Parfumuri din copilărie

Priveam  pe geam în timp ce profesorul îşi prezenta discursul teoretic. Îmi permiteam o mică evadare, dat fiind faptul că mai ştiam câte ceva din ceea ce era în expunere.

M-am uitat la ceas. Aceeaşi oră. La fel ca data trecută. Au început să se aşeze pe rând, pe partea unde se îmbina acoperişul. Erau doisprezece porumbei. Mai înainte zburaseră de câteva ori pe deasupra casei din faţa ferestrei unde aveam banca. Veneau când stăpânul casei aprindea focul. La câteva minute după ce vedeam fumul ieşind, apăreau şi ei. Nu puteam pierde momentul… Îmi puneam capul în mâini şi mă lăsam dusă de puterea conexiunii…

Alergam. Îmi plăcea povârnişul potecilor. Alergam la deal. Îmi plăcea să birui coasta. Când se termina poteca, începea o pajişte cu flori de câmp şi ierburi ce trebuiau cosite. Aici păşeam cu grijă, ca să nu culc la pământ prea multă iarbă din fâneaţă. Pe ici pe colo, câte un muşuroi de furnici îmi stătea în cale. Îl ocoleam. Era multă sunătoare. Adunam un buchet mare, pe care îl aranjam simetric, chiar dacă era pentru ceai. Gardul era năpădit de rugi de mure. Făceam un popas consistent pe lângă el, chiar dacă furnici roşii mă mai pişcau din când în când. Dădeam din picioare şi mâncam mure. Mai încolo, doi mesteceni străjuiau intrarea în livadă, unul de-o parte şi altul de cealaltă. Aveau aceeaşi înălţime. Mă căţăram cu prudenţă până în vârful unuia dintre ei şi apoi mă lăsam în jos, cunoscându-i flexibilitatea. Atingeam pământul. Mă mai învârteam o vreme, prin livada necosită – pe lângă gard, ca să nu stric fânul – şi o luam spre casă. Pe drum împărţeam florile din buchetul de sunătoare celor care nu puteau merge să adune… Mai opream şi eu câteva.

Doi porumbei s-au ridicat de pe acoperiş într-un zbor planat spre fereastra mea. Au ajuns foarte aproape. Mi se părea că mă privesc în ochi…

Eram la o serbare. Probabil că purtam costumul de pionier sau costumul popular (eram în trupa de dansuri populare). Trebuia să cânt un cântec în faţa unui public numeros. De obicei învăţam cântece folk, de la radio. Aveam o grămadă de emoţii, până în momentul când am început să cânt. Apoi, toată lumea a fost a mea. Pusesem atâta pasiune, încât nu aveam cum să nu ajung la cer. La sfârşit, aplauze, cum era firesc. Un domn foarte înalt, distins, cu părul alb, mi-a întins mâna să mă felicite: era profesorul de franceză, care studiase în Franţa. Noi, copiii, aveam un respect adânc pentru el. Ce onoare pe capul meu!

Cei doi porumbei s-au aşezat iarăşi pe acoperiş, ciugulindu-şi penele. Aşteptau.

Bunicul meu avea un atelier cu tot felul de unelte rudimentare,  de tâmplărie, în special. Eram tare curioasă când construia ceva precum un scaun, o greblă sau mai ştiu eu ce. Toată ziua băteam la cuie, tăiam cu fierăstrăul sau ciopleam cu o securice mică.  Odată, m-am gândit să fac un leagăn pentru păpuşă. Am prins scândurelele cu ţinte, am agăţat leagănul cu nişte sârmă, i-am pus nişte ,,tălpi” de stabilizare, l-am şlefuit cât am putut şi l-am dus la şcoală la ora de lucru manual. Învăţătoarea nu a crezut că eu l-am făcut.

Porumbeii s-au încălzit de la temperatura coşului pe care ieşea  fum. Au început să zboare.

Povestea a început la Mirela şi are o temă propusă de Teo Negură.

Au mai scris:

Mirela : Parfumuri din copilărie (poveste parfumată)

Lolita : Parfumurile copilăriei – Poveste parfumată între bloggeri

Rokssana : parfumul copilariei

Luna Pătrată : Leagăn pentru toată copilăria…

CARMEN : Parfumul copilariei

Sara : Poveste parfumată – Parfumul copilăriei

Peter: http://romanianstampnews.blogspot.com/2012/01/poveste-parfumata-parfumul-copilariei.html

Ciprianhttp://pardau.blogspot.com/2012/01/parfumurile-unei-copilarii-de-mult.html

Reclame

30 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate

30 de răspunsuri la „Parfumuri din copilărie

  1. Parfumuri alese din copilăria dumneavoastră… Trist că învățătoarea nu v-a crezut… 😦
    Un weekend plăcut vă doresc!:)

    Apreciază

  2. Pingback: parfumul copilariei « Rokssana's Blog

  3. Pingback: Parfumuri din copilărie (poveste parfumată) « Mirela Pete. Blog

  4. Pingback: My Angel…. « androxa

  5. frumos….frumoasa copilarie….

    Apreciază

  6. Erai temerară, Lili! Mă gândesc că nu aș fi avut curajul să mă las pe mesteacănul acela… Eu eram mai romantică, observam și acționam doar când mă plictiseam de observat! Interesantă relația ta cu porumbeii, cred că ți-au mulțumit, ai făcut ceva extraordinar pentru ei. Uite, acum îmi amintesc și eu de porumbei, un unchi de-al meu avea unii rotați. frumoși. Frumoasă poveste, m-am bucurat citind-o. O zi minunată să ai! 🙂

    Apreciază

    • Eram temerară, dar prudentă. Îmi plăcea să mă identific cu natura. Uneori scriam poezii pe o piatră din mijlocul unui pârâu.
      Mulţumesc.
      Repetă copilăria!

      Apreciază

  7. Fiecare pastreaza ascuns-interior, sufletul inocent al copilului de alta data! Iese la iveala din când în când, sa verifice daca visurile s-au împlinit si sa se bucure.
    Pline de emotii, rândurile scrise de tine! Fotografiile prezentate sunt deasemenea, poezii adevarate!

    http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2012/01/parfumul-copilariei.html

    Apreciază

  8. Mica povestire îmi întăreşte opinia pe care am mai arătat-o: ai un talent deosebit!
    Îţi mulţumesc!

    Apreciază

  9. Pingback: ghiveci de sîmbătă seara « Colţu' cu muzică

  10. Pingback: Trebuiau să poarte un nume… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…

  11. Pingback: Mica sirenă | Per aspera ad astra

  12. Pingback: ghiveci duminical – artileria grea :) – partea întîi « Colţu' cu muzică

  13. Pingback: Despre Eminescu… « Daurel's Blog

  14. Pline de sensibilitate randurile scrise de tine! Ai un talent deosebit de a transmite emotii autentice prin scrisul tau! Zborul si porumbeii sa te insoteasca mereu! Multumesc pentru frumosul gasit aici!
    Ai grija de tine! Iti doresc toate cele bune! 🙂

    Apreciază

  15. Mulţumesc frumos.
    Mă bucur c-ai trecut pe-aici.

    Apreciază

  16. Aveam in plan sa postez despre cum m-am protejat de parerile dascalilor; din pacate n-am urmat nici dorintele parintilor…; nici nu mi-a trecut prin minte sa le spun ca au avut dreptate…;parintii au avut mereu dreptate !

    Apreciază

  17. Pingback: 3 – Tivoli « O lume in imagini

  18. Pingback: Black Rose « schtiel

  19. Ti-am adaugat si eu linkul in articolul parfumat al saptamanii!

    Apreciază

  20. Pingback: Casa de amanet România « Teo Negură

  21. Cu un singur click poti intra in lumea noastra unde frumosul si originalul sunt coordonate de baza…cred k asta ne-a mai ramas..frumosul…

    Apreciază

  22. Pingback: Parfumurile unei copilării de mult uitate « Ciprian Pardău

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s