Noaptea de Sânziene

,,Când cerurile se deschid, totul devine posibil.” Auzise acest lucru de la fetele şi băieţii care se plimbau pe lângă pajiştea unde crescuse ea. Nu se putea plimba. Era doar o floare: o sânziană. Dar aceste cuvinte o puseseră serios pe gânduri: chiar totul devine posibil?

De când îi înfloriseră primii boboci, zărise frumuseţea lumii de lângă ea. Auzea zvonuri, cum că, în noaptea aceea, pădurea era plină de fiinţe care întreceau chiar şi soarele în frumuseţe, că respiraţia acestora împrăştia arome ameţitoare, de iubire, că dansul lor chema pe oricine era în apropiere cuprinzând în frenezia lui toate fiinţele. Ar fi vrut să fie şi ea parte a acestui miracol, să participe la dans, nu ca o floare ucisă, ci ca o fiinţă dansatoare…  Dorinţa ei se transmise instantaneu către celelalte surori ale sale. Un freamăt plăcut mirositor se înălţă către cerurile care urmau să se deschidă.

Arşiţa se potolise. Soarele era liniştit, acum. Pădurea se împrospăta din nou încurajându-şi păsările să cânte. Pe pajiştea cu multe flori de sânziene apăruseră noi capete cu petale deschise. Un grup de fete se apropie şi începu să le culeagă. Durerea cuprinse florile ce abia se născuseră. Nu puteau face nimic. Erau sortite iubirii ucigaşe a oamenilor care nu simţeau. Însă, cumva, sânziana care visa să danseze, scăpă. Plânse mult după celelalte, până la căderea serii.

Vedea cum soarele se stinge încet şi simţi o adiere răcoroasă venind de sus: se deschideau cerurile? Era obosită… cumplit de obosită. Simţea cum se ofileşte, petală cu petală. Se întunecase.

Adierea deveni mai puternică. Fete şi băieţi veneau în pădure, împodobiţi cu florile moarte. Sânziana îi mai privi o dată, apoi se înclină spre pământ.

O zână îmbrăcată în alb se ridică graţioasă şi puternică, în acelaşi timp, din mijlocul pajiştii. Avea părul din flori mărunte, alb-gălbui, iar rochia era, de asemenea, o imensă floare albă. Privi spre cer cu ochi de albăstrele şi zâmbi mulţumind. TOTUL DEVENISE  POSIBIL.

Se alătură fetelor care se prinseseră într-o horă ameţitoare. Simţi cum surorile ei se trezesc la viaţă, contopindu-se cu capetele pe care le împodobeau.

***

Dimineaţa, sânziana se trezi cu câteva floricele ofilite, dar cu altele gata să înflorească.

Fusese o fiinţă dansatoare.

Povestea a fost iniţiată de Mirela, unde vă puteţi înscrie.

Recomandări: Atlantisra, Bibliodeva, Colţu cu muzică, G1b2i3, George, Ioan Usca, Mirela Pete, Robert, Schtiel, Shayna.

Anunțuri

38 comentarii

Din categoria Poveşti parfumate, Proză

38 de răspunsuri la „Noaptea de Sânziene

  1. “Pe nesimtite, deasupra lor, cerul isi domolise sclipirea. O stea rasarise din senin, stinghera, in crestetul padurii.
    -S-ar putea intampla fel de fel de miracole“…
    Un miracol este întruparea fetei din floarea scăpată ca prin…minune. Frumoasă minune, fermecătoare poveste! O s-o recitesc. Te felicit, Lili! 🙂

    Apreciază

  2. Pingback: Parfumul nopţii de Sânziene « Ioan Usca

  3. Foarte frumoasă poveste, este optimistă şi totodată plină de visare şi candoare. Valsul este ales foarte potrivit, îmi chiar imaginam Sânzâienele dansând prin poiană pe această muzică. O continuare bună a poveştii iniţiale pe care am citit-o de asemenea. Felicitări!

    Apreciază

  4. Pingback: Sânzienele, poveste parfumata cu picturi « my heart to your heart

  5. frumos dansul Sânzienelor tale, plin de emotii si sperante.
    Sa ai o duminica minunata si parfumata, ca florile de Sânziene!

    Apreciază

  6. ellyweiss

    M-a fermecat povestea ta. Pentru cateva clipe am uitat ca era doar o poveste…
    Mi s-a parut ca ar fi fost posibil…de ce nu? Macar pentru o noapte fusese ceea ce isi dorise.
    Splendid!
    O duminica de sanziene minunata sa ai!

    Apreciază

  7. Uitam din pacate sa visam si sa fim optimisti! Povestirea ta ne-a reamintit ca totul este posibil daca ne dorim din tot sufletul…

    Apreciază

  8. Pingback: O premieră « Colţu' cu muzică

  9. Cred ca au ramas campurile fara sanziene.De cativa ani e la fel.
    O fi adevarat ce spune povestea sanzienelor?
    Sa ai o seara racoroasa si parfumata!

    Apreciază

  10. Pingback: Jules Verne câteva titluri, câteva sugestii de lectură şi filme de văzut pentru vacanţă (2) « bibliodevafiliala3

  11. Diana

    Foarte frumos povestit! E induiosatoare povestea pe care ai scris-o! Nu mi-a fost deloc greu sa vizualizez ceea ce ai descris! Minunat! Felicitari!
    Mult noroc iti doresc! Sanatate si succes!

    Apreciază

  12. Pingback: Carte, muzică şi film – gusturile ce ne definesc « bibliodevafiliala3

  13. Mie imi place la fel de mult Noptile de Sanziene de M. Sadoveanu. E un basm pentru oameni mari, o tulburatoare poveste de iubire!

    Apreciază

  14. la cât de mult am iubit eu dansul, o înțeleg pe micuța floare… 🙂
    la cât de mult îmi place cuvântul *sânziene*, mă mir că nu m-a făcut Dumnezeu zână, plantă sau una dintre iele… 🙂 ca să văd și eu nu numai cum e când le iubești, ci și cum e când… ești! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s