Wwwwwoooooaaaaaa…..Pai inseamna ca eu sint …boier !Daca la mine vine broasca si bate cu laba in geam…la voi cred ca serviti masa de seara cu ….ursu .Cred ca daca n-ai faina si malai in lada,si slana in podu casei …plus butoiul de vin de rigoare esti papat frate pe acolo pe la voi.Acu’ pe cinstite…cam cat stai zavorata in casa in cursul unei asemenea saptamani ? 7 zile ….8?Ca trebuie sa fi nebuna sa iesi din casa pentru a te duce sa predai intr-o scoala unde { pe pariu } ca nu vine nimeni la vremea asta.Vezi ca am ciugulit si eu cateva din fotografiile tale sa le arat nepotilor…sa ma laud cu relatiile.O saptamana cat mai buna in continuare tie si familiei tale…ca banuiesc ca ai asa ceva , chiar daca ai ca vecin permanent lupul, vulpea si ursul.
Până acum, nu e niciunul mâncat de vreo lighioană. Şi sigur e mai bine de ieşit pe aici, decât prin Bucureşti. Cred că pe-acolo te stropesc maşinile, că au cu ce, mergi numai prin bălţi şi… uuu ce urât! Domnu’ urs stă frumos în bârlog, că-i e şi lui frig, acum. Şi singurele avalanşe sunt acelea de pe case.
O să mai pun nişte poze.
ZIle frumoase!
Ierni adevărate, ca în copilărie! Ai văzut că toată blogulumea a postat azi ceva de iarnă? E o iarnă..Să ai o zi frumoasă! 🙂
P.S. Povestea de sambata are tema Parfumul scrisorilor. Daca ai timp, te astept cu mare drag!
Lili, te rog sa cauti comentariul meu la spam, stiu sigur ca acolo a intrat, se mai intampla…Multumesc! Pe la amiaza parca am fost aici. 😉
E o iarna ca-n povesti aici, la tine!
Povestea parfumata se numeste Parfumul scrisorilor si se refera la cele clasice, in plic…dar stii tu! Sper sa ai timp si drag de scris! O seara frumoasa! 🙂
Toate textele și/sau imaginile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe. Niciun text și/sau imagine nu poate fi preluat/ă fără acordul autorului.
Pingback: The Lord of the Rings « O lume in imagini
E placut de vazut.
ApreciazăApreciază
E plăcut şi de ieşit, dar să se mai potolească gerul.
ApreciazăApreciază
Vintul e cel groaznic caci intra in oase.
ApreciazăApreciază
Aici bate vântul rar.
ApreciazăApreciază
minunat ca in povesti! M-au binedispus foarte tare pozele si peisajul din ele.
ApreciazăApreciază
Şi gerul e tot ca în poveşti. Mai e puţin şi crapă pietrele.
ApreciazăApreciază
Pingback: Ţurţurele « Ioan Usca
O iarna… bogata:). Numai bine!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, la fel!
ApreciazăApreciază
Pingback: The Power… « androxa
Wwwwwoooooaaaaaa…..Pai inseamna ca eu sint …boier !Daca la mine vine broasca si bate cu laba in geam…la voi cred ca serviti masa de seara cu ….ursu .Cred ca daca n-ai faina si malai in lada,si slana in podu casei …plus butoiul de vin de rigoare esti papat frate pe acolo pe la voi.Acu’ pe cinstite…cam cat stai zavorata in casa in cursul unei asemenea saptamani ? 7 zile ….8?Ca trebuie sa fi nebuna sa iesi din casa pentru a te duce sa predai intr-o scoala unde { pe pariu } ca nu vine nimeni la vremea asta.Vezi ca am ciugulit si eu cateva din fotografiile tale sa le arat nepotilor…sa ma laud cu relatiile.O saptamana cat mai buna in continuare tie si familiei tale…ca banuiesc ca ai asa ceva , chiar daca ai ca vecin permanent lupul, vulpea si ursul.
ApreciazăApreciază
Până acum, nu e niciunul mâncat de vreo lighioană. Şi sigur e mai bine de ieşit pe aici, decât prin Bucureşti. Cred că pe-acolo te stropesc maşinile, că au cu ce, mergi numai prin bălţi şi… uuu ce urât! Domnu’ urs stă frumos în bârlog, că-i e şi lui frig, acum. Şi singurele avalanşe sunt acelea de pe case.
O să mai pun nişte poze.
ZIle frumoase!
ApreciazăApreciază
Pingback: Tia (Ernestina) Peltz(31 ianuarie 1923 – 5 martie 1999), pictoriţă şi graficiană româncă « my heart to your heart
minunat Lili ,ca in povesti 🙂
ApreciazăApreciază
Da, e o întreagă poveste de zăpadă…
ApreciazăApreciază
Pingback: Leib « schtiel
Pingback: Golian « O lume in imagini
Pingback: Miercurea fără cuvinte (2) | Grupul "porcilor abjecti"
Pingback: Culoare si formă – atelier. Miercurea fără cuvinte « Mirela Pete. Blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Hoteluri din Cluj-Napoca « Clipe de Cluj
Pingback: miercurea fara cuvinte – 40 – amintiri « Rokssana's Blog
Pingback: Miercurea fara cuvinte…Villa Escudero Waterfall restaurant « androxa
Pingback: Înarmare până-n unghii? « • Gabriela Elena •
Ierni adevărate, ca în copilărie! Ai văzut că toată blogulumea a postat azi ceva de iarnă? E o iarnă..Să ai o zi frumoasă! 🙂
P.S. Povestea de sambata are tema Parfumul scrisorilor. Daca ai timp, te astept cu mare drag!
ApreciazăApreciază
Păi dacă a nins peste tot…
Numai bine!
ApreciazăApreciază
e foaaaaaaarte frumos pe ulita ta……..
ApreciazăApreciază
Stai să vezi copiii la săniuş!
ApreciazăApreciază
Pingback: colţul romantic – 10 « Colţu' cu muzică
Pingback: Time – 1 « schtiel
Pingback: SciFi landscape « O lume in imagini
Lili, te rog sa cauti comentariul meu la spam, stiu sigur ca acolo a intrat, se mai intampla…Multumesc! Pe la amiaza parca am fost aici. 😉
E o iarna ca-n povesti aici, la tine!
Povestea parfumata se numeste Parfumul scrisorilor si se refera la cele clasice, in plic…dar stii tu! Sper sa ai timp si drag de scris! O seara frumoasa! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru mesaj. Frumoasă temă.
ApreciazăApreciază
superbă iarna pe uliţa ta!
ApreciazăApreciază
Mai puţin la minus 20 de grade!
ApreciazăApreciază
Pingback: colţul cu vechituri « Colţu' cu muzică
Doar să privim… feerie, dar rău mai e înghețul…
Oricum, pozele sunt superbe!
ApreciazăApreciază
E… nu-i chiar aşa de rău. Mai faci mişcare la măturatul zăpezii, păşeşti mai greu prin zăpadă, deci depui un efort… Se mai purifică aerul…
ApreciazăApreciază
N-am mai văzut aşa iarnă demult. În Bucureşti e un ger teribil, dar şi cu vânt, simţi cum îţi taie faţa.
ApreciazăApreciază
Aici, măcar nu bate vântul.
ApreciazăApreciază