Calea rugăciunii – Arsenie – 11

Calea rugăciunii – Arsenie    

Arsenie este bine cunoscut de către isihaşti. La fel  ca în pustiul Egiptului de odinioară, şi în mănăstirile ortodoxe de azi povestea sa este spusă de nenumărate ori: într-o zi, după ce încercase, fără succes, tot felul de leacuri şi de metode  pentru a se vindeca de starea sa de neîmplinire sufletească, Arsenie l-a întrebat pe Iisus: ,,Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?” Mântuirea, pentru cei din vechime, înseamnă ,,a avea inima uşoară”, ,,a respira amplu”, ,,a fi liber”, ,,a fi pe deplin sănătos, fizic, psihic şi spiritual”, tot atâtea traduceri posibile ale termenului grecesc soteria. Arsenie I s-a adresat lui Iisus precum Mântuitorului său, Cel care poate să-i ofere cheile raiului, accesul la Pacea veşnică.

Iisus i-a răspuns în trei cuvinte scurte, trei mitsvots, exerciţii sau indicaţii de ordin practic, pentru redobândirea  sănătăţii minţii, a sufletului şi a trupului, şi pentru a redeveni conform chipului şi asemănării lui Dumnezeu, paradisul pierdut, împărăţia care va veni: Fuge, Tace, Quiesce (fugi sau retrage-te, rămâi tăcut şi odihneşte-te). Fiecare dintre aceste cuvinte, la fel ca şi cele din Scripturi, pot fi înţelese la diferite niveluri; mai întâi în sens literal, apoi într-o interpretare psihologică, ajungând în final la sensul lor spiritual. Arsenie a întrebat: ,,Ce trebuie făcut?” El nu a dorit să afle care este sensul vieţii, sau care este cauza suferinţelor sale, ci a cerut o învăţătură care să poată fi pusă în practică, trăită, experimentată, pentru ca mântuirea să nu mai fie doar o vorbă în vânt.

Fuge

Arsenie, la fel precum sihaştrii din deşert, a luat această învăţătură în sens literal: trebuie să pleci, să te retragi, să-ţi părăseşti oraşul, să ieşi din lume şi din tot ceea ce implică ea. Trebuie să fugi pentru că te sufoci. În unele situaţii, nu există altă scăpare decât fuga, care atunci nu este o laşitate, ci un impuls sănătos. Fuga este forţa căprioarelor. Când simţi că mediul a devenit prea ameninţător, capabil să te sufoce sau să pervertească tot ce ai mai bun în tine, e mai bine să pleci. Într-un prim sens, a fugi înseamnă – mai întâi – a-ţi schimba locul, mediul, modul de viaţă. La unii adolescenţi, fuga sau escapada este o reacţie de supravieţuire, o necesitate vitală; nu trebuie să te complaci la nesfârşit în situaţii fără ieşire. Anticii fugeau din lume pentru că nu vedeau altă finalitate în ea decât moartea, şi o stranie aspiraţie lăuntrică îi făcea să simtă că nu se născuseră doar pentru a muri, ci că exista un alt Spaţiu, o altă lume – ,,în trup sau în afara trupului?” – care îi aştepta.

Deşertul fizic se află la hotarul spaţiului şi al timpului – nu există nimic de văzut, nimic de găsit în el, ci este un loc privilegiat pentru a afla Lumina.

Totuşi, la început această fugă poate fi luată în sens negativ: a fugi de ceva, în loc de a fugi spre ceva.  Textele asceţilor sunt clare în această privinţă: trebuie ,,să fugi de rău”, iar această atitudine spirituală tinde să-l trezească, să-l scoată la lumină şi chiar să-l amplifice mai mult decât eram noi obişnuiţi. De aceea trebuie ,,să fugim de ceea ce ne duce spre păcat”. Pentru primii creştini, păcatul înseamnă ,,a rata ţinta”, a trece pe lângă scopul final (acesta este sensul literal al cuvântului hamartia), aspect dezvoltat apoi pe larg în textele Filocaliei: este ,,uitarea Fiinţei”.

Marcu sihastrul spune: ,,Atunci când îţi aminteşti de Dumnezeu, înteţeşte-ţi rugăciunea pentru ca, în ziua în care ţi se va întâmpla să-L uiţi, Domnul să te facă să-ţi aduci din nou aminte de El.” Scriptura grăieşte: ,,Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului” (Proverbe 15,11). Aici se face referinţă la ignoranţă şi la uitarea din inimă; adâncul este ignoranţa, iadul este uitarea. Ambele sunt ascunse pentru că au ,,dispărut” din fiinţă, care nu le mai conştientizează. Trebuie să fugim de lume pentru că este o lume a uitării.

În deşert nu putem uita ,,cine suntem şi ce suntem”; fragilitatea noastră ne readuce în preajma Celui Viu ,,întru care avem viaţa, mişcarea şi fiinţa”. Ne regăsim axul nostru esenţial, învăţăm din nou ,,să ţintim bine” şi asta înseamnă a ieşi din păcat: ne aducem aminte de Cel Viu care ne iubeşte, urmărim să contemplăm ceea ce este El în inima a ceea ce suntem noi. Dar noi rămânem în continuare liberi să ne îndepărtăm de Fiinţă, să uităm de Ea – în acest caz, mai degrabă lumea este o ,,fugă de esenţial”, o laşitate în faţa evidenţei nimicniciei noastre. Dacă sfinţii părinţi au vorbit adeseori despre fuga de lume ca punct de plecare spre mântuire, ei au insistat mai mult asupra acestei retrageri ca fiind ,,o fugă spre cineva”. Plotin spunea ,,să fugi către Cel Unic”, fuga fiind un demers lucid şi conştient, însă într-o măsură mult mai mare un elan nestăvilit al inimii, ,,dorinţa de a cunoaşte aşa cum sunt eu cunoscut, dorinţa de a iubi aşa cum sunt eu iubit”, a fugi spre Dumnezeu, ,,a fugi nedespărţit, către Unul Dumnezeu”.

(Jean-Yves Leloup – Scrieri despre isihasm)

Recomandări:  Androxa, Atlantisra, Carla, Colţu cu muzică, G1b2i3, George, Ioan Usca, Ana Usca, Ilarie 8, Caius, Mirela Pete, Ragnar, Robert, Rokssana, Schtiel, Shayna, Vizualw. 

Reclame

20 comentarii

Din categoria Exerciţiu de înţelepciune, Povestea gândului - a medita

20 de răspunsuri la „Calea rugăciunii – Arsenie – 11

  1. marian

    Salut munteanco ! Mai traiesti ? Iti urez sa ai parte de o primavara frumoasa si mai ales senina, tie si familiei tale . Fireste si elevilor ce toata iarna , n-au lipsit de la scoala ,asta spre deosebire de ticalosul meu de nepot , care sarea intr-un picior de bucurie ca nu se duce la scoala ci …la sanie!Mai…cine este acest …Arsenie ? Eu am cautat in Biblie si…sincer n-am gasit numele sau. Daca el este ” tanarul bogat” caruia i s-a spus ca >mai usor trece camila prin urechile acului decat bogatul in imparatia cerurilor vinde TOT ce avea si a darui TOTUL saracilor< atunci iti multumesc ca mi-ai dezvaluit numele sau, daca este vorba despre altul…spune-mi te rog unde ai gasit scrisa aceasta intamplare ? Sper sa nu supar pe…nimeni , cu cererea mea…deoarece am mai patit-o de cateva ori. Multumiri prietenesti!

    Apreciază

    • La Muntele Athos trebuie căutat. Nu în Biblie.
      Mulţumesc de urări. Elevii mei îşi fac singuri primăvara frumoasă, nu se lasă ei impresionaţi prea mult de mine! Mai ales când e vorba de fotbal… Oricum, mi-am asigurat bilete gratuite în Ghencea, când or fi ei mari fotbalişti!

      Apreciază

  2. Pingback: colţul romantic – 17 « Colţu' cu muzică

  3. Sa ai o zi frumoasa ca sufletul tau! 🙂

    Apreciază

  4. Pingback: Liber la dragoste… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…

  5. Pingback: Apatheia « schtiel

  6. Pingback: Fra Bartolomeo si Jean-Paul Laurens, pictori nascuti in 28 martie « my heart to your heart

  7. Pingback: Mărul de aur – 2 « Ioan Usca

  8. Pingback: De ce ne afectează părerile celorlalţi? | Rokssana's Blog

  9. Pingback: colţul cu vechituri – 17 « Colţu' cu muzică

  10. Greci au fost si sint un popor foarte religios de la cap pina in degetele de la picioare.Au avut mii de Zei cu care au cucerit lumea intreaga, mii de ani de zile care au fost glorificatii cu statuiete,cladiri, ornamentate de un rafinament iesit din comun.Nu sint instare nici azi sa reconstruiasca acele capodopere distruse partial.Dupa oracalul predis de o fecioara ca va cistiga razboiul inpotriva dusmanilor ,Grecii inginfati de cele spuse au fugit repede sa omoare fara nici un plan de razboi.Au fost distrusi pe plan militar, infrinti toti Grecii si pusi in genunchi pentru mult timp.Acel oracol divin a schimbat atitudinea Greceasca de credinta si cu timpul au gasit un alt idol invizibil cu mari promisiuni care promitea evreilor salvarea lor de sub jugul Roman.Greci au creiat un comert cu promisiuni false adus din Jerusalem.De doua mii de ani de zile au uitat de Zeii si au creiat un alt sfint care promitea libertatea evreilor si care nu le-a adus decit moarte deoarece a fost profanat numele lui Dumnezeu IAOUE al Israelitilor.Grecii au furat legea divina Israelita creind o secta cu numele Cristos, unde in Grecia de mii de ani de zile toti Zeii ierau numiti Cristos si au comercializato in toata europa ca sa poata sa cistige bani si sperind sa domine lumea,religios, militar,economic.Au dato in bara inca o data,si o tin cu vrajeala si speranta in salvatorul eveilor Cristos.Astazi au ajuns cersatorii la comunitatea din Europa.

    Apreciază

    • Sfinţii de la Muntele Athos nu ţin cont de aceste lucruri şi nu sunt toţi greci. Ei practică, încercând să ne salveze pe toţi. Şi chiar şi acolo… sunt şi ei oameni.

      Apreciază

      • Aveti dreptate sint oameni si trebuie sa intaleaga caci evolutia in timp este benefica pentru toti,caci cei care nu avanseza sint supusi uitari si delasati de propriile familii care sint obligati sa supravetuiasca, creind zi de zi ,an de an propria sa viziune.Ceia ce a fost adevarat acum 2000-6000 de ani de zile nu mai este compatibil in majoritate, astazi in secolul cunostiintilor,si este normal sa fie asa.

        Apreciază

  11. Pingback: Mărul de aur – 3 « Ioan Usca

  12. Tudorache Gabriela

    Buna ziua,

    Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

    Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
    Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

    dumitru_gabriela31@yahoo.com

    Apreciază

  13. childagain

    Paradoxal, cred că uneori putem fugi de lume, fiind chiar în lume…dar netrăind o dată cu ea, ci în ritmul nostru propriu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s