Parfumul unei scrisori temporale

Parfumul unei scrisori temporale

Dragul meu prieten,

Nu a trecut prea mult timp de când ai plecat în această călătorie temporală şi déjà mi-e dor să comunic cu tine. O să continui să-ţi povestesc ceea ce începusem în ultima seară, înainte de plecarea ta…

Nu-mi amintesc când i-am simţit prezenţa prima oară. Ştiu doar că eram la vârsta căutărilor, nu ştiam prea bine ce caut, dar voiam cu tot dinadinsul să găsesc ceva. Cred că ai trecut şi tu prin asta; ai avut aceleaşi sentimente de nedefinire, nu ştiai dacă îţi place ceva cu adevărat sau nu, nu ştiai dacă vei mai avea puterea să visezi după trecerea primului eşec, totul era învăluit în culori pastelate şi fără nume, în atmosferă plutea acelaşi curent cu zeci de sensuri şi nu ştiai dacă vei putea parcurge traiectoria pe care ţi-ai ales-o.

Soarele îşi înconjura razele cu coroane de nori, învăluia florile în lumina sa cernită şi eu parc-aş fi stat, dar nu eram sigură că vreau asta, parc-aş fi adunat nişte flori, dar mi-era milă să le rup, aş fi păşit prin iarbă, dar nu voiam s-o strivesc şi îmi doream să zbor, ca să nu ating frumuseţea cu tălpile pantofilor.

Acasă mă înconjuram de cărţi, dar nu ştiam pe care să le aleg, toate mă atrăgeau şi nu ştiam care sunt mai importante.

Astfel, mă întorceam într-o seară din mijlocul naturii, cu gândul să merg în casă şi să mai citesc ceva. Şi i-am simţit prezenţa. Mi-am îndreptat mâna spre o carte nou apărută, cu câteva teorii de filozofie ce nu mai fuseseră abordate de mult timp şi, ca şi cum un gând aparte mi-ar fi trasat direcţia mâinii, am luat un caiet şi apoi un stilou. Am început să scriu şi gândurile erau ale mele, prezenţa sa nu mă influenţa aşa cum este influenţat un hipnotizat. Vrusesem să fac ceva, dar mi s-a indicat o altă acţiune. Mai târziu mi-am dat seama că mă făcea să-mi descopăr aptitudinile reale, era un fel de îndrumător care îţi arată traseul ce trebuie urmat, chiar dacă există ramificaţii.

De atunci i-am simţit prezenţa în fiecare clipă şi încet, încet, mă descopeream pe mine însămi. Aşa am început să scriu. Simţeam cum se apleacă peste umărul meu citindu-mi rândurile şi simţeam chiar ce îi place şi ce nu. Şi dacă ceva nu-i plăcea, reciteam paginile scrise şi le refăceam. Să nu crezi că între noi exista un mod propriu-zis de comunicare. Pur şi simplu mă făcea să înţeleg că urma să fac un anumit lucru. Era, într-un fel, prezenţa imaterială a ,,întâmplării” destinului meu. Nu? Pentru că pot să zic că ,,din întâmplare” am început să scriu, ,,din întâmplare” am învăţat anumite lucruri şi nu altele, ,,din întâmplare” mi-am ales o profesie şi nu alta şi tot ,,din întâmplare” te-am întâlnit pe tine. Şi după această ultimă ,,întâmplare” am devenit, bineînţeles, o fiinţă plină de extaz şi de aceea nu  mi-am dat seama când a plecat. Poate, din prima clipă a întâlnirii mele cu tine?

Am aflat într-o zi, când tu plecasei undeva, într-o călătorie. Am simţit brusc, că sunt singură. Nu-i mai simţeam ,,respiraţia” atât de cunoscută mie. Ţin minte că o zi întreagă m-am tot învârtit de colo până colo neştiind ce să fac. Mă gândeam la tine şi ştiam că numai tu îi poţi înlocui prezenţa.

Atunci şi-a luat rămas bun de la mine.

Lăsasem fereastra deschisă şi vântul începuse să adie cu miros de toamnă. Ceva ca o chemare m-a împins spre fereastră şi, deodată, o frunză mi-a mângâiat obrazul cu prezenţa sa. Am început să plâng, ca atunci când te desparţi de cineva drag, ştiind însă că-l vei regăsi într-un alt mod.

Acolo, în dimensiunea temporală în care ai ajuns, îl vei simţi şi tu. Probabil că vei primi scrisoarea mea când te vei întoarce. Atunci vei ştii

Aştept cu nerăbdare veşti de la tine. Mi-e dor de prezenţa ta.

                                                                                                Cu mult drag,

                                                                                                  Prietena ta,

L.

Povestea a început la Mirela. Sunteţi invitaţi şi voi: Androxa, Atlantisra, Carla, Carmen, Child again, Colţu cu muzică, Convieţuire, Dallina, Daurel, De vorbă cu viaţa,  G1b2i3, Gabrielle, George, Incertitudini, Ioan Usca, Lolita, Loryloo, Peter, Ragnar, Robert, Rokssana, Schtiel, Shayna, Teo Negură, Vizualw.

Au mai scris:

Mirela  Scrisori parfumate

Pandhoraa:

“Ce emotie suava imprastie amintirile picurate cu grija aici de tine…
M-au emotionat…
Mirosul…mirosul poate fi uneori aura care inconjoara o persoana care inseamna ceva pentru noi…
Corespondenta ta cu fiul scriitorului mi-a amintit de adolescenta mea si de prietenia epistolara pe care am avut-o cu un la fel de adolescent italian…
Gasisem adresa lui in revista pentru copii Topolino…el spunea acolo ca doreste sa-si faca prieteni din intrega lume…asa ca…i-am scris…si in felul asta am inceput o corespondenta care a durat 7 ani…
Iti multumesc ca mi-ai trezit aceasta amintire…
Scrisorile de la el nu erau parfumate, dar hartia era imprimata discret cu imagini cu peisaje sau flori…eram topita dupa acele scrisori care aratau atat de diferit fata de ale noastre…”

Cristian Gheorghe  Parfum de scrisoare

Carmen: Scrisoarea, un parfum uitat?!

Aurora:  “Târziu în noapte, gândul mă poartă înapoi în timp, când cu fiorul ce străbate trupul fecioarei îndrăgostite, alergam înaintea poştaşului să-mi aducă cuvintele magice închise în plicuri albe sigilate… cu mâini tremurânde defsăceam în grabă scrisoarea şi ochii lacomi sorbeau în câteva clipe slovele-petale roşii născute floare din iubire, învăluindu-mă în parfumul dragostei…
O citeam o dată şi încă o dată… şi-o ascundeam cu grijă sub perna mea de fată, să-mi rămână în gând şi în vis. Urma răspunsul cu alte clipe de magie, când fiecare cuvânt ce se aşternea era un strop din inima mea ce bătea nebuneşte. Sărutam în taină fiecare pagină … sigilam plicul şi mâini necunoscute urmau să-mi poarte acea parte din suflet până la făt-frumos. Urmau zile de aşteptare cu emoţie şi nerăbdare.
Şi acum scriu scrisori. Cu mare drag. Mi se pare mai personal, mai cald, mai … altfel… fiindcă parfumul unei scrisori nu se compară cu nimic!

Daurel:  Comunicarea prin scrisori…

Gabi:   http://g1b2i3.wordpress.com/2012/02/04/scrisoarea/

Teo Negură:                             http://teonegura.wordpress.com/2012/02/04/poveste-parfumata-de-vis-67/

Doruhttp://atdoru.wordpress.com/2012/02/04/tacerea-voastra-vorbitoare/

Rokssanahttp://rokssana.wordpress.com/2012/02/04/scrisoarea-lui-alexandru-vlahuta-catre-fiica-sa/

Shaynahttp://lunapatrata.wordpress.com/2012/02/04/scrisoare-poveste-parfumata/

Lolitahttp://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2012/02/scrisoarea-un-parfum-veritabil.html

Max Peterhttp://romanianstampnews.blogspot.com/2012/02/poveste-parfumata-parfumul-vechilor.html

Carmen Amzahttp://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/02/04/scrisori-parfumate-de-vreme/

Gabriela Elenahttp://gabryellehelen.wordpress.com/2012/02/04/scrisorile-si-revendica-parfumul/

Reclame

37 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

37 de răspunsuri la „Parfumul unei scrisori temporale

  1. …”când i-am simţit prezenţa”…”..prezenţa sa”…”prezenţa ta”…”…prezenţa imaterială a ,,întâmplării”…
    Lili, nimic nu înlocuiește prezența, nu-i așa… of, scrisorile! Și cum le găsim, noi bătrâni, ele tot tinere, tinere de gândurile noastre de atunci.
    Nu-ți mai spun ca scrii frumos, m-aș repeta. Scrii foarte frumos!

    Apreciază

  2. Pingback: Scrisori parfumate « Mirela Pete. Blog

  3. Superb, Lili! Îţi mulţumesc, n-am mai citit de mult timp ceva să îmi placă atât.

    Apreciază

  4. Pingback: Comunicarea prin scrisori… « Daurel's Blog

  5. Pingback: Mulţumire « Ioan Usca

  6. Pingback: Time – 2 « schtiel

  7. Pingback: Tangshan « O lume in imagini

  8. Pingback: “Tăcerea voastră vorbitoare” | Vultureşti

  9. Pingback: Poveste parfumata.Scrisori, scrisori de dragoste « my heart to your heart

  10. Nu am pastrat scrisorile de demult, am doar cateva scrisori din perioada cand corespondam cu o familie olandeza.
    Povestea ta e emotionanta si foarte frumoasa.

    Apreciază

  11. Pe vremuri aveam mai mult timp de visare şi de scris…

    Apreciază

  12. Pingback: Poveste parfumata de vis (67) « Teo Negură – Trafic cu hituri

  13. Pingback: Scrisoare…poveste parfumata « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…

  14. Pingback: Time – 3 « schtiel

  15. Pingback: scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa « Rokssana's Blog

  16. parca am vazut un film! wow! frumoasa scrisoare! si videoclip si fotografie!
    sa ai un weekend minunat! 🙂

    Apreciază

  17. emotia se transmite din randurile tale…tare frumos scrii 🙂

    Apreciază

  18. Lolita

    Mi-au placut foarte mult randurile tale! Esti foarte talentata! Poate ar trebui sa faci ceva in sensul acesta…:-)
    „Din intamplare” descoperin cele mai minunate lucruri si cei mai grozavi oameni, iar amintirea lor ne calauzeste pasii toata viata.
    Cer senin si iubire multa! 🙂

    Apreciază

  19. Mi-a plăcut mult textul tău!Blând și tainic, cum doar scrisorile sunt!
    Este ca și cum aș fi revăzut cu ochii minții pagini din propria-mi viață ..așa începe totul- cu o scrisoare.
    Și continuă ..se deapănă ghemul pe căi întortocheate. Rămân, sfioase, amintirile.
    Seară frumoasă și, de ce nu, o lectură parfumată a unei scrisori regăsite între paginile unei cărți de filozofie!

    Apreciază

  20. Cine mai scrie, in ziua de azi, scrisori? Daca ar fi sa incerc a convinge pe cineva sa scrie o scrisoare, a ta ar fi modelul de lucru de la care as pleca!

    Apreciază

    • Probabil ar fi nevoie de o motivaţie puternică pentru a-i face pe tineri să mai scrie o scrisoare. Dar mai sunt şi din cei cu dorinţă de a scrie, pur şi simplu.
      Pot să mai fac şi alte modele! 🙂

      Apreciază

  21. Pingback: Scrisorile-şi revendică parfumul « • Gabriela Elena •

  22. Chiar şi dimensiunea temporală îi simte parfumul…
    Am ajuns şi eu mai târziu cu articolul.
    Nu a ajuns poştaşul din cauza zăpezii… 🙂
    http://gabryellehelen.wordpress.com/2012/02/04/scrisorile-si-revendica-parfumul/

    Apreciază

  23. Ar fi bine să ajungă şi acolo…

    Apreciază

  24. Pingback: Time – 4 « schtiel

  25. Pingback: Suspiciunea – Epilog | Per aspera ad astra

  26. Pingback: Fernando Vicente « • Gabriela Elena •

  27. Pingback: colţul cu rock clasic – 11 « Colţu' cu muzică

  28. Pingback: Magic of Women « schtiel

  29. childagain

    Superbă poveste, și superb de adevărată ! Numai cei care au simțit și ei această ”prezență” pot depune mărturie. Și, desigur, care i-au simțit și plecarea, cândva…
    De obicei, El sau Ea (prezența) pleacă atunci când o altă făptură devine mai importantă pentru noi. E o lecție pe care mi-am însușit-o cu greu… E o ”prezență” geloasă, așa cum spune și Scriptura. Dar, nu în sensul mărunt omenesc… E greu de explicat. Poate că este o prezență cu o calitate a vibrației ce nu suportă vibrații mai joase. Orice altă prezență în viața noastră, fie ea și cea mai iubitoare, nu poate avea o vibrație mai înaltă decât aceea…Și noi, nu le putem păstra pe amndouă.
    Atât adevăr în povestea ta ! Mulțumesc pentru sprijinul neștiut pe care mi l-ai adus !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s