Era aproape. Mersese câteva ore bune, după indicaţiile primite şi acum simţea deja mirosul.
Lăsă maşina la câteva sute de metri de pădure. Voia să inspire… I se păru că aude un zgomot, făcut de o altă maşină. Se retrase spre marginea drumului. Prefera singurătatea. Se uită în urmă dar nu văzu nimic. Poate i s-a părut? O uşoară îngrijorare o cuprinse. El… ştia?
Urma să-l întâlnească pe undeva, pe la mijlocul pădurii… Dacă îl urmărise cineva? De câţiva ani i se făceau tot felul de şicane. Fusese implicat într-un experiment secret şi se retrăsese după ce a aflat care este scopul acestuia. Însă aveau nevoie de el în viaţă…
Mai erau vreo sută de metri. Pădurea se vedea ninsă de flori, până la mijloc. Inspiră adânc. El era acolo. Îl simţea. Dar mai simţea ceva… O prezenţă străină, oarecum ostilă. Grăbi pasul. O alee largă se deschidea spre interior. Avea vizibilitate. La intrare, doi salcâmi bătrâni se aplecau într-un salut de bun venit.
Voiau să ducă proiectul până la capăt, împreună. Acolo, în miresmele liniştitoare. Era una dintre condiţii. Dar sperau să nu fie descoperiţi. Şi ceilalţi încercaseră acel experiment, însă în scopuri negative. Rezultatele au fost câteva sinucideri ale celor implicaţi. El se retrăsese la timp.
Găsiseră singura soluţie de a fi împreună, de a scăpa de atacurile diverse ale sistemului.
Intră. Mirosul era deosebit. Efectul de calmare începea să se simtă. Păşea peste frunze uscate. Petece de iarbă verde apăreau din loc în loc. Se apropia de locul de întâlnire. Dacă ar fi fost urmărită, ar fi auzit paşii datorită frunzelor uscate. Nu se auzea nimic. Doar propria-i respiraţie. Simţea şi respiraţia lui, de câte ori inspira. Erau aproape unul de celălalt.
Îl zări, în sfârşit. Ducea cu el un aparat de acordare la frecvenţele timpului. Amândoi zâmbiră. Era momentul.
Se retraseră în interiorul pădurii părăsind aleea. Era ceva mai puţină lumină acolo. Se uitară în jur. Părea că n-ar fi niciun pericol. Se aşezară. Puteau începe.
***
Se trezi în mijlocul unei păduri… o specie necunoscută de copaci. Semănau cu salcâmii, dar aveau flori care atârnau până la pământ, ca nişte ghirlande albe. Şi mirosul era asemănător, dar… mai plutea ceva în aer… Inspiră cu nesaţ sperând să o simtă pe ea. Însă… nimic. Se uită puţin uimit la ceasul mare pe care îl avusese şi dincolo: i se citi dezamăgirea pe faţă. Coordonatele timpului nu fuseseră respectate întocmai. O mică eroare: ea urma să vină… după douăzeci de ani.
Povestea a început la Mirela.
Invitaţi: G1b2i3, George, Ioan Usca, Robert, Shayna şi oricine doreşte.
Ce frumos dar și plin de fantezie ai scris !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos! 🙂
ApreciazăApreciază
Minunat ai scris! Întâlnirea, chiar dacă genurile literare sunt opuse, îmi amintește de…
”Sub un salcâm, draga, m-astepti tu pe mine.”
”Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,”
”Lânga salcâm sta-vom noi noaptea întreaga, ”
”Si surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm.”
O seară cu miros de salcâm!
ApreciazăApreciază
O să caut mirosul!
Seară frumoasă!
ApreciazăApreciază
Frumoasă poveste cu miros de salcâm! Păcat că a trebuit să aștepte așa mult… douăzeci de ani! 🙂
Weekend înmiresmat vă doresc!
ApreciazăApreciază
Uneori lucrurile nu sunt perfecte…
Seară frumoasă!
ApreciazăApreciază
Pingback: Cum ma pot schimba? « Lunapatrata – Poezie,ganduri,muzica…
O frumoasa poveste parfumata, plina de originalitate, ca de obicei! Asteptarea face parte din viata, iar uneori chiar merita! 🙂 Mi-a placut mult!
O duminica placuta!
ApreciazăApreciază
Soare blând!
ApreciazăApreciază
scrii frumos, cu emotie si cu multa sensibilitate… ma faci curioasa mereu sa ajung cu povestea pina la capat… tarziu imi dau seama ca…nu are capat 🙂
ApreciazăApreciază
Poveste fără sfârşit…
ApreciazăApreciază
Pingback: “La paradisul femeilor” – Primul MALL? « bibliodevafiliala3
Ce mai faci munteancoooo ?? Mai traesti ? Ati iesit din iarna exact ca ursii .Ce mai este ” nou” in scoala voastra de munte ? Ce isi propune primarul actual si cel ce doreste sa devina….noul primar sa faca pentru localitatea voastra si mai ales pentru scoala vostra si …pentru voi profesorii ?Ce va mai promite ? Cu ce va mai abureste ?Acum iar te vei umple de…bani ca , va dau astia inapoi ” ceva ” din ce v-au luat ailalti si….vor urma alegeri , iar voi profesorii sunteti cei mai buni agenti electorali …basca faptul ca de regula…sinteti prezenti fie in sectia de votare ca ….membrii comisiei de votare fie ca …observatori ! Sa te tii … bairam acum, cu gologanii pe care-i vei castiga ! Una peste alta …iti doresc sanatate dumitale si …celor dragi dumitale !
ApreciazăApreciază
Chiar mă gândeam de ce nu mai daţi niciun semn de viaţă! Vă dădusem dispărut!
Unii sunt rezerve… în comisia de votare. Deocamdată nu se ştie…
Mulţumesc pentru urare, sper că sunteţi bine!
ApreciazăApreciază
Îmi place lumea ta de poem romantic!
Îmi amintește, într-un fel, de melancolia argheziană-
Am luat ceasul de-ntalnire
Cand se turbura-n fund lacul
Si-n perdeaua lui subtire
Isi petrece steaua acul.
Cata vreme n-a venit
M-am uitat cu dor in zare.
Orele si-au impletit
Firul lor cu firul mare.
1880-1967
Si acum c-o vad venind
Pe poteca solitara,
De departe, simt un jind
Si-as voi sa mi se para.„
ApreciazăApreciază
Da, frumoasă melancolie…
ApreciazăApreciază
Pingback: Après l’Ondée « Mirela Pete. Blog
Pingback: Facebook înfloritor « Ioan Usca
Pingback: În Italia…la mare! Miercurea în imagini « Mirela Pete. Blog
Pingback: Ilustratori de top: Sidney Sime « Mirela Pete. Blog
Pingback: DeXign și trei logo-uri noi « Mirela Pete. Blog
Pingback: Misterioasele parfumuri ale civilizațiilor antice. Poveste parfumată « Mirela Pete. Blog
nu prea stiu cat de bine m-am nimerit pe-aici:))
ApreciazăApreciază
În prima pădure, sau în a doua?
ApreciazăApreciază
Pingback: Pădurea de salcâmi – II (poveste parfumată) | innerspacejournal