Grădina


Traseul pe care îl urmam era estimat să fie parcurs în aproape şase ore. Dar un localnic ce avea antrenament îl putea parcurge într-o oră. Mergeam deja de vreo două ore şi pădurea era tot mai deasă. Nu vedeai cine ştie ce peisaje deosebite din cauza copacilor. Nu erau luminişuri, izvoarele pe lângă care treceam erau în nişte văi foarte abrupte, fiind riscant de coborât. Auzisem că în apropiere de pădurea de brad se deschidea un crâng, cu vedere spre poalele muntelui, singurul pe acel traseu.

Sus, la cabană, urma să-i întâlnesc pe ceilalţi, care străbăteau un alt traseu marcat.

Mă apropiam cu oarecare greutate de pădurea de brad. Trebuia să zăresc crângul din clipă în clipă. Deodată, panta deveni mai lină şi spre dreapta observai conturul unui gard viu, care părea să închidă o grădină. Nu-mi spusese nimeni că sunt grădini închise în acea zonă. Poate era păzită de vreun câine? Mă îndreptai spre ea uşor, ca să nu fac vreun zgomot prea strident. Am găsit o poartă veche, din lemn, cu scânduri inegale, legată cu o sârmă de un stâlp de susţinere. Am desfăcut legătura şi am intrat. O pajişte nu prea mare îmi dezvăluia o mulţime de specii de flori de câmp, vesele şi pline de iubire… La o margine a grădinei, o băncuţă de lemn aştepta să  găzduiască pe cineva, sub un copac rămuros, cu frunze mari şi dese. Pe zidurile ridicate din pietre mari, creştea un gard viu plin de mure. M-am îndreptat spre el, să culeg câteva: când am întins mâna… murele au dispărut. Am mai încercat o dată: acelaşi lucru. Ciudat. M-am dus să mă aşez pe bancă. Când am atins-o, a… dispărut. M-am uitat în jur. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Am întins mâna spre copacul de lângă bancă. Când să-l ating… la fel. Mai rămăseseră florile, gardul de piatră, poteca ce ducea la poarta de la intrare. M-am aplecat spre flori: când doream să ating vreuna, dispărea ca şi cum nu fusese niciodată acolo. Era din ce în ce mai straniu. Parcă trăiam într-un vis neobişnuit. Am atins gardul, apoi poarta. Mai erau florile la care nu ajunsesem. Am încetat să mai ating ceva. M-am hotărât să mă întorc la poteca pe care pornisem iniţial. Mi-am reluat drumul, întorcându-mă să văd ce a rămas în urmă: grădina era la locul ei, cu flori, gard de piatră, băncuţă… Şi am realizat ceva: în grădină, florile nu aveau niciun miros, murele nu împrăştiau nicio aromă, aerul era fad, ca în oraşele aglomerate pe timp de vară.

Dincolo, se simţea deja prospeţimea.

Povestea a fost iniţiată de Mirela, unde vă puteţi înscrie.

Anunțuri

30 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

30 de răspunsuri la „Grădina

  1. Pingback: Secretul grădinilor (poveste parfumată) « Ioan Usca

  2. Mirela Pete

    Parfumul. Dacă lipsește parfumul, nimic nu ai. Nici amintiri foarte clare nu poți avea, atunci când nimic nu evocă mireasma acelor fructe, flori, acelor vremuri…sau veșnicii…Frumos, Llii!

    Apreciază

  3. Mirela Pete

    *Lili, te rog, mulțumesc!

    Apreciază

  4. Pingback: HAPPY WEEKEND! – Ediția a 13-a « Mirela Pete. Blog

  5. Cred că nu a fost un sentiment plăcut când, în grădina amintirilor, dispăreau florile ce erau atinse… Poate că doar nu le place să fie atinse?… Prin atingere, dispare magia, nu?…
    Vă doresc un weekend plin de miresmele alese ale grădinilor înflorite!

    Apreciază

  6. convietuire

    Minunat…emotionant text…. parfumul amintirilor… asa de adanc il purtam totusi in noi…

    Apreciază

  7. Povestea ta imi reaminteste cat de dezamagita am fost cand am vazut ca in padurea noastra aflata la vreo 15-20 minute de noi au aparut constructiile.E valabil si pentru alte locuri.
    Sa ai un weekend parfumat!

    Apreciază

  8. Pingback: întâlnire cu Yanni « Colţu' cu muzică

  9. ellyweiss

    Foarte frumoasa poveste! M-a captivat.
    Nu stiam ce va urma citind…dar la sfarsit m-a pus putin pe ganduri lipsa parfumului unei amintiri ce pare interzisa… Superb!
    In plus, azi, „scormonind” pe blog, am descoperit ca scrii literatura SF. Chiar si acest text de azi…tot asa ceva este.
    Mi-a placut mult postarea. Si muzica ce l-a insotit. De vis!
    Un weekend placut iti doresc!
    P.S.- Am incercat acum ceva timp un proiect, in principal SF, ca un mic club in care sa se intample ceva gen frumoasa Poveste parfumata a Mirelei. Nu s-au gasit suficiente persoane interesate atunci. Am fost intrebata in ultima vreme daca nu vreau sa il resuscitez…. Poti sa vezi la mine, la „Vineri13″…

    Apreciază

  10. Superba „povestea”! Extraordinara transpunere in cuvinte!

    Apreciază

  11. Pingback: Aur și azur. Life in pictures « Mirela Pete. Blog

  12. Uneori, prin dorinta noastra de a capta toate aromele deosebite, ajungem sa ne pierdem pe noi insine… Iti doresc sa pastrazi intacte parfumurile deosebite ce izvorasc din gradina proprie…

    Apreciază

  13. Pingback: Vă rog, un pic de ajutor pentru Aurora, prietena noastră « Mirela Pete. Blog

  14. Pingback: Tema poveștii de sâmbătă: parfumul Nopții de Sânziene « Mirela Pete. Blog

  15. Pingback: La mulți ani, scumpa noastră! « Mirela Pete. Blog

  16. Pingback: Vara, culoare și parfum « Mirela Pete. Blog

  17. Pingback: HAPPY WEEKEND! – Ediția a 14-a « Mirela Pete. Blog

  18. Pingback: Parfumul nopții de sânziene « Mirela Pete. Blog

  19. Pingback: Clujul în plin soare « Mirela Pete. Blog

  20. Pingback: Tema poveștii parfumate « Mirela Pete. Blog

  21. Pingback: La Schloss Hellbrunn, in Salzburg. MFC « Mirela Pete. Blog

  22. Pingback: Miercurea fãrã cuvinte.Complementaritate « Daurel's Blog

  23. Imi palce mult ce postezi! Felicitari!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s