Holisticromii

                                                                                          

Galben, roşu, verde.

Albastru, galben, roşu, crom.

Albastru, verde, crom.

Trebuie să scriu la persoana I. Cu ce să scriu? Cu cele două tentacule? Hm, o să încerc.

***

Societatea galactică de scriptologie anticipativă m-a desemnat drept prim scriptolog  pentru relatarea principalelor stări prin care trece orice fiinţă ce suportă Transformarea. De ce eu? N-am înţeles. Mi-a explicat cineva că sugestopedia combinată cu cromoterapia şi încă ceva, vor avea efectul de transformare. Mă străduiesc să înţeleg, pentru a putea reacţiona pozitiv.

Voi fi un Holisticrom. Adică, o fiinţă care face parte dintr-un tot, o fiinţă întreagă. Dar cine a zis că o fiinţă întreagă va arăta ca zeii pământenilor?

***

Sunt un Holisticrom.

Cele două tentacule pentru scris mă ascultă, cuminţi. Ce urâte sunt!

Mă uit la solzii de pe picioare şi mă înfior. Mi-e frică de apă. Transformarea mă va ajuta să scap de această fobie. Mai am două tentacule la spate, crescute din coloana vertebrală, care mă ajută să am un echilibru stabil şi să aud mai bine în apă. Tentaculele de lângă fostele braţe care sunt şi ele nişte tentacule acum, se foiesc, unduindu-se scârbos. Astea mă ajută să-mi folosesc simţul văzului în apă şi în alte substanţe  lichefiate.

Ca să mă scarpin, am nevoie de o excrescenţă specială pe unul dintre tentacule, formată din solzişori deşi, dintr-un material care se rupe prea des. Ar fi cazul să nu mă mai scarpin. Ah!!!

Mă uit în oglinda noroioasă a apei şi văd o caracatiţă cu picioare, cu şase tentacule verzi-negricioase, cu un cap plin de alge. Ochii nu lipsesc, ca două bile verzi, fără pleoape. Cealaltă pereche de ochi, din capetele tentaculelor de lângă tentaculele-braţe, sclipeşte cu o lumină galbenă, strălucitoare. Picioarele au rămas în aceeaşi poziţie, dar nişte degete lungi, desfăcute şi solzoase sunt dispuse circular. Astea se termină cu nişte perniţe moi, ca de căţel. Cool!!! Pot să alerg-înot fără să mă mai doară tălpile! Hoolistic!!

Dar, rolul meu este acela de scriptolog!

Îmi pun  două tentacule pline de cerneală pe suprafaţa unui lichid îngheţat, care se va topi şi va împrăştia informaţiile peste tot, în mediul în care mă voi bălăci.

Să încep:

,,Galben, roşu, verde.

Braţele îmi cresc cu înţepături de ace subţiri. Văd degetele căpătând o culoare vineţie, o pieliţă creşte unindu-le. Mă mănâncă groaznic. Solzii apar unul câte unul, la fiecare suport o înţepătură uşoară şi o mâncărime incomodă. Apoi simt ochii cum se dilată şi pocnesc, vederea mi se tulbură şi, cu o zvâcnire puternică, accept lumina galbenă în mijlocul materiei mele crom. Acum mă scarpin în cap şi o mână de păr cade peste tot. Dar nu simt pielea capului, ci nişte fire groase, ca de fân, care se ridică în toate părţile. Cred că arăt tare bine!… Un zâmbet larg mă binedispune. Voi fi un Holisticrom tare frumos! Părul meu (algele, de fapt) miroase a lucernă crudă şi are câte o mică floricică pe fiecare fir. Tentaculele îmi unduiesc duios. Ce drăguţ! Solzişorii de pe corp strălucesc la fiecare nouă emoţie. Sunt un registru luminos de culori.

Albastru, galben, roşu, crom.

O durere intensă îmi apasă coloana vertebrală, de sus în jos. Se plimbă de-a lungul spatelui, în duplex. Deja, centrul de greutate mi s-a schimbat. Două tentacule  mă mângâie în locurile unde durerea fusese ascuţită. Parcă mi-a mai trecut. Acum am…patru tentacule! Ce bine! Aud cum şopteşte vântul printre prădători. Aud paşii ascunşi ai acestora. Le aud respiraţia!

Dar n-am scăpat. De deasupra braţelor, două cucuie se ridică vertiginos. Alte înţepături. Dar mai uşoare. Parcă mă strânge ceva, ducându-mi cucuiele spre spate, apoi în faţă. Mai cresc două tentacule pline de personalitate! Acum ies la iveală şi doi ochi, mai bulbucaţi decât cei dinainte. Ăştia sunt ba galbeni, ba albaştri. Deodată, văd totul! Văd solzii de pe tot corpul acesta bine înfipt pe picioare; văd peşti peste tot, trecând  pe lângă mine; văd toată gama culorilor existente aici; văd prădătorii!…

Albastru, verde, crom.

Acum sunt un Holisticrom. Parcă şi creierul merge mai bine! La propriu, în lichidul metalizat din interiorul sferei mele craniene.

Prădătorii nu vor mai putea să mă atace. Nu mă vor mirosi, nu mă vor vedea, nu mă vor simţi. Voi trece pe lângă ei fără să-mi pese. Pentru ei nu mai exist.”

***

Am scris toate astea pentru a-i încuraja pe locuitorii planetei Crom să accepte Marea Transformare. Doar astfel vom putea scăpa de fiinţele care ne atacă, din cauza mirosului degajat. Mirosul nostru îi irită, le întunecă mintea şi îi face să reacţioneze violent. Dacă ne transformăm în Holisticromi, scăpăm de mirosul acesta şi putem percepe totul mult mai rapid şi mai intens decât orice fiinţă de pe planetă. Ca să nu mai vorbim de reprezentări, care vor fi mult mai detaliate pentru minţile noastre cele noi. Gândirea se va dezvolta foarte mult pe latura logicii, dar şi a creativităţii. Imaginaţia s-ar putea să ne dea bătăi de cap, deoarece, uneori o mai ia razna din cauza cromului conţinut de creier. Şi personalitatea… a… personalitatea se va naşte odată cu noi. O altă personalitate, desigur. Una INVIZIBILĂ.

Recomandări: Atlantisra, Colţu cu muzică, G1b2i3, Gabriela Savitsky, George, Ioan Usca, Mirela Pete, Robert, Schtiel, Shayna

Anunțuri

12 comentarii

Din categoria Proză

12 răspunsuri la „Holisticromii

  1. Pingback: Clubul de folk (10) « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…

  2. Pingback: Vilhelm Hammershøi(15 mai 1864 – 13 februarie 1916), pictor danez « my heart to your heart

  3. Nu mi-ar placea sa ma vad cu solzi si tentacule, m-as speria!
    De transformare, insa am avea nevoie si noi, pamantenii, mai ales cei din Romania!

    Apreciază

  4. Pingback: Frunziş neverosimil « Ioan Usca

  5. Am scris toate astea pentru a-i încuraja pe locuitorii planetei Crom să accepte Marea Transformare. Doar astfel vom putea scăpa de fiinţele care ne atacă, din cauza mirosului degajat. Mirosul nostru îi irită, le întunecă mintea şi îi face să reacţioneze violent. Dacă ne transformăm în Holisticromi, scăpăm de mirosul acesta şi putem percepe totul mult mai rapid şi mai intens decât orice fiinţă de pe planetă. Ca să nu mai vorbim de reprezentări, care vor fi mult mai detaliate pentru minţile noastre cele noi.

    Apreciază

  6. O nouă personalitate.

    Apreciază

  7. Interesantă optică. Transformarea, în general, este mai plăcută ochiului, de obicei. Dar dacă stau să mă gândesc că urmează să scape de miros … Poate orice transformare merită asta 🙂 Nu mă lua în seamă, poate că am suferit prea mult olfactiv azi, din pricina mirosului … altora

    Apreciază

  8. Lili, îmi era dor de o scriere de gen. Lângă culorile primare ai așezat o singură binară, verdele….”Mirosul nostru îi irită, le întunecă mintea şi îi face să reacţioneze violent.” Hm, azi era să reacționez, dar nu la veșnicul miros de transpirație, ci la un parfum prost, dat cu nemiluita. E lipsă de educațe în domeniu. Va trebui să reîncepem Povestea parfumată!
    De Falla e superb, chiar m-am bucurat să reascult.
    Weekend plin de bucurii! 🙂

    Apreciază

    • Parfumul prost e chiar mai deranjant…
      Şi eu aştept povestea, deşi la început n-o să prea am timp. Şi sper să fie acceptată pe mai multe zile (nu doar una).
      Mulţumesc la fel: weekend însorit!

      Apreciază

  9. Pingback: Invitație în Clubul Poveștii parfumate « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s