Rugăciunea tuturor simţurilor – 3

Văzul

Cartea lui Iov se încheie cu următoarele cuvinte, care par a indica o anumită superioritate a vederii asupra auzului: ,,Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi şi mă pocăiesc în praf şi în cenuşă.” (Iov 42, 5-6).

Ascultarea menţine distanţa; prin privire, prezenţa apare în proximitatea fiinţei noastre. A auzi pe cineva nu este chiar acelaşi lucru cu a-l vedea; or, omul doreşte şi să vadă, iar dacă vorbim despre Dumnezeu, omul doreşte să-L vadă ,,aşa cum este”, după cum spune sfântul Ioan, şi nu doar aşa cum şi-L poate închipui sau reprezenta…

,,Ştim că dacă El se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.” (I Ioan 3,2).

Pentru a-L vedea pe Dumnezeu ,,aşa cum este”, şi ochiul, la fel ca şi urechea, trebuie să fie purificat. Altminteri, riscul cel mare este ca el să nu vadă decât o nălucă, o proiecţie.

Privirea noastră este atât de des împovărată de amintiri, de judecăţi, de comparaţii…

Cel ce ar vedea măcar o dată trandafirul, ar şti ce înseamnă a te ruga…

Trandafirul sau o faţă.

Acolo unde oamenii vedeau un adulter sau o păcătoasă, Iisus vedea o femeie; privirea Lui nu se oprea asupra măştii sau a grimasei, ci contempla chipul ei.

A te ruga înseamnă a contempla chipul tuturor lucrurilor, adică prezenţa Sa, apropierea Sa familiară, care constituie o dovadă a duioşiei lui Dumnezeu.

Suntem întotdeauna frumoşi în privirea unui om care se roagă; el nu se lasă păcălit de sclifoselile noastre, ci vede mai în profunzime ceea ce avem mai bun. El Îl priveşte pe Dumnezeu din noi.

Pentru a ne ruga mai bine, dacă ochii noştri ar începe să vadă ceea ce văd, dacă privirea noastră şi-ar face timp să se aşeze şi să se odihnească în ceea ce percepe, ar descoperi şi că toate lucrurile ne privesc, că toate lucrurile se roagă.

Să încetăm să aplicăm etichete.

Să trecem de la observaţie la contemplare, aceasta este mişcarea rugăciunii ochilor.

Să sesizăm tot ceea ce este invizibil, în ceea ce vedem.

Să ne îndreptăm spre acel punct inaccesibil în care toate privirile se întâlnesc.

A vedea devine viziune.

Viziunea devine uniune.

,,Devenim asemeni Lui pentru că Îl vedem aşa cum este.”

(Jean-Yves Leloup – Scrieri despre isihasm)

Recomandări: Child again, Clipe de Cluj,  Colţu cu muzică, Gabriela Savitsky, George, Ioan Usca, Mirela Pete, Robert, Schtiel, Shayna

Anunțuri

8 comentarii

Din categoria Exerciţiu de înţelepciune, Povestea gândului - a medita

8 răspunsuri la „Rugăciunea tuturor simţurilor – 3

  1. childagain

    Superb de adevărat ! Dar, ca să ajungem să Îl vedem așa cum este, e cale lungă… E, de fapt, calea maturizării, a ”creșterii” noastre. Rând pe rând, trebuie să ne ”ucidem” imaginile prestabilte despre El, ca să ajungem la esență. Așa cum și El, nu se uită doar la mărunțișurile și micile noastre mizerii de suprafață, ci vede ceea e autentic și profund în noi.
    Foarte bun text, și bun pentru meditare ! Mulțumim !

    Apreciază

    • Respectându-I legile, ajungem să-L înţelegem. Am observat că toate sau multe cerinţe ale Sale au şi explicaţii. Dar nu vrem să le vedem.
      Nu cred că trebuie să aşteptăm minuni (deşi ne dorim tare mult să le vedem).

      Apreciază

  2. childagain

    Ai mare dreptate, și eu am simțit asta – că fiecare lucru din viața noastră, și nu doar fiecare lege, are o explicatie. Ca si legile de circulatie, care, dupa ce conduci un timp, iti apar atat de logice !
    Știi, despre minuni ar fi multe de spus, dar zic doar atât: în ziua de azi, oamenii nu mai așteaptă minuni spectaculoase, care nici nu le-ar fi de folos ! Ei așteaptă însă mici minuni cotidiene, dar atât de necesare. un ajutor venit exact la timp, o posibilitate de a-ți câștiga existența, o clarificare exact atunci când ai nevoie, și nu mai târziu. Și acestea sunt minuni, dar necesare. Iar când nu vin, te întrebi de ce ? Și ce rost mai au atunci respectarea legilor, și toată teoria teologică, Practica este de bază, iubirea manifestată practic. De către oameni, și de către Dumnezeu.
    Dacă practica nu apare, atunci și teoria e vidă.

    Asta am vrut să spun despre minuni 🙂 – așa sunt eu, mai practică ! 🙂

    Mulțumesc oricum pentru tot, pentru că la tine găsesc mereu lucruri care îmi dau de gândit, și mă repun pe linia de plutire.

    Apreciază

    • Chiar sunt de acord cu pragmatismul tău. O minune am constatat-o: indiferent pe ce cale, oamenii care se aseamănă se regăsesc, până la urmă. Şi cred că ăsta e cel mai important lucru.

      Apreciază

  3. Pingback: One day « schtiel

  4. Să ne îndreptăm spre acel punct inaccesibil în care toate privirile se întâlnesc.

    A vedea devine viziune.

    Viziunea devine uniune.

    Dumnezeu vine de la scrierea veche, Domn_Zeu,Istoria-Biserici-Crestine,paginele 40,41,42.
    Este confirmata de domnul profesor in emisiune Religia Dacilor in Traditia Populara.

    http://yogoshima.files.wordpress.com/2011/04/istoria-biserici-crestine.pdf

    Apreciază

  5. Pingback: Asculta-ma cu sufletul… « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s