Calea pelerinului – despre rugăciune – 5

Calea pelerinului – 5

(…) ,,Doamne miluieşte” înseamnă: ,,Tu Care eşti, trimite asupra mea, asupra tuturor, Suflul Tău, Duhul Tău, şi totul va fi reînnoit; fie ca Mila şi Bunătatea Ta să se pogoare asupra mea, asupra tuturor; nu privi la neputinţa mea de a Te iubi, de a respira în Tine, ci fă din nou să înflorească dorul meu, schimbă-mi inima de piatră în inimă de carne…”

La ,,Doamne miluieşte” se adaugă în general Numele lui Iisus, al lui Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Sfinţii părinţi insistă foarte mult asupra importanţei Numelui lui Iisus în rugăciune, pentru că astfel însăşi prezenţa lui ,,Theantropos”, a Dumnezeului-om se apropie de noi; realizăm că Dumnezeu nu este fără om şi că omul nu este fără Dumnezeu – în El, Dumnezeu şi omul sunt indisolubil uniţi ,,fără confuzie şi fără separare”.

Chiar în interiorul acestei invocări a Numelui lui Iisus poate să apară o evoluţie. Putem la început să-L invocăm pe Iisus ca pe un personaj istoric, ,,Iisus din Nazaret”, apoi ca pe maestrul nostru ale cărui învăţături transmise din generaţie în generaţie ne călăuzesc şi ne luminează calea chiar şi în ziua de azi.

Putem să ne adresăm Lui ca unei Manifestări a lui Dumnezeu, ca unei întrupări a Cuvântului Său, ca ,,Iisus Hristos”, Unsul(Hristos) Celui Viu, Fiul Său mult iubit care încarnează în fapte şi cuvinte omeneşti Iubirea cea mai presus de orice înţelegere. Atunci Iisus nu mai este considerat drept un maestru din trecut, ci drept maestrul nostru lăuntric, ca o prezenţă intimă care ne deschide neîncetat inima şi mintea, graţie căruia reuşim să scăpăm din temniţa limitărilor şi convingerilor noastre greşite. Noi Îl chemăm aşa cum setea cheamă Izvorul, Îl invocăm şi astfel ne săpăm fântâna de apă vie…

Putem în sfârşit să-L chemăm ca pe Logos – ,,prin El există totul şi fără El, nimic”. Prin această invocaţie ne apropiem de Lumina şi de Viaţa ,,care luminează orice om” (nu doar pe creştini). Urmărim să ne unim cu această inteligenţă creatoare care structurează tot ceea ce există, urmărim să ne unim cu ,,Iubirea care pune în mişcare tot pământul, inima omenească şi celelalte stele”.

Maestru istoric, maestru lăuntric sau Maestru Etern, Iisus este prezent prin Numele Său şi ,,în El, cu El şi prin El” intrăm în intimitatea Izvorului. ,,Acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi”, ,,Tatăl şi cu Mine Unul suntem”.

Invocarea Numelui se poate face cu voce joasă, sau doar mental; desigur, nu trebuie să fim prea grăbiţi să ,,ne rugăm în minte”. Este uimitor ce mult timp petreceau în rugăciune ,,orală” călugării din vechime (acelaşi aspect putând fi remarcat şi în tradiţia ebraică). Acesta este, fără îndoială, unul din cele mai sigure mijloace de a ajunge la o linişte mentală autentică.

Ultimele cuvinte ale stareţului sunt: ,,Fii plin de răbdare şi repetă cât mai des acest exerciţiu.”

(Scrieri despre isihasm – Jean-Yves Leloup)

Invitaţi: Child again, Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabrielle, George, Ioan Usca, Peter, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Theodora, Vizualw

 

 

Anunțuri

15 comentarii

Din categoria Exerciţiu de înţelepciune, Povestea gândului - a medita

15 răspunsuri la „Calea pelerinului – despre rugăciune – 5

  1. Pingback: Un pachet de biscuiti… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…

  2. Pingback: Noi, oamenii… « • Gabriela Elena •

  3. Pingback: matinale – 36 « Colţu' cu muzică

  4. Pingback: Semne « Ioan Usca

  5. Pingback: In the darkness…. « androxa

  6. Pingback: DECAY…… « androxa

  7. Pingback: colţul românesc – 9 « Colţu' cu muzică

  8. Pingback: Demisia!!! « Supravietuitor's Blog

  9. Pingback: Henry Meynell Rheam (* 13 ianuarie 1859 – noiembrie 1920), pictor pre-rafaelit englez « my heart to your heart

  10. Pingback: Henry Meynell Rheam (* 13 ianuarie 1859 – noiembrie 1920), pictor pre-rafaelit englez | my heart to your heart

  11. Calea ratiunii, calea inimii, calea sexului…Trei cai pentru a constientiza ADEVARUL. Cum suntem un intreg…optez pentru integralitatea acestor trei principii de forta unite intr-o cale comuna…Mai ales ca fara energia primara sublimata, transcensa a sexului, nu se poate merge prea departe…pe celelalte doua cai…Asa ca vrem nu vrem…”pacatul” sexului trebuie sa ne insoteasca, daca voim sa ne depasim conditia de scalvi. Fara aceasta energie vitala formidabila, nu vom face decat sa ne imaginam „Imparatia Cerurilor”…Castitatea nu are nimic…sfant…este de fapt un refuz al sfinteniei , a recunoaste o ineptie…faptul ca D-zeu, sau cum ne place sa numim Existenta, poate genera ceva impur, ceva ce nu este PERFECT (?!).

    Apreciază

    • Stai puțin. Cine a zis că sexualitatea este neapărat impură? Dar se poate trăi foarte bine fără. Se poate transforma energia ei în altă formă de energie. Și da, fără iubire e doar satisfacerea unei plăceri trupești, lucru care duce la insatisfacție, de fapt.
      Eu cred că nu e nevoie să ne însoțească ,,păcatul” sexului, dacă asta ne alegem și reușim să menținem echilibrul interior.

      Apreciat de 1 persoană

      • Eu spun ca sexualitatea a fost discriminata de biserica…iar sublimarea acestei formidabile energii nu se poate face in „lipsa”, adica in necunostinta de cauza. De aceea nu cred in castitate ca element favorizant al spiritualitatii.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s