Darelia, Deepiny, G1b2i3, Gabrielle, George, Ioan Usca, Mirela, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Theodora, Trezirea divină

Anunțuri

15 comentarii

Din categoria Exerciţiu de înţelepciune, Povestea gândului - a medita

15 răspunsuri la „Calea pelerinului – despre rugăciune

  1. Carla

    da Lili,rugaciunea trebuie facuta cu recunostinta si iubire …..

    Apreciază

  2. Pingback: mini-portret Sort Sol « Colţu' cu muzică

  3. Pingback: La multi ani, Ioan, Ioana, Ionel! « • Gabriela Elena •

  4. Pingback: Iubiri trecute « Ioan Usca

  5. Pingback: SEO & other stuff 4 « schtiel

  6. Pingback: Nimeni nu mă poate cunoaşte… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…

  7. Pingback: Cele patru patinoare din Cluj. Life in pictures « Clipe de Cluj

  8. Pingback: La multi Ani celor care poarta numele Sfantului Ion Botezatorul! Craciun fericit celor care sarbatoresc Craciunul pe stil vechi! « Hai ca se poate!

  9. Pingback: Ploaia | Per aspera ad astra

  10. Pingback: life in pictures – 19 – ei uita « Rokssana's Blog

  11. Pingback: 77 de ani (1) « Colţu' cu muzică

  12. Cum este „firesc”…am o alta parere despre rugaciune, dar cum explicatile trebuie sa fie tratate cu maturitate, voi publica , cand voi avea ragaz , un articol pe aceasta teme.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s